pentru aprobarea unor norme sanitar veterinare privind controlul şi reducerea prevalenţei salmonelelor în efectivele de animale

HOTĂRÂRE nr. 398 din 11.06.2012 · GUVERNUL · publicat 15.06.2012
Modificat prin: HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212
pe legis.md
Trimiteri: 253 legate · 13 nerezolvateMonitorul Oficial: 10 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (13)
  • pct. 11 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • pct. 11 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • pct. 11 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • anexa nr. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct. 52 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • Anexa nr.2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • Anexa nr.3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctele 30-36 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • Anexa nr.4 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctul 3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • secțiunea a 3-a Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • anexa nr.2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • Anexa nr.6 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

NOTĂ:

Pe tot parcursul textului hotărârii:

textul „sanitar-veterinare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „sanitare veterinare”, la forma gramaticală corespunzătoare;

cuvântul „agenția”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „autoritatea competentă”, la forma gramaticală corespunzătoare;

cuvintele „Centrul Republican de Diagnostic Veterinar” se substituie cu textul „Centrul Național Sănătatea Animalelor, Plantelor și Siguranța Alimentelor”;

textul „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului” se substituie cu cuvintele „Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare” prin HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26

În conformitate cu prevederile Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitară veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153) cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în vederea supravegherii, prevenirii şi controlului zoonozelor în raport cu sănătatea animalelor, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară, conform anexei nr. 1;

Norma sanitară veterinară privind obiectivul național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonela la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus, conform anexei nr. 2;

Norma sanitară veterinară privind obiectivul național de reducere a Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium la efectivele de curcani, conform anexei nr. 3;

Norma sanitară veterinară privind stabilirea obiectivului național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus, conform anexei nr.4;

Norma sanitară veterinară privind cerințele de utilizare a metodelor de control specifice în cadrul programelor naționale de control al salmonelei la păsările de curte, conform anexei nr. 5;

Norma sanitară veterinară privind obiectivul național de reducere a Salmonella enteritidis și a Salmonella typhimurium la efectivele de pui de carne, conform anexei nr. 6.

[Pct.1 în redacția HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, conform limitelor de competenţă legală.

PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii

şi industriei alimentare Vasile Bumacov

Nr. 398. Chişinău, 11 iunie 2012.

Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 398 din 11 iunie 2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară, CELEX: 32003R2160, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 325 din 12 decembrie 2003, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016.

[Clauza de armonizare în redacția HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]

Capitolul I

Dispoziţii generale

1. Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar (în continuare – Normă sanitară veterinară) stabileşte măsuri adaptate şi eficiente pentru depistarea şi controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici la întreprinderile de producere, prelucrare şi distribuire a produselor de origine animală, precum şi obiectivul de reducere a tuturor serotipurilor de salmonelă, termenul de atingere a obiectivului şi programul de teste pentru verificarea atingerii obiectivului trasat.

2. Prezenta Normă sanitară veterinară stipulează următoarele:

a) trasarea unor obiective vizînd reducerea prevalenţei anumitor zoonoze în rîndul populaţiilor de animale la nivelul producţiei primare şi, în caz de necesitate, în funcţie de zoonoza sau de agentul zoonotic respectiv, în alte stadii ale lanţului tehnologic, precum şi în hrana animalelor;

b) adoptarea unor programe specifice de control stabilite de stat şi de proprietarii de exploataţii din sectorul agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

c) elaborarea regulilor specifice privind anumite metode de control aplicate în vederea reducerii prevalenţei unor zoonoze şi agenţi zoonotici;

d) elaborarea regulilor privind realizarea şi importul unor animale şi produse de origine animală.

3. Norma sanitară veterinară nu se aplică producţiei primare pentru:

a) uz casnic;

b) aprovizionarea directă, de către producător, a consumatorului final sau comercializarea cu amănuntul pe plan local, furnizînd direct consumatorului final mici cantităţi de produse primare.

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare va stabili procedura de realizare a prevederilor lit.b) din prezentul punct, luînd în considerare necesitatea atingerii obiectivelor trasate.

4. Prezenta Normă sanitară veterinară se aplică fără a aduce atingere unor dispoziţii specifice privind sănătatea animală, nutriţia animalelor, igiena alimentară, bolile transmisibile la om, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, geniul genetic şi encefalopatiile spongiforme transmisibile.

5. În prezenta Normă sanitară veterinară se utilizează noţiunile din Legea nr. 306/2018 privind siguranța alimentelor și, în special din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011, precum şi următoarele noţiuni:

efectiv – un animal sau mai multe animale care trăiesc într-o exploataţie care constituie o unitate epidemiologică;

efectiv de păsări domestice (de curte) – totalitatea păsărilor domestice care au acelaşi statut sanitar, sînt întreţinute în acelaşi local sau aceeaşi împrejmuire, care împart acelaşi volum de aer în baterii şi care constituie o unitate epidemiologică.

Capitolul II

Sarcinile de bază ale autorităţilor naţionale competente

6. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (în continuare – autoritatea competentă) colaborează, prin crearea grupurilor de lucru, cu autorităţile naţionale competente pentru a garanta buna aplicare a prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare.

7. Autoritatea competentă:

a) elaborează, în comun cu autorităţile naţionale competente, în limitele competenţelor legale, programe naţionale de control pentru fiecare din zoonozele şi agenţii zoonotici prevăzuţi în prezenta Normă sanitară veterinară şi înaintează modificările necesare, în special, pornind de la datele colectate şi rezultatele obţinute;

b) colectează datele necesare pentru evaluarea mijloacelor investite şi rezultatele obţinute în cadrul executării programelor de control naţionale prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară şi prezintă, în fiecare an, autorităţilor competente internaţionale, aceste date şi rezultate, inclusiv rezultatele oricărei anchete eventual realizate, ţinînd cont de cerinţele din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011;

c) anual şi, în caz de necesitate, face, în comun cu autorităţile naţionale competente, schimbul reciproc de informaţii privind situaţia epizootică şi epidemică, rezultatele şi măsurile întreprinse întru realizarea programelor naţionale de control pentru fiecare zoonoză la speciile şi categorie de animale;

d) efectuează, cu regularitate, în limitele competenţelor şi condiţiilor stabilite de lege, controale în localurile întreprinderilor din sectorul produselor alimentare de origine animală şi, în caz de necesitate, al furajelor pentru animale, pentru verificarea respectării prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare;

e) în baza rezultatelor din primul an de punere în aplicare a programelor de control naţionale aprobate, propune revizuirea obiectivelor stabilite în prezenta Normă sanitară veterinară.

Capitolul III

Obiective vizînd diminuarea prevalenţei zoonozelor şi agenţilor zoonotici

8. 1) La stabilirea obiectivelor în vederea diminuării prevalenţei tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice la şeptelurile reproducătoare de Gallus gallus, de găini ouătoare, de pui de carne şi de curci, la efectivele de porci pentru tăiere şi la efectivele reproducătoare de porcine specificate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare:

a) experienţa acumulată în cadrul realizării măsurilor la nivel naţional;

b) informaţiile transmise organismelor internaţionale pentru siguranţa produselor alimentare, în conformitate cu cerinţele actelor legislative internaţionale existente în domeniul respectiv şi, îndeosebi, informaţiile obţinute în conformitate cu cerinţele din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011;

c) criteriile generale şi criteriile specifice ce vizează zoonoza sau agentul zoonotic respectiv.

2) Criteriile generale ce vizează zoonoza sau agentul zoonotic respectiv includ:

a) frecvenţa lor în rîndul populaţiilor animale şi umane şi în sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

b) gradul de gravitate al acestora pentru om;

c) consecinţele lor economice pentru sănătatea animală şi sănătatea omului, precum şi pentru întreprinderile din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

d) tendinţele epidemiologice la animal şi la om, precum şi în sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

e) avizele ştiinţifice ale instituţiilor specializate;

f) progresele tehnologice privind posibilitatea aplicării diferitelor tipuri de control existente;

g) dispoziţiile şi tendinţele privind modul de creştere şi metodele de producţie.

3) La stabilirea serotipurilor de salmonelă, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, pentru care se vor trasa obiective, trebuie luate în considerare următoarele criterii specifice:

a) serotipurile cele mai frecvente de salmonela în salmonelozele umane în baza datelor colectate prin intermediul sistemelor internaţionale

b) prezenţa serotipului în populaţiile de animale respective şi în hrana animalelor;

c) faptul că un serotip prezintă o capacitate de a se răspîndi rapid şi de a provoca boli la animale şi la om;

d) gradul de agravare a virulenţei unui serotip, de exemplu, acesta devine mai invaziv sau mai rezistent la terapiile utilizate pentru tratamentul infecţiilor la om.

9. Obiectivele prevăzute de prezenta Normă sanitară veterinară conţin:

a) expresia numerică a procentului maximal de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive;

b) expresia numerică a procentului minimal de reducere a numărului de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive;

c) termenul maximal de atingere a obiectivului trasat;

d) identificarea unităţilor epidemiologice care au rămas pozitive, prevăzute la lit. a) şi b) ale prezentului punct;

e) identificarea programelor de teste necesare pentru verificarea atingerii obiectivului trasat;

f) identificarea, în caz de necesitate, a tuturor serotipurilor sau a altor subtipuri de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, ţinînd cont de criteriile generale şi de criteriile specifice stabilite în pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare.

10. Obiectivele de reducere a prevalenţei tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice la populaţiile animale sînt stabilite pentru prima dată înaintea perioadei indicate în coloana 4 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

11.Pentru fiecare obiectiv stabilit autoritatea competentă:

a) furnizează o analiză a costurilor şi avantajelor scontate, luînd în considerare, îndeosebi, criteriile generale menţionate la pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare;

b) solicită ajutorul necesar pentru pregătirea acestei analize;

c) în baza rezultatelor acestei analize şi avizului consiliului consultativ cu privire la rezultatele acestei analize propune stabilirea obiectivelor.

12. Prin derogare de la lit. f) pct. 9 şi pct. 11 din prezenta Normă sanitară veterinară pentru păsările de curte, în conformitate cu fiecare obiectiv privind reducerea prevalenţei salmonelei, se stabileşte o perioadă tranzitorie de 3 ani în fiecare caz şi începe la data indicată în coloana 5 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

13. Obiectivul stabilit pentru şeptelurile reproducătoare de Gallus gallus pentru perioada tranzitorie se referă la toate cele 5 serotipuri de salmonela din cele mai frecvente în salmoneloza umană, care sînt identificate în baza datelor colectate prin intermediul sistemelor naţional şi internaţional de supraveghere.

14. Obiectivele stabilite pentru găinile ouătoare, puii de carne şi curci pentru perioada tranzitorie se referă la Salmonela enteritidis şi Salmonela typhimurium şi, în caz de necesitate, pot fi extinse la alte serotipuri în baza rezultatelor unei analize realizate în conformitate cu pct. 11 al prezentei Norme sanitare veterinare.

15.1) În baza rezultatelor analizei efectuate, conform prevederilor pct. 11 din prezenta Normă sanitară veterinară, în scopul reducerii prevalenţei salmonelei printre populaţiile de animale autoritatea competentă propune modificarea anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, precum şi a criteriilor specifice pentru stabilirea serotipurilor de salmonelă relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, prevăzute la alin. 3) pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare.

2) Modificările operate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară pot extinde cerinţele privind stabilirea obiectivelor naţionale prin completarea, diminuarea sau modificarea listei în care figurează:

a) zoonozele sau agenţii zoonotici;

b) stadiile lanţului tehnologic;

c) populaţiile animalelor respective.

3) Pînă la modificarea anexei nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară trebuie luate în considerare criteriile generale ce privesc zoonoza sau agentul zoonotic respectiv, stabilite la subpct.2) pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare.

4) Înaintea stabilirii unor noi obiective în vederea diminuării prevalenţei zoonozelor şi agenţilor zoonotici specificaţi, autorităţile competente reexaminează, în comun, realizarea obiectivelor naţionale şi iau măsurile necesare în conformitate cu dispoziţiile prezentei Norme sanitare veterinare.

Capitolul IV

Programe naţionale de control

16. Pentru realizarea obiectivelor trasate, autoritatea competentă elaborează, pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutiv, programe naţionale de control pentru fiecare din zoonozele şi agenţii zoonotici, specificaţi în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, ţinînd cont de repartiţia geografică a zoonozelor în fiecare structură administrativ-teritorială şi de posibilităţile punerii în aplicare a unor controale eficiente pentru producătorii primari şi proprietarii de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor.

17. Programele naţionale de control trebuie:

1) să prevadă depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici în conformitate cu exigenţele şi regulile minime de eşantionare, stabilite în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

2) să identifice responsabilităţile respective ale autorităţii sanitare veterinare competente şi ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor;

3) să specifice măsurile de control care urmează a fi luate în urma depistării unor zoonoze şi agenţi zoonotici, mai ales pentru protejarea sănătăţii omului, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor specifice stipulate în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

4) să permită evaluarea progreselor înregistrate, în conformitate cu dispoziţiile programelor, care să poată fi revizuite, luînd în considerare rezultatele obţinute în urma depistării zoonozelor şi agenţilor zoonotici;

5) să se refere cel puţin la următoarele stadii ale lanţului tehnologic:

a) producţia hranei pentru animale;

b) producţia primară de animale;

c) prelucrarea şi prepararea produselor alimentare de origine animală;

6) să conţină, în caz de necesitate, dispoziţiile stabilite privind metodele de testare şi criteriile de evaluare a rezultatelor obţinute de la cercetarea animalelor şi ouălor pentru incubaţie expediate în teritoriu, efectuate în cadrul controalelor oficiale prevăzute în coloana 1 anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară.

