Secțiunea a 3-a
Cerințe privind animalele de acvacultură
118. Pe lângă normele de producție generale stabilite la art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 237/2023 și, dacă este relevant, în secțiunea 1, normele stabilite în prezenta secțiune se aplică producției ecologice de specii de pești, de crustacee, de echinoderme și de moluște. Normele respective se aplică mutatis mutandis și producției de zooplancton, de microcrustacee, de rotifere, de viermi și de alte animale acvatice care constituie hrană pentru animale.
119. În ceea ce privește conversia, se aplică următoarele perioade de conversie pentru unitățile de producție de acvacultură în cazul tipurilor de instalații de acvacultură enumerate mai jos, inclusiv animalelor de acvacultură existente:
1) pentru instalațiile care nu pot fi drenate, curățate și dezinfectate, o perioadă de conversie de 24 luni;
2) pentru instalațiile care au fost drenate sau care au făcut obiectul unui vid sanitar, o perioadă de conversie de 12 luni;
3) pentru instalațiile care au fost drenate, curățate și dezinfectate, o perioadă de conversie de 6 luni;
4) pentru instalațiile de apă cu circuit deschis, inclusiv cele care produc moluște bivalve, o perioadă de conversie de 3 luni.
120. În ceea ce privește originea animalelor de acvacultură, se aplică următoarele norme:
1) acvacultura ecologică se bazează pe creșterea de efective tinere provenite de la genitori ecologici și din unități de producție ecologice;
2) se utilizează specii crescute la nivel local, iar ameliorarea animalelor urmărește obținerea de subspecii bine adaptate la condițiile de producție, asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, precum și o utilizare eficientă a resurselor de hrană pentru animale; se păstrează și se pun la dispoziția organismului de control documente justificative privind originea și tratamentul acestora;
3) se selectează specii robuste, care se cresc fără a crea prejudicii semnificative efectivelor sălbatice;
4) în scopul ameliorării, într-o exploatație se pot introduce animale sălbatice capturate sau animale neecologice de acvacultură numai în cazuri bine întemeiate, dacă nu există rase ecologice sau dacă în unitatea de producție se aduce stoc genetic nou în scopul ameliorării, după ce autoritatea de control acordă derogare, în vederea îmbunătățirii calității stocului genetic; aceste animale se țin într-un sistem de management ecologic timp de cel puțin 3 luni înainte de a putea fi utilizate pentru ameliorare; pentru animalele care sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova a speciilor pe cale de dispariție, autorizația de utilizare a exemplarelor sălbatice capturate se poate acorda numai în contextul programelor de conservare recunoscute de autoritatea publică responsabilă de efortul de conservare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 325/2005 cu privire la Cartea Roșie a Republicii Moldova;
5) în scopul creșterii, recoltarea de efective tinere sălbatice de acvacultură se restrânge, în mod special, la următoarele cazuri:
a) afluxul natural de larve și de puiet de pește sau de crustacee la umplerea iazurilor, a sistemelor de izolare și a vivierelor;
b) repopularea cu pești mici sau cu larve de crustacee din speciile care nu se regăsesc în Cartea Roșie a Republicii Moldova a speciilor pe cale de dispariție în fermele de acvacultură extensivă din interiorul zonelor umede, cu condiția că:
(i) repopularea este conformă cu măsurile de gestionare aprobate de autoritatea competentă relevantă, pentru asigurarea exploatării durabile a speciilor în cauză;
(ii) animalele sunt hrănite în exclusivitate cu hrană disponibilă în mod natural în mediu;
6) prin excepție de la subpct. 1), autoritatea de control acordă derogare pentru introducerea în scopul creșterii, într-o unitate de producție ecologică, a unui procent de efective tinere neecologice de cel mult 50%, din specii care până la 1 iulie 2024 nu au fost dezvoltate drept ecologice în Republica Moldova, cu condiția ca cel puțin ultimele două treimi din durata ciclului de producție să fie gestionate în cadrul unui sistem de management ecologic; această derogare poate fi acordată pentru o perioadă de maximum 2 ani și nu poate fi reînnoită;
7) în ameliorare, se aplică următoarele norme:
a) nu se utilizează hormoni și derivați ai hormonilor;
b) nu se utilizează producția artificială de subspecii monosex, cu excepția sortării manuale, nici inducerea poliploidiei, hibridizarea artificială și clonarea;
c) se aleg subspeciile adecvate;
8) în ceea ce privește producția de efective tinere, pentru creșterea larvelor de specii de pești marini, se pot utiliza sisteme de creștere (de preferință „mezocosm” sau „rezervor de volum mare”); aceste sisteme de creștere trebuie să respecte următoarele cerințe:
a) densitatea inițială a efectivelor este mai mică de 20 de ouă sau de larve pe litru;
b) rezervorul de creștere a larvelor are un volum de minimum 20 m3;
c) larvele se hrănesc cu planctonul natural care se formează în rezervor, suplimentat, dacă este cazul, cu fitoplancton și cu zooplancton produse în exterior;
9) operatorii țin registre privind originea animalelor, în care sunt identificate animalele/loturile de animale, data sosirii și tipul speciilor, cantitățile, statutul ecologic sau neecologic și perioada de conversie.
