Articolul 11. Atribuirea sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini Autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate: trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini care li se atribuie în conformitate cu legislaţia; atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în oraşe (municipii) - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale - de la 0,08 pînă la 0,2 hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale. Atribuirea repetată fără plată a terenurilor în proprietate cetăţenilor în scopurile indicate la alineatul 1 al prezentului articol nu se admite.
(modificat prin LP369-XIII din 10.02.95 - MO13/1995, art. 133)
Articolul 12. Atribuirea terenurilor din extravilan în proprietate privată şi drepturile proprietarilor cotelor de teren echivalent Comisiile funciare, constituite în conformitate cu art. 6 din prezentul Cod, stabilesc terenurile care rămîn în proprietate publică în hotarele unităţii administrativ-teritoriale: rezervă pînă la cinci la sută din terenurile cu destinaţie agricolă pentru necesităţile dezvoltării sociale a localităţii; rezervă suprafeţe corespunzătoare pentru a fi folosite ca păşuni obşteşti. Mănăstirilor şi mitropoliei li se atribuie cu titlu de proprietate pînă la cinci hectare de pămînt. Diferenţa dintre suprafaţa totală a unităţii administrativ-teritoriale şi suprafaţa terenurilor repartizate în proprietate publică constituie fondul de privatizare. Comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se atribuie în proprietate privată: membrilor de colhozuri, salariaţilor din sovhozuri sau din alte întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din aceste unităţi economice; salariaţilor din organizaţii şi întreprinderi care locuiesc în localităţi rurale şi execută nemijlocit lucrări de construcţie şi exploatare a sistemelor de ameliorare, restabilire şi îmbunătăţire a terenurilor şi sporire a fertilităţii solurilor în localitatea respectivă inclusiv pensionarilor din aceste unităţi economice; persoanelor care locuiesc în localităţi rurale care au fost transferate din întreprinderi agricole în organizaţii de construcţie şi transport colhoznice şi intergospodăreşti, inclusiv pensionarilor din aceste unităţi economice; salariaţilor din întreprinderile zootehnice intergospodăreşti, inclusiv pensionarilor din aceste unităţi economice; persoanelor care deţin funcţii elective sau îşi satisfac serviciul militar în termen şi care pînă la aceasta au lucrat la întreprinderi agricole; persoanelor care au lucrat anterior la întreprinderile agricole din localitatea respectivă: bărbaţii - 25 de ani, femeile - 20 de ani; veteranilor celui de-al doilea război mondial, foştilor ostaşi-internaţionalişti, familiilor persoanelor care şi-au pierdut viaţa ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, care locuiesc în localităţi rurale - la locul de trai; persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate ulterior, care locuiesc în localităţi rurale - la locul de trai; persoanelor care au adus pămînt în gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele, cu condiţia că se vor stabili în localitatea respectivă. Pînă la 50 la sută din cota de teren echivalent calculată pe unitatea administrativ-teritorială respectivă se atribuie: persoanelor indicate la subalineatele 1-5 ale alineatului 4 din prezentul articol care au lucrat în întreprinderi industriale şi în alte unităţi cu profil neagricol şi au o vechime în muncă în agricultură mai mică de 5 ani; persoanelor domiciliate în localităţi rurale care au fost angajate în sfera socială avînd o vechime în muncă de 25 de ani bărbaţii şi 20 de ani femeile care au pierdut capacitatea de muncă în specialitate din motive de vîrstă sau de sănătate, dacă nici un membru al familiei nu a primit cota de teren echivalent. Toate operaţiunile de atribuire a cotei de teren echivalent se înfăptuiesc, ţinîndu-se cont de situaţia de la 1 ianuarie 1992. Autentificarea dreptului de proprietate asupra cotei de teren echivalent se face în baza hotărîrii autorităţilor administraţiei publice locale prin eliberarea unui titlu ce confirmă acest drept. În perioada reorganizării întreprinderilor agricole proprietarii cotelor de teren echivalent au dreptul: să le transmită în folosinţă comună membrilor întreprinderilor agricole nou-înfiinţate cu orice formă organizatorico-juridică; să le transmită în arendă întreprinderilor agricole nou-înfiinţate; să le doneze membrilor întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole; să ceară separarea lor în natură în modul stabilit pentru organizarea unor noi forme de activitate de întreprinzător; să le vîndă proprietarilor-membri ai întreprinderii agricole sau întreprinderii agricole în modul stabilit. Cu acordul proprietarului, plata cotei de teren echivalent poate fi efectuată în natură, cu patrimoniu sau în bani. Moştenitorii cotei de teren echivalent sînt în drept să devină membri ai întreprinderii agricole cu cota lor. Asupra moştenitorilor se extind drepturile de proprietari ai cotei de teren echivalent. În cazurile prevăzute de lege cotele de teren echivalent în natură nu se delimitează, iar proprietarilor li se plăteşte compensaţie bănească.
