CERINȚE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE ȘI FRECVENȚA MINIMĂ UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA CĂRNII PROASPETE
Secțiunea a 4-a
Inspecția post-mortem
Subsecțiunea 1
Cerințe pentru inspecția post-mortem
30. Sub rezerva derogării prevăzute în pct. 44-50 din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025, carcasele și organele comestibile care însoțesc animalul sunt supuse inspecției post-mortem:
30.1. fără întârziere după sacrificare; sau
30.2. cât mai curând posibil după sosirea la unitatea de manipulare a vânatului.
31. Operatorul din domeniul alimentar pune la dispoziție instalații tehnice speciale și spațiu suficient pentru verificarea organelor comestibile.
32. Medicul veterinar oficial:
32.1. verifică toate suprafețele externe, inclusiv pe cele ale cavităților corporale ale carcaselor, precum și organele comestibile;
32.2. acordă o atenție deosebită depistării zoonozelor și a bolilor animalelor pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Legea nr. 196/2024 privind sănătatea animală.
33. Este necesar ca viteza liniei de sacrificare și efectivele personalului de inspecție prezente să fie adaptate pentru a se putea efectua o inspecție corespunzătoare.
Subsecțiunea a 2-a
Derogare privind calendarul inspecției post-mortem
34. Prin derogare de la pct. 30, atunci când nici medicul veterinar oficial, nici membrul personalului auxiliar oficial nu sunt prezenți în unitatea de manipulare a vânatului sau în abator în timpul sacrificării și al eviscerării, inspecția post-mortem poate să fie întârziată cu o durată de maximum 24 de ore de la sacrificare sau de la intrarea în unitatea de manipulare a vânatului, cu condiția ca:
34.1. animalele în cauză să fie sacrificate într-un abator cu capacitate redusă sau manipulate într-o unitate de manipulare a vânatului cu capacitate redusă care sacrifică sau prelucrează:
34.1.1. mai puțin de 1 000 de unități animal viu; sau
34.1.2. mai puțin de 150 000 de păsări de curte, lagomorfe și vânat mic pe an;
34.2. în cadrul unei unități de depozitare a cărnii și a organelor comestibile proaspete, să existe instalații suficiente care să permită examinarea acestora;
34.3. inspecția post-mortem să fie efectuată de către medicul veterinar oficial.
35. Medicul veterinar oficial poate crește pragurile prevăzute la subpct. 34.1 asigurând aplicarea derogării în cele mai mici abatoare și unități de manipulare a vânatului care corespund definiției de abator cu capacitate redusă sau de unitate de manipulare a vânatului cu capacitate redusă și cu condiția ca producția anuală combinată a acestor unități să nu depășească 5 % din cantitatea totală de carne proaspătă produsă într-un stat:
35.1. pentru speciile vizate; sau
35.2. pentru toate ungulatele împreună;
35.3. pentru toate păsările de curte împreună; sau
35.4. pentru toate păsările și lagomorfele împreună.
36. În sensul subpct 34.1.1 se utilizează ratele de conversie prevăzute în Norma sanitar-veterinară privind protecția animalelor în momentul uciderii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.369/2015. Cu toate acestea, în cazul ovinelor și al caprinelor, precum și al cervidelor mici (cu o greutate în viu < 100 kg), se utilizează o rată de conversie de 0,05 unități animal viu, iar în cazul altor specii de vânat mare, se utilizează o rată de conversie de 0,2 unități animal viu.
Subsecțiunea a 3-a
Cerințe suplimentare de examinare pentru inspecția post-mortem
37. Dacă este necesar, se efectuează examinări suplimentare, cum sunt palpările și incizarea anumitor părți ale carcasei și ale organelor comestibile, precum și testări în laborator pentru:
37.1. a pune un diagnostic definitiv cu privire la o suspiciune de pericol; sau
37.2. a depista:
37.2.1. prezența unei boli animale pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală în Legea nr. 196/2024 privind sănătatea animală;
37.2.2. prezența unor reziduuri sau contaminanți chimici în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere și control al unor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele vii și la produsele lor, precum și al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 298/2011, în special:
37.2.2.1. reziduuri chimice în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în Lista substanțelor active din punct de vedere farmacologic, autorizate pentru animalele de la care se obțin produse alimentare și clasificarea lor în funcție de limitele reziduale maxime (LRM), aprobată prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor și în Regulamentul sanitar privind limitele maxime de reziduuri de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrană de origine vegetală și animală pentru animale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2023;
37.2.2.2. contaminanți în cantitate mai mare decât nivelurile maxime stabilite în Regulamentul sanitar privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.724/2024, și în Limitele maxime pentru prezenţa coccidiostaticelor sau a histomonostaticelor în alimente în urma transferului inevitabil al acestor substanţe în furaje, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 657/2014; sau
37.2.2.3. reziduuri de substanțe care sunt interzise sau neautorizate în conformitate cu Lista substanțelor active din punct de vedere farmacologic, interzise animalelor de la care se obțin produse alimentare, aprobată prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor;
37.2.3. nerespectarea criteriilor microbiologice menționate în pct. 5 lit. b) din Cerințele privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 221/2009, sau posibila prezență a altor pericole microbiologice care pot transforma carnea proaspătă în carne improprie pentru consumul uman;
37.2.4. prezența altor factori care pot duce la situația în care carnea proaspătă să fie declarată improprie pentru consumul uman sau în care să fie impuse restricții privind utilizarea acesteia.
38. În timpul inspecției post-mortem se asigură reducerea la minimum a riscului de contaminare a cărnii proaspete prin operațiuni cum sunt palparea, tranșarea sau incizarea.
Subsecțiunea a 4-a
Cerințe pentru inspecția post-mortem a solipedelor domestice, a bovinelor în vârstă de peste opt luni și a porcilor domestici în vârstă de peste cinci săptămâni, precum și a vânatului sălbatic
39. Cerințele prevăzute în prezenta subsecțiune se aplică în mod suplimentar față de cerințele de la subsecțiunile 1 și a 3-a la prezenta secțiune.
40. Este necesar ca medicul veterinar oficial să ceară despicarea longitudinală în două semicarcase, urmând coloana vertebrală, a carcaselor de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste opt luni și de porci domestici în vârstă de peste cinci săptămâni, în vederea inspecției post-mortem.
41. În cazul în care este necesar pentru inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, cere ca orice cap sau carcasă să fie despicate în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ține seama de obiceiurile alimentare specifice, de dezvoltarea tehnologică sau de situații specifice privind sănătatea animală, medicul veterinar oficial poate permite să nu fie despicate în două carcasele de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste opt luni și de porci domestici în vârstă de peste cinci săptămâni destinate inspecției post-mortem.
