Articolul 13. Atribuirea în natură (pe loc) a cotelor de teren echivalent Amplasarea terenurilor care se atribuie în calitate de cote de teren echivalent va fi determinată de primăria satului (comunei) sau oraşului fără cererea titularului cotei de teren echivalent în baza proiectului de organizare a teritoriului, elaborat de o întreprindere de stat sau privată care dispune de licenţa respectivă. Proiectul de organizare a teritoriului se aprobă de primăria satului (comunei) sau oraşului la propunerea comisiei funciare . La elaborarea proiectului de organizare a teritoriului se va ţine cont de listele grupurilor de proprietari ai cotelor de teren echivalent, aprobate de primăria satului (comunei) sau oraşului, şi de consecutivitatea atribuirii terenurilor în hotarele cîmpurilor. La cererea proprietarului cotei de teren echivalent, în cadrul elaborării proiectului de organizare a teritoriului, primăria satului (comunei) sau oraşului poate decide atribuirea în natură (pe loc) a cotei de teren echivalent şi grădinii (grădinilor) din extravilan într-un singur teren.
Cota de teren echivalent ce se atribuie în natură (pe loc) în conformitate cu proiectul de organizare a teritoriului poate fi divizată, în funcţie de situaţie, în cel mult 3 terenuri (teren arabil, vie şi livadă) .
Primăria, în baza propunerii comisiei funciare şi ţinînd cont de dorinţa proprietarilor cotelor de teren echivalent, va lua o decizie de atribuire a terenurilor cu un număr egal de grade-hectare sau a terenurilor cu suprafaţa egală fără a lua în considerare bonitatea solului, sau a terenurilor cu suprafaţa egală, dar luînd în considerare bonitatea medie a solului cîmpului respectiv.
Primăria satului (comunei) sau oraşului eliberează titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pentru fiecare teren, înregistrează proprietarii terenurilor în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri şi, la cererea deţinătorului de teren, stabileşte hotarele terenului în natură (pe loc).
(modificat prin LP173-XIV din 22.10.98 – MO108/1998, art. 656)
Articolul 14. Moştenirea şi înstrăinarea terenurilor dobîndite în proprietate privată Terenurile dobîndite în proprietate privată se transmit prin moştenire în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Înstrăinarea prin acte juridice între vii se admite în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare. Dreptul de preemţiune la înstrăinarea prin vînzare a oricăror terenuri aparţine statului.
(se exclude prin LP173-XIV din 22.10.98 – MO108/1998, art. 656)
Articolul 20. Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren sînt: titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autorităţile administraţiei publice locale la atribuirea de către stat a terenurilor, certificatul de moştenire, contractul de vînzare-cumpărare, contractul de donaţie, contractul de schimb, contractul de arendă şi altele. Forma titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren se stabileşte de Guvern. Drepturile de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra terenului se înregistrează în conformitate cu legislaţia.
(modificat prin LP173-XIV din 22.10.98 – MO108/1998, art. 656)
Articolul 21. Inadmisibilitatea folosirii terenurilor pînă la stabilirea hotarelor în natură (pe loc). Deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa lor, inclusiv în condiţii de arendă, pînă cînd primăria nu va stabili hotarele terenurilor în natură (pe loc).
(modificat prin LP173-XIV din 22.10.98 – MO108/1998, art. 656)
Articolul 23. Stingerea dreptului asupra terenului Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:
1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;
2) înstrăinării terenului de către proprietar;
3) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii;
4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în articolul 25 din prezentul Cod;
5) decedării proprietarului;
6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;
7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul;
8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;
9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost repartizat lotul auxiliar, dacă legislaţia nu prevede altfel;
10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;
11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă şi de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice;
12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăştinare, la salinizare secundară şi la apariţia focarelor de eroziune prin irigare.
Punctele 3), 4), 6), 11) şi 12) ale prezentului articol nu se extind asupra dreptului de proprietate a cetăţeanului asupra terenului destinat construirii casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi a celui ocupat de grădini personale.
Dreptul de a folosi terenul se poate stinge dacă posesorul funciar sau beneficiarul funciar a săvîrşit acţiuni indicate în articolul 96 din prezentul Cod.
(modificat prin LP173-XIV din 22.10.98 – MO108/1998, art. 656)
Articolul 24. Modul de retragere a terenurilor din proprietatea privată În cazul în care proprietarul unui teren agricol fără motive întemeiate nu-l cultivă sau nu ia măsurile pentru protecţia şi ameliorarea solului, autoritatea administraţiei publice locale va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris să-şi îndeplinească obligaţiile. În cazul în care proprietarul nu-şi îndeplineşte nici în anul următor obligaţiile prevăzute la alineatul întîi al prezentului articol, el va pierde dreptul de proprietate asupra terenului, prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea autorităţii administraţiei publice locale, fără nici o despăgubire. Terenul va fi încredinţat unei alte persoane fizice sau juridice şi nu va putea fi înapoiat proprietarului iniţial. Aplicarea măsurii prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol poate fi atacată de proprietar în instanţa judecătorească.
(se exclude prin LP173-XIV din 22.10.98 – MO108/1998, art. 656)