cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit

HOTĂRÂRE nr. 693 din 11.07.2018 · GUVERNUL · publicat 10.08.2018
Modificat prin: HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558
pe legis.md
Trimiteri: 243 legate · 39 nerezolvate · 1 fără țintăActe din afara site-ului: 1 fără adresăMonitorul Oficial: 24 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (39)
  • capitolul 101 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • pct. 88 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 36 alin. (1) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 36 alin. (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 32 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • subpct. 2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • titlul II Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • titlurilor I Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • II Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 901 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • capitolului 10 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • capitolului 103 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art.5 pct.20) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 89 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art.90 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art.901 alin.(3)-(33) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (35) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (36) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • capitolul 103 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 33 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 34 alin. (1) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • alin. (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • titlurilor I Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • II Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 34 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 35 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 36 alin. (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • capitolul 5 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 90 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 89 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art.6915 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art.6918 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 901 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 88 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 89 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 90 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • capitolul 11 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • titlului II Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
Fără țintă (1)
Din afara site-ului: fără adresă (1)
  • Convenţiei la Document internațional din afara legis.md, care nu are încă o adresă aici.

În scopul executării prevederilor art. 151, art. 24 alin. (3), (19) şi (21), art. 36, art. 49 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 8 februarie 2007), cu modificările și completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, conform anexei nr. 1;

2) Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova, conform anexei nr. 2;

3) Regulamentul cu privire la impozitul pe venitul nerezidenților, conform anexei nr. 3.

2. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului, conform anexei nr. 4.

PRIM-MINISTRU Pavel FILIP

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor Octavian ARMAŞU

Nr. 693. Chişinău, 11 iulie 2018.

Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018

REGULAMENT cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Obiectivul Regulamentului cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător (în continuare –Regulament) rezidă în reglementarea modului de determinare şi achitare a impozitului pe venit, a principiilor evidenţei, constatarea veniturilor impozabile şi a cheltuielilor ce se deduc în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (în continuare – Cod) (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare.

2. Subiecţii impunerii sînt prevăzuţi la art.13 din Cod.

3. Obiectul impunerii este stabilit la art. 14 din Cod.

4. Obiect al impunerii pentru cîştigurile şi veniturile ce ţin de reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit (specificate la art. 901 din Cod) este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.

5. La calcularea venitului impozabil, în venitul brut al persoanelor juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător nu se includ tipurile de venituri specificate drept neimpozabile de Cod şi Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

6. Cotele impozitului pe venit pentru perioada fiscală sînt stabilite la art. 15 din Cod.

7. Prezentul Regulament, în partea ce ține de deducerea cheltuielilor pentru acordarea burselor private, se aplică și persoanelor care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (specificate la capitolul 101 din Cod).

Capitolul II

REGULI DE EVIDENŢĂ

8. Regulile de constatare a veniturilor şi cheltuielilor, precum şi de evidenţă a acestora sînt reglementate la art. 44 şi 45 din Cod.

9. Subiecţii impunerii stabiliţi prin prezentul Regulament îşi determină obligaţiile fiscale aferente impozitului pe venit după contabilitatea de angajamente și contabilitatea de casă, după caz.

Capitolul III

VENITUL IMPOZABIL

10. Pentru determinarea venitului impozabil, rezultatul financiar obţinut de către subiecţii ce practică activitate de întreprinzător, determinat în conformitate cu cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul viceministrului finanțelor nr. 118 din 6 august 2013, sau ale Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, se corectează (majorează, micşorează) cu sumele aferente unor tipuri de venituri şi cheltuieli, care, ţinînd cont de prevederile Codului, se stabilesc conform regulilor aprobate de acesta.

11. În cazul în care o tranzacţie este declarată nulă şi părţile sînt readuse la poziţia iniţială, întreprinderea care a reflectat la venit valoarea activelor livrate sau a serviciului prestat urmează să corecteze cu suma respectivă suma veniturilor şi cheltuielilor aferente perioadei în care a avut loc constatarea.

12. În sensul aplicării capitolului 6 al titlului II din Cod:

1) venitul se consideră cîştigat în cazul în care producţia a fost vîndută, lucrările au fost efectuate, serviciile au fost prestate etc., deci acţiunile legate de obţinerea venitului au fost efectuate.