42. În cazul abatoarelor cu capacitate redusă sau al unităților de manipulare a vânatului cu capacitate redusă care manipulează mai puțin de 1 000 de unități animal viu pe an, medicul veterinar oficial poate permite, din motive sanitare, tranșarea în sferturi de carcase a solipedelor domestice adulte, a bovinelor adulte și a vânatului mare adult înainte de inspecția post-mortem.
Subsecțiunea a 5-a
Cerințe suplimentare pentru inspecția post-mortem în caz de sacrificare de urgență
43. În cazul sacrificării de urgență, carcasa face obiectul, cât mai rapid posibil, al unei inspecții post-mortem în conformitate cu subsecțiunile 1-4 din prezenta secțiune, înainte de a fi declarată corespunzătoare pentru consumul uman.
Subsecțiunea a 6-a
Modalități practice pentru inspecția post-mortem a bovinelor domestice, a ovinelor și caprinelor domestice, a solipedelor domestice și a porcinelor domestice
44. În cazul în care inspecția post-mortem este efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la fața locului suficiente garanții, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct.3) din Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar și în conformitate cu secțiunea a 7-a din Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producției de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2026, autoritatea competentă se asigură că modalitățile practice prevăzute în subsecțiunile 7-13 sunt respectate în cazul bovinelor domestice, al ovinelor și caprinelor domestice, al solipedelor domestice și al porcinelor domestice, pe lângă cerințele prevăzute în subsecțiunile 1-4.
Subsecțiunea a 7-a
Animale tinere din specia bovină
45. Sunt supuse procedurilor de inspecție post-mortem prevăzute la pct. 46, carcasele și organele comestibile ale următoarelor animale din specia bovină:
45.1. animale în vârstă de sub opt luni; și
45.2. animale în vârstă de sub 20 de luni, dacă au fost ținute fără acces la pășuni pe parcursul întregii lor vieți dintr-o altă țară sau într-o zonă a acesteia declarate oficial indemne de tuberculoză.
46. Procedurile de inspecție post-mortem includ cel puțin o examinare vizuală:
46.1. a capului și a gâtului; împreună cu palparea și examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales);
46.2. a plămânilor, a traheii și a esofagului; palparea plămânilor; palparea și examinarea ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);
46.3. a pericardului și a inimii;
46.4. a diafragmei;
46.5. a ficatului și a nodulilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);
46.6. a tractului gastrointestinal, a mezenterului și a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
46.7. a splinei;
46.8. a rinichilor;
46.9. a pleurei și a peritoneului;
46.10. a regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere.
47. În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, în conformitate cu subsecțiunea a 13-a, medicul veterinar oficial efectuează un set de proceduri de inspecție post-mortem care sunt relevante pe baza indiciilor privind un posibil risc, în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar și în conformitate cu secțiunile a 7-a și a 8-a din Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producției de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2026, utilizând incizia și palparea carcasei și a organelor comestibile:
47.1. incizia ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales); palparea limbii;
47.2. incizia ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales); deschiderea longitudinală a traheii și a principalelor ramificații bronhice; plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; aceste incizii nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși de la consumul uman;
47.3. incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;
47.4. incizia nodulilor limfatici stomacali și mezenterici;
47.5. palparea splinei;
47.6. incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
47.7. palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor. Regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise; este necesară examinarea lichidului sinovial.
Subsecțiunea a 8-a
Alte animale din specia bovină
48. Carcasele și organele comestibile ale bovinelor, altele decât cele menționate la pct. 45, sunt supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
48.1. examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales); inspectarea maseterilor externi, unde sunt necesare două incizii paralele ale mandibulei, precum și ale maseterilor interni (mușchii interni pterigoizi), care sunt incizați într-un singur plan. Limba este detașată în prealabil pentru a permite o examinare detaliată a cavității bucale și a orofaringelui;
48.2. inspecția traheii și a esofagului; inspecția vizuală și palparea plămânilor; incizia și examinarea ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);
48.3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;
48.4. examinarea vizuală a diafragmei;
48.5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);
48.6. examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
48.7. examinarea vizuală a splinei;
48.8. examinarea vizuală a rinichilor;
48.9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
48.10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
48.11. examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii).
49. În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, în conformitate cu subsecțiunea a 13-a, medicul veterinar oficial efectuează un set de proceduri de inspecție post-mortem, care sunt relevante pe baza indiciilor privind un posibil risc, în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar și în conformitate cu secțiunile a 7-a și a 8-a din Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producției de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2026, utilizând incizia și palparea carcasei și a organelor comestibile:
49.1. incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari și parotidieni (Lnn. mandibulares și parotidei); palparea limbii și a orofaringelui;
49.2. deschiderea longitudinală a traheii și a principalelor ramificații bronhice; plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; aceste incizii nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși de la consumul uman;
49.3. palparea ficatului și a nodulilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); incizia suprafeței gastrice a ficatului și a bazei lobului caudat pentru a examina canalele biliare;
49.4. incizia nodulilor limfatici stomacali și mezenterici;
49.5. palparea splinei;
49.6. incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
49.7. palparea și incizia ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii) la vaci. Este deschisă fiecare jumătate a ugerului printr-o incizie longitudinală și profundă până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar ganglionii limfatici ai ugerului sunt incizați, cu excepția cazului în care ugerul este exclus de la consumul uman.
Subsecțiunea a 9-a
Animale domestice tinere din speciile ovină și caprină
50. Carcasele și organele comestibile de ovine și caprine fără incisivi permanenți sau de ovine și caprine în vârstă de până la 12 luni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
50.1. examinarea vizuală a capului, inclusiv a gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni și retrofaringieni. Aceste examinări nu sunt necesare dacă capul, inclusiv limba și creierul, sunt excluse de la consumul uman;
50.2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheii și a esofagului, precum și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);
50.3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii;
50.4. examinarea vizuală a diafragmei;
50.5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);
50.6. examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
50.7. examinarea vizuală a splinei;
50.8. examinarea vizuală a rinichilor;
50.9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
50.10. examinarea vizuală a regiunii ombilicale și a articulațiilor.
51. În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, în conformitate cu subsecțiunea a 13-a, medicul veterinar oficial efectuează un set de proceduri de inspecție post-mortem care sunt relevante pe baza indiciilor privind un posibil risc, în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar și în conformitate cu secțiunile a 7-a și a 8-a din Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producției de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2026, utilizând incizia și palparea carcasei și a organelor comestibile:
51.1. palparea gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni. Cu excepția cazului în care normele de sănătate animală prevăd altfel, aceste examinări nu sunt necesare dacă capul, inclusiv limba și creierul, sunt excluse de la consumul uman;
51.2. palparea plămânilor; incizia plămânilor, a traheii, a esofagului și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali;
51.3. incizia inimii;
51.4. palparea ficatului și a nodulilor limfatici ai acestuia; incizia suprafeței gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;
51.5. palparea splinei;
51.6. incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
51.7. palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor; regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial.
