Articolul 12. Rolul Ministerului Muncii și Protecției Sociale în domeniul asistenței sociale
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale este autoritatea din cadrul administraţiei publice centrale care coordonează activitatea de acordare a asistenţei sociale şi evaluează funcţionarea sistemului de asistenţă socială.
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale exercită următoarele atribuţii principale:
a) elaborează şi promovează politica de asistenţă socială la nivel naţional;
b) elaborează şi promovează actele normative pentru implementarea politicilor în sistemul de asistenţă socială;
c) evaluează impactul politicilor în domeniul asistenţei sociale în scop de reformare şi eficientizare a acordării prestaţiilor sociale, de sporire a calităţii serviciilor sociale şi de facilitare a accesului la ele;
d) reglementează și organizează sistemul de acreditare și controlul de stat în domeniul asistenței sociale;
e) organizează, coordonează și evaluează activitatea agențiilor teritoriale de asistență socială;
f) cooperează, direct sau prin intermediul agențiilor teritoriale de asistență socială, cu autoritățile administrației publice locale de nivelurile întâi și al doilea, cu prestatorii de servicii sociale și cu reprezentanții societății civile în scopul dezvoltării serviciilor sociale și al asigurării calității acestora;
g) identifică necesităţile de formare profesională a personalului angajat în sistemul de asistenţă socială şi asigură îmbunătăţirea capacităţilor profesionale ale acestuia;
h) dezvoltă relaţii de colaborare cu instituţii şi organizaţii internaţionale similare, încheie acorduri de colaborare cu acestea;
i) creează şi dezvoltă sistemul informaţional în domeniu.
j) centralizează mijloacele băneşti din alocaţiile totale prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv pentru asistenţa socială, inclusiv prin delegare instituţiilor din subordine, în vederea realizării programelor cu destinaţie specială din domeniu.
(3) La elaborarea politicii de asistenţă socială, Ministerul Muncii și Protecției Sociale se consultă cu reprezentanţii societăţii civile, cu patronatele şi sindicatele.
(4) Autorităţile publice centrale organizează şi gestionează instituţiile prestatoare de servicii sociale doar în cazul în care asemenea instituţii nu pot fi organizate şi gestionate de către autorităţile administraţiei publice locale.
Articolul 121. Rolul Agenției pentru gestionarea serviciilor sociale cu specializare înaltă
(1) Agenția pentru gestionarea serviciilor sociale cu specializare înaltă gestionează activitatea instituțiilor de asistență socială cu specializare înaltă în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale are calitatea de fondator.
(2) Agenția pentru gestionarea serviciilor sociale cu specializare înaltă exercită următoarele atribuții:
a) implementează politicile de dezinstituționalizare și reorganizare a instituțiilor de asistență socială cu specializare înaltă în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale exercită calitatea de fondator;
b) procură, conform procedurilor de achiziții publice, servicii sociale cu specializare înaltă de la prestatorii de servicii sociale publici sau privați acreditați;
c) implementează programe de asistență socială specializată.
Articolul 13. Rolul agențiilor teritoriale de asistență socială și al structurilor responsabile de asistența socială și protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău și din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Agențiile teritoriale de asistență socială și structurile responsabile de asistența socială și protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău și din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, realizează politica de asistenţă socială şi asigură aplicarea legislaţiei la nivel teritorial.
(2) Agențiile teritoriale de asistență socială și structurile responsabile de asistența socială și protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău și din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia exercită următoarele atribuţii:
a) identifică problemele sociale în raza administrativ-teritorială şi elaborează strategii de dezvoltare şi prestare a asistenţei sociale în conformitate cu politica socială a Guvernului, promovată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale;
b) organizează şi acordă asistenţă socială în funcţie de necesităţile identificate;
b1) organizează activităţi de prevenire a situaţiilor de risc pentru copii şi susţin dezvoltarea capacităţilor familiei în îngrijirea şi educaţia copilului;
b2) asigură protecţia copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
c) generalizează şi sistematizează informaţia privind asistenţa socială acordată şi analizează eficienţa acesteia;
d) susţin autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi pe reprezentanţii societăţii civile în activitatea de elaborare şi implementare a programelor locale de dezvoltare a asistenţei sociale, precum şi în cea de monitorizare a realizării acestora;
e) asigură gestionarea mijloacelor financiare şi a resurselor umane pentru dezvoltarea şi prestarea asistenţei sociale în teritoriul administrat;
f) susţin activitatea instituţiilor de asistenţă socială din primăriile aflate în raza unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi înaintează propuneri în vederea optimizării activităţii acestora;
g) completează sistemul informaţional în domeniul asistenţei sociale;
h) informează populaţia despre situaţia în domeniul asistenţei sociale, despre modul de acordare a prestaţiilor şi a serviciilor sociale;
i) asigură prestarea asistenţei sociale persoanelor aflate în situaţii de dificultate;
i1) oferă, la solicitarea Inspectoratului Social de Stat, informațiile necesare pentru efectuarea controlului de stat privind acordarea asistenței sociale în teritoriul administrat;
j) asigură supervizarea personalului din sistemul de asistenţă socială.
(3) Agenția teritorială de asistenţă socială, de comun acord cu autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi, angajează personalul din sistemul de asistenţă socială, conform art.15 alin.(1), pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei aflate în dificultate din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
(4) În municipiul Chișinău și unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, acțiunile prevăzute la alin.(3) sunt realizate de structurile responsabile de asistența socială și protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău și, respectiv, din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.
(5) Prin derogare de la prevederile art.14 alin.(6) și ale art.31 alin.(4) din Legea nr.98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate, agențiile teritoriale de asistență socială dispun de personalitate juridică, sunt amplasate pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale și sunt grupate zonal, în modul stabilit de către Guvern.
Articolul 14. Rolul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi în organizarea asistenţei sociale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi exercită următoarele atribuţii:
a) iniţiază studierea situaţiei în sfera socială pe teritoriul subordonat;
b) analizează problemele sociale;
b1) oferă, la solicitarea Inspectoratului Social de Stat, informațiile necesare pentru efectuarea controlului de stat privind acordarea asistenței sociale în teritoriul administrat;
c) adoptă şi dezvoltă strategii locale de susţinere a persoanelor şi familiilor defavorizate;
d) adoptă programe de asistenţă socială şi exercită controlul asupra realizării acestora;
e) asigură resursele umane, materiale şi financiare pentru implementarea programelor de asistenţă socială şi pentru soluţionarea problemelor sociale stringente;
f) contribuie la asigurarea condiţiilor adecvate de activitate pentru personalul din sistemul de asistenţă socială, care activează în teritoriul administrat;
g) monitorizează și coordonează activitatea personalului din sistemul de asistență socială în comun cu agenția teritorială de asistență socială și subdiviziunile acesteia sau, după caz, structurile responsabile de asistența socială și protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău și, respectiv, din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi, conform necesităţilor identificate, în mod independent, pot crea servicii sociale şi institui unităţi de personal.