Articolul 12. Asistenţa socială la nivel central
(1) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale este autoritatea din cadrul administraţiei publice centrale care coordonează activitatea de acordare a asistenţei sociale şi evaluează funcţionarea sistemului de asistenţă socială.
(2) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale exercită următoarele atribuţii principale:
a) elaborează şi promovează politica de asistenţă socială la nivel naţional;
b) elaborează şi promovează actele normative pentru implementarea politicilor în sistemul de asistenţă socială;
c) evaluează impactul politicilor în domeniul asistenţei sociale în scop de reformare şi eficientizare a acordării prestaţiilor sociale, de sporire a calităţii serviciilor sociale şi de facilitare a accesului la ele;
d) reglementează şi organizează sistemul de acreditare şi inspecţie în domeniu;
e) coordonează şi evaluează activitatea structurilor teritoriale de asistenţă socială;
f) cooperează cu autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul al doilea şi cu reprezentanţii societăţii civile, în condiţiile legii, în scop de dezvoltare a serviciilor sociale şi de asigurare a calităţii lor;
g) identifică necesităţile de formare profesională a personalului angajat în sistemul de asistenţă socială şi asigură îmbunătăţirea capacităţilor profesionale ale acestuia;
h) dezvoltă relaţii de colaborare cu instituţii şi organizaţii internaţionale similare, încheie convenţii de colaborare cu acestea;
i) creează şi dezvoltă sistemul informaţional în domeniu;
j) centralizează mijloacele băneşti din alocatiile totale prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv pentru asistenta socială, inclusiv prin delegare instituţiilor din subordine, în vederea realizării programelor cu destinaţie specială din domeniu.
(3) La elaborarea politicii de asistenţă socială, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale se consultă cu reprezentanţii societăţii civile, cu patronatele şi sindicatele.
(4) Autorităţile publice centrale organizează şi gestionează instituţiile prestatoare de servicii sociale doar în cazul în care asemenea instituţii nu pot fi organizate şi gestionate de către autorităţile administraţiei publice locale.
Articolul 13. Rolul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea în organizarea asistenţei sociale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea organizează structura teritorială de asistenţă socială, care, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, realizează politica de asistenţă socială şi asigură aplicarea legislaţiei la nivel teritorial.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, prin intermediul structurii teritoriale de asistenţă socială, exercită următoarele atribuţii:
a) identifică problemele sociale în raza administrativ-teritorială şi elaborează strategii de dezvoltare şi prestare a asistenţei sociale în conformitate cu politica socială a Guvernului, promovată de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
b) organizează şi acordă asistenţă socială în funcţie de necesităţile identificate;
b1 ) organizează activităţi de prevenire a situaţiilor de risc pentru copii şi susţin dezvoltarea capacităţilor familiei în îngrijirea şi educaţia copilului;
b2) asigură protecţia copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
c) generalizează şi sistematizează informaţia privind asistenţa socială acordată şi analizează eficienţa acesteia;
d) susţin autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi pe reprezentanţii societăţii civile în activitatea de elaborare şi implementare a programelor locale de dezvoltare a asistenţei sociale, precum şi în cea de monitorizare a realizării acestora;
e) asigură gestionarea mijloacelor financiare şi a resurselor umane pentru dezvoltarea şi prestarea asistenţei sociale în teritoriul administrat;
f) susţin activitatea instituţiilor de asistenţă socială din primăriile aflate în raza unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi înaintează propuneri în vederea optimizării activităţii acestora;
g) completează sistemul informaţional în domeniul asistenţei sociale cu date la nivel de raion;
h) informează populaţia despre situaţia în domeniul asistenţei sociale, despre modul de acordare a prestaţiilor şi a serviciilor sociale;
i) asigură prestarea asistenţei sociale persoanelor aflate în situaţii de dificultate;
j) asigură supervizarea personalului din sistemul de asistenţă socială.
(3) Structura teritorială de asistenţă socială, de comun acord cu autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi, angajează personalul din sistemul de asistenţă socială, conform art. 15 alin. (1), pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei aflate în dificultate din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Articolul 14. Rolul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi în organizarea asistenţei sociale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi exercită următoarele atribuţii:
a) iniţiază studierea situaţiei în sfera socială pe teritoriul subordonat;
b) analizează problemele sociale;
c) adoptă şi dezvoltă strategii locale de susţinere a persoanelor şi familiilor defavorizate;
d) adoptă programe de asistenţă socială şi exercită controlul asupra realizării acestora;
e) asigură resursele umane, materiale şi financiare pentru implementarea programelor de asistenţă socială şi pentru soluţionarea problemelor sociale stringente;
f) contribuie la asigurarea condiţiilor adecvate de activitate pentru personalul structurii teritoriale de asistenţă socială, care activează în teritoriul administrat;
g) monitorizează şi coordonează activitatea personalului din sistemul de asistenţă socială în comun cu structura teritorială de asistenţă socială.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi, conform necesităţilor identificate, în mod independent, pot crea servicii sociale şi institui unităţi de personal.