Subsecțiunea a 10-a
Alte animale domestice din speciile ovină și caprină
52. Carcasele și organele comestibile de ovine și caprine cărora le-a ieșit un incisiv permanent sau de ovine și caprine în vârstă de 12 luni sau mai mult trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
52.1. examinarea vizuală a capului, inclusiv a gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni, și palparea ganglionilor limfatici retrofaringieni. Aceste examinări nu sunt necesare dacă capul, inclusiv limba și creierul, sunt excluse de la consumul uman;
52.2. inspecția vizuală a plămânilor, a traheii și a esofagului; palparea plămânilor și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);
52.3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii;
52.4. examinarea vizuală a diafragmei;
52.5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului și a nodulilor limfatici ai acestuia; incizia suprafeței gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;
52.6. examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
52.7. examinarea vizuală a splinei;
52.8. examinarea vizuală a rinichilor;
52.9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
52.10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
52.11. examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia.
53. În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, în conformitate cu subsecțiunea a 13-a, medicul veterinar oficial efectuează un set de proceduri de inspecție post-mortem care sunt relevante pe baza indiciilor privind un posibil risc, în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar și în conformitate cu secțiunile a 7-a și a 8-a din Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producției de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2026, utilizând incizia și palparea carcasei și a organelor comestibile:
53.1. palparea gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni. Cu excepția cazului în care normele de sănătate animală prevăd altfel, aceste examinări nu sunt necesare dacă capul, inclusiv limba și creierul, sunt excluse de la consumul uman;
53.2. incizia plămânilor, a traheii și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali;
53.3. incizia inimii;
53.4. palparea splinei;
53.5. incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales).
Subsecțiunea a 11-a
Solipede domestice
54. Carcasele și organele comestibile ale solipedelor domestice sunt supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
54.1. examinarea vizuală a capului și, după detașarea limbii, examinarea gâtului; limba, detașată în prealabil pentru a permite o examinare vizuală detaliată a cavității bucale și a orofaringelui, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale separate;
54.2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheii, a esofagului, precum și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);
54.3. inspecția vizuală a pericardului și a inimii;
54.4. examinarea vizuală a diafragmei;
54.5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);
54.6. examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
54.7. examinarea vizuală a splinei;
54.8. examinarea vizuală a rinichilor;
54.9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
54.10. examinarea vizuală a organelor genitale ale armăsarilor (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat) și ale iepelor;
54.11. examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii);
54.12. examinarea vizuală a regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere;
54.13. examinarea mușchilor și a ganglionilor limfatici subromboidali (Lnn. subrhomboidei) de sub cartilajul scapular, prin secționarea inserției unui umăr, în cazul cailor suri, pentru a depista prezența melanozei și a melanomatozei. Rinichii trebuie să fie scoși.
55. În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, în conformitate cu subsecțiunea a 13-a, medicul veterinar oficial efectuează un set de proceduri de inspecție post-mortem care sunt relevante pe baza indiciilor privind un posibil risc, în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar și în conformitate cu secțiunile a 7-a și a 8-a din Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producției de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2026, utilizând incizia și palparea carcasei și a organelor comestibile:
55.1. palparea și incizia ganglionilor limfatici submaxilari, retrofaringieni și parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares și parotidei); palparea limbii;
55.2. palparea plămânilor; palparea și incizia ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali. Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; cu toate acestea, inciziile respective nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși de la consumul uman;
55.3. incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;
55.4. palparea și incizia ficatului și a nodulilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);
55.5. incizia nodulilor limfatici stomacali și mezenterici;
55.6. palparea splinei;
55.7. palparea rinichilor și incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
55.8. incizia nodulilor limfatici supramamari;
55.9. palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial;
55.10. la caii suri, incizia rinichilor pe toată lungimea lor.
Subsecțiunea a 12-a
Animale domestice din specia porcină
56. Carcasele și organele comestibile ale porcinelor domestice sunt supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:
56.1. examinarea vizuală a capului și a gâtului;
56.2. examinarea vizuală a cavității bucale, a orofaringelui și a limbii;
56.3. inspecția vizuală a plămânilor, a traheii și a esofagului;
56.4. examinarea vizuală a pericardului și a inimii;
56.5. examinarea vizuală a diafragmei;
56.6. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
56.7. examinarea vizuală a splinei; examinarea vizuală a rinichilor; examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
56.8. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
56.9. examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii);
56.10. examinarea vizuală a regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere.
57. În cazul în care există indicii privind un posibil risc pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau bunăstarea animalelor, în conformitate cu subsecțiunea a 13-a, medicul veterinar oficial efectuează un set de proceduri de inspecție post-mortem care sunt relevante pe baza indiciilor privind un posibil risc, în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar și în conformitate cu secțiunile a 7-a și a 8-a din Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producției de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2026, utilizând incizia și palparea carcasei și a organelor comestibile:
57.1. incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari (Lnn. mandibulares);
57.2. palparea plămânilor și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; inciziile respective nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși de la consumul uman;
57.3. incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;
57.4. palparea ficatului și a nodulilor limfatici ai acestuia;
57.5. palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;
57.6. palparea splinei;
57.7. incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
57.8. incizia nodulilor limfatici supramamari;
57.9. palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere și, în cazul în care este necesar, incizia regiunii ombilicale și deschiderea articulațiilor.
Subsecțiunea a 13-a
Indicii unor riscuri potențiale pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor la bovinele domestice, ovinele și caprinele domestice, solipedele domestice și porcinele domestice
58. Procedurile suplimentare de inspecție post-mortem prevăzute la pct. 47, 49, 51, 53, 55 și 57 se efectuează prin incizia și palparea carcasei și a organelor, în cazul în care, în opinia medicului veterinar oficial, unul dintre următoarele elemente indică existența unui risc potențial pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor:
58.1. verificările și analiza controalelor documentelor efectuate în conformitate cu subsecțiunile 1 și a 2-a din secțiunea a 2-a;
58.2. constatările inspecției ante-mortem efectuate în conformitate cu subsecțiunea 1 din secțiunea a 3-a;
58.3. rezultatele verificărilor privind respectarea normelor de bunăstare animală, efectuate în conformitate cu subsecțiunea a 10-a din secțunea a 5-a;
58.4. constatările inspecției post-mortem efectuate în conformitate cu subsecțiunile 1-13 din secțiunea a 4-a;
58.5. datele epidemiologice suplimentare sau alte date provenite de la exploatația de origine a animalelor.