18. Autoritatea competentă:

1) după luarea în considerare, în special, a criteriilor generale specificate la alin.2) pct. 8 din prezenta Normă sanitară veterinară propune modificări sau completări la cerinţele şi normele minime de eşantionare prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

2) prezintă, organismelor internaţionale la care Republica Moldova este parte:

a) în termen de 6 luni de la stabilirea obiectivelor, programele naţionale de control şi măsurile care trebuie întreprinse;

b) în termen de 2 luni, informaţiile suplimentare pertinente şi necesare solicitate pentru verificarea programului naţional de control, precum şi modificările aduse programului aprobat anterior, în funcţie de evoluţia situaţiei epizootice în ţară, în special în conformitate cu rezultatele obţinute, specificate la subpct. 4) pct. 17 din prezenta Normă sanitară veterinară;

c) date privind denumirea şi adresa laboratorului naţional de referinţă pentru depistarea tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, conform anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

Capitolul V

Programe de control ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor

19. Autoritatea sanitare veterinară competentă teritorială, în comun cu proprietarii de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor sau organizaţiile lor reprezentative, în funcţie de specificul exploataţiei, trebuie:

a) să elaboreze programe de control care să se refere, pe cît e posibil, la toate stadiile producţiei, prelucrării şi distribuţiei;

b) să prezinte autoritatății competente spre coordonare programele lor de control şi orice modificare a acestora şi să le includă în Programul de control naţional;

c) să comunice sistematic autoritatății competente rezultatele programelor lor de control;

d) să informeze autoritatea competentă despre modificările aduse programului aprobat anterior, în funcţie de evoluţia situaţiei epizootice în exploataţie.

20. Autoritatea competentă:

a) aprobă programele de control prezentate, dacă acestea corespund cerinţelor aplicabile, prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară, şi obiectivelor programului de control naţional respectiv;

b) întocmeşte şi actualizează lista programelor de control aprobate ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi al nutriţiei animalelor sau ale organizaţiilor lor reprezentative;

c) solicită, în termen de 2 luni, informaţiile suplimentare pertinente şi necesare pentru Programul naţional de control.

Capitolul VI

Metode speciale de control

21. Metodele speciale de control trebuie să fie aplicate pentru reducerea prevalenţei zoonozelor şi a agenţilor zoonotici în stadiul producţiei primare a animalelor şi în alte stadii ale lanţului tehnologic.

22. Autoritatea competentă:

a) aprobă modul de folosire a metodelor speciale de control, documentele şi procedurile necesare, precum şi cerinţele minime aplicabile metodelor speciale de control;

b) decide excluderea anumitor metode speciale de control din programele de control.

23. Dispoziţiile prezentului capitol, cu excepţia celor de la lit. b) pct. 22 din prezenta Normă sanitară veterinară, nu se aplică metodelor care utilizează substanţe sau tehnici ce cad sub incidenţa legislaţiei privind nutriţia animalelor, aditivii furajeri şi medicamentele de uz veterinar.

Capitolul VII

Importuri

24. Începînd cel tîrziu cu termenul menţionat în coloana 5 din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, înainte de expediere animalele vii sau ouăle pentru incubaţie din întreprinderea sectorului agroalimentar de origine, şeptelurile de păsări şi efectivele de origine se supun unor teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, conform cerinţelor echivalente specificate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

Data şi rezultatul testelor se indică în certificatele sanitare veterinare respective.

25. Autoritatea competentă a ţării importatoare verifică dacă rezultatele testelor efectuate în ţara de origine (expediere):

a) corespund criteriilor prevăzute în programul său naţional, stabilind reguli specifice privind aceste criterii;

b) incluse în certificatele sanitare veterinare respective ale loturilor de animale şi de ouă pentru incubaţie corespund criteriilor în ceea ce priveşte salmonela aplicate loturilor expediate pe teritoriul propriu în cadrul programului său naţional aprobat.

26. Începînd cu termenele specificate în coloana 5 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, includerea sau menţinerea în listele ţărilor autorizate să importe animale sau ouă pentru incubaţie, precum şi a speciilor sau categoriei respective, se face la prezentarea unui program aprobat echivalent cu cel prevăzut de prezenta Normă sanitară veterinară şi în baza garanţiilor echivalente cu cele prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară.

27. Programul ţării exportatoare trebuie să precizeze garanţiile oferite de statul respectiv în domeniul inspecţiilor şi controalelor referitoare la zoonoze şi agenţi zoonotici, care trebuie să fie cel puţin echivalente cu garanţiile prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară.

28. Aceste programe sînt acceptate de către autoritatea competentă în cazul în care echivalenţa măsurilor pe care le conţin şi a exigenţelor pertinente aplicabile este obiectiv demonstrată.

Alte garanţii decît cele prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară pot fi acordate în măsura în care acestea nu sînt mai favorabile decît cele aplicabile pe teritoriul său.

29. A

utoritatea competentă solicită informaţii privind termenele de prezentare şi aprobare a programelor în vederea verificării echivalenţei acestora cu programele naţionale:

a) de la autoritatea competentă a ţării cu care se întreţin relaţii comerciale sistematice;

b) în termenele prevăzute la pct. 18 din prezenta Normă sanitară veterinară de la autoritatea competentă a ţării cu care se iniţiază stabilirea relaţiilor comerciale.

Capitolul VIII

Laboratoare de referinţă

30. Centrul Național Sănătatea Animalelor, Plantelor și Siguranța Alimentelor este laboratorul naţional de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, în ceea ce priveşte sănătatea animalelor şi siguranţa produselor de origine animală, precum şi sănătatea publică veterinară.

31. Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice este laboratorul naţional de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, în ceea ce priveşte sănătatea omului şi siguranţa produselor de origine nonanimală.

32. Autorităţile centrale de specialitate desemnează, în limitele competenţelor legale, laboratoarele teritoriale pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice specificate în coloana 1 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

33. Laboratoarele naţionale de referinţă pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, în limitele competenţelor legale:

a) coordonează activităţile laboratoarelor teritoriale, responsabilităţile şi sarcinile acestora;

b) anual, pînă la 15 martie, şi, în caz de necesitate, fac schimb reciproc de informaţii privind rezultatele analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, efectuate pe dimensiunea animală şi umană;

c) informează autorităţile centrale de specialitate despre rezultatele analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici.

Capitolul IX

Autorizarea laboratoarelor, criterii de calitate şi metode aprobate de testare

34. În scopul analizei eşantioanelor pentru depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară, laboratoarele participante la programele de control:

a) sînt desemnate de autoritatea competentă;

b) aplică un sistem de asigurare a calităţii, conform cerinţelor internaţionale actuale, în termen de cel tîrziu 24 luni de la intrarea în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare sau de 24 luni de la includerea a noi zoonoze sau agenţi zoonotici în coloana 1 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.

35. Laboratoarele teritoriale pentru efectuarea analizei şi testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, participă cu regularitate la testele de depistare comune, organizate sau coordonate de Centrul Național Sănătatea Animalelor, Plantelor și Siguranța Alimentelor.

36. Testele de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, prevăzuţi în coloana 1 anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, se bazează pe metodele şi procedeele recomandate de organismele internaţionale ce servesc drept metode de referinţă, aprobate la nivel naţional de către autoritatea competentă.

Pot fi utilizate şi alte metode de testare aprobate la nivel naţional de către autorităţile competente, cu condiţia că au fost validate conform regulilor recunoscute la nivel internaţional şi oferă rezultate echivalente cu cele obţinute prin metoda de referinţă respectivă.

Capitolul X

Măsuri executorii, rapoarte şi controale internaţionale

37. Autorităţile sanitare veterinare competente adoptă, în comun, măsuri tranzitorii sau măsuri executorii corespunzătoare, inclusiv modificări necesare în certificatele sanitare veterinare respective.

38. Autoritatea competentă prezintă:

a) Guvernului, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare, un raport privind măsurile luate pentru controlul zoonozelor şi agenţilor zoonotici şi eficienţa acestor măsuri şi publicarea ulterioară a acestora pe pagina oficială a autorității competente;

b) cu regularitate, Organizaţiei Internaţionale de Sănătate Animală (OIE) rapoarte privind situaţia epizootică şi măsurile întreprinse si publicarea ulterioară a acestora pe pagina oficiala a autorității competente.

39. Experţii internaţionali, în comun cu autoritatea competentă a, efectuează controale la faţa locului, pentru a se asigura că dispoziţiile prezentei Norme sanitare veterinare, regulile şi măsurile de salvgardare adoptate se aplică uniform, şi informează autoritatea competentă despre rezultatele controalelor efectuate.

40. Autoritatea competentă acordă tot sprijinul necesar experţilor internaţionali pentru îndeplinirea sarcinilor trasate.

Capitolul XI

Supravegherea tuturor serotipurilor de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice

Secţiunea 1

Cerinţe generale aplicate programelor naţionale de control

41. Programul naţional de control trebuie:

1) să ia în considerare zoonoza şi/sau agentul zoonotic respectiv, precum şi situaţia specială din ţară;

2) să enunţe obiectivul său, luînd în considerare amploarea zoonozei sau a agentului zoonotic în cauză;

3) să corespundă exigenţelor minime de eşantionare stabilite în secţiunea 2 din prezentul capitol şi în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;

4) în caz de necesitate, să corespundă cerinţelor specifice stabilite în secţiunile 1-5 din prezentul capitol;

5) să precizeze, în general:

a) prezenţa zoonozei sau agentului zoonotic în cauză în ţară, făcîndu-se, în mod specific, trimitere la rezultatele obţinute în cadrul supravegherii prevăzute la capitolul II al Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 264 din 12 aprilie 2011;

b) zona geografică sau, dacă este necesar, unităţile epizootice în care trebuie pus în aplicare programul;

c) structura şi organizarea autorităţilor competente respective;

d) laboratoarele autorizate unde sînt analizate eşantioanele prelevate în cadrul programului;

e) metodele utilizate pentru depistarea zoonozelor sau agenţilor zoonotici;

f) controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) la nivelul nutriţiei animalelor, şeptelului de păsări şi/sau al efectivelor;

g) controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) în alte stadii ale circuitului alimentar;

h) măsurile luate de autorităţile sanitare veterinare competente în ceea ce priveşte animalele sau produsele la care au fost depistate zoonoze sau agenţi zoonotici, în special pentru protejarea sănătăţii publice, inclusiv toate măsurile de prevenire care sînt luate, ca, de exemplu, vaccinarea;

i) legislaţia naţională în domeniu, inclusiv dispoziţiile naţionale privind activităţile prevăzute la lit. b) pct. 3 din prezenta Normă sanitară veterinară;

j) ajutoarele financiare acordate proprietarilor de exploataţii din sectoarele agroalimentar şi nutriţiei animalelor în cadrul programului de control naţional;

6) să precizeze, în cazul întreprinderilor din sectorul agroalimentar şi nutriţiei animalelor la care se referă programul:

a) structura de producţie a speciilor avute în vedere şi produselor care derivă din acestea;

b) structura producţiei de hrană pentru animale;

c) ghidurile referitoare la bunele practici în domeniul creşterii animalelor sau alte orientări (obligatorii sau facultative) care definesc cel puţin gestionarea igienei în exploataţii, măsurile destinate prevenirii apariţiei de infecţii introduse de animale, hrana pentru animale, apa potabilă, persoanele care lucrează în exploataţii şi igiena în cadrul transportului animalelor la destinaţie şi la plecarea din exploataţii;

d) controlul sanitar veterinar de rutină în exploataţii;

e) înregistrarea exploataţiilor;

f) păstrarea de registre în exploataţii;

g) documentele care trebuie să însoţească expedierile de animale;

h) celelalte măsuri pertinente destinate să garanteze trasabilitatea animalelor.

Secţiunea 2

Cerinţe minime de eşantionare

42. Conform programului de control respectiv aprobat, medicul veterinar de liberă practică împuternicit la exploataţie prelevă şi expediază eşantioane în vederea realizării testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici, specificaţi în coloana 1 anexa nr.1, din contul bugetului de stat, cu respectarea cerinţelor minime de eşantionare, indicate în anexa nr. 2 la la prezenta Normă sanitară veterinară.

43. Exigenţele stabilite la pct. 42 al prezentei Norme sanitare veterinare se aplică fără a aduce atingere cerinţelor privind inspecţia ante mortem.

44. Trebuie înregistrate rezultatele analizei, precum şi:

a) data şi locul de eşantionare;

b) identificarea şeptelului de păsări/efective.

45. Testele imunologice nu pot fi utilizate în cazul în care animalele au fost vaccinate, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat că vaccinul folosit nu interferează cu metoda de test aplicată.

Secţiunea 3

Cerinţe specifice privind efectivele de reproducţie din specia Gallus gallus şi curcanii de reproducţie

46. Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică în cazul:

a) depistării prezenţei Salmonela enteritidis sau a Salmonela typhimurium într-un efectiv de reproducţie din specia Gallus gallus sau de curcani de reproducţie prin analiza probelor prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol sau, conform programelor de teste stabilite în Norma sanitară veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela în efectivele de reproducere din specia Gallus gallus şi Norma sanitară veterinară privind reducerea prevalenţei anumitor serotipuri de salmonela la curcani, aprobate prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 2 şi, respectiv, anexa nr. 3);

b) prezenţei Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium în eşantioanele prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol depistate prin metoda de analiză utilizată, aprobată de autoritatea competentă;

c) confirmării suspiciunii prezenţei Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium în alte condiţii prin analiza eşantioanelor, prelevate conform secţiunii 2 din prezentul capitol.