121. Alimentația animalelor de acvacultură se bazează pe următoarele aspecte:
1) în ceea ce privește hrana pentru pești, crustacee și echinoderme, se aplică următoarele norme:
a) animalele sunt hrănite cu hrană care să satisfacă cerințele nutriționale ale animalelor în diverse stadii de dezvoltare a acestora;
b) regimurile alimentare sunt concepute ținând cont de următoarele priorități:
(i) sănătatea și bunăstarea animalelor;
(ii) calitatea superioară a produselor, inclusiv în ceea ce privește compoziția nutrițională a produsului, care trebuie să asigure calitatea înaltă a produsului final comestibil;
(iii) impact redus asupra mediului;
c) componenta vegetală a hranei pentru animale este ecologică, iar componenta din hrană derivată din animale acvatice provine din acvacultura ecologică sau din activități de pescuit durabile;
d) materiile prime neecologice de origine vegetală, animală sau provenite din alge ori drojdie destinate hranei pentru animale, materiile prime de origine minerală sau de origine microbiană destinate hranei pentru animale, aditivii furajeri și adjuvanții tehnologici se utilizează numai dacă au fost aprobați pentru utilizare în producția ecologică, în temeiul Legii nr. 237/2023 și al prezentului Regulament;
e) nu se folosesc stimulatori de creștere și aminoacizi de sinteză chimică;
2) în privința moluștelor bivalve și a altor specii care nu sunt hrănite de om, ci se hrănesc cu plancton natural, se aplică următoarele norme:
a) astfel de animale filtrante primesc tot necesarul nutrițional din natură, cu excepția exemplarelor tinere crescute în incubatoare și în pepiniere;
b) zonele de creștere sunt adecvate din punct de vedere al sănătății și au o stare ecologică foarte bună sau bună, în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 272/2011 și a Regulamentului cu privire la cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2013, sau au o calitate echivalentă cu zonele de producție din clasa A, în conformitate cu Norma sanitar-veterinară de organizare a controlului specific oficial al produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului
nr. 1112/2010;
3) hrana pentru animalele de acvacultură carnivore se obține conform următoarelor priorități:
a) hrană ecologică pentru animale de origine acvicolă;
b) făină și ulei de pește obținute din resturi de pești, de crustacee sau de moluște ce provin din acvacultura ecologică;
c) făină și ulei de pește, precum și materiile prime destinate hranei pentru animale pe bază de pește derivate din resturi de pești, crustacee sau moluște deja capturate pentru consumul uman în pescării durabile;
d) făină și ulei de pește, precum și materiile prime destinate hranei pentru animale pe bază de pește derivate din pești, crustacee sau moluște întregi capturate în pescării durabile și nefolosite pentru consumul uman;
e) materii prime ecologice de origine vegetală sau animală destinate hranei pentru animale;
4) în faza de creștere, peștii din apele interioare, creveții din familia Penaeidae și creveții de apă dulce, precum și peștii tropicali de apă dulce sunt hrăniți după cum urmează:
a) sunt hrăniți cu hrană pentru animale care se găsește în mod natural în iazuri și lacuri;
b) dacă hrana naturală pentru animale menționată la lit. a) nu este disponibilă în cantități suficiente, se poate utiliza hrană ecologică pentru animale de origine vegetală, crescută de preferință în ferma propriu-zisă, sau alge; operatorii păstrează documente justificative privind necesitatea de a folosi hrană suplimentară;
c) dacă hrana naturală pentru animale este suplimentată în conformitate cu lit. b):
(i) rațiile de hrană pentru creveții din familia Penaeidae și pentru creveții de apă dulce (Macrobrachium spp.) pot include maximum 25% făină de pește și 10% ulei de pește derivate din pescării durabile;
(ii) rațiile de hrană pentru pangasius (Pangasius spp.) pot include maximum 10% făină sau ulei de pește derivat din pescării durabile;
d) în etapa de îngrășare și în primele stadii de viață din pepiniere și incubatoare, se poate utiliza colesterolul ecologic pentru a suplimenta dieta creveților din familia Penaeidae și a creveților de apă dulce (Macrobrachium spp.) pentru a le asigura nevoia de alimente din punct de vedere cantitativ;
5) operatorii țin registre privind regimurile alimentare specifice, în special cu privire la denumirea hranei și cantitatea acesteia, utilizarea hranei suplimentare, precum și animalele/loturile de animale hrănite.