Subsecțiunea a 14-a
Modalități practice pentru inspecția post-mortem a păsărilor de curte și a lagomorfelor de crescătorie
59. Toate păsările de curte sunt supuse unei inspecții post-mortem care poate include asistența personalului abatorului, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar. În conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din legea sus-menționată, medicul veterinar oficial sau membrul personalului auxiliar oficial efectuează în mod personal următoarele controale:
59.1. inspecția zilnică a viscerelor și a cavităților corporale ale unui eșantion reprezentativ din fiecare șeptel;
59.2. inspecția detaliată a unui eșantion aleatoriu a părților de păsări sau a păsărilor întregi declarate improprii pentru consumul uman în urma inspecției post-mortem din fiecare șeptel;
59.3. orice examinare suplimentară necesară în cazul în care există motive pentru a suspecta că păsările de curte în cauză pot fi improprii pentru consumul uman.
60. Prin derogare de la pct.59, medicul veterinar oficial poate decide că numai un eșantion reprezentativ de păsări de curte din fiecare șeptel să fie supus unei inspecții post-mortem dacă:
60.1. operatorii din domeniul alimentar au pus în aplicare un sistem, cu avizul medicului veterinar oficial, care permite depistarea și separarea păsărilor cu anomalii, contaminări sau defecte;
60.2. abatorul are o istorie îndelungată de conformitate cu cerințele referitoare la:
60.2.1. cerințele în conformitate cu art.3 alin. (1)-(6) din Legea nr. 296/2017 privind cerințele generale de igienă a produselor alimentare, inclusiv criteriile microbiologice aplicabile la subpct. 1.28 și 2.1.5 din anexa la Cerințele privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 221/2009;
60.2.2. procedurile bazate pe principiile HACCP în conformitate cu art. 3 alin. (7)-(10) din Legea nr. 296/2017 privind cerințele generale de igienă a produselor alimentare;
60.2.3. normele specifice de igienă în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului I din anexa nr. 1 și secțiunea 1 a capitolului II din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025;
60.3. în cadrul inspecției ante-mortem și al verificării informațiilor privind lanțul alimentar, nu s-au constatat anomalii care să indice o problemă gravă pentru sănătatea umană sau animală, și care ar putea justifica necesitatea adoptării măsurilor prevăzute la subsecțiunile 2-6 din secțiunea a 6-a a capitolului III.
61. În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie-gras și păsările de curte cu eviscerare amânată, obținute în exploatația de origine, în conformitate cu subpct. 28.8 și 28.9 din secțiunea a 6-a a capitolului II din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025, inspecția post-mortem are loc la secția de tranșare unde aceste carcase sunt transportate direct de la exploatația de origine.
62. Dispozițiile aplicabile unui singur șeptel de păsări de curte se extind și asupra lagomorfelor de crescătorie sacrificate în aceeași zi dintr-o singură exploatație de origine.
Subsecțiunea a 15-a
Modalități practice pentru inspecția post-mortem a vânatului de crescătorie
63. Pentru vânatul de crescătorie se aplică următoarele proceduri de inspecție post-mortem:
63.1. în cazul cervidelor mici (< 100 kg), procedurile post-mortem pentru ovine prevăzute la subsecțiunea a 10-a cu toate acestea; în cazul renilor, procedurile post-mortem pentru ovine prevăzute la subsecțiunea a 9-a, iar limba poate fi utilizată pentru consumul uman fără inspecția capului;
63.2. în cazul vânatului din familia Suidae, procedurile post-mortem pentru porcine domestice prevăzute la subsecțiunea a 12-a;
63.3. în cazul altor ungulate de vânat care nu intră sub incidența subpct. 63.1 și 63.2, procedurile post-mortem pentru bovine prevăzute la subsecțiunea a 8-a;
63.4. în cazul ratitelor, procedurile post-mortem pentru păsări de curte prevăzute la pct.59.
64. În cazul în care animalele au fost sacrificate în afara abatorului, medicul veterinar oficial al abatorului sau al unității de prelucrare a vânatului trebuie să verifice certificatul de sănătate, aprobat de către autoritatea competentă, în conformitate cu art. 74 din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar.
Subsecțiunea a 16-a
Modalități practice pentru inspecția post-mortem a vânatului sălbatic
65. Medicul veterinar oficial verifică dacă vânatul sălbatic mare nejupuit transportat la unitatea de manipulare a vânatului din altă țară este însoțit de o declarație conform subpct. 54.2 din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025. Medicul veterinar oficial trebuie să țină seama de conținutul certificatului sau al declarației respective.
66. La inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:
66.1. inspecția vizuală a carcasei, a cavităților acesteia și, după caz, a organelor în scopul:
66.1.1. detectării eventualelor anomalii care nu rezultă din activitatea de vânătoare. În acest scop, diagnosticul se poate baza pe informațiile furnizate eventual de către persoana calificată privind comportamentul animalului înainte de a fi ucis;
66.1.2. verificării dacă moartea nu a fost cauzată de alte motive decât vânătoarea;
66.2. identificarea unor anomalii organoleptice;
66.3. palparea și inciziile organelor, după caz;
66.4. în cazul în care motive serioase duc la suspiciunea privind prezența unor reziduuri sau contaminanți, analiza prin sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a contaminanților mediului înconjurător. În cazul în care este efectuată o inspecție mai amănunțită pe baza acestor suspiciuni, medicul veterinar oficial trebuie să aștepte concluzia acestei inspecții înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat sălbatic ucis la o anumită vânătoare sau a părților despre care se poate presupune că prezintă aceleași anomalii;
66.5. identificarea elementelor caracteristice care indică prezența unui risc pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii, în special:
66.5.1. un comportament anormal sau o perturbare a stării generale a animalului viu semnalate de vânător;
66.5.2. prezența generalizată a unor tumori sau abcese în diferite organe interne sau în mușchi;
66.5.3. prezența artritei, a orhitei, o alterare patologică a ficatului sau a splinei, o inflamare a intestinelor sau a regiunii ombilicale;
66.5.4. prezența unor corpuri străine care nu rezultă din activitatea de vânătoare în cavitățile corporale, în interiorul stomacului, al intestinelor sau în urină, în cazul în care culoarea pleurei sau a peritoneului prezintă o alterare (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);
66.5.5. prezența paraziților;
66.5.6. formarea unei cantități importante de gaz în tractul gastrointestinal cu alterarea culorii organelor interne (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);
66.5.7. prezența unor anomalii de culoare, de consistență sau de miros accentuate în musculatură sau în organe;
66.5.8. prezența unor fracturi mai vechi deschise;
66.5.9. o stare de emaciere și/sau un edem generalizat sau localizat;
66.5.10. aderențe recente în cazul pleurei sau al peritoneului;
66.5.11. alte alterări importante evidente, cum este putrefacția.