47. Ouăle neincubate din şeptel trebuie distruse.

Aceste ouă pot fi utilizate pentru consumul uman în cazul în care sînt tratate, astfel încît să se garanteze eliminarea Salmonela enteritidisşi Salmonela typhimurium, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală.

48. Toate păsările din şeptel, inclusiv puii de o zi, trebuie sacrificate sau distruse, astfel încît să se reducă cît mai mult posibil riscul propagării salmonelei.

Sacrificarea trebuie să se realizeze conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală.

Produsele derivate din aceste păsări pot fi plasate pe piaţă pentru consumul uman, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare de origine animală şi prevederilor secţiunii 5 din prezentul capitol.

49. Produsele nedestinate consumului uman trebuie utilizate sau eliminate conform Regulilor sanitare veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.

50. Ouăle pentru incubaţie provenind din şeptelurile infectate cu Salmonela enteritidis sau Salmonela typhimurium, inclusiv din cuibar, trebuie distruse sau tratate, conform Regulilor sanitare veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.

Toate referinţele la Salmonela typhimurium din această secţiune vor include, de asemenea, Salmonela typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-.

Secţiunea 4

Cerinţe specifice privind efectivele de găini ouătoare

51. Ouăle nu se admit pentru consum uman direct, cu excepţia celor care provin dintr-un efectiv comercial de găini ouătoare supus Programului naţional de control şi care nu face obiectul unor restricţii oficiale.

52.1) Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sînt bănuite a fi infectate sau care sînt infectate cu serotipuri de salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie în cadrul unui focar specific de toxiinfecţie alimentară la om, nu pot fi utilizate pentru consumul uman decît dacă sînt tratate, astfel încît să se garanteze distrugerea tuturor serotipurilor de salmonela relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.

2) Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sînt bănuite a fi infectate sau care sînt infectate cu serotipuri de Salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie într-un focar specific de toxiinfecţie alimentară la om:

a) sînt considerate ca fiind ouă de categoria B, cum sînt definite în Norma sanitară veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1208 din 27 octombrie 2008;

b) sînt marcate cu menţiunea prevăzută în Norma sanitară veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, care le face uşor de diferenţiat de ouăle de categoria A, înainte ca acestea să fie plasate pe piaţă;

c) nu au acces la centrele de ambalare decît în cazul în care sînt luate măsurile adoptate pentru prevenirea posibilei contaminări încrucişate a ouălor din alte efective.

53. În cazul în care păsările provenind din efective infectate sînt sacrificate sau distruse, trebuie luate măsuri, astfel încît să se reducă riscul propagării zoonozelor pe cît posibil.

Sacrificarea se realizează conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.

Produsele derivate din aceste păsări pot fi plasate pe piaţă pentru consumul uman, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare şi prevederilor secţiunii 5 din prezentul capitol.

Produsele nedestinate consumului uman trebuie utilizate sau eliminate conform Regulilor sanitare veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.

54. Pentru a se exclude rezultatele iniţiale fals pozitive, autoritatea competentă este abilitată să ridice restricţiile prevăzute la pct. 52 din prezenta Normă sanitară veterinară:

1) în urma unei investigaţii epidemiologice asupra focarelor de toxiinfecţie alimentară, efectuată conform prevederilor Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, efectivul de găini ouătoare nu este identificat ca fiind sursa de infecţie pentru oameni, prin consumul de ouă sau produse din ouă;

2) efectivul este supus programului naţional de control şi prezenţa serotipurilor de salmonela pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere nu este confirmată prin următorul protocol de recoltare de probe efectuat de către autoritatea competentă:

a) analiza separată a 7 probe, inclusiv colectarea pentru analiză cîte un subeşantion de 25 de grame din fiecare probă de materie fecală şi praf, într-un laborator desemnat pentru detectarea şi serotipizarea salmonelei, printr-o metodă aprobată;

b) investigaţia bacteriologică a cecumurilor şi a oviductelor a 300 de păsări; sau

c) investigaţia bacteriologică a cojii şi a conţinutului a 4 000 de ouă din fiecare efectiv, în loturi de maximum 40 de ouă.

55. Pe lîngă recoltarea de probe prevăzută la subpct. 2) pct. 54 al prezentei Norme sanitare veterinare, autoritatea competentă va verifica absenţa utilizării de substanţe antimicrobiene care ar putea afecta rezultatul analizelor probelor.

Secţiunea 5

Exigenţe specifice privind carnea proaspătă

56. Carnea proaspătă provenind de la animalele enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară nu va putea fi introdusă pe piaţă pentru consumul uman, dacă nu satisface următorul criteriu:

„Salmonela: absentă în 25 de grame/produs”.

57. Autorităţile competente naţionale stabilesc, în comun, reguli detaliate, precizînd, îndeosebi, schemele de eşantionare şi metodele de analiză.

58. Criteriul prevăzut la pct. 56 al prezentei Norme sanitare veterinare nu se aplică cărnii proaspete de pasăre, destinată unui tratament termic industrial sau oricărui alt tratament capabil să nimicească salmonela, conform cerinţelor privind igiena produselor alimentare.

Anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar

Zoonozele şi agenţii zoonotici cu referinţă la care sînt trasate obiective de reducere a prevalenţei

Zoonoza sau agentul zoonoticPopulaţia de animaleStadiul circuitului alimentarTermenul la care trebuie fixat obiectivul *)Termenul de la care trebuie să se efectueze testul
12345
Şepteluri reproducătoare de Gallus gallusProducţie primară18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare18 luni de la data menţionată la coloana 4
Toate serotipurile de salmonela, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publiceGăini ouătoareProducţie primară24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare18 luni de la data menţionată la coloana 4
Pui de carneProducţie primară36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare18 luni de la data menţionată la coloana 4
CurciProducţie primară48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare18 luni de la data menţionată la coloana 4
Efective de porci pentru tăiereSacrificare48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare18 luni de la data menţionată la coloana 4
Efective reproducătoare de porcineProducţie primară60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei Norme sanitare veterinare18 luni de la data menţionată la coloana 4

Aceste date pornesc de la principiul că datele comparabile privind prevalenţa vor fi disponibile cel puţin 6 luni înainte de trasarea obiectivului.

Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar

Cerinţe minime de eşantionare

Zoonoza sau agentul zoonoticPopulaţia de animaleEtapele de producţie la care trebuie efectuată eşantionarea
123
Toate serotipurile de salmonelă, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publiceŞepteluri reproducătoare de Gallus gallus
Şepteluri de fermăPui de o zi
Păsări de 4 săptămîni
2 săptămîni înainte de începerea ouatului sau la trecerea în încăperea pentru ouat
Şepteluri de animale adulte de reproducereO săptămînă din două în perioada de ouat
Găini ouătoare:
şepteluri de fermă
pui de o zi
şepteluri de păsări ouătoarePuicuţe de 2 săptămîni înainte de începerea ouatului sau de trecerea în încăperea pentru ouat
Toate cele 15 săptămîni în perioada de ouat
Pui de carnePăsări scoase pentru sacrificare *)
CurciPăsări scoase pentru sacrificare *)
Toate serotipurile de salmonelă, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publiceEfective de porci:
porci de fermăAnimale scoase pentru sacrificare sau carcase la abator
porci pentru sacrificare

* Rezultatele analizei eşantioanelor trebuie să fie cunoscute înainte de trimiterea animalelor la abator.

Anexa nr. 3 la Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară

CRITERII SPECIFICE pentru stabilirea serotipurilor relevante de salmonela din punctul de vedere al sănătății publice

1. La stabilirea serotipurilor relevante de salmonela din punctul de vedere al sănătății publice, pentru care se vor stabili obiective naționale de reducere a prevalenței, trebuie luate în considerare următoarele criterii:

1) serotipurile cele mai frecvente de salmonelă identificate în salmonelozele umane, pe baza datelor epidemiologice colectate prin intermediul sistemelor naționale de supraveghere și monitorizare a bolilor transmisibile;

2) sursa și calea de transmitere a infecției (respectiv, prezența serotipului în populațiile de animale vizate, în produsele de origine animală și în hrana pentru animale);

3) potențialul de emergență, respectiv, situațiile în care un serotip are de puțină vreme capacitatea de a se propaga rapid și de a provoca îmbolnăviri la om și la animale pe teritoriul Republicii Moldova;

4) gradul de severitate al virulenței unui serotip, manifestat prin creșterea invazivității sau a rezistenței la antimicrobiene (RAM) utilizate în tratamentul infecțiilor umane.

[Anexa nr.3 introdusă prin HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]

Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ privind obiectivul național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr.200/2010 al Comisiei din 10 martie 2010 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obiectivul UE de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus, CELEX: 32010R0200, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 61 din 11 martie 2010, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind obiectivul național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (în continuare – Normă sanitară veterinară) trasează obiectivul național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonela la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus, și anume acela de a menține procentajul maxim de efective reproducătoare adulte din specia Gallus gallus care rămân pozitive în ceea ce privește serotipurile relevante de salmonela la cel mult 1 %. Serotipurile relevante de salmonela incluse în acest obiectiv sunt: Salmonella Enteritidis, Salmonella Infantis, Salmonella Hadar, Salmonella Typhimurium (inclusiv varianta monofazică 1,4,[5],12:i:-) și Salmonella Virchow (în continuare – serotipuri relevante de salmonela). În cazul în care numărul total de efective reproducătoare adulte din specia Gallus gallus de pe teritoriul național sau de pe cel al unei unități care beneficiază de derogare este mai mic de 100, obiectivul național este ca un singur efectiv de acest tip pe an să rămână pozitiv în ceea ce privește serotipurile relevante de salmonela.

2. Programul de teste necesar pentru verificarea realizării obiectivului național este reglementat în capitolul II.

3. Cadrul de prelevare a probelor pentru depistarea prezenței serotipurilor relevante de salmonela acoperă toate efectivele reproducătoare adulte de păsări de curte (Gallus gallus) de cel puțin 250 de capete (în continuare – efective reproducătoare). Aceasta nu aduce atingere dispozițiilor Normei sanitare veterinare privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012, și ale Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 264/2011, în ceea ce privește cerințele de monitorizare la alte populații de animale sau la alte serotipuri.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTE NECESARE VERIFICĂRII ÎNDEPLINIRII OBIECTIVULUI NAȚIONAL PRIVIND DIMINUAREA SEROTIPURILOR RELEVANTE DE SALMONELA LA EFECTIVELE REPRODUCĂTOARE ADULTE DIN SPECIA GALLUS GALLUS

Secțiunea 1

Monitorizarea efectivelor reproducătoare

4. Locul, frecvența și statutul prelevării de probe. Probele se prelevează de la efectivele de reproducție atât la inițiativa operatorului din sectorul alimentar, cât și în cadrul controalelor oficiale. Prelevarea de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar se efectuează bisăptămânal, în locul stabilit de autoritatea competentă, utilizând una din următoarele opțiuni:

1) în incubator; sau

2) în exploatație.

5. Autoritatea competentă poate decide să aplice una din opțiunile menționate la punctul 4 întregului program de teste, pentru toate efectivele de reproducție de pui de carne și pentru toate efectivele reproducătoare de păsări ouătoare. Totuși, prelevarea de probe la efectivele reproducătoare de păsări ouătoare destinate comercializării trebuie să aibă loc în exploatație.

6. O procedură este stabilită pentru a garanta că depistarea prezenței serotipurilor relevante de salmonela în timpul prelevării de probe efectuate la inițiativa operatorului din sectorul alimentar este notificată fără întârziere autorității competente de către laboratorul care efectuează analizele. Notificarea la timp a depistării prezenței oricărui serotip relevant de salmonela rămâne responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar și a laboratorului care efectuează analizele.

7. Prin derogare de la punctul 4, dacă obiectivul național a fost atins în cel puțin doi ani calendaristici consecutivi, intervalul de prelevare a probelor în exploatație poate fi extins la trei săptămâni prin decizia autorității competente. Autoritatea competentă dispune menținerea sau reluarea intervalului de testare la două săptămâni în următoarele situații:

1) în cazul depistării serotipurilor de salmonela care fac obiectul programului național de control al serotipurilor relevante de salmonela într-un efectiv reproducător din exploatație;

2) în cazul în care ancheta epidemiologică relevă creșterea riscului de contaminare sau nerespectarea măsurilor de biosecuritate în cadrul exploatației.

8. Prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale se realizează conform următoarelor protocoale:

1) în cazul exploatațiilor unde prelevarea probelor de către operator are loc în incubator, controlul oficial cuprinde:

a) o prelevare de rutină în incubator, efectuată la fiecare 16 săptămâni;

b) două prelevări de rutină în exploatație: prima – în termen de patru săptămâni de la începutul perioadei de ouat (sau de la populare), iar a doua – cu cel mult opt săptămâni înainte de finalul ciclului de producție;

c) o prelevare de confirmare în exploatație, ori de câte ori sunt detectate serotipuri de salmonela-țintă în probele din incubator;

2) în cazul exploatațiilor unde prelevarea probelor de către operator are loc direct în exploatație, controlul oficial constă în trei prelevări de rutină:

a) la începutul perioadei de ouat (primele patru săptămâni);

b) spre finalul perioadei de ouat (ultimele opt săptămâni);

c) într-un interval intermediar, la o distanță de timp suficientă față de prelevările menționate anterior;

3) prin derogare de la subpunctele 1) și 2), dacă obiectivul național de reducere a prevalenței a fost atins timp de minimum doi ani consecutivi, autoritatea competentă poate reduce frecvența controalelor oficiale, după cum urmează:

a) o prelevare anuală în incubator și o prelevare anuală în exploatație, în orice moment al ciclului de producție; sau

b) două prelevări anuale în exploatație, efectuate la intervale de timp care să asigure reprezentativitatea monitorizării.

9. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să păstreze sau să reia prelevarea de probe prevăzută la punctul 8 subpunctele 1) și 2), în cazul depistării prezenței unor serotipuri relevante de salmonela într-un efectiv reproducător din exploatație și/sau în orice alt caz considerat adecvat de autoritatea competentă.

10. Prelevarea de probe efectuată de către autoritatea competentă poate înlocui o prelevare de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar.

11. Protocolul de prelevare de probe în incubator. Cel puțin o probă este prelevată pe efectivul de reproducție la fiecare prelevare de probe.

12. Prelevarea de probe trebuie să fie programată într-o zi de ecloziune, atunci când probele de la toate efectivele reproducătoare sunt disponibile. Dacă nu este posibil, trebuie garantat faptul că probele sunt prelevate de la fiecare efectiv cel puțin în conformitate cu frecvența stabilită la punctul 4.

13. Toate materialele din toate incubatoarele din care sunt luați pui eclozați în ziua prelevării de probe trebuie să contribuie la setul de probe în mod proporționat.

14. Dacă în incubatoare sunt peste 50 000 de ouă de la un efectiv reproducător, se prelevează o a doua probă de la efectivul respectiv.

15. Această probă conține cel puțin următoarele elemente:

1) o probă compusă din căptușeli vizibil murdărite ale siturilor de incubație, prelevată aleatoriu din cinci situri de incubație distincte sau din cinci locuri diferite ale incubatorului, pentru atingerea unei suprafețe totale de cel puțin 1 m2. Totuși, în cazul în care ouăle destinate incubației care provin de la un efectiv de reproducție ocupă mai mult de un incubator, se prelevă o probă compusă din fiecare incubator, până la maximum cinci incubatoare; sau

2) o probă prelevată cu unul sau mai multe tampoane umede de material textil, constituind, în total, o suprafață de cel puțin 900 cm2, prelevată imediat după mutarea puilor de pe întreaga suprafață de la fundul a cel puțin cinci situri de incubație căptușite sau din puful din cinci locuri, inclusiv de pe podea, în toate dintre cele până la cinci incubatoare cu ouă eclozate din efectiv, garantând că se prelevează cel puțin o probă pentru fiecare efectiv de la care provin ouăle; sau

3) 10 g de coji de ouă sparte se prelevează dintr-un total de 25 de situri de incubație diferite, și anume 250 g pentru proba inițială, din până la cinci incubatoare cu ouă eclozate din efectiv, care sunt zdrobite, amestecate și din care se formează o subprobă de 25 g pentru testări.

16. Procedura prevăzută la punctul 15 se aplică prelevării de probe realizate la inițiativa operatorului din sectorul alimentar și în cadrul controalelor oficiale. Cu toate acestea, nu este obligatoriu să se includă un incubator cu ouă provenind de la efective diferite dacă cel puțin 80% din ouă se află în alte incubatoare care au fost supuse prelevării de probe.

17. Prelevarea de probe de rutină din exploatație la inițiativa operatorului din sectorul alimentar se referă în principal la probele de materii fecale. Scopul acesteia este depistarea unei prevalențe de 1% în cadrul efectivului, cu o limită de încredere de 95%. În acest scop, probele se prezintă sub una dintre următoarele forme:

1) amestec de materii fecale, alcătuit din probe distincte de materii fecale proaspete, cântărind fiecare cel puțin 1 g, prelevate aleatoriu din mai multe puncte ale adăpostului în care este ținut efectivul reproducătoare sau, în cazul în care efectivul reproducător are acces liber la mai multe adăposturi dintr-o anumită exploatație, din fiecare grup de cotețe ale exploatației în care este ținut efectivul reproducător. Materiile fecale pot fi regrupate în minimum două probe compuse în scopul efectuării analizei. Pentru asigurarea unui control sanitar veterinar riguros, procesul de colectare a probelor trebuie să respecte specificațiile tehnice detaliate în tabelul 1.

Tabelul 1

Numărul specificațiilor tehnice din care urmează să se efectueze prelevări distincte de materii fecale în scopul obținerii unei probe compuse

Numărul de păsări
din efectivul reproducător
Numărul de probe de materii fecale care trebuie prelevate din efectivul reproducător
250-349200
350-449220
450-799250
800-999260
1000 sau mai multe300;

2) huse pentru cizme și/sau probe de praf, care trebuie să fie suficient de absorbante. Se pot, de asemenea, utiliza și șosete din tub de tifon. Astfel:

a) suprafața husei pentru cizme se umectează cu ajutorul unui diluant corespunzător (de exemplu, 0,8% clorură de sodiu și 0,1% peptonă în apă deionizată sterilă sau apă sterilă, sau oricare alt diluant acceptat de către autoritatea competentă);

b) probele se prelevează în timp ce se merge prin adăpost, utilizând un traseu care produce probe reprezentative pentru toate părțile adăpostului sau ale sectorului respectiv. Această metodă include zonele acoperite cu așternut și zonele cu grătare, în cazul în care nu este periculos să se meargă pe grătare. Prelevarea de probe acoperă toate țarcurile din fiecare adăpost;

c) după terminarea prelevării de probe în sectorul ales, husele se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă; probele se compun din:

- cinci perechi de huse pentru cizme, fiecare reprezentând aproximativ 20% din zona adăpostului; în scopul analizei, perechile de huse pentru cizme pot fi grupate în câte minimum două probe compuse; sau

- cel puțin o pereche de huse pentru cizme, reprezentând întreaga suprafață a adăpostului, și o probă suplimentară de praf, colectată din mai multe locuri din întreg adăpostul, de pe suprafețe pe care praful este așezat în mod vizibil; pentru a colecta această probă de praf, trebuie folosite unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formând, în total, o suprafață de cel puțin 900 cm2;

3) în cazul în care efectivele de reproducție sunt ținute în cuști, se pot preleva probe de materii fecale amestecate în mod natural de pe benzile de evacuare, de pe raclete sau din fose, în funcție de tipul adăpostului. Se colectează două probe de cel puțin 150 g pentru a fi supuse unor teste separate:

a) de pe benzile de evacuare pentru dejecții, situate sub fiecare rând de cuști, care sunt puse în funcțiune în mod periodic, și se descarcă într-un sistem cu șurub sau într-un conveier;

b) din sistemul de fosă pentru dejecții, în care deflectoarele situate sub cuști sunt răzuite într-o fosă situată sub adăpost;

c) din sistemul de fosă pentru dejecții dintr-un adăpost în care cuștile sunt dispuse în trepte și unde materiile fecale cad direct în fosă:

- de obicei, într-un adăpost există mai multe rânduri de cuști. Proba compusă conține materii fecale amestecate provenite din fiecare rând. De la fiecare efectiv reproducător se prelevează două probe compuse, în conformitate cu liniuțele a doua – a cincea;

- sistemele care conțin benzi sau raclete sunt puse în funcțiune în ziua prelevării de probe, înainte de efectuarea acesteia;

- în cazul sistemelor prevăzute cu deflectoare sub cuști și cu raclete, se colectează materiile fecale amestecate depuse pe racletă, după punerea în funcțiune a acesteia;

- în cazul sistemelor cu cuști dispuse în trepte, care nu sunt prevăzute nici cu benzi, nici cu raclete, este necesară colectarea materiilor fecale amestecate din fosă;

- din sistemele de benzi pentru dejecții se colectează materiile fecale amestecate de la capetele de evacuare ale benzilor;

4) în adăposturile cu cuști în care nu se acumulează o cantitate suficientă de materii fecale pe raclete sau pe dispozitivele de curățare de la capătul de evacuare al benzilor, se utilizează patru sau mai multe tampoane umede din material textil, cu o suprafață de cel puțin 900 cm2 pe tampon, umezite cu un diluant corespunzător (de exemplu, 0,8% clorură de sodiu și 0,1% peptonă în apă deionizată sterilă, apă sterilă sau oricare alt diluant acceptat de autoritatea competentă), pentru a efectua prelevarea de pe o suprafață cât mai mare la capătul de evacuare al tuturor benzilor accesibile după ce au fost utilizate, având grijă ca fiecare tampon să fie acoperit pe ambele părți cu materii fecale provenite de pe benzi și de pe raclete sau de pe dispozitivele de curățare a benzilor;

5) în adăposturile pe mai multe rânduri sau în cele în aer liber, din care cea mai mare parte a materiilor fecale este evacuată cu ajutorul unor benzi de evacuare, se utilizează o pereche de huse pentru cizme, cu care se merge prin zonele acoperite cu așternut, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 2), și cel puțin două tampoane umede din material textil, cu care se efectuează prelevarea manuală de pe toate benzile de evacuare accesibile, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 4).

18. Prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale se efectuează după cum urmează:

1) prelevarea de probe de rutină se efectuează în conformitate cu punctul 17;

2) prelevarea de probe pentru confirmare, ulterioară depistării serotipurilor relevante de salmonela în probele prelevate din incubator, se efectuează în conformitate cu punctul 17, după cum urmează:

a) pot fi prelevate probe suplimentare în vederea unei eventuale testări pentru detectarea agenților antimicrobieni sau a efectului inhibitor asupra proliferării bacteriene, după cum urmează: pot fi alese aleatoriu păsări din fiecare adăpost al exploatației, de regulă această operațiune limitându-se la cel mult cinci păsări din fiecare adăpost, cu excepția cazului în care autoritatea competentă consideră necesară prelevarea probelor de la un număr mai mare de păsări;

b) în cazul în care sursa infecției nu este confirmată, se efectuează teste de rezistență antimicrobiană sau noi teste bacteriologice pentru depistarea serotipurilor relevante de salmonela la efectivul reproducător sau la descendenți acestuia, înainte de ridicarea restricțiilor comerciale;

c) în cazul în care sunt detectați agenți antimicrobieni sau efectul inhibitor asupra proliferării bacteriene, infecția cu salmonela se consideră confirmată;

3) în cazuri excepționale, în care autoritatea competentă are motive să pună la îndoială exactitatea rezultatului obținut (rezultate fals pozitive sau fals negative), aceasta poate decide repetarea testării, în conformitate cu punctul 18 subpunctul 2).

Secțiunea a 2-a

Examinarea probelor

19. Transportarea și pregătirea probelor se efectuează după cum urmează:

1) probele se expediază în termen de 24 de ore de la prelevare, de preferință prin poșta rapidă, la laboratoarele menționate la pct. 30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012. În cazul în care probele nu sunt expediate în termenul respectiv, acestea trebuie refrigerate. Probele pot fi transportate la temperatura mediului ambiant, cu condiția ca aceasta să nu depășească 25 °C și ca acestea să nu fie expuse la lumina solară. În laborator, probele se păstrează la frigider până la examinare, care se inițiază în termen de 48 de ore de la primire, dar nu mai târziu de 96 de ore de la prelevare;

2) în cazul căptușelii sitelor de incubație:

a) proba se introduce într-un litru de apă peptonată tamponată (în continuare – APT), preîncălzită la temperatura mediului ambiant, și se amestecă ușor;

b) cultivarea probei continuă prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la pct. 21;

3) în cazul probelor de pe husele pentru cizme și al probelor de praf:

a) perechea/perechile de huse pentru cizme/șosetele de protecție și proba de praf (tamponul din material textil) se despachetează cu grijă, pentru a evita desprinderea materiilor fecale aderente sau a prafului liber, după care se introduc în 225 ml de APT, preîncălzită la temperatura mediului ambiant;

b) husele pentru cizme/șosetele și tamponul din material textil se scufundă complet în APT, astfel încât în jurul probei să existe o cantitate suplimentară de APT. Pentru husele pentru cizme și pentru tamponul de material textil se efectuează pregătiri separate;

c) în cazul în care cinci perechi de huse pentru cizme/șosete de protecție sunt reunite în două probe, fiecare probă compusă se introduce în 225 ml de APT sau într-o cantitate mai mare, dacă este necesar, pentru a asigura scufundarea completă a acesteia și existența unei cantități suficiente de lichid liber în jurul probei, necesară migrării salmonelei din probă;

d) proba se amestecă până la saturarea completă, după care cultivarea acesteia continuă prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 20;

4) în cazul altor probe de materii fecale:

a) probele de materii fecale se colectează și se amestecă cu grijă, după care se prelevează o subprobă de 25 g în vederea cultivării;

b) subproba de 25 g se imersează în 225 ml de APT, preîncălzită la temperatura mediului ambiant;

c) cultivarea probei se continuă prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 20;

5) în cazul în care sunt aprobate standardele ISO pentru pregătirea probelor relevante pentru detectarea salmonelei, acestea se aplică și înlocuiesc dispozițiile prevăzute la punctul 19 subpunctele 2), 3) și 4) referitoare la pregătirea probelor;

6) în cazul colectării cu ajutorul tampoanelor din material textil, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 4), sau cu ajutorul unei perechi de huse pentru cizme și al două tampoane umede din material textil, în conformitate cu punctul 17 subpunctul 5), probele se pregătesc în conformitate cu punctul 19 subpunctul 3) litera b).