122. Asistența medicală a animalelor de acvacultură se bazează pe prevenirea bolilor și pe tratamente veterinare, după cum urmează:
1) în prevenirea bolilor, se aplică următoarele norme:
a) prevenirea bolilor se bazează pe ținerea animalelor în condiții optime prin selectarea corespunzătoare a amplasării, ținând cont, printre altele, de necesitățile speciilor în ceea ce privește calitatea bună a apei, debitul și rata schimbului de apă, prin proiectarea optimă a exploatațiilor, prin aplicarea bunelor practici de gestionare și de creștere, inclusiv curățarea și dezinfectarea periodică a localurilor, prin hrană de calitate superioară pentru animale, prin asigurarea unei densități adecvate a efectivelor, precum și prin selecția raselor și tulpinilor;
b) este permisă utilizarea de medicamente imunologice veterinare;
c) un plan de management al sănătății animalelor, cu detalii privind practicile de biosecuritate și de prevenire a bolilor, inclusiv un contract de prestare a serviciilor calificate de consiliere în domeniul sănătății animalelor de acvacultură, proporțională cu unitatea de producție, cu efectuarea vizitei la unitatea de producție cel puțin o dată pe an sau, în cazul crustaceelor bivalve, cel puțin o dată la doi ani;
d) sistemele, echipamentele și ustensilele din cadrul exploatației se curăță și se dezinfectează corespunzător;
e) depunerile (bio-fouling) de organisme se îndepărtează numai prin mijloace fizice sau manual;
f) se pot folosi numai substanțe pentru curățarea și dezinfectarea echipamentelor și a instalațiilor aprobate pentru utilizare în producția ecologică, în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 237/2023;
g) în ceea ce privește vidul sanitar, se aplică următoarele norme:
(i) organismul de control stabilește dacă este necesar vidul sanitar, precum și durata adecvată care trebuie respectată și documentată după fiecare ciclu de producție în sisteme de izolare în circuit deschis amplasate în larg;
(ii) nu este obligatoriu în cazul culturii de moluște bivalve;
(iii) pe durata vidului sanitar, cușca scufundată sau alte structuri utilizate pentru producția de animale de acvacultură sunt golite, dezinfectate și rămân goale până la reutilizare;
h) dacă este cazul, hrana pentru pești neconsumată, excrementele și animalele moarte se îndepărtează imediat, pentru a se evita riscul unor daune semnificative pentru mediu în ceea ce privește calitatea stării apei, pentru a se reduce la minimum riscul apariției bolilor și pentru a se evita atragerea insectelor sau a rozătoarelor;
i) lumina ultravioletă și ozonul se pot utiliza numai în incubatoare și în pepiniere;
j) pentru controlul biologic al ectoparaziților, de preferință se utilizează peștii curățători, precum și apa dulce, apa de mare și soluțiile de clorură de sodiu;
2) în privința tratamentelor veterinare, se aplică următoarele norme:
a) bolile sunt tratate imediat, pentru a se evita orice suferință a animalului; medicamentele veterinare alopatice de sinteză chimică, inclusiv antibioticele, pot fi folosite în caz de necesitate, în condiții stricte și sub responsabilitatea unui medic veterinar, atunci când nu este adecvată folosirea produselor fitoterapeutice, homeopatice și a altor produse; acolo unde este cazul, se stabilesc restricții privind tratamentele și perioadele de așteptare;
b) sunt permise tratamente prescrise în temeiul actelor normative, destinate să protejeze sănătatea umană și animală;
c) atunci când apare o problemă de sănătate, deși s-au luat măsuri de prevenire pentru a se garanta sănătatea animală menționate la subpct. 1), pot fi utilizate tratamente veterinare, de preferință în următoarea ordine:
(i) substanțe de origine vegetală, animală sau minerală în diluție homeopatică;
(ii) plante și extracte de plante care nu au efect anestezic;
(iii) substanțe precum oligoelementele, metalele, imunostimulentele naturale sau probioticele aprobate;
d) efectuarea tratamentelor alopatice este limitată la două tratamente pe an, cu excepția vaccinărilor și a programelor obligatorii de eradicare; cu toate acestea, în cazul unui ciclu de producție mai scurt de un an, se aplică o limită de un tratament alopatic; în cazul depășirii limitelor indicate pentru tratamentele alopatice, animalele de acvacultură în cauză nu se comercializează ca produse ecologice;