67. La cererea medicului veterinar oficial, coloana vertebrală și capul trebuie despicate în lungime.
68. În cazul bucăților întregi de vânat mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să supună un eșantion reprezentativ de animale de aceeași proveniență unei inspecții post-mortem. În cazul în care inspecția dezvăluie o boală transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteristicile enumerate la subpct. 66.5, este necesar ca medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări suplimentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată fiecare carcasă individual.
69. Medicul veterinar oficial poate practica alte tranșări și inspecții pe părți ale animalelor pe care este necesar să le examineze pentru a pune un diagnostic definitiv. În cazul în care modalitățile practice prevăzute la pct. 66 nu permit evaluarea, este necesar să se efectueze examinări suplimentare într-un laborator.
70. Carnea este declarată improprie pentru consumul uman în cazurile menționate la subsecțiunea a 7-a din secțiunea a 6-a, precum și în cazul în care prezintă, la inspecția post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate la subpct. 66.5.
Secțiunea a 5-a
Controale oficiale referitoare la riscuri specifice și testări în laborator
Subsecțiunea 1
Modalități practice pentru controalele oficiale efectuate privind encefalopatiile spongiforme transmisibile
71. Pe lângă cerințele prevăzute în secțiunea a 4-a din capitolul III al Normei privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.713/2024, la efectuarea controalelor oficiale în legătură cu encefalopatiile spongiforme transmisibile (denumite în continuare EST), medicul veterinar oficial verifică eliminarea, separarea și, după caz, marcarea materialelor cu riscuri specificate și în conformitate cu normele prevăzute la art. 14 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman.
72. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din domeniul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a evita, în timpul sacrificării și al asomării, contaminarea cărnii prin intermediul materialelor cu riscuri specificate, inclusiv eliminarea acestor materiale.
Subsecțiunea a 2-a
Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența cisticercozei în cadrul inspecției post-mortem la bovine domestice și Suidae
73. Procedurile de inspecție post-mortem descrise la subsecțiunile a 7-a, a 8-a și a 12-a din secțiunea a 4-a constituie cerințele minime pentru identificarea cisticercozei la bovine și Suidae (porci domestici, vânat de crescătorie și vânat sălbatic). În ceea ce privește bovinele menționate la subsecțiunea a 8-a din secțiunea a 4-a, medicul veterinar oficial poate decide ca incizia maseterilor la inspecția post-mortem să nu fie obligatorie dacă:
73.1. se utilizează un test serologic specific;
73.2. animalele au fost crescute într-o exploatație de origine declarată oficial indemnă de cisticercoză; sau
73.3. prevalența populației sursă sau, în cadrul unei subpopulații bine definite, este mai mică de unu la un milion, ceea ce a fost demonstrat cu o certitudine de 95 %, sau nu au fost detectate cazuri la toate animalele sacrificate în ultimii cinci ani (sau doi ani în cazul în care acest lucru a fost susținut și justificat de analiza de risc a autorității competente) pe baza datelor provenite din rapoartele realizate în conformitate cu capitolul VII din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011.
74. Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză este declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care această infestare nu este generalizată, părțile neinfectate pot fi declarate corespunzătoare pentru consumul uman după ce au fost supuse unui tratament la temperaturi joase.
Subsecțiunea a 4-a
Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența morvei în cadrul inspecției post-mortem la solipede
77. Carnea proaspătă de solipede nu poate fi introdusă pe piață decât dacă a fost obținută de la solipede ținute timp de cel puțin 90 de zile înainte de data sacrificării într-o țară sau o regiune a acesteia din care este autorizată aducerea de solipede în Republica Moldova.
78. În cazul solipedelor care provin dintr-o țară sau o regiune a acesteia care nu îndeplinesc criteriile Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor pentru țări indemne de morvă, solipedele sunt inspectate în scopul depistării morvei printr-o examinare atentă a mucoaselor traheii, a laringelui, a cavităților nazale, a sinusurilor și a ramificațiilor acestora, după despicarea capului în plan median și excizia septului nazal.
79. Carnea obținută de la solipede la care a fost diagnosticată prezența morvei este declarată improprie pentru consumul uman.
Subsecțiunea a 5-a
Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența tuberculozei în cadrul inspecției post-mortem
80. În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la tuberculină sau în cazul în care există alte motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate sau manipulate separat față de celelalte animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de producție și a personalului prezent în abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului.
81. Toată carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a pus în evidență leziuni localizate similare leziunilor tuberculoase în mai multe organe sau părți ale carcasei este declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidențiată o leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiași organ sau în aceeași parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei și ganglionii limfatici asociați trebuie să fie declarați improprii pentru consumul uman.
Subsecțiunea a 6-a
Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența brucelozei în cadrul inspecției post-mortem
82. În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei sau în cazul în care există alte motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate sau manipulate separat față de celelalte animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de producție și a personalului prezent în abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului.
83. Carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a pus în evidență leziuni care indică prezența brucelozei acute este declarată improprie pentru consumul uman. La animalele la care a fost depistată o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei, ugerul, tractul genital și sângele trebuie să fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost depistată nicio leziune de acest tip.
Subsecțiunea a 7-a
Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența de Salmonella
84. Autoritatea competentă verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din domeniul alimentar a subpct. 2.1.3-2.1.5 din anexa la Cerințele privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 221/2009, prin aplicarea următoarelor măsuri:
84.1. eșantionare oficială, folosind aceeași metodă și spațiu de eșantionare ca operatorii din domeniul alimentar. Cel puțin 49 de eșantioane aleatorii trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eșantioane poate fi redus în abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului;
84.2. colectarea tuturor informațiilor privind numărul total și numărul de eșantioane pozitive la Salmonella, prelevate de către operatorii din domeniul alimentar, în conformitate cu capitolul IV și pct. 2.1.3-2.1.5 din anexa la Cerințele privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 221/2009.
85. În cazul în care operatorul din domeniul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor, autoritatea competentă îi solicită acestuia să prezinte un plan de acțiuni și controlează cu strictețe rezultatul acestuia.
86. Numărul total și numărul de eșantioane pozitive la Salmonella, diferențiate între eșantioane prelevate în temeiul subpct. 84.1 și 84.2 atunci când se aplică, se comunică astfel cum este menționat în capitolul VII din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 264/2011.