20. Metoda de depistare. Depistarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO. În cazul probelor menționate la punctul 19, pentru continuarea cultivării, se grupează bulioanele de îmbogățire în APT incubate. În acest scop, se incubează cele două probe în APT în conformitate cu procedura menționată la punctul 19 subpunctul 3). Se prelevează 1 ml de bulion incubat din fiecare probă și se agită bine. Apoi se prelevează 0,1 ml din amestec și se inoculează plăcile MSRV (mediul Rappaport –Vassiladis semisolid modificat). După incubare, probele în APT nu se agită, deoarece pot elibera particule inhibatoare și reduce izolarea ulterioară în MSRV.

21. Serotipizarea. Cel puțin un izolat din fiecare probă care indică o reacție pozitivă trebuie tipizat, în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann –eMinor.

22. Metodele alternative. În locul metodelor de depistare și al serotipizării, se pot utiliza metode alternative de depistare, dacă acestea sunt validate în conformitate cu standardul SM EN ISO.

23. Depozitarea sușelor. Se asigură faptul că cel puțin o sușă izolată de serotipuri relevante de salmonela, pe adăpost și pe an, rezultată din prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale, este depozitată pentru o testare ulterioară a sensibilității la bacteriofagi sau la agenți antimicrobieni, utilizând metodele uzuale de recoltare a culturilor, care trebuie să garanteze integritatea sușelor timp de cel puțin doi ani. În cazul în care autoritatea competentă decide astfel, izolatele rezultate din prelevarea de probe realizată de operatorii din sectorul alimentar sunt, de asemenea, depozitate în acest scop.

Secțiunea a 3-a

Rezultatele și raportarea

24. Un efectiv reproducător se consideră pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului național în cazul în care îndeplinește următoarele condiții:

1) se depistează prezența serotipurilor relevante de salmonela (cu excepția sușelor vaccinale) în una sau mai multe probe prelevate de la efectiv, chiar dacă acestea sunt depistate doar în proba de praf; sau

2) prelevarea de probe pentru confirmare, efectuată în cadrul controalelor oficiale, în conformitate cu punctul 18 subpunctul 2), nu confirmă depistarea serotipurilor relevante de salmonela, însă în efectiv sunt depistați agenți antimicrobieni sau efecte inhibitorii asupra proliferării bacteriene.

25. Această regulă nu se aplică în cazurile excepționale menționate la punctul 18, când, în urma prelevării de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar, nu a fost confirmat rezultatul pozitiv inițial pentru salmonela în urma controalelor oficiale.

26. Un efectiv reproducător pozitiv este luat în considerare o singură dată, indiferent de frecvența depistării serotipurilor relevante de salmonela la acesta în timpul ciclului de producție sau dacă prelevarea de probe a fost efectuată la inițiativa operatorului din sectorul alimentar sau a autorității competente. Cu toate acestea, în cazul în care prelevarea de probe în timpul perioadei de producție se desfășoară de-a lungul a doi ani calendaristici, rezultatul fiecărui an se raportează raportat separat.

27. Raportarea include:

1) descrierea detaliată a posibilităților alese pentru programul de prelevare a probelor și a tipului de probe prelevate, după caz;

2) numărul total de efective reproducătoare adulte, care cuprind cel puțin 250 de păsări care au fost testate cel puțin o dată în timpul anului de raportare;

3) rezultatele testelor, inclusiv:

a) numărul total de efective reproducătoare declarate pozitive cu orice serotip de salmonela;

b) numărul de efective reproducătoare declarate pozitive cu cel puțin unul dintre serotipurile relevante de salmonela;

c) numărul de efective reproducătoare declarate pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela nespecificată (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate);

4) numărul de cazuri în care proba inițială declarată pozitivă pentru salmonela rezultată din prelevarea de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar nu a fost confirmată de prelevarea de probe din cadrul controalelor oficiale;

5) explicațiile privind rezultatele, în mod special cazurile excepționale.

28. Rezultatele și orice informație suplimentară relevantă se includ în raportul cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, menționat la punctele 25-29 din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 264/2011.

[Anexa nr.2 în redacția HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]

Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ privind obiectivul național de reducere a Salmonella Enteritidis și a SalmonellaTtyphimurium la efectivele de curcani

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr.1190/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 privind un obiectiv al Uniunii de reducere a Salmonella enteritidis și a Salmonella typhimurium la efectivele de curcani, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, CELEX: 32012R1190, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 340 din 13 decembrie 2012, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind obiectivul național de reducere a Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium la efectivele de curcani (în continuare – Normă sanitară veterinară) trasează obiectivul național și stabilește programul de teste necesar pentru verificarea realizării acestuia.

2. Obiectivul național de reducere a prevalenței Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium la curcani (în continuare – obiectiv național) este următorul:

1) reducerea la 1 % sau mai puțin a procentului maxim anual al efectivelor de curcani pentru îngrășare care rămân pozitive în ceea ce privește serotipurile relevante de Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium; și

2) reducerea la 1 % sau mai puțin a procentului maxim anual al efectivelor de curcani adulți de reproducție care rămân pozitive în ceea ce privește serotipurile relevante de Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium.

În sensul prezentului punct, în obiectivul național se includ și serotipurile monofazice de Salmonella Typhimurium având formula antigenică 1,4,[5],12:i:-.

Pentru unitățile care dețin mai puțin de 100 de efective de curcani adulți de reproducție sau de curcani pentru îngrășare, obiectivul național constă în faptul că, anual, cel mult un singur efectiv de curcani adulți de reproducție sau de curcani pentru îngrășare poate rămâne pozitiv.

3. Programul de testare necesar pentru verificarea realizării obiectivului național este reglementat în capitolul II (în continuare – program de testare).

4. Autoritatea competentă revizuiește obiectivul național ținând cont de informațiile colectate conform programului de testare și criteriilor stabilite în punctul 15 din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTARE NECESAR PENTRU VERIFICAREA REALIZĂRII OBIECTIVULUI NAȚIONAL

Secțiunea 1

Baza eșantionării și monitorizarea curcanilor

5. Baza eșantionării include toate efectivele de curcani pentru îngrășare și de reproducție în cadrul programelor naționale de control menționate în anexa nr.1 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012.

6. Frecvența eșantionării:

1) operatorii din sectorul alimentar prelevă eșantioane din cadrul tuturor efectivelor de curcani destinate îngrășării și reproducției în modul următor:

a) eșantionarea efectivelor de curcani pentru îngrășare și de reproducție are loc cu trei săptămâni înainte de sacrificare. Autoritatea competentă autorizează prelevarea de eșantioane în cursul ultimelor șase săptămâni înainte de data sacrificării, în cazul în care curcanii sunt crescuți mai mult de 100 de zile sau fac parte din producția ecologică de curcani, în conformitate cu art.25 alin. (6) din Legea nr. 237/2023 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice;

b) eșantionarea în cadrul efectivelor de curcani de reproducție are loc:

- în efectivele de creștere: la vârsta de o zi, la vârsta de patru săptămâni și cu două săptămâni înainte de trecerea la perioada de depunere a ouălor sau de trecerea la unitatea de depunere a ouălor;

- în efectivele adulte: cel puțin o dată la fiecare trei săptămâni în cursul perioadei de depunere a ouălor în exploatație sau în incubator;

- în exploatație, în cazul efectivelor de curcani de reproducție care depun ouă pentru incubație destinate comerțului pe teritoriul Republicii Moldova sau exportului;

c) autoritatea competentă poate decide aplicarea uneia dintre opțiunile menționate la punctul 6 subpunctul 1) litera b) întregului program de testare pentru toate efectivele. Cu toate acestea, prelevarea de eșantioane de la efectivele de păsări ouătoare destinate reproducerii și comerțului pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează în exploatație;

d) prin derogare de la punctul 6 subpunctul 1) litera b), în cazul în care obiectivul național a fost atins în cel puțin doi ani calendaristici consecutivi pe întreg teritoriul Republicii Moldova, intervalul de prelevare a eșantioanelor în exploatație poate fi extins la patru săptămâni, prin decizia autorității competente. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să păstreze sau să reia intervalul de testare de trei săptămâni, în cazul depistării unor serotipuri de salmonela relevante într-un efectiv reproducător din exploatație și/sau în orice alt caz considerat adecvat;

2) eșantionarea efectuată de autoritatea competentă include cel puțin următoarele:

a) eșantionarea efectivelor de curcani de reproducție:

- o dată pe an, în toate efectivele cu cel puțin 250 de curcani de reproducție adulți, cu vârsta cuprinsă între 30 și 45 de săptămâni, precum și în toate exploatațiile care dețin curcani de reproducție de elită, străbunici și bunici; autoritatea competentă poate decide ca eșantionarea să se efectueze în incubator; și

- eșantionarea tuturor efectivelor din exploatații, în cazul în care este depistată prezența serotipurilor Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium în eșantioanele prelevate în incubator de către operatorii din sectorul alimentar sau în cadrul controalelor oficiale, în scopul investigării originii infecției;

b) eșantionarea efectivelor de curcani pentru îngrășare se efectuează o dată pe an, cel puțin într-un efectiv din 10 % din exploatațiile care au minimum 500 de curcani pentru îngrășare;

c) eșantionarea se poate efectua în funcție de riscuri și se poate repeta de fiecare dată când autoritatea competentă consideră necesară această măsură;

d) eșantionarea efectuată de autoritatea competentă poate înlocui eșantionarea efectuată de către operatorul din sectorul alimentar, prevăzută la punctul 6 subpunctul 1).

7. Instrucțiuni generale pentru eșantionare. Autoritatea competentă sau operatorul din sectorul alimentar se asigură că eșantioanele sunt prelevate de către persoane instruite în acest scop.

8. Eșantionarea efectivelor de curcani de reproducție se efectuează în conformitate cu punctele 11-18 din Norma sanitară veterinară în ceea ce privește obiectivul național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonela la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (anexa nr. 2), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012.

9. Pentru eșantionarea efectivelor de curcani pentru îngrășare, se iau cel puțin două perechi de huse pentru cizme pentru fiecare efectiv. Husele pentru cizme sunt îmbrăcate pe acestea și eșantionul este prelevat mergând prin adăpost. Husele dintr-un efectiv de curcani pot fi grupate într-un singur eșantion.

10. Înainte de a utiliza husele pentru cizme, suprafața acestora trebuie umezită prin:

1) aplicarea unor diluanți cu recuperare maximă (MRD 0,8 % clorură de sodiu, 0,1 % peptonă în apă deionizată sterilă); sau

2) aplicarea de apă sterilă; sau

3) aplicarea oricăror alți diluanți aprobați de laboratorul național de referință menționat la punctul 32 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012; sau

4) autoclavare într-un recipient împreună cu diluanții.

11. Modul de umezire a huselor pentru cizme este prin turnarea lichidului în interiorul acestora înainte de încălțare sau prin agitarea acestora într-un recipient cu diluant.

12. Trebuie garantat faptul că toate secțiunile adăpostului sunt reprezentate în eșantionare în mod proporțional. Fiecare pereche de huse pentru cizme trebuie să acopere aproximativ 50 % din suprafața adăpostului.

13. La terminarea eșantionării, husele pentru cizme se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă. Husa pentru cizme poate fi întoarsă pe dos pentru a reține materiile în interior. Apoi, acestea se așază într-un sac sau în alt recipient și sunt etichetate.

14. Autoritatea competentă decide să crească numărul minim de eșantioane pentru a asigura reprezentativitatea eșantionării, printr-o evaluare de la caz la caz a parametrilor epidemiologici, precum condițiile de biosecuritate, distribuția sau dimensiunea efectivului.

15. În cazul în care autoritatea competentă aprobă această procedură, o pereche de huse pentru cizme poate fi înlocuită cu un eșantion de praf de 100 g colectat din mai multe locuri din tot adăpostul, de pe suprafețe pe care praful este așezat în mod vizibil. Ca alternativă, unul sau mai multe tampoane umede din material textil, formând o suprafață combinată de cel puțin 900 cm2, pot fi utilizate pentru a colecta praful de pe mai multe suprafețe din tot adăpostul. Fiecare tampon trebuie să fie bine acoperit cu praf pe ambele părți.

16. Instrucțiuni specifice pentru anumite tipuri de exploatații:

1) pentru efectivele de curcani crescuți în aer liber, eșantioanele sunt prelevate doar în interiorul adăpostului;

2) atunci când accesul la adăposturi nu este posibil din cauza spațiului limitat, în cazul efectivelor cu mai puțin de 100 de curcani, și nu este, așadar, posibil să se utilizeze huse pentru cizme, ele pot fi înlocuite cu tampoane din material textil de același tip cu cele utilizate pentru prelevarea de praf cu mâna, acestea fiind frecate pe suprafețe contaminate cu materii fecale proaspete sau, în cazul în care această metodă de prelevare nu este posibilă, ele pot fi înlocuite cu alte tehnici de eșantionare pentru fecale, adecvate scopului urmărit.

17. Eșantionarea efectuată de către autoritatea competentă. Autoritatea competentă se asigură, prin efectuarea testelor suplimentare și/sau controalelor documentare, după caz, că rezultatele nu sunt modificate prin prezența unor antimicrobieni sau a altor substanțe care inhibă dezvoltarea bacteriilor.

18. În cazul în care nu este depistată prezența Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium, însă s-au depistat substanțe antimicrobiene sau efecte de inhibare a proliferării bacteriene, se va considera că efectivul de curcani este infectat în sensul obiectivului național menționat la punctul 3.