Suma avansurilor primite în contul comercializării ulterioare a producţiei, mărfurilor, lucrărilor, serviciilor nu se reflectă în componenţa venitului;

2) procentul de îndeplinire a lucrărilor reflectă partea lucrărilor executate la sfîrşitul perioadei fiscale şi se determină ca raportul dintre suma cheltuielilor efectiv suportate în legătură cu executarea contractului la finele perioadei fiscale și suma totală a cheltuielilor prevăzute în deviz;

3) venitul brut determinat în baza procentului de îndeplinire a lucrărilor în perioada fiscală se determină conform următoarei formule:

SVf = (Pî x Ct) - SVp,

unde:

SVf – suma venitului brut, determinat conform metodei procentajului îndeplinit în perioada fiscală;

Pî – procentul îndeplinirii, %;

Ct – costul total al contractului;

SVp – suma venitului reflectat în perioadele fiscale precedente, conform metodei procentajului îndeplinit;

4) după încheierea executării contractului (acordului), repartizarea impozitului pe anii fiscali, conform metodei procentajului îndeplinit, se recalculează pe baza indicatorilor reali. Această prevedere se aplică tuturor contractelor (acordurilor) pe termen lung, la prezentarea declaraţiei fiscale pentru anul în care s-a încheiat executarea contractului (acordului), şi nicidecum de la o dată anterioară.

Capitolul IV

REGULI SPECIALE DE DETERMINARE A VENITULUI IMPOZABIL

Secţiunea 1

Reguli de nerecunoaștere a venitului în cazul Pierderii forțate a proprietății

13. Prevederile art. 22 alin. (1) din Cod se referă la acele cazuri cînd în urma pierderii forţate a proprietăţii sau deteriorării ei parţiale, contribuabilul a primit o compensaţie: fie sub forma unei despăgubiri de asigurare de la companiile de asigurări, în cazul în care această proprietate a fost asigurată, fie de la alte persoane, vinovate de pierderea proprietăţii, fie de la vînzarea deşeurilor utilizabile.

14. Venitul nu este recunoscut spre impozitare în cazul în care compensaţia primită este reinvestită pentru construcţia sau procurarea altei proprietăţi de acelaşi tip ori, în cazul pierderii parţiale a proprietăţii, este investită pentru reparaţia proprietăţii deteriorate pe parcursul perioadei permise pentru înlocuire.

15. Dacă suma îndreptată pentru înlocuirea proprietăţii de acelaşi tip (reparaţia proprietăţii deteriorate) este mai mică decît suma compensaţiei primite, această diferenţă se constată ca venit impozabil în anul în care a avut loc înlocuirea proprietăţii (reparaţia proprietăţii deteriorate).

16. În cazul în care contribuabilul a decis să nu efectueze înlocuirea proprietăţii pierdute forţat cu altă proprietate (reparaţia proprietăţii deteriorate) şi, totodată, a primit o compensaţie, suma respectivă urmează a fi inclusă în componenţa venitului impozabil şi impozitată în modul general stabilit în anul în care a avut loc pierderea proprietăţii sau în anul primirii compensaţiei, dacă aceste perioade diferă.

17. În cazul nerecunoaşterii venitului, baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră baza valorică a proprietăţii înlocuite, majorată cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea proprietăţii, care nu este acoperită din venitul obţinut în cazul pierderii forţate.

Secţiunea a 2-a

Donaţiile

18. Contribuabilul care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării.

19. Donaţia se poate efectua sub forma transmiterii:

1) mijloacelor fixe;

3) altor active circulante (producţie finită, materiale, mărfuri, mijloace băneşti etc.).

20. Venitul rezultat din efectuarea donațiilor și supus impozitării se determină în funcție de categoria activelor donate:

1) pentru mijloacele fixe – ca diferenţă dintre valoarea de piaţă la momentul donării şi baza lor valorică ajustată (aceasta din urmă fiind determinată conform modului prevăzut la pct. 88 din Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003);

2) pentru activele materiale circulante – ca diferenţă dintre preţul de piaţă al acestor active şi cheltuielile suportate legate de procurarea sau producerea acestor active.

21. În cazul efectuării donaţiei sub forma transmiterii mijloacelor băneşti, suma lor nu se permite spre deducere şi urmează a fi ajustată, dacă aceste cheltuieli au fost reflectate drept cheltuieli curente ale întreprinderii, în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate sau ale Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară.

[Pct.21 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

22. În cazul primirii unei donaţii de la o altă persoană, beneficiarul constată donaţia drept venit financiar care se include în venitul brut și se impune în modul general stabilit.