Subsecțiunea a 8-a
Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența de Campylobacter
87. Autoritatea competentă verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din domeniul alimentar a pct. 2.1.9 din anexa la Cerințele privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.221/2009, prin aplicarea următoarelor măsuri:
87.1. eșantionare oficială, folosind aceeași metodă și spațiu de eșantionare ca operatorii din domeniul alimentar. Cel puțin 49 de eșantioane aleatorii trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eșantioane poate fi redus în abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului; sau
87.2. colectarea tuturor informațiilor privind numărul total și numărul de eșantioane de Campylobacter cu peste 1 000 ufc/g prelevate de către operatorii din domeniul alimentar în conformitate cu pct. 2.1.9 din anexa la Cerințele privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 221/2009.
88. În cazul în care operatorul din domeniul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor, autoritatea competentă îi solicită acestuia să prezinte un plan de acțiuni și controlează cu strictețe rezultatul acestuia.
89. Numărul total și numărul de eșantioane de Campylobacter cu peste 1000 ufc/g, diferențiate între eșantioane prelevate în temeiul subpct. 87.1 și 87.2, atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu capitolul VII din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârii Guvernului nr. 264/2011.
Subsecțiunea a 9-a
Cerințe speciale cu privire la testele de laborator
90. La efectuarea testelor de laborator în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 4) lit. a) și d) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar, medicul veterinar oficial asigură, în cadrul efectuării eșantionării, identificarea și manipularea corectă a eșantioanelor și trimiterea acestora la laboratorul corespunzător pentru:
90.1. supravegherea și controlul zoonozelor și al agenților acestora;
90.2. monitorizarea programului anual de EST, în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului III din Norma privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 713/2024;
90.3. detectarea substanțelor sau a produselor active din punct de vedere farmacologic fie interzise, fie neautorizate, precum și în cadrul controalelor privind substanțele farmacologic active reglementate, pesticidele, aditivii din hrana pentru animale și contaminanții care depășesc limitele maxime aplicabile ale Republicii Moldova, în conformitate cu pct. 5 și 6 din Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanțe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 298/2011;
90.4. depistarea unor boli animale pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală conform Legii nr. 196/2024 privind sănătatea animală.
91. Medicul veterinar oficial se asigură că toate testările suplimentare în laborator, considerate necesare pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 17 alin. (2) din Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar, au loc în funcție de necesități.
Secțiunea a 6-a
Comunicarea rezultatelor inspecțiilor și măsurile care trebuie luate de către autoritatea competentă în cazul încălcării specifice a cerințelor privind carnea proaspătă și bunăstarea animalelor
Subsecțiunea 1
Măsuri privind comunicarea rezultatelor controalelor oficiale
93. Medicul veterinar oficial înregistrează și evaluează rezultatele controalelor oficiale efectuate în conformitate cu secțiunile 1-5.
94. În cazul în care inspecțiile pun în evidență prezența unei boli sau a unei stări patologice care ar putea afecta sănătatea umană sau animală ori ar putea periclita bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial ia următoarele măsuri:
94.1. informează operatorul abatorului sau al unității de prelucrare a vânatului;
94.2. atunci când problema menționată la prezentul alineat a apărut în cursul producției primare și se referă la sănătatea umană, sănătatea animală, bunăstarea animalelor sau la reziduuri de medicamente de uz veterinar, substanțe neautorizate sau interzise, reziduuri de pesticide, aditivi din hrana animalelor sau contaminanți, medicul veterinar oficial informează:
94.2.1. medicul veterinar care se ocupă de animalele din exploatația de origine;
94.2.2. medicul veterinar oficial care a efectuat orice inspecție ante-mortem în exploatația de origine, în cazul în care este diferit de cel de la subpct. 94.2.1;
94.2.3. operatorul din domeniul alimentar care răspunde de exploatația de origine (cu condiția ca aceste informații să nu fie de natură a compromite o procedură judiciară ulterioară); și
94.2.4. autoritatea competentă responsabilă de supravegherea exploatației de origine sau a teritoriului de vânătoare respectiv;
94.3. în cazul în care animalele în cauză au fost crescute într-o altă țară, medicul veterinar oficial asigură informarea autorității competente din țara respectivă.
95. Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului rapoarte privind rezultatele controalelor oficiale, cel puțin atunci când colectarea acestor informații este necesară, conform capitolului II din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 264/2011; conform capitolului II din Regulamentul privind notificarea și raportarea bolilor listate, la formatele și procedurile de transmitere și de raportare a programelor de supraveghere și a programelor de eradicare și pentru cererea de recunoaștere a statutului de indemn de boală, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor și conform capitolului VI din Norma sanitar-veterinară privind protecţia puilor destinaţi producţiei de carne, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 415/2009.
96. În cazul în care medicul veterinar oficial suspectează, în cursul inspecției ante-mortem sau post-mortem sau al oricărui alt control oficial, prezența unei boli la animale pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală, conform Legii nr.196/2024 privind sănătatea animală, acesta notifică autoritatea competentă. Medicul veterinar oficial și autoritatea competentă, în cadrul domeniilor lor de competențe, iau toate măsurile și precauțiile necesare pentru a preveni eventuala răspândire a agentului patogen.
97. Medicul veterinar oficial poate utiliza modelul de document prezentat în anexa nr. 1 în scopul comunicării rezultatelor relevante ale inspecțiilor ante-mortem și post-mortem către exploatația de origine în care au fost ținute animalele înainte de sacrificare.
98. În cazul în care animalele au fost ținute într-o exploatație de origine din altă țară, autoritatea competentă poate solicita informații privind rezultatele inspecțiilor ante-mortem și post-mortem de la autoritatea competentă din țara respectivă, pe baza acordurilor bilaterale sau a mecanismelor de cooperare internațională existente. În acest scop, poate fi utilizat modelul de document prevăzut în anexa nr.1 în limbile oficiale ale altor țări implicate sau într-o limbă aprobată.
Subsecțiunea a 2-a
Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind informațiile referitoare la lanțul alimentar
99. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele nu sunt sacrificate decât dacă operatorul abatorului a primit, a verificat și a evaluat informațiile relevante privind lanțul alimentar în conformitate cu subpct. 18.1 și 18.2.
100. Prin derogare de la pct. 99, medicul veterinar oficial poate autoriza ca animalele să fie sacrificate la abator dacă nu sunt disponibile toate informațiile relevante privind lanțul alimentar. În astfel de cazuri, informațiile sunt furnizate înainte de declararea cărnii ca fiind corespunzătoare pentru consumul uman, iar carcasele și organele comestibile care provin de la acestea sunt depozitate separat de alte tipuri de carne în așteptarea acestei declarații.