19. Transportul. Eșantioanele sunt trimise fără întârziere nejustificată, prin poșta expresă sau prin curier, la laboratoarele menționate la punctele 30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012. Pe parcursul transportului, acestea sunt protejate împotriva căldurii mai mari de 25 °C și expunerii la soare.

20. În cazul în care nu este posibil să se expedieze eșantioanele în termen de 24 de ore de la prelevarea acestora, acestea sunt refrigerate.

Secțiunea a 2-a

Analizele de laborator

21. Pregătirea eșantioanelor. În laboratoare, eșantioanele se păstrează refrigerate până în momentul examinării, care va începe în termen de 48 de ore de la primire și în termen de 96 de ore după eșantionare.

22. Perechea de huse pentru cizme/șosete de protecție se despachetează cu grijă, pentru a evita desprinderea materiilor fecale aderente, se grupează și se pune în 225 ml de apă peptonată tamponată (APT), preîncălzită la temperatura camerei. Husele pentru cizme/șosetele de protecție sunt scufundate complet în apă peptonată tamponată și, prin urmare, poate fi adăugată mai multă apă peptonată tamponată dacă este necesar.

23. Eșantionul de praf este analizat separat, de preferință. Cu toate acestea, în cazul curcanilor pentru îngrășare, autoritatea competentă permite gruparea eșantionului cu perechea de huse pentru cizme/șosete de protecție, în vederea analizei.

24. Eșantionul se învârtește pentru saturarea completă și se continuă cultivarea prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 27.

25. Alte eșantioane (de exemplu, cele din efectivele reproducătoare sau din incubatoare) sunt pregătite în conformitate cu punctele 17 și 18 din Norma sanitară veterinară privind obiectivul național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonelă la efectivele reproducătoare adulte din specia Gallus gallus (anexa nr. 2), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012.

26. În cazul în care se recurge la standardele internaționale (ISO) adoptate de către Republica Moldova pentru pregătirea materiilor fecale în scopul depistării Salmonella spp, acestea înlocuiesc dispozițiile de mai sus privind pregătirea eșantioanelor.

27. Metoda de depistare. Depistarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO.

28. Serotipizarea. Pentru efectivele de curcani de reproducție, cel puțin un izolat din fiecare eșantion pozitiv este serotipizat în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann – LeMinor.

29. Pentru efectivele de curcani pentru îngrășare, cel puțin un izolat din fiecare eșantion pozitiv prelevat de către autoritatea competentă este serotipizat, în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann – Le Minor.

30. Operatorii din sectorul alimentar se asigură că niciun izolat nu aparține serotipurilor de Salmonella Enteritidis sau Salmonella Typhimurium, dar nici tulpinilor monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-.

31. Metodele alternative de analiză. Prin derogare de la metodele de depistare și serotipizare prevăzute la pct. 21, 27 și 28, pot fi utilizate metode alternative de examinare, cu condiția ca acestea să fie validate în conformitate cu standardul SM EN ISO 16140 (pentru metodele alternative de depistare) sau cu alte protocoale internaționale.

32. Depozitarea și conservarea izolatelor. Laboratoarele autorizate au obligația să asigure anual conservarea a cel puțin unei tulpini izolate de Salmonella spp. per efectiv. Aceste izolate trebuie puse la dispoziția autorității competente, la solicitarea acesteia, în scopul efectuării ulterioare a lizotipiei sau a testării sensibilității la agenții antimicrobieni. Laboratoarele vor utiliza metode de stocare care să garanteze integritatea și viabilitatea tulpinilor pentru o perioadă de cel puțin doi ani de la data efectuării analizei.

33. Autoritatea competentă decide ca izolatele de Salmonella spp. rezultate din eșantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar să fie, de asemenea, stocate în vederea unei lizotipii sau a unei testări ulterioare a susceptibilității la agenți antimicrobieni (antibiogramă), astfel încât aceste izolate să poată fi analizate prin metode aprobate.

Secțiunea a 3-a

Rezultatele și raportarea

34. Calcularea prevalenței pentru verificarea realizării obiectivului național. Un efectiv de curcani este considerat pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului național în cazul în care se depistează prezența Salmonella Enteritidis și/sau a Salmonella Typhimurium (cu excepția tulpinilor vaccinale, dar incluzând tulpinile monofazice cu formula antigenică 1,4,[5],12:i:- în respectivul efectiv).

35. Efectivele de curcani pozitive se numără o singură dată pentru un lot, indiferent de numărul de operațiuni de eșantionare și de testare, și se raportează doar în anul primei eșantionări pozitive. Prevalența se calculează separat pentru efectivele de curcani pentru îngrășare și pentru efectivele de curcani adulți de reproducție.

36. Raportarea include:

1) numărul total de efective de curcani pentru îngrășare și de curcani adulți de reproducție care au fost testate cel puțin o dată în timpul anului de raportare;

2) numărul total de efective de curcani pentru îngrășare și de curcani adulți de reproducție care sunt pozitive pentru orice serotip de salmonela;

3) numărul de efective de curcani pentru îngrășare și de curcani adulți de reproducție care sunt pozitive cel puțin o dată pentru Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium, inclusiv tulpinile monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-;

4) numărul de efective de curcani pentru îngrășare și de curcani adulți de reproducție care sunt pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate).

37. Informațiile menționate la punctul 36 subpunctele 1)-4) sunt furnizate separat pentru eșantionarea efectuată în cadrul programului național de control al infecțiilor cu salmonela în ceea ce privește:

1) eșantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar, în conformitate cu punctul 6 subpunctul 1); și

2) eșantionarea efectuată de către autoritățile competente, în conformitate cu punctul 6 subpunctul 2).

38. Rezultatele testelor sunt considerate informații relevante pentru lanțul alimentar, în sensul secțiunii a 3-a din anexa nr. 2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025.

39. Cel puțin următoarele informații sunt puse la dispoziția autorității competente pentru fiecare efectiv de curcani supus testării:

1) referința exploatației, care rămâne unică în timp;

2) referința efectivului, care rămâne unică în timp;

3) luna eșantionării;

4) numărul de păsări pentru fiecare efectiv.

40. Rezultatele și orice alte informații relevante sunt comunicate în cadrul raportului cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, prevăzut la punctele 25-29 din Regulamentul privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 264/2011.

41. Operatorul din sectorul alimentar:

1) înștiințează autoritatea competentă cu privire la detectarea Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium, inclusiv a tulpinilor monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-, fără întârziere nejustificată;

2) solicită laboratorului care efectuează analizele să acționeze în consecință.

[Anexa nr.3 în redacția HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]

Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ privind stabilirea obiectivului național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr.517/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la stabilirea unui obiectiv al UE de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de Salmonella la găinile ouătoare din specia Gallus gallus și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 și a Regulamentului (UE) nr. 200/2010 al Comisiei, CELEX: 32011R0517, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 138 din 26 mai 2011, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind stabilirea obiectivului național de reducere a prevalenței anumitor serotipuri de salmonela la găinile ouătoare din specia Gallus gallus (în continuare – Normă sanitară veterinară) are ca obiectiv național atingerea unei valori care să fie cel mult egală cu maximum 1 % al efectivelor pozitive de găini ouătoare din specia Gallus gallus în ceea ce privește următoarele serotipuri: Salmonella Enteritidis, Salmonella Infantis, Salmonella Hadar, Salmonella Typhimurium (inclusiv Salmonella Typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-) și Salmonella Virchow (în continuare – serotipuri relevante de salmonela).

2. Obiectivul național menționat la pct. 15 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012, vizează reducerea prevalenței Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium la găinile ouătoare din specia Gallus gallus (în continuare – obiectiv național) este următorul:

1) de a atinge o valoare care să fie cel mult egală cu:

a) un procent anual minim de reducere a efectivelor pozitive de găini ouătoare egal cu cel puțin:

CazulPrevalența efectivelor pozitive
în anul precedent
Procentul minim de reducere
în anul curent
1.Mai mică de 10 %10 %
2.Mai mare de sau egală cu
10 %, dar mai mică de 20 %
20 %
3.Mai mare de sau egală cu
20 %, dar mai mică de 40 %
30 %
4.Mai mare de sau egală cu 40 %40 %

sau

b) reducerea procentului maxim de efective pozitive de găini ouătoare la cel mult 2%, prin derogare, dacă la nivel național numărul total de efective de găini ouătoare este mai mic de 50; obiectivul național este considerat atins dacă cel mult un singur efectiv de păsări adulte rămâne pozitiv;

2) în cazul Salmonella Typhimurium monofazică, serotipurile a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:- vor fi incluse în obiectivul național;

3) obiectivul național trebuie să fie îndeplinit în fiecare an pe baza rezultatelor monitorizării anului precedent. În ceea ce privește obiectivul național care trebuie să fie îndeplinit într-un an dat, ca referință se utilizează rezultatele anului precedent, pe baza monitorizării desfășurate în conformitate cu programul de teste stabilit;

4) programul de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului național (în continuare – program de teste) este reglementat în capitolul II.

3. Cadrul de prelevare de probe cuprinde toate efectivele de găini ouătoare din specia Gallus gallus (în continuare – efective de găini ouătoare) din cadrul programelor naționale de control menționate la pct. 16-18 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTE NECESAR PENTRU VERIFICAREA REALIZĂRII OBIECTIVULUI NAȚIONAL DE REDUCERE A SALMONELLA ENTERITIDIS ȘI A SALMONELLA TYPHIMURIUM LA GĂINILE OUĂTOARE DIN SPECIA GALLUS GALLUS

Secțiunea 1

Monitorizarea efectivelor de găini ouătoare

4. Frecvența și statutul prelevării de probe. Efectivele de găini ouătoare fac obiectul unei prelevări de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar și a autorității competente.

5. Prelevarea de probe la inițiativa operatorului din sectorul alimentar are loc cel puțin la fiecare cincisprezece săptămâni. Prima prelevare de probe se efectuează atunci când efectivele ating vârsta de 24 +/– 2 săptămâni.

6. Autoritatea competentă prelevă probe cel puțin:

1) într-un efectiv de animale anual din fiecare exploatație care conține cel puțin 1 000 de păsări;

2) atunci când animalele au atins vârsta de 24 +/– 2 săptămâni, în efectivele de găini ouătoare păstrate în clădiri în care efectivul de animale precedent a fost infectat cu salmonela în cauză;

3) în orice caz în care se suspectează o infecție cu salmonela, atunci când se investighează focare de boli cu transmitere prin alimente, în conformitate cu punctele 20-24 din Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.264/2011, sau în cazurile în care autoritatea competentă consideră adecvat, utilizând protocolul privind prelevarea de probe prevăzut în punctul 54 subpunctul 2) din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012;

4) în toate celelalte efective de găini ouătoare din exploatație, în cazul în care se depistează prezența Salmonella Enteritidis sau a Salmonella Typhimurium în unul dintre efectivele de găini ouătoare din exploatație;

5) în cazurile în care autoritatea competentă consideră necesară prelevarea de probe, aceasta poate înlocui prelevarea efectuată la inițiativa operatorului din sectorul alimentar.

7. Protocolul de prelevare a probelor. Pentru a maximiza sensibilitatea prelevării de probe și pentru a asigura aplicarea corectă a protocolului de prelevare a probelor, autoritatea competentă sau operatorul din sectorul alimentar se asigură că probele sunt prelevate de către persoane calificate.

8. Prelevarea de probe efectuată de către operatorul din sectorul alimentar:

1) pentru efectivele păstrate în baterii, este necesar să se preleveze, de pe toate benzile sau racletele prezente în coteț, după utilizarea sistemului de îndepărtare a găinațului, 2×150 g de materii fecale amestecate în mod natural, care s-au acumulat pe raclete sau pe dispozitivele de curățare a benzilor. Cu toate acestea, pentru cotețele cu baterii care nu sunt prevăzute cu raclete sau benzi cu dejecții, se colectează 2×150 g de materii fecale proaspete amestecate din 60 de amplasamente diferite din partea de jos a bateriilor, din fosele pentru dejecții. În cotețele cu baterii în care nu se acumulează o cantitate suficientă de materii fecale pe raclete sau pe dispozitivele de curățare de la capătul de evacuare al benzilor, se utilizează patru sau mai multe tampoane umede din material textil cu o suprafață de cel puțin 900 cm2 pe tampon pentru a efectua prelevarea de pe o suprafață cât mai mare la capătul de evacuare al tuturor benzilor accesibile după ce au fost utilizate, având grijă ca fiecare tampon să fie acoperit pe ambele părți cu materii fecale provenite de pe benzi și de pe raclete sau de pe dispozitivele de curățare;

2) în hambare sau în clădirile aflate în aer liber, se utilizează două perechi de huse pentru cizme sau de șosete.

9. Husele pentru cizme utilizate trebuie să fie suficient de absorbante pentru a absorbi umiditatea. Suprafața husei pentru cizme este umectată cu ajutorul unui diluant corespunzător.

10. Probele trebuie să fie prelevate în timp ce se merge prin adăpost utilizând un traseu care produce probe reprezentative pentru toate părțile adăpostului sau ale sectorului respectiv. Această metodă include zonele acoperite cu litieră și zonele cu grilaj de șipci, cu condiția să nu fie periculos să se meargă pe șipci, dar nu include zone din afara clădirii în cazul efectivelor cu acces la exterior. Prelevarea de probe trebuie să acopere toate planșetele din fiecare coteț. După terminarea prelevării de probe în sectorul ales, husele se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă.