23. Donațiile efectuate în scopuri filantropice sau de sponsorizare se permit spre deducere în condițiile pct. 57-65.

Capitolul V

DEDUCERI

24. La determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile suportate în scopul desfășurării activității de întreprinzător, ce ţin de fabricarea (executarea, prestarea) şi desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor), producerea şi desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe şi altor bunuri, precum şi cheltuielile legate de obţinerea altor venituri, bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate și Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului.

25. Deducerea se permite în perioada fiscală pe parcursul căreia au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepția cazurilor în care aceste cheltuieli urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.

26. În scopuri fiscale se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător ori în scopul desfăşurării acesteia.

Cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător şi cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.

Din contul cheltuielilor mixte (cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi personale) se permite deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător, cu condiţia ca acestea să predomine asupra cheltuielilor personale (mai mult de 50%) şi numai pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

27. Impozitele, taxele, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculate și achitate se includ în componenţa cheltuielilor şi se deduc în scopuri fiscale în modul stabilit la art. 24 alin. (1) din Cod.

28. Cheltuielile a căror deducere este limitată în scopuri fiscale sînt stabilite de Cod.

29. Persoanele fizice ce desfășoară activități profesionale în sectorul justiției au dreptul de a deduce cheltuielile aferente activității profesionale în sectorul justiției achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale conform prevederilor stabilite la capitolele 3 și 4 ale titlului II din Cod, similar agenților economici (art. 693 din Cod).

30. În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul perioadei fiscale cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care a fost încasată.

31. Se permite deducerea cheltuielilor, în limita de 0,15% din fondul de retribuire a muncii, sub formă de alocații financiare destinate activității sindicatelor pentru utilizarea lor în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă.

32. Se permite deducerea cheltuielilor suportate de către partenerul privat pentru obiectele construite şi transmise gratuit partenerului public conform contractului de parteneriat public-privat.

33. În cazul în care agentul economic a înregistrat cheltuieli în procesul exercitării activității de întreprinzător ca rezultat al constatării unei situații excepționale și nu a înregistrat (a înregistrat parțial) venituri, cheltuielile în cauză, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Cod, se deduc în scopuri fiscale.

Cheltuielile legate de lichidarea consecințelor unei situații excepționale se califică drept cheltuieli excepționale care, pornind de la prevederile art. 24 alin. (1) din Cod, sînt, de asemenea, cheltuieli ordinare și necesare și care, respectiv, se permit spre deducere în scopuri fiscale.

331. Se permite deducerea cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru orice plăți efectuate în folosul angajatului, în raport cu care au fost calculate contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și au fost reținute primele de asigurare obligatorie de asistență medicală și impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator și angajat.

[Pct.331 introdus prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

Secţiunea 1

Deducerea cheltuielilor privind transportul organizat al angajaţilor/zilierilor

[Secțiunea 1 denumirea modificată prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

34. Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru transportul organizat al angajaţilor/zilierilor în limita maximă a plafonului mediu de 35 de lei (fără TVA) per angajat/zilier pentru fiecare zi efectiv lucrată. Acest plafon valoric se calculează ca raportul dintre cheltuielile lunare suportate de către angajator/beneficiarul de lucrări pentru transportul organizat al angajaţilor/zilierilor şi numărul de angajaţi/zilieri transportaţi în decurs de o lună înmulţit cu numărul de zile în care a avut loc transportarea efectivă a angajaţilor/zilierilor.

[Pct.34 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

35. În cazul depăşirii plafonului stabilit, suma depăşirii se va considera drept recompense şi facilităţi acordate de către angajator angajaţilor. În acest caz angajatorul va fi responsabil de determinarea şi alocarea depăşirii plafonului, precum şi de declararea şi achitarea impozitului pe venit, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente depăşirii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. În cazul zilierilor, la depășirea plafonului stabilit, responsabil de determinarea și alocarea depășirii plafonului, precum și de reținerea impozitului pe venit va fi beneficiarul de lucrări.

[Pct.35 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

36. Criteriul stabilit la pct. 34 se aplică pentru transportul organizat al angajaţilor/zilierilor de la/la locul de muncă. Acest criteriu nu se aplică pentru celelalte cazuri de transportare a angajaţilor/zilierilor în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător, în care regimul fiscal se determină conform modului general stabilit.