e) utilizarea tratamentelor pentru paraziți, altele decât prin sistemele obligatorii de control stabilite de autoritatea de control, se limitează după cum urmează:
(i) pentru somon, la maximum două tratamente pe an sau la un tratament pe an în cazul în care ciclul de producție este mai scurt de 18 luni;
(ii) pentru toate speciile, altele decât somonul, la două tratamente pe an sau la un tratament pe an în cazul în care ciclul de producție este mai scurt de
12 luni;
(iii) pentru toate speciile, la cel mult patru tratamente în total, indiferent de durata ciclului de producție al speciei;
f) perioada de așteptare dintre tratamentele veterinare alopatice și tratamentele pentru paraziți în conformitate cu lit. d), inclusiv tratamentele efectuate în cadrul sistemelor obligatorii de control și eradicare, este dublă față de perioada de așteptare prevăzută la art. 4 din Legea nr. 119/2018 cu privire la medicamentele de uz veterinar sau de 48 de ore, în cazul în care această perioadă nu este specificată;
g) orice utilizare de medicamente veterinare se declară organismului de control înainte de comercializarea animalelor ca produse ecologice; efectivele tratate trebuie să poată fi identificate în mod clar;
3) operatorii țin registre privind măsurile aplicate pentru prevenirea bolilor, incluzând detalii despre vidul sanitar, despre curățarea și tratarea apei, precum și privind orice tratament veterinar și orice alt tratament antiparazitar aplicat, în special data tratamentului, diagnosticul, posologia, denumirea produsului utilizat pentru tratament și prescripția veterinară pentru îngrijire veterinară, după caz, și perioadele de așteptare aplicate înainte ca produsele de acvacultură să poată fi comercializate și etichetate ca fiind ecologice.
123. În ceea ce privește condițiile de adăpostire și practicile de creștere, se aplică următoarele norme:
1) se interzic instalațiile de recirculare cu circuit închis pentru producția de animale de acvacultură, cu excepția incubatoarelor și a pepinierelor, sau pentru producția de specii utilizate ca hrană ecologică pentru animale;
2) încălzirea sau răcirea artificială a apei este permisă numai în incubatoare și pepiniere; se poate utiliza apa naturală dintr-un puț de foraj pentru încălzirea sau răcirea apei în toate etapele de producție;
3) mediul de creștere a animalelor de acvacultură este conceput astfel încât, în conformitate cu nevoile specifice fiecărei specii, animalele de acvacultură:
a) să aibă spațiu suficient și densitatea relevantă a efectivelor pentru bunăstarea lor, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 2 la Regulamentul privind recunoașterea retroactivă a perioadei de conversie și producția de produse ecologice;
b) să fie ținute în apă de calitate bună, cu un debit și o rată a schimbului de apă adecvate, cu niveluri suficiente de oxigen și cu menținerea unui nivel scăzut de metaboliți;
c) să fie ținute în condiții de temperatură și lumină conforme cu cerințele pentru fiecare specie și ținând cont de situarea geografică;
4) în analiza impactului densității efectivelor asupra bunăstării peștilor produși, se monitorizează starea peștilor (de exemplu, leziuni ale înotătoarelor, alte leziuni, rata de creștere, comportamentul manifestat și starea generală de sănătate), ținând cont de calitatea apei;
5) în cazul peștilor de apă dulce, fundul apei trebuie să se apropie cât mai mult posibil de condițiile naturale;
6) în cazul crapilor și al speciilor similare:
a) fundul apei este constituit din pământ natural;
b) fertilizarea organică și minerală a iazurilor și a lacurilor se realizează numai cu îngrășăminte și amelioratori de sol aprobate pentru utilizare în producția ecologică, în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 237/2023, aplicându-se maximum 20 kg de azot/ha;
c) sunt interzise tratamentele care implică utilizarea unor substanțe de sinteză chimică pentru combaterea plantelor hidrofite și a vegetației prezente în apele în care are loc producția;
7) operatorii țin registre privind măsurile de monitorizare și de întreținere în legătură cu bunăstarea animalelor și cu calitatea apei; în cazul fertilizării iazurilor și lacurilor, operatorii țin registre privind aplicarea îngrășămintelor și a amelioratorilor de sol, care includ data aplicării, denumirea produsului, cantitatea aplicată și locul aplicării respective;
8) sistemele acvatice de izolare sunt concepute și construite astfel încât să se asigure debite și parametri fizico-chimici care să protejeze sănătatea și bunăstarea animalelor și să satisfacă nevoile comportamentale ale acestora, cu respectarea caracteristicilor specifice pentru sistemele de producție și de izolare pentru speciile sau pentru grupul de specii, astfel cum sunt stabilite în anexa nr. 2 la Regulamentul privind recunoașterea retroactivă a perioadei de conversie și producția de produse ecologice;
9) unitățile de creștere de pe uscat întrunesc următoarele condiții:
a) sistemele de tip flow-through (apa trece o singură dată prin sistem, fiind apoi deversată înapoi în mediul acvatic) trebuie să permită monitorizarea și controlul debitului și a calității apei atât la intrarea, cât și la ieșirea acesteia din sistem;
b) cel puțin 10% din perimetru („interfața uscat-apă”) conține vegetație naturală;
10) sistemele de izolare amplasate în larg întrunesc următoarele condiții:
a) sunt situate acolo unde debitul, adâncimea apei și rata schimburilor de corpuri de apă sunt de natură să reducă la minimum impactul asupra fundului râurilor, fluviilor, lacurilor de acumulare și a corpului de apă înconjurător;
b) sunt constituite din cuști scufundate a căror proiectare, construcție și întreținere sunt adaptate expunerii lor la mediul operațional;
11) sistemele de izolare sunt concepute, amplasate și utilizate astfel încât să se reducă la minimum evadările;
12) în cazul în care peștii sau crustaceele evadează, se iau măsuri adecvate pentru reducerea impactului asupra ecosistemului local, inclusiv, dacă este cazul, recapturarea animalelor; în acest sens, se țin registre de evidență;
13) pentru producția de animale de acvacultură în iazuri piscicole, în rezervoare sau în bazine lungi, unitățile de producție sunt fie echipate cu straturi de filtrare naturală, cu iazuri de decantare, cu filtre biologice sau mecanice pentru colectarea deșeurilor de nutrienți, fie utilizează alge sau animale (bivalve) care contribuie la ameliorarea calității efluenților; monitorizarea efluenților se realizează la intervale regulate, dacă este cazul.
124. Bunăstarea animalelor acvatice se asigură prin aplicarea următoarelor norme:
1) toate persoanele implicate în creșterea animalelor de acvacultură dispun de cunoștințele și competențele de bază în ceea ce privește nevoile în materie de sănătate și de bunăstare ale animalelor;
2) manipularea animalelor de acvacultură se reduce la minimum și se realizează cu cea mai mare grijă; se utilizează echipamente și protocoale adecvate cu scopul de a se evita stresul și vătămarea fizică asociate procedurilor de manipulare; genitorii se manipulează astfel încât să se reducă la minimum vătămarea fizică și stresul și, dacă este cazul, manipularea se face sub anestezie; operațiunile de clasificare se limitează la minimum și se utilizează numai dacă este necesar pentru a se asigura bunăstarea peștilor;
3) în cazul utilizării luminii artificiale, se aplică următoarele restricții:
a) prelungirea perioadei de lumină naturală nu depășește o valoare maximă care respectă nevoile etologice, condițiile geografice și starea generală de sănătate a animalelor produse; această valoare maximă nu depășește 14 ore pe zi, cu excepția cazului în care este necesară în scopul reproducerii;
b) se evită modificările bruște ale intensității luminii în momentul trecerii de la lumină la întuneric sau invers, prin utilizarea unor variatoare ale intensității luminii sau a unei iluminări de fond;
4) se permite aerarea pentru a se asigura bunăstarea și sănătatea animalelor; aeratoarele mecanice să alimentează de preferință de la surse regenerabile de energie;
5) utilizarea oxigenului este permisă numai în scopul de a se satisface necesitățile în materie de bunăstare și de sănătate a animalelor și în perioade critice de producție sau de transport, în următoarele situații:
a) cazuri excepționale de schimbare a temperaturii, de scădere a presiunii atmosferice sau de poluare accidentală a apei;
b) proceduri ocazionale de gestionare a efectivelor, precum prelevarea de eșantioane și sortarea;
c) pentru a se asigura supraviețuirea efectivelor din fermă.