101. În cazul în care informațiile relevante privind lanțul alimentar nu sunt disponibile în termen de 24 de ore după sosirea animalului la abator, medicul veterinar oficial declară orice carne care provine de la acest animal improprie pentru consumul uman. În cazul în care acest animal nu a fost încă sacrificat, acesta va fi ucis separat față de celelalte animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru protejarea sănătății umane și animale.
102. Medicul veterinar oficial se asigură, de asemenea, că animalele vor fi sacrificate doar după ce a verificat informațiile relevante privind lanțul alimentar, în conformitate cu subpct. 18.2, în cazul:
102.1. sacrificării de urgență în afara abatorului, în conformitate cu secțiunea a 6-a a capitolului I din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025;
102.2. sacrificării, alta decât sacrificarea de urgență, în exploatația de proveniență a bovinelor domestice, altele decât bizonii, ovinele, caprinele, porcinele și solipedele domestice, în conformitate cu secțiunea a 7-a a capitolului I din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025;
102.3. sacrificării în exploatația de proveniență a ratitelor de crescătorie și a ungulatelor vânat de crescătorie paricopitate, în conformitate cu pct. 32 din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025, și al bizonilor, în conformitate cu pct. 34 din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025.
Subsecțiunea a 3-a
Măsuri în caz de neconformitate înregistrată în informațiile privind lanțul alimentar
103. Medicul veterinar oficial se asigură că operatorul abatorului nu acceptă animalele destinate sacrificării în cazul în care informațiile privind lanțul alimentar sau orice alte înregistrări, documente sau informații care le însoțesc indică faptul că:
103.1. animalele provin dintr-o exploatație de origine sau dintr-o regiune unde sunt interzise deplasările de animale ori fac obiectul altor restricții din motive de sănătate animală sau umană;
103.2. normele privind utilizarea medicamentelor de uz veterinar nu au fost respectate, animalele au fost tratate cu substanțe interzise sau neautorizate, ori limitele legale pentru reziduurile chimice sau contaminanți nu au fost respectate; sau
103.3. este prezentă orice altă condiție care poate periclita sănătatea umană sau animală.
104. În cazul în care animalele se află deja la abator, acestea vor fi sacrificate separat și declarate improprii pentru consumul uman, asigurându-se luarea unor precauții pentru protejarea sănătății umane și animale. În cazul în care medicul veterinar oficial consideră că este necesar, vor fi efectuate controale oficiale în exploatația de origine.
Subsecțiunea a 4-a
Măsuri în cazul unor informații înșelătoare privind lanțul alimentar
105. Autoritatea competentă întreprinde măsurile corespunzătoare în cazul în care descoperă că înregistrările, documentele sau orice alt tip de informații care însoțesc animalele nu corespund cu situația reală a exploatației de origine sau cu starea reală a animalelor sau că urmăresc să înșele deliberat medicul veterinar oficial.
106. Autoritatea competentă întreprinde măsuri împotriva operatorului din domeniul alimentar responsabil de exploatația de origine a animalelor, sau împotriva oricărei alte persoane implicate, inclusiv împotriva operatorului abatorului sau al unității de prelucrare a vânatului. În special, aceste măsuri pot avea forma unor controale suplimentare. Operatorul din domeniul alimentar care răspunde de exploatația de origine a animalelor sau orice altă persoană în cauză trebuie să suporte costul acestor controale suplimentare.
Subsecțiunea a 5-a
Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind animalele vii
107. Medicul veterinar oficial verifică respectarea de către operatorul din domeniul alimentar a obligațiilor care sunt în corespundere cu pct. 12.5 din Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025, pentru a oferi garanții că animalele acceptate la sacrificare pentru consumul uman sunt corect identificate. Este necesar ca acesta să se asigure că animalele a căror identitate nu este verificabilă sunt sacrificate separat și declarate improprii pentru consumul uman. În cazul în care medicul veterinar oficial consideră că este necesar, se efectuează controale oficiale în exploatația de origine.
108. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele care prezintă un risc inacceptabil de contaminare a cărnii în timpul sacrificării, astfel cum se prevede la pct. 27, nu sunt sacrificate pentru consumul uman cu excepția cazului în care sunt curățate în prealabil.
109. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor în timpul manipulării sau la consumarea cărnii acestora și, de regulă, animalele care prezintă simptome clinice de boală sistemică sau de emaciere sau orice altă stare patologică din cauza căreia carnea devine improprie consumului uman nu sunt sacrificate pentru consumul uman. Este necesar ca aceste animale să fie sacrificate separat, în condiții care să nu permită contaminarea celorlalte animale sau carcase, și să fie declarate improprii pentru consumul uman.
110. Medicul veterinar oficial amână sacrificarea animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică care poate avea efecte nocive asupra sănătății umane sau animale. Aceste animale sunt supuse unei examinări ante-mortem detaliate de către medicul veterinar oficial în vederea stabilirii unui diagnostic. De asemenea, medicul veterinar oficial poate decide completarea inspecției post-mortem cu o prelevare de probe și teste de laborator. Dacă este necesar pentru evitarea contaminării altor loturi de carne, animalele sunt sacrificate separat sau la încheierea operațiunilor normale de sacrificare, luându-se toate celelalte precauții necesare.
111. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele care pot conține reziduuri de substanțe farmacologic active interzise sau neautorizate sau reziduuri de substanțe farmacologic active autorizate, pesticide sau contaminanți care depășesc nivelul limitei admisibile de astfel de substanțe sunt tratate în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 298/2011. Medicul veterinar oficial impune condițiile în care, sub directa lui supraveghere, trebuie să fie tratate animalele în cadrul unui plan specific de eradicare sau de combatere a unei anumite boli, cum este bruceloza sau tuberculoza, sau a agenților zoonotici precum salmonela. Autoritatea competentă determină condițiile în care pot fi sacrificate animalele în cauză. Aceste condiții au rolul să reducă la minimum riscul de contaminare a celorlalte animale și a cărnii acestor animale.
112. În general, animalele prezentate pentru sacrificare într-un abator trebuie să fie sacrificate în acel loc. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale, cum este o defecțiune gravă la echipamentul de sacrificare, medicul veterinar oficial poate autoriza deplasări directe spre un alt abator. În cazul în care, în cursul inspecției ante-mortem la exploatația de origine, se constată neconformitatea care are ca rezultat un risc pentru sănătatea animală sau umană sau bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial nu va permite transportul animalelor către abator și se vor aplica măsurile corespunzătoare privind comunicarea rezultatelor inspecției în conformitate cu subpct. 94.2.1 și 94.2.3.
Subsecțiunea a 6-a
Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind bunăstarea animalelor
113. În cazul nerespectării normelor privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau al uciderii, prevăzute în capitolele II și III din Norma sanitar-veterinară privind protecția animalelor în momentul uciderii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 369/2015, medicul veterinar oficial se asigură că operatorul din sectorul alimentar ia imediat măsurile corective necesare și evită repetarea acestei situații.
114. Medicul veterinar oficial adoptă o abordare proporțională și progresivă față de măsurile coercitive, care pot fi de la simple instrucțiuni până la decizia de a încetini sau chiar de a opri procesele de producție, în funcție de natura și de gravitatea problemei.
115. După caz, medicul veterinar oficial informează autoritatea competentă despre problemele privind bunăstarea animalelor.
116. În cazul în care medicul veterinar oficial constată nerespectarea normelor privind protecția animalelor în timpul transportului prevăzute în Norma sanitară veterinară privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.35/2025, acesta ia măsurile necesare în conformitate cu capitolul IV din hotărârea sus-menționată.
117. În cazul în care un membru al personalului auxiliar oficial efectuează controale privind bunăstarea animalelor, în cadrul cărora se identifică nerespectarea normelor privind protecția animalelor, acesta informează imediat medicul veterinar oficial, iar în caz de urgență, ia măsurile necesare prevăzute la pct. 113-116 până la sosirea medicului veterinar oficial.
Subsecțiunea a 7-a
Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind carnea proaspătă
118. Medicul veterinar oficial declară carnea proaspătă improprie pentru consumul uman dacă aceasta:
118.1. provine de la animale care nu au fost supuse unei inspecții ante-mortem în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 1) sau 2) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar, cu excepția vânatului sălbatic;
118.2. provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse unei inspecții post-mortem în conformitate cu art. 17 alin. (2) pct. 3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar, cu excepția viscerelor vânatului mare care nu este necesar să însoțească corpul către o unitate de manipulare a vânatului, în conformitate cu pct. 44-50 din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025;
118.3. provine de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte intrauterin sau sacrificate înainte de vârsta de șapte zile;
118.4. rezultă din excizia rănilor provocate de sângerare;
118.5. provine de la animale afectate de boli ale animalelor pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală sau sunt adoptate astfel de norme, în conformitate cu partea a VII-a a secțiunii 1 din Legea nr. 196/2024 privind sănătatea animală; în special provine de la animale afectate de boli ale animalelor pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Norma sanitară veterinară privind prevenirea, controlul şi eradicarea bolilor transmisibile la animale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.73/2025, cu excepția cazului în care este obținut în conformitate cu cerințele specifice prevăzute în Legea nr.196/2024 și în Norma sanitară veterinară privind prevenirea, controlul şi eradicarea bolilor transmisibile la animale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.73/2025; această excepție nu se aplică dacă există o indicație contrară cerințelor referitoare la controalele oficiale cu privire la tuberculoză și bruceloză prevăzute la pct. 80-83;
118.6. provine de la animale afectate de o boală generalizată, cum sunt septicemia, piemia, toxemia sau viremia generalizate;
118.7. nu este în conformitate cu criteriile de siguranță a produselor alimentare stabilite în anexa la Cerințele privind criteriile microbiologice prentru produse alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 221/2009 pentru determinarea posibilității de a introduce pe piață un aliment;
118.8. prezintă o infestație parazitară, cu excepția cazului în care se prevede altfel decât în cerințele referitoare la controalele oficiale cu privire la cisticercoză prevăzute la subsecțiunea a 2-a din secțiunea a 6-a;
118.9. conține reziduuri sau contaminanți chimici în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în Lista substanțelor active din punct de vedere farmacologic, autorizate pentru animalele de la care se obțin produse alimentare și clasificarea lor în funcție de limitele reziduale maxime (LRM), și în Lista substanțelor active din punct de vedere farmacologic, interzise animalelor de la care se obțin produse alimentare, aprobate prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, precum și în Regulamentul sanitar privind limitele maxime de reziduuri de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrană de origine vegetală și animală pentru animale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2023, în Regulamentul sanitar privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.724/2024, în Limitele maxime pentru prezenţa coccidiostaticelor sau a histomonostaticelor în alimente în urma transferului inevitabil al acestor substanţe în furaje, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.657/2014, și în Norma sanitar-veterinară privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor β-agoniste în creşterea animalelor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 942/2010;
118.10. este compusă din ficat și rinichi de animale în vârstă de peste doi ani originare din regiunile în care aplicarea planurilor aprobate în conformitate cu pct. 6 din Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere și control al unor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele vii și la produsele lor, precum și al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Hotărârii Guvernului nr. 298/2011, a pus în evidență prezența generalizată în mediul înconjurător a unor metale grele;
118.11. a fost tratată ilegal cu substanțe decontaminante;
118.12. a fost tratată ilegal cu raze ionizante sau cu raze ultraviolete;
118.13. conține corpuri străine, cu excepția, în cazul vânatului sălbatic, a instrumentelor care au servit la vânarea animalului;
118.14. depășește nivelurile maxime de radioactivitate permise prevăzute de legislația națională;
118.15. indică alterări patologice sau organoleptice, în special miros sexual pronunțat sau sângerare insuficientă (cu excepția vânatului sălbatic);
118.16. provine de la animale emaciate;
118.17. conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care se permite eliminarea într-o altă unitate în conformitate cu pct. 7 din Norma privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 713/2024 și carnea proaspătă rămâne sub controlul autorității competente;
118.18. prezintă o contaminare cu materii fecale, prin murdărire sau în alt fel;
118.19. este compusă din sânge care poate prezenta un risc pentru sănătatea umană sau animală, având în vedere statutul sanitar al animalului de la care provine, indiferent care este acesta, sau poate provoca o contaminare în cursul procesului de sacrificare;
118.20. poate, conform avizului medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informațiilor relevante, constitui un risc pentru sănătatea umană sau animală sau este, din orice alt motiv, improprie pentru consumul uman;
118.21. generează riscuri specifice în conformitate cu subsecțiunile 1-8 din secțiunea a 5-a.
Subsecțiunea a 8-a
Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind bunele practici de igienă
119. Atunci când consideră necesar, medicul veterinar oficial solicită operatorului din domeniul alimentar să ia măsuri corective imediate, inclusiv o reducere a vitezei sacrificării, în special:
119.1. când se detectează contaminarea pe suprafețele externe ale unei carcase sau ale cavităților acesteia, iar operatorul din domeniul alimentar nu ia măsurile necesare pentru remedierea situației; sau
119.2. când autoritatea competentă constată că bunele practici de igienă sunt compromise.
120. În astfel de cazuri, autoritatea competentă intensifică numărul controalelor oficiale până în momentul în care se asigură că operatorul din domeniul alimentar a redobândit controlul asupra procesului.