(modificat prin LP369-XIII din 10.02.95 - MO13/1995, art. 133)
Articolul 13. Formele de gospodărire În perioada efectuării operaţiunilor prevăzute la art. 12 din prezentul Cod, activitatea colhozurilor, sovhozurilor, altor întreprinderi de stat şi intergospodăreşti agricole şi agroindustriale nu se întrerupe. Întreprinderile producătoare de seminţe, de creştere a plantelor etero-oleaginoase, de pomicultură şi legumicultură şi cele zootehnice se transformă direct într-o întreprindere agricolă cu orice formă organizatorico-juridică. Lista acestor întreprinderi se stabileşte de Guvern. La reorganizarea întreprinderii agricole, titularii cotelor de teren echivalent şi cotelor-părţi valorice din bunuri, care doresc să se retragă din întreprindere pentru a organiza noi forme de activitate de întreprinzător, depun la primăria satului (comunei), oraşului cerere în vederea atribuirii cotei de teren echivalent, iar la administraţia întreprinderii agricole - cerere de eliberare de la lucru (dacă sînt angajaţi), precum şi de a fi împroprietăriţi, în contul cotelor-părţi valorice din bunurile ce le revin, cu mijloacele de producţie respective. Cota-parte valorică din bunurile întreprinderii agricole se stabileşte de către colectivul de muncă corespunzător potrivit ultimului bilanţ şi se confirmă de către autorităţile administraţiei publice locale. Suprafaţa de teren ce se atribuie întreprinderii agricole nou-înfiinţate nu poate fi mai mică decît mărimea unui cîmp din asolament conform proiectelor de organizare a teritoriului aprobate în modul stabilit. Consiliul raional sau municipal, la propunerea comună a comisiei funciare săteşti (comunale) sau orăşeneşti (municipale) şi a comisiei pentru reorganizarea sau lichidarea întreprinderii, stabileşte locul de amplasare a terenurilor atribuite întreprinderilor agricole nou-înfiinţate, ţinînd cont de cerinţele amplasării compacte şi de folosirea raţională a terenurilor. Întreprinderilor agricole noi li se atribuie mijloacele fixe şi circulante ce li se cuvin. Decizia consiliului raional sau municipal privind atribuirea de terenuri întreprinderii agricole nou-înfiinţate serveşte drept bază pentru înregistrarea de stat a dreptului asupra pămîntului şi eliberarea documentului ce autentifică dreptul deţinătorului de teren. Atribuirea sectoarelor de teren şi a bunurilor se face în baza proiectelor de organizare a teritoriului şi în mod obligatoriu în perioada dintre 1 noiembrie - 1 martie. Decizia consiliului raional sau municipal poate fi atacată în instanţă judecătorească. Toate formele de gospodărire sînt ocrotite de stat în egală măsură. În funcţia de conducător al întreprinderii agricole poate fi numai o persoană cu experienţă respectivă în agricultură şi calificarea necesară, confirmată de către Comisia de calificare înfiinţată de Guvern în conformitate cu regulamentul acesteia.
(modificat prin LP369-XIII din 10.02.95 - MO13/1995, art. 133)
Articolul 16. Convenirea asupra locului de amplasare a construcţiei şi asupra suprafeţei necesare Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care vor să obţină terenuri pentru construcţii trebuie să convină în prealabil cu titularii dreptului de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară, precum şi cu autorităţile administraţiei publice locale, cu organele pentru protecţia mediului înconjurător, asupra locului de amplasare a construcţiei, asupra suprafeţei aproximative de teren şi asupra condiţiilor de atribuire a lui, avînd în vedere asigurarea dezvoltării complexe a acestor întreprinderi, instituţii şi organizaţii şi a folosirii raţionale a terenului. Nu se admite finanţarea lucrărilor de proiectare înainte de a se conveni cu persoanele şi instanţele indicate. Înţelegerea prealabilă privind locul de amplasare a construcţiei şi suprafaţa necesară este valabilă timp de doi ani. După aprobarea proiectului şi includerea obiectului în planul de construcţii întreprinderea, instituţia, organizaţia adresează autorităţii administraţiei publice locale respectiv cererea de a i se atribui definitiv terenul.
(modificat prin LP369-XIII din 10.02.95 - MO13/1995, art. 133)
Articolul 20. Titlurile de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren La atribuirea de către stat a terenurilor, deţinătorilor li se eliberează de către autorităţile administraţiei publice locale titlul de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară. Formele titlurilor de stat pentru toţi deţinătorii de terenuri se stabilesc de către Guvern. Documente de autentificare a dreptului asupra terenurilor pot fi: certificatul de moştenire, contractul de arendă, contractul de înstrăinare (vînzare - cumpărare, schimb, donaţie), autentificate în modul stabilit de lege.
(se exclude şi se modifică prin LP369-XIII din 10.02.95 - MO13/1995, art. 133)
Articolul 23. Stingerea dreptului asupra terenului Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:
1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;
2) înstrăinării terenului de către proprietar;
3) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii;
4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în articolele 24 şi 25 din prezentul Cod;
5) decedării proprietarului;
6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;
7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul;
8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;
9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost repartizat lotul auxiliar, dacă legislaţia nu prevede altfel;
10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;
11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă şi de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice;
12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăştinare, la salinizare secundară şi la apariţia focarelor de eroziune prin irigare.
Punctele 3), 4), 6), 11) şi 12) ale prezentului articol nu se extind asupra dreptului de proprietate a cetăţeanului asupra terenului destinat construirii casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi a celui ocupat de grădini personale.
Dreptul de a folosi terenul se poate stinge dacă posesorul funciar sau beneficiarul funciar a săvîrşit acţiuni indicate în articolul 96 din prezentul Cod.
Articolul 24. Modul de retragere a terenurilor din proprietatea privată În cazul în care proprietarul unui teren agricol fără motive întemeiate nu-l cultivă sau nu ia măsurile pentru protecţia şi ameliorarea solului, autoritatea administraţiei publice locale va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris să-şi îndeplinească obligaţiile. În cazul în care proprietarul nu-şi îndeplineşte nici în anul următor obligaţiile prevăzute la alineatul întîi al prezentului articol, el va pierde dreptul de proprietate asupra terenului, prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea autorităţii administraţiei publice locale, fără nici o despăgubire. Terenul va fi încredinţat unei alte persoane fizice sau juridice şi nu va putea fi înapoiat proprietarului iniţial. Aplicarea măsurii prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol poate fi atacată de proprietar în instanţa judecătorească.
(modificat prin LP369-XIII din 10.02.95 - MO13/1995, art. 133)
Articolul 25. Modul de retragere a terenurilor din dreptul de posesiune şi de beneficiere În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, autoritatea administraţiei publice locale respective, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile. În cazul în care deţinătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea proprietarului funciar. Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosinţă a terenului în cazurile prevăzute de alineatul întîi al articolului 18 din prezentul Cod o adoptă administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei respective. În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară organul de autoritatea administraţiei publice locale respectiv, cu participarea părţilor interesate, adoptă o hotărîre privitoare la eliberarea de compensaţie deţinătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau de repararea de către aceştia a daunelor pricinuite de ei prin folosirea lor neraţională.
(modificat prin LP369-XIII din 10.02.95 - MO13/1995, art. 133)