11. În cotețele pe mai multe rânduri sau în cele în aer liber, unde cea mai mare parte a materiilor fecale este evacuată cu ajutorul unor benzi de evacuare, se utilizează o pereche de huse pentru cizme, cu care se merge prin zonele acoperite cu așternut, și cel puțin o a doua pereche de tampoane umede din material textil, cu care se efectuează prelevarea de pe toate benzile de evacuare accesibile, în conformitate cu punctul 8 subpunctul 1).

12. Cele două probe pot fi amestecate pentru a forma o singură probă pentru testare.

13. Prelevarea de probe efectuată de către autoritatea competentă. Pe lângă probele menționate la punctul 8, cel puțin o probă trebuie să fie prelevată utilizând protocolul de prelevare. Este oportun să se preleveze alte probe pentru a se asigura reprezentativitatea prelevării de probe, în cazul în care este solicitată de repartiția sau de dimensiunea efectivului.

14. În ceea ce privește prelevarea de probe menționată la punctul 6 subpunctele 2)-5), autoritatea competentă se asigură, prin efectuarea de teste suplimentare, și anume teste în laborator și/sau controale documentare, după caz, că rezultatele analizelor pentru depistarea salmonelei la păsări nu sunt afectate prin utilizarea de antimicrobiene în efectivele de animale.

15. Atunci când nu se depistează prezența Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium, ci prezența antimicrobienelor sau a unor efecte bacteriostatice, efectivul de găini ouătoare este considerat un efectiv infectat în sensul obiectivului național.

16. Autoritatea competentă decide să permită înlocuirea unei probe de fecale sau a unei perechi de huse pentru cizme printr-o probă de praf de 100 g prelevată din mai multe locuri din tot adăpostul, de pe suprafețe pe care praful este așezat în mod vizibil. Ca alternativă, se folosesc unul sau mai multe tampoane umede de material textil, formând, în total, o suprafață de cel puțin 900 cm2 pentru a colecta praful de pe mai multe suprafețe din tot adăpostul, asigurându-se că fiecare tampon este bine acoperit cu praf pe ambele părți.

17. Autoritatea competentă decide să crească numărul minim de probe pentru a asigura reprezentativitatea prelevării de probe într-o evaluare de la caz la caz a parametrilor epidemiologici, și anume condițiile de biosecuritate, distribuția și dimensiunea efectivului sau alte condiții relevante.

Secțiunea a 2-a

Examinarea probelor

18. Transportul și pregătirea probelor. Probele se expediază, de preferință, prin poșta rapidă sau curierat la laboratoarele menționate la punctele 30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), în termen de 24 de ore de la prelevare. Dacă nu sunt trimise în 24 de ore, acestea trebuie refrigerate. Probele pot fi transportate la temperatura ambiantă, cu condiția ca temperatura să nu fie excesivă (peste 25 °C) și să nu fie expuse la lumina solară. În laboratoare, probele se păstrează refrigerate până în momentul examinării, care trebuie începută în termen de 48 de ore de la primire și în termen de patru zile de la prelevare.

19. În cazul în care prelevarea este efectuată de către autoritatea competentă, trebuie făcute preparate separate pentru husele pentru cizme și pentru praful sau tamponul de material textil pentru praf; când aceasta este efectuată de operatorii din sectorul alimentar, diferitele tipuri de probe pot face obiectul unui test unic.

20. Efectuarea probelor de huse pentru cizme și de tampoane din material textil:

1) cele două perechi de huse pentru cizme (sau șosete) sau tampoanele pentru praf se despachetează cu grijă, astfel încât să nu se desprindă materiile fecale aderente; acestea sunt adunate și puse în 225 ml de apă peptonată tamponată (APT), încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant, sau cei 225 ml de diluant trebuie să se adauge direct celor două perechi de huse pentru cizme în recipientul lor, astfel cum a fost primit de laborator. Husele pentru cizme/șosetele sau tamponul din material textil sunt scufundate complet în APT pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul probei pentru migrarea salmonelei din probă;

2) proba se învârtește pentru saturarea completă și se continuă cultura prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 23.

21. Alte probe de materii fecale și de praf aplicabile:

1) probele de materii fecale sunt adunate și amestecate cu grijă, iar un subeșantion de 25 g se prelevează în vederea culturii;

2) subeșantionul de 25 g (sau 50 ml de suspensie care conține 25 g de probă inițială) este imersat în 225 ml de APT încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant;

3) se continuă cultura probei prin utilizarea metodei de depistare prevăzute la punctul 24.

22. În cazul în care standardele ISO pentru prepararea probelor relevante în vederea detectării salmonelei sunt aprobate, acestea se aplică și le înlocuiesc pe cele prevăzute la punctele 20 și 21.

23. În cazul colectării cu ajutorul tampoanelor din material textil, în conformitate cu punctul 8 subpunctul 1), probele sunt amestecate în conformitate cu punctul 20.

24. Metoda de depistare. Depistarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO. După incubare, probele în APT nu trebuie scuturate, învârtite sau agitate în alt fel.

25. Serotipizarea. Cel puțin un izolat din fiecare probă pozitivă prelevată de către autoritățile competente trebuie serotipizat, în conformitate cu clasificarea White – Kauffmann – LeMinor. În cazul izolaților prelevați de către operatorii din sectorul alimentar, trebuie efectuată cel puțin serotipizarea pentru Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium.

26. Metodele alternative. Se pot utiliza metode alternative în locul metodelor de depistare și de serotipizare prevăzute la punctele 18, 24 și 25, dacă acestea sunt validate în conformitate cu standardul SM EN ISO.

27. Testele de rezistență antimicrobiană. Izolații fac obiectul unor teste de rezistență antimicrobiană în conformitate cu art. 4 alin. (2) și (4) din Legea nr. 221/2007 privind activitatea sanitar veterinară.

28. La depozitarea tulpinilor, autoritatea competentă se asigură că cel puțin o tulpină izolată de serotipuri de salmonela relevante pe adăpost și pe an, rezultată din prelevarea de probe în cadrul controalelor oficiale, este depozitată pentru o posibilă lizotipie sau antibiogramă ulterioare utilizând metodele uzuale de recoltare a culturilor, care trebuie să garanteze integritatea tulpinilor timp de cel puțin doi ani.

29. În cazul în care autoritatea competentă decide astfel, izolatele rezultate din prelevarea de probe realizată de către operatorii din sectorul alimentar sunt, de asemenea, depozitate în acest scop.

Secțiunea 3-a

Rezultatele și raportarea

30. Un efectiv de găini ouătoare este considerat pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului național:

1) în cazul în care se depistează prezența serotipurilor relevante de salmonela (cu excepția tulpinilor vaccinale) în una sau mai multe probe prelevate de la efectiv, chiar dacă serotipul relevant de salmonela este depistat doar în proba de praf sau în tamponul pentru praf; sau

2) în cazul în care agenții antimicrobieni sau bacteriostaticele au fost depistați în efectiv. Această normă nu se aplică în cazurile excepționale descrise la punctul 54 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012, atunci când rezultatul pozitiv inițial pentru salmonela nu a fost confirmat de protocolul de prelevare a probelor respectiv.

31. Un efectiv de găini ouătoare pozitiv se numără doar o dată, indiferent:

1) de câte ori serotipul relevant de salmonela a fost depistat în acesta în timpul perioadei de producție; sau

2) dacă prelevarea de probe a fost efectuată la inițiativa operatorului din sectorul alimentar sau a autorității competente.

32. În cazul în care prelevarea de probe în timpul perioadei de producție se desfășoară de-a lungul a doi ani calendaristici, rezultatul fiecărui an trebuie raportat separat.

33. Raportarea include:

1) numărul total de efective de găini ouătoare care au fost testate cel puțin o dată în timpul anului de raportare;

2) rezultatele testelor, inclusiv:

a) numărul total de efective de găini ouătoare declarate pozitive cu orice serotip de salmonela;

b) numărul total de efective de găini ouătoare declarate pozitive cel puțin o dată cu Salmonella Enteritidis și cu Salmonella Typhimurium;

c) numărul de efective de găini ouătoare declarate pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate);

3) explicații privind rezultatele, în special cazurile excepționale sau orice schimbări substanțiale în ceea ce privește numărul de efective testate și/sau declarate pozitive.

34. Rezultatele și orice informație suplimentară relevantă se comunică în cadrul raportului privind cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, menționat la punctele 25-29 din Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 264/2011.

[Anexa nr.4 în redacția HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]

Anexa nr. 5 la Hotărîrea Guvernului nr. 398 din 11 iunie 2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ privind cerințele de utilizare a metodelor de control specifice în cadrul programelor naționale de control al salmonelei la păsările de curte

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (CE) nr.1177/2006 al Comisiei din 1 august 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele în vederea utilizării de metode de control specifice în cadrul programelor naționale de control al salmonelei la păsările de curte, CELEX: 2006R1177, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 212 din 2 august 2006.

Capitolul I

Dispoziţii generale

1. Norma sanitară veterinară privind utilizarea metodelor specifice de control al salmonelei la păsările de curte (în continuare – prezenta Normă sanitară veterinară) stabileşte regulile privind utilizarea de antimicrobieni şi de vaccinuri în cadrul programelor naţionale de control, elaborate în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1).

Capitolul II

Utilizare de antimicrobieni

2. Se interzice aplicarea preparatelor antimicrobiene de uz veterinar animalelor producătoare de produse alimentare de origine animală destinate consumului uman.

Antibioticele nu trebuie folosite ca metodă specifică de control al salmonelelor la păsările de curte.

3. 1) Prin derogare de la pct. 2 al prezentei Norme sanitare veterinare şi în condiţiile prezentului punct antimicrobienii autorizaţi de autoritatea competentă pot fi utilizaţi în următoarele cazuri excepţionale:

a) păsările de curte atinse de o infecţie provocată de salmonela şi însoţită de semne clinice, care pot provoca animalelor suferinţe nejustificate; efectivele tratate cu antimicrobieni sînt considerate în continuare infectate cu salmonela; trebuie luate măsuri corespunzătoare faţă de efectivele reproducătoare pentru a reduce, atît cît este posibil, riscul de răspîndire a salmonelei de-a lungul celorlalte etape ale piramidei de reproducere;

b) conservarea materialului genetic de valoare în efectivele reproducătoare în vederea constituirii de noi efective indemne de salmonela, în special a efectivelor de elită, a efectivelor de specii ameninţate şi a efectivelor crescute în scopul cercetării; puii ieşiţi din ouă destinate incubaţiei provenite de la păsări de curte tratate cu antimicrobieni trebuie supuşi prelevării de probe o dată la cincisprezece zile pe durata creşterii, obiectivul fiind de a detecta o rată de prevalenţă a salmonelei în cauză de 1 %, cu o limită de încredere de 95 %;

c) autorizaţie acordată de autoritatea sanitară veterinară competentă de la caz la caz, în alte scopuri decît combaterea salmonelei, într-un efectiv suspect de infecţie cu salmonela, în special ca urmare a studiului epidemiologic al unui focar de toxiinfecţie alimentară sau a detectării de salmonela în incubator sau în exploataţie, iar în cazuri de urgenţă, autoritatea competentă decide să se permită un tratament fără autorizaţie prealabilă, cu ajutorul prelevării de probe de un medic veterinar autorizat, cu condiţia de a notifica de îndată acest tratament autorităţii competente; efectivele sînt considerate infectate cu salmonela în cazul în care prelevarea de probe nu s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile din prezenta literă.

2) Utilizarea de antimicrobieni se subordonează monitorizării autorităţii competente şi notificării acesteia din urmă.

3) Această utilizare se bazează, ori de cîte ori este posibil, pe rezultatele prelevării de probe bacteriologice şi ale testelor de sensibilitate.

4. Dispoziţiile prevăzute în prezentul capitol nu se aplică substanţelor, microorganismelor sau preparatelor a căror utilizare în calitate de aditivi pentru hrana animalelor a fost autorizată în conformitate cu cerinţele privind autorizarea, utilizarea, controlul şi măsurile ce se aplică aditivilor pentru hrana animalelor.

Capitolul III

Utilizare de vaccinuri

5. Vaccinurile vii împotriva salmonelei nu se pot utiliza, în cadrul programelor naţionale de control, dacă fabricantul nu furnizează o metodă corespunzătoare care să permită diferenţierea bacteriologică a tulpinilor de salmonela de tip sălbatic de tulpinile vaccinale.

6. Vaccinurile vii împotriva salmonelei nu se pot utiliza, în cadrul programelor naţionale de control, la găinile ouătoare în perioada de producţie, ci numai dacă s-a stabilit că această utilizare este sigură şi cu condiţia ca vaccinurile să fie autorizate în acest scop.

7. Programul de vaccinare contra Salmonela enteritidis a tuturor găinilor ouătoare în scopul reducerii excreţiei agentului patogen şi contaminării ouălor cel puţin în faza de creştere, este aplicabil atîta timp cît vaccinurile nu demonstrează, prin monitorizare sau prin rezultatele studiului de referinţă, o prevalenţă mai mică de 10 la sută, prevăzut de Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei şi al altor agenţi zoonotici specifici circuitului alimentar, aprobată prin prezenta Hotărîre (anexa nr. 1).

8. Autoritatea sanitară veterinară competentă poate permite neefectuarea vaccinării în cazul în care:

a) este satisfăcută de măsurile preventive, întreprinse de agentul economic pe parcursul ultimei perioade a ouatului;

b) agentul economic a demonstrat lipsa Salmonela enteritidis în ultimele 12 luni înaintea populării halelor cu animale.

[Anexa nr.5 modificată prin HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]

Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 398/2012

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ privind obiectivul național de reducere a Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium la efectivele de pui de carne

Prezenta Normă sanitară veterinară transpune Regulamentul (UE) nr. 200/2012 al Comisiei din 8 martie 2012 privind un obiectiv al Uniunii de reducere a Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium la efectivele de pui de carne, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, CELEX: 32012R0200, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 71 din 9 martie 2012, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/268 al Comisiei din 15 februarie 2019.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind obiectivul național de reducere a Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium la efectivele de pui de carne (în continuare – Normă sanitară veterinară) trasează obiectivul național și stabilește programul de teste necesar pentru verificarea realizării acestuia. Obiectivul național de reducere a prevalenței Salmonella Enteritidis și a Salmonella Typhimurium la puii de carne (în continuare – obiectiv național) constă în reducerea la 1 % sau mai puțin a procentului maxim anual de efective de pui de carne care rămân pozitive în ceea ce privește următoarele serotipuri: Salmonella Enteritidis, Salmonella Typhimurium, inclusiv Salmonella Typhimurium monofazică și serotipurile a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:- (în continuare – serotipuri relevante de salmonela).

2. Programul de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului național (în continuare – program de teste) este reglementat în capitolul II.

3. Cadrul de prelevare de probe cuprinde toate efectivele de pui de carne din specia Gallus gallus (în continuare – pui de carne) în cadrul programelor naționale de control menționate la punctele 16-18 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 398/2012.

Capitolul II

PROGRAMUL DE TESTE NECESAR PENTRU VERIFICAREA REALIZĂRII OBIECTIVULUI NAȚIONAL

Secțiunea 1

Monitorizarea puilor de carne

4. Frecvența eșantionării se desfășoară în modul următor:

1) operatorii din sectorul alimentar trebuie să eșantioneze toate efectivele de pui de carne în termen de trei săptămâni înainte de sacrificare;

2) prin derogare de la obligația de eșantionare prevăzută la punctul 4 subpunctul 1), autoritatea competentă poate prevedea că operatorii din sectorul alimentar trebuie să eșantioneze cel puțin un efectiv de pui de carne pe lot în cazul exploatațiilor cu mai mult de un efectiv atunci când:

a) se utilizează un sistem de intrare și ieșire a tuturor păsărilor în același timp în toate efectivele din exploatație;

b) toate efectivele sunt gestionate în același mod;

c) aprovizionarea cu hrană și apă este comună pentru toate efectivele;

d) cel puțin în ultimele șase loturi, autoritatea competentă a efectuat teste pentru Salmonella spp. în conformitate cu programul de eșantionare stabilit la punctul 3 la toate efectivele din exploatație și la eșantioane din toate efectivele din cel puțin un lot;

e) toate rezultatele testelor efectuate în conformitate cu punctul 4 subpunctele 1) și 3) pentru Salmonella Enteritidis sau Salmonella Typhimurium au fost negative;

f) prin derogare de la obligațiile privind eșantionarea prevăzute la acest punct, autoritatea competentă poate autoriza eșantionarea în ultimele șase săptămâni înainte de data sacrificării în cazul în care puii de carne sunt fie păstrați pentru mai mult de 81 de zile sau fac obiectul producției ecologice de pui de carne în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 237/2023 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice;

3) autoritatea competentă eșantionează anual cel puțin un efectiv de pui de carne din 10% dintre exploatațiile cu peste 5 000 de păsări;

4) eșantionarea se va efectua în funcție de riscuri și de fiecare dată când autoritatea competentă consideră necesar. Eșantionarea efectuată de către autoritatea competentă poate înlocui eșantionarea efectuată de către operatorul din sectorul alimentar, astfel cum se prevede la punctul 4 subpunctul 1).

5. Protocolul de prelevare a probelor stabilește cadrul oficial pentru aplicarea instrucțiunilor generale de eșantionare, asigurând integritatea și reprezentativitatea materialelor colectate. Autoritatea competentă sau operatorul din sectorul alimentar se asigură că eșantioanele se prelevează de către personal instruit în acest scop.

6. Cel puțin două perechi de huse pentru cizme trebuie să fie luate în calcul în vederea eșantionării. Husele sunt puse pe cizme și eșantionul este prelevat mergând prin adăpost. Husele dintr-un efectiv de pui de carne pot fi regrupate într-un singur eșantion.

7. Înainte de a utiliza husele pentru cizme, suprafața acestora trebuie umezită prin:

1) aplicarea unor diluanți cu recuperare maximă (MRD): 0,8% clorură de sodiu și 0,1% peptonă în apă deionizată sterilă;

2) aplicarea de apă sterilă;

3) aplicarea oricăror alți diluanți aprobați de laboratorul național de referință menționat la punctul 32 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr.1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012; sau

4) introducerea în autoclave într-un recipient împreună cu diluanții.

8. Umezirea huselor pentru cizme se face prin turnarea lichidului în interiorul acestora înainte de încălțare sau prin agitarea acestora într-un recipient cu diluant.

9. Trebuie garantat faptul că toate secțiunile adăpostului sunt reprezentate în eșantionare în mod proporțional. Fiecare pereche de huse pentru cizme trebuie să acopere aproximativ 50% din suprafața adăpostului.

10. La terminarea eșantionării, husele pentru cizme se scot cu grijă de pe cizme, astfel încât materialul aderent să nu se desprindă. Husa pentru cizme poate fi întoarsă pe dos pentru a reține materiile în interior. Apoi, acestea se așază într-un sac sau în alt recipient și sunt etichetate.

11. Autoritatea competentă decide să mărească numărul minim de eșantioane pentru a asigura reprezentativitatea eșantionării într-o evaluare de la caz la caz a parametrilor epidemiologici, și anume condițiile de biosecuritate, distribuția și dimensiunea efectivului.

12. În cazul în care autoritatea competentă aprobă, o pereche de huse pentru cizme poate fi înlocuită cu un eșantion de praf de 100 g colectat din mai multe locuri din tot adăpostul de pe suprafețe pe care praful este așezat în mod vizibil. Ca alternativă, unul sau mai multe tampoane umede din material textil, formând o suprafață combinată de cel puțin 900 cm2 pot fi utilizate pentru a colecta praful de pe mai multe suprafețe din tot adăpostul. Fiecare tampon trebuie să fie bine acoperit cu praf pe ambele părți.

13. Instrucțiunile specifice pentru anumite tipuri de exploatații:

1) pentru efectivele de pui de carne crescuți în sistem extensiv, eșantioanele se prelevează doar în interiorul adăpostului;

2) atunci când accesul la adăposturi nu este posibil din cauza spațiului limitat în cazul efectivelor cu mai puțin de 100 de pui de carne și nu este, așadar, posibilă utilizarea huselor pentru cizme, acestea pot fi înlocuite cu tampoane din material textil de același tip cu cele utilizate pentru prelevarea de praf cu mâna, acestea fiind frecate pe suprafețe contaminate cu materii fecale proaspete, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, pot fi înlocuite cu alte tehnici de eșantionare pentru fecale adecvate scopului urmărit.

14. Eșantionarea efectuată de către autoritatea competentă. Autoritatea competentă se asigură, prin efectuarea de teste suplimentare și/sau controale documentare, după caz, că rezultatele nu sunt modificate prin prezența de antimicrobieni sau alte substanțe care inhibă dezvoltarea bacteriilor.

15. Atunci când nu este depistată prezența Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium, însă s-au depistat substanțe antimicrobiene sau efecte de inhibare a proliferării bacteriene, se va considera că efectivul este infectat în sensul obiectivului menționat la punctul 2.

16. Transportul. Eșantioanele sunt trimise fără întârziere nejustificată, fie prin poșta expresă sau prin curier, la laboratoarele menționate la punctele 30-36 din Norma sanitară veterinară privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici prezenți în rețeaua alimentară (anexa nr. 1), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.398/2012. În cursul transportării, acestea trebuie să fie protejate împotriva căldurii mai mari de 25 oC și de expunerea la soare.

17. În cazul în care nu este posibil să se trimită probele în termen de 24 de ore de la prelevarea acestora, eșantioanele trebuie refrigerate.

Secțiunea a 2-a

Analizele de laborator

18. Pregătirea eșantioanelor. Eșantioanele se păstrează refrigerate în laboratoare până în momentul examinării. Examinarea trebuie să înceapă în termen de 48 de ore după primirea eșantioanelor și în termen de patru zile de la data eșantionării.

19. Eșantioanele de praf se analizează separat. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să grupeze eșantioanele și perechea de huse pentru cizme în vederea analizei.

20. Eșantionul se învârtește pentru saturarea completă și se continuă cultura prin utilizarea metodei de detectare menționate la punctul 24.

21. Cele două perechi de huse pentru cizme se despachetează cu grijă astfel încât să nu se desprindă materiile fecale aderente, se grupează și se pun în 225 ml de apă peptonată tamponată (APT) încălzită în prealabil la temperatura mediului ambiant sau se adaugă 225 ml de diluant în mod direct celor două perechi de huse pentru cizme în recipientul lor, astfel cum a fost primit de laborator.

22. Husele pentru cizme sunt scufundate complet în APT pentru a adăuga suficient lichid liber în jurul eșantionului pentru migrarea salmonelei din probă și, prin urmare, se poate adăuga mai multă APT, după caz.

23. În cazul în care se decide să se recurgă la standarde EN/ISO pentru pregătirea materiilor fecale în scopul detectării salmonelei, acestea înlocuiesc dispozițiile de mai sus privind pregătirea eșantioanelor.

24. Metoda de detectare. Detectarea Salmonella spp. se efectuează în conformitate cu standardul SM EN ISO.

25. Serotipizarea. Cel puțin un izolat din fiecare eșantion pozitiv prelevat de către autoritățile competente trebuie serotipizat, în conformitate cu clasificarea White–Kauffmann – LeMinor actuală.

26. Operatorii din sectorul alimentar se asigură că pentru toate izolatele este exclus cel puțin faptul că acestea nu aparțin serotipurilor de Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium.

27. Metodele alternative. Se pot utiliza metode alternative în locul metodelor de detectare și de serotipizare prevăzute la punctele 18, 24 și 25, dacă acestea sunt validate în conformitate cu standardul SM EN ISO.

28. Depozitarea tulpinilor. Autoritatea competentă se asigură că cel puțin o tulpină izolată de serotipuri de salmonelă pe adăpost și pe an, rezultată din eșantionarea în cadrul controalelor oficiale, este depozitată pentru o lizotipie sau o antibiogramă ulterioară utilizând metodele stabilite de recoltare a culturilor, care trebuie să garanteze integritatea tulpinilor timp de cel puțin doi ani de la data analizei.

29. Autoritatea competentă decide ca izolatele rezultate din eșantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar să fie, de asemenea, stocate în vederea unei lizotipii sau a unei antibiograme ulterioare, astfel încât acestea să poată fi analizate prin metode aprobate de autoritatea competentă.

Secțiunea a 3-a

Rezultatele și raportarea

30. Calcularea prevalenței pentru verificarea realizării obiectivului național. Un efectiv de pui de carne este considerat pozitiv în sensul verificării realizării obiectivului național, în cazul în care se depistează prezența Salmonella Enteritidis și/sau a Salmonella Typhimurium (cu excepția tulpinilor vaccinale) în respectivul efectiv.

31. Efectivele de pui de carne pozitive se numără o singură dată pentru un lot, indiferent de numărul de eșantionări și de operațiuni de testare, și se raportează doar în anul primei eșantionări pozitive.

32. Raportarea include:

1) numărul total de efective de pui de carne care au fost testate cel puțin o dată în timpul anului de raportare;

2) numărul total de efective declarate pozitive cu orice serotip de Salmonella;

3) numărul de efective de pui de carne declarate pozitive cel puțin o dată pentru Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium, inclusiv tulpinile monofazice a căror formulă antigenică este 1,4,[5],12:i:-;

4) numărul de efective de pui de carne declarate pozitive pentru fiecare serotip de salmonela sau pentru un serotip nespecificat de salmonela (izolate care nu pot fi tipizate sau care nu sunt serotipizate).

33. Informațiile trebuie să fie furnizate separat pentru eșantionarea efectuată în cadrul programului național de control al infecțiilor cu salmonela și pentru eșantionarea efectuată de către operatorii din sectorul alimentar, în conformitate cu punctul 4 subpunctele 1) și 2).

34. Rezultatele testelor sunt considerate informații pertinente privind lanțul alimentar prevăzute în secțiunea a 3-a din anexa nr.2 la Cerințele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 692/2025.

35. Cel puțin următoarele informații trebuie să fie puse la dispoziția autorității competente, pentru fiecare efectiv de pui de carne supus testării:

1) referința exploatației, care rămâne unică în timp;

2) referința adăpostului, care rămâne unică în timp;

3) luna prelevării de probe.

36. Rezultatele și orice informație suplimentară relevantă se comunică în cadrul raportului cu privire la evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, menționat la pct. 25-29 din Regulamentului privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 264/2011.

37. Operatorul din sectorul alimentar:

1) înștiințează autoritatea competentă cu privire la detectarea confirmată a Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium, fără întârziere nejustificată;

2) solicită laboratorului care efectuează analizele să acționeze în consecință.

[Anexa nr.6 în redacția HG163 din 08.04.26, MO180-182/24.04.26 art.212; în vigoare 24.06.26]