Operatorii țin registre de evidență privind aceste utilizări, indicând dacă se încadrează la lit. a), b) sau c);
6) se iau măsuri adecvate pentru a se menține durata transportului animalelor de acvacultură la un nivel minim;
7) orice suferință este menținută la un nivel minim pe durata întregii vieți a animalului, inclusiv în momentul sacrificării;
8) este interzisă ablația pedunculului ocular, inclusiv toate practicile similare, cum ar fi ligaturarea, incizarea și comprimarea;
9) prin tehnicile de sacrificare, trebuie ca peștii să devină imediat inconștienți și insensibili la durere; manipularea înainte de sacrificare se efectuează astfel încât să se evite leziunile, menținându-se, în același timp, suferința și stresul la un nivel minim; atunci când se analizează cele mai bune metode de sacrificare, se ține cont de diferențele dintre dimensiunile animalelor în momentul recoltării, dintre specii și dintre locurile de producție.
125. Producția moluștelor se bazează pe următoarele aspecte:
1) în ceea ce privește originea materialului de însămânțare, se aplică următoarele norme:
a) materialul de însămânțare de la exemplare sălbatice provenit din afara unității de producție poate fi utilizat în cazul crustaceelor bivalve, cu condiția să nu existe nici-o deteriorare semnificativă a mediului, să fie permis în conformitate cu actele normative, și materialul de însămânțare să provină din:
(i) straturi de populații care, probabil, nu vor supraviețui vremii de iarnă sau care reprezintă un surplus față de necesități; sau (ii) straturi naturale de material de însămânțare de la crustacee aflate pe colectoare;
b) în cazul stridiei japoneze (Crassostrea gigas), se preferă efectivele înmulțite în mod selectiv pentru a se reduce depunerea icrelor în mediul natural;
c) se țin registre privind modul, locul și perioada în care se colectează materialul de însămânțare de la exemplare sălbatice, pentru a se permite trasabilitatea până la zona de colectare;
d) materialul de însămânțare poate fi colectat numai după ce autoritatea de control a acordat autorizarea în acest sens;
2) în ceea ce privește condițiile de adăpostire și practicile de creștere, se aplică următoarele norme:
a) producția poate fi realizată în aceeași zonă acvatică în care are loc și producția ecologică de pești cu înotătoare și alge, într-un sistem de policultură care trebuie documentat în planul de management durabil; moluștele bivalve pot fi crescute de asemenea în policultură împreună cu moluște gasteropode precum speciile de litorină;
b) producția de moluște bivalve ecologice are loc în zone delimitate de stâlpi, de balize sau prin alte mijloace clare de marcaj și este izolată, dacă este cazul, prin saci din plasă, cuști scufundate sau alte mijloace create de om;
c) unitățile de producție de conchiliocultură (producere de crustacee) ecologică reduc la minimum riscurile la adresa speciilor în privința cărora există un interes de conservare; dacă se utilizează plase împotriva animalelor de pradă, acestea trebuie să fie astfel concepute încât să nu producă vătămări păsărilor scufundătoare;
3) în cultivarea moluștelor, se aplică următoarele norme:
a) pentru producția ecologică poate fi utilizată cultivarea pe corzi pentru midii și alte metode enumerate în anexa nr. 2 la Regulamentul privind recunoașterea retroactivă a perioadei de conversie și producția de produse ecologice;
b) cultivarea moluștelor pe fundul apei este permisă numai dacă în locurile de colectare și de creștere nu se produce un impact semnificativ asupra mediului; înaintea începerii operațiunilor, operatorul furnizează organismului de control și adaugă, drept capitol separat în cadrul planului de management durabil, un studiu și un raport care sprijină dovezile existenței unui impact minim asupra mediului;
4) în gestionarea producției de moluște, se aplică următoarele norme:
a) producția utilizează o densitate a efectivelor care nu depășește densitatea utilizată în localitate pentru moluștele neecologice; sortarea, rărirea și ajustările densității efectivelor se efectuează în funcție de biomasă și în vederea asigurării bunăstării animalelor și a calității înalte a produselor;
b) depunerile de organisme se îndepărtează prin mijloace fizice sau manual; moluștele pot fi tratate o singură dată pe durata ciclului de producție cu o soluție de var în scopul combaterii depunerii de organisme concurente.