[Pct.36 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

37. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 34 se permite în bazaurmătoarelor documente confirmative:

1) în cazul organizării transportului angajaţilor/zilierilor de către angajator/beneficiarul de lucrări în mod independent:

a) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări care stabileşte politica de transportare a angajaţilor/zilierilor și limita stabilită pentru fiecare an;

b) documentul ce reprezintă acordul angajatului/zilierului pentru serviciile de transport de la/la locul de muncă;

c) itinerarul mijlocului de transport utilizat la transportarea angajaţilor/zilierilor de la/la locul de muncă, precum şi lista angajaţilor/zilierilor transportaţi per rută în luna respectivă;

d) foile de parcurs aferente mijlocului de transport utilizat la transportarea angajaţilor/zilierilor;

e) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al angajaţilor/zilierilor) /extras din Registrul de evidență al zilierilor;

f) documentele ce confirmă suportarea efectivă a cheltuielilor;

2) în cazul în care angajatorul/beneficiarul de lucrări beneficiază de serviciile persoanelor terţe, inclusiv prin utilizarea transportului public, pentru transportarea angajaţilor/zilierilor săi:

a) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări care stabileşte politica de transportare a angajaţilor/zilierilor;

b) documentul ce reprezintă acordul angajatului/zilierului pentru serviciile de transport de la/la locul de muncă;

c) contractul de prestare a serviciilor, în cazul utilizării transportului public. În celelalte cazuri de utilizare a serviciilor persoanelor terţe, în afară de contract, se va prezenta şi itinerarul utilizat, precum şi distanţa ce urmează a fi parcursă de mijlocul de transport pentru fiecare rută;

d) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al angajaţilor/zilierilor)/extras din Registrul de evidență al zilierilor;

e) factura fiscală.

[Pct.37 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

Secţiunea a 2-a

Deducerea cheltuielilor aferente asigurării cu hrană a angajaților/zilierilor

[Secțiunea 2 denumirea modificată prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

38. Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru hrana organizată a angajaților/zilierilor conform art.24 alin.(19) și alin.(24) din Cod.

Angajatorul este în drept să suporte cheltuieli pentru hrana organizată a angajaților ori să acorde tichete de masă, fiind permisă doar o singură opțiune în raport cu un angajat.

[Pct.38 în redacția HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

39. Angajatorul ai cărui angajați au salariul mediu lunar brut egal sau mai mare de ¾ din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fiecare an este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a angajaţilor. În sensul prezentului punct, salariul mediu lunar brut se calculează pornind de la fondul lunar de salarizare al angajatorului raportat la numărul mediu scriptic de angajaţi în luna respectivă.

40. Limita maximă permisă spre deducere a cheltuielilor pentru hrana organizată a angajaților/zilierilor nu va depăşi 45 de lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată.

[Pct.40 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

41. Deducerea cheltuielilor suportate pentru hrana organizată a angajaților/zilierilor, luînd în considerare limita stabilită la pct. 40, se permite în baza următoarelor documente confirmative:

1) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări care stabileşte politica de hrană organizată a angajaţilor/zilierilor, cu indicarea expresă a listei angajaţilor/zilierilor asiguraţi cu hrană și a limitei stabilite pentru fiecare an;

2) documentul ce reprezintă acordul angajatului/zilierilui pentru hrană;

3) documentele ce confirmă costul suportat pentru hrana angajaţilor/zilierilor, în cazul în care angajatorul/beneficiarul de lucrări, în mod independent, asigură hrana angajaţilor/zilierilor;

4) contractul privind prestarea serviciilor de catering, în cazul în care angajatorul/beneficiarul de servicii asigură hrana organizată a angajaţilor/zilierilor contractînd serviciile companiilor terţe;

5) factura fiscală;

6) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al angajaţilor/zilierilor)/extras din Registrul de evidență al zilierilor.

[Pct.41 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

42. Cheltuielile aferente acordării tichetelor de masă salariaţilor, suportate de către angajator, conform legii, sînt deductibile în scopul calculării impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, conform art. 24 alin. (191) din Cod.

43. Valoarea nominală deductibilă a unui tichet de masă pentru o zi lucrătoare este stabilită la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 166 din 21 septembrie 2017 cu privire la tichetele de masă.

44. Angajatorii pot acorda tichete de masă cu valoarea nominală mai mare, diferenţa dintre aceasta și valoarea nominală prevăzută la pct. 43 fiind nedeductibilă în scopuri fiscale.

Secţiunea a 3-a

Deducerea cheltuielilor pentru studiile profesionale ale angajaţilor

45. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile pentru studiile profesionale/de perfecţionare profesională, suportate în folosul angajaţilor pe parcursul perioadei fiscale, cu condiţia că asemenea cheltuieli sînt suportate exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător şi că se ține cont de necesitatea acestor studii/perfecţionări pentru categoria şi specificul de activitate a angajaţilor.

46. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 45 se permite în baza următoarelor documente confirmative:

1) ordinul intern al angajatorului ce specifică lista angajaţilor care beneficiază de studiile profesionale/de perfecţionare profesională;

2) contractul, factura fiscală sau alte documente care confirmă costurile suportate şi prestarea serviciilor de instruire profesională/perfecţionare profesională a angajaţilor.

Secţiunea a 4-a

Deducerea cheltuielilor privind amortizarea

47. Deducerea amortizării imobilizărilor necorporale se determină prin aplicarea metodei liniare cu termenul de utilizare limitat.

48. La stabilirea sumei deducerii amortizării, valoarea iniţială a imobilizărilor necorporale se distribuie pe perioada ce nu depăşeşte termenul funcţionării utile, începînd cu data recunoaşterii iniţiale a activului.

49. Durata de funcționare utilă a imobilizărilor necorporale se stabilește pentru termenul în decursul căruia acestea sînt utile întreprinderii. Modul de stabilire a duratei de funcționare utilă a imobilizărilor necorporale se efectuează potrivit cerinţelor standardelor de contabilitate (Standardele Naţionale de Contabilitate „Imobilizări necorporale și corporale”).

50. Modul de determinare şi deducere a cheltuielilor de amortizare şi reparaţie în scopuri fiscale a mijloacelor fixe este stabilit de Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019. Pentru perioada fiscală 2018–2019, agenții economici pot alege modul de calcul al amortizării și cheltuielilor pentru reparația proprietății conform art.26 și 27 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2018, sau conform art.261 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2019. Alegerea regimului fiscal se realizează prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic.

[Pct.50 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

Secţiunea a 5-a

Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă şi de delegaţii

51. La cheltuielile de reprezentanţă ce ţin de activitatea de întreprinzător a entităţii se raportează doar cheltuielile suportate pentru primirea delegaţiilor, atît în Republica Moldova, cît şi în afara Republicii Moldova, ce contribuie la buna desfăşurare a activităţii de întreprinzător şi includ:

1) cheltuielile pentru primirea oficială a delegaţiilor, inclusiv a celor străine, pentru încheierea diverselor acorduri, contracte etc.;

2) cheltuielile pentru frecventarea manifestărilor culturale şi reprezentaţiilor teatralizate în procesul de negocieri ale unor acorduri în scop antreprenorial;

3) cheltuielile de transport în timpul primirii delegaţiilor conform programuluistabilit;

4) cheltuielile pentru achitarea serviciilor traducătorilor neîncadraţi în personalul întreprinderii;

5) cheltuielile pentru trataţii în timpul şi locul unde decurg negocierile de afaceri şi manifestările culturale respective;

6) сadouri/suvenire în mărimea ce nu depășește 2% din suma scutirii personale anuale, pentru fiecare persoană, primită în delegaţie/deplasare realizată conform programului.

52. Documentele ce confirmă primirea delegaţiilor (reprezentanţelor) sînt:

1) ordinul conducătorului întreprinderii, emis în baza înţelegerilor prealabile ale părţilor (programelor, acordurilor, scrisorilor, faxurilor etc.), în care se menţionează componenţa delegaţiilor, scopul, programul şi termenul vizitei;

2) informaţiile referitoare la rezultatele vizitei şi darea de seamă asupra cheltuielilor efectuate, justificate documentar.

Pentru asigurarea confirmării cheltuielilor de reprezentanţă se va asigura dispunerea ambelor categorii de documente din cele menţionate în prezentul punct.

53. Suma-limită a cheltuielilor de reprezentanţă care se permite spre deducere constituie 0,75% din venitul brut.

54. Deducerea cheltuielilor de delegații se efectuează în limitele normelor stabilite prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 5 ianuarie 2012 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova”.

Secţiunea a 6-a

Deducerea cheltuielilor de asigurare

55. Se permite deducerea primelor de asigurare plătite în baza contractelor de asigurare încheiate în corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare de către agenţii economici şi, după caz, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, din venitul provenit de la activitatea de întreprinzător, pentru următoarele clase de asigurare din cadrul:

1) asigurărilor obligatorii:

a) asigurări de răspundere civilă auto, care acoperă daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorilor;

b) asigurări de răspundere civilă avia, care acoperă răspunderea transportatorilor;

c) asigurări de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, care acoperă răspunderea transportatorilor;

d) asigurări de răspundere civilă feroviară, care acoperă răspunderea transportatorilor;

e) alte clase de asigurare pentru care este prevăzută încheierea contractelor de asigurare obligatorie în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător;

2) asigurărilor facultative:

a) asigurări de accidente, inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale;

b) asigurări de viaţă şi anuităţi (contractate în favoarea angajaţilor întreprinderii);

c) asigurări de vehicule terestre (altele decît cele feroviare), care acoperă daunele survenite la vehiculele terestre cu motor;

d) asigurări de vehicule de cale ferată, care acoperă daunele survenite la vehiculele de cale ferată care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane;

e) asigurări de nave aeriene, care acoperă daunele survenite la navele aeriene;

f) asigurări de nave maritime, lacustre şi fluviale, care acoperă daunele survenite la acestea;

g) asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă daunele suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate;

h) asigurări de incendiu şi de alte calamităţi naturale, care acoperă daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (aflate în proprietatea întreprinderii) cauzate de incendiu, explozie, furtună, energie nucleară, alunecări de teren, alte fenomene naturale în afară de furtună;

i) asigurări de bunuri, care acoperă daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (aflate în proprietatea întreprinderii) în cazul în care aceste daune sînt cauzate de grindină, îngheţ sau furt;

j) asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă daunele din prejudiciul produs terţilor în urma exploatării obiectelor industriale periculoase;

k) asigurări de răspundere civilă generală, contractate în baza Convenţiei la 19 mai 1956, şi Convenţiei vamale referitoare la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR din 14 noiembrie 1975, la care Republica Moldova este parte din 26 mai 1993;

l) alte asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă daunele din prejudiciul produs terţilor prin utilizarea şi exploatarea navelor aeriene şi vehiculelor de cale ferată;

m) alte asigurări ordinare şi necesare pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

În cazul asigurărilor indicate la subpct. 2) lit. h)-l) mărimea totală a defalcărilor permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător în scopuri fiscale nu poate depăşi 3% din suma venitului brut, obţinut din toate sursele, inclusiv din activitatea operaţională, de investiţii şi financiară.

Pentru contractarea asigurărilor subvenţionate de către stat, mărimea defalcărilor permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător în scopuri fiscale nu poate depăşi cota primei de asigurare, care urmează a fi plătită de către asigurat (întreprinderea agricolă, producătorul agricol etc.) în conformitate cu legile speciale respective.

Se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultative de asistență medicală ale angajatului în cuantumul stabilit de Cod.

Secţiunea a 7-a

Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile

56. În scopul aplicării prevederilor art. 29 din Cod:

1) mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulțirea bazei valorice a resurselor naturale (baza valorică la începutul perioadei de gestiune) cu rezultatul obţinut din împărţirea volumului extracției resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune la volumul total al extracției prognozat pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală):

Vef.
Cext. = Bî. ×–––,
Vpl.

unde:

Cext. – cheltuielile perioadei de gestionare legate de extracţia resurselor naturale;

Bî. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune;

Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală);

Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală) la începutul perioadei de gestiune.

Baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune se determină ca diferenţa dintre baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente şi suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă:

Bî. = Bî.p.prec. - Cp.prec. ,

unde:

Bî. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune;

Bî.p.prec. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente;

Cp.prec. – cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.

Volumul prognozat al extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune curentă se determină ca diferenţa dintre volumul prognozat pentru zăcămîntul respectiv în perioada de gestiune precedentă şi volumul extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.

Dacă depozitul natural continuă să fie exploatat după epuizarea totală a bazei valorice a resurselor naturale, pentru determinarea cheltuielilor spre deducere, suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale nu se calculează şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero.

Dacă extracţia resurselor naturale din depozitul natural s-a terminat pînă la deducerea totală a cheltuielilor legate de explorarea şi exploatarea resurselor naturale, valoarea reziduală a resurselor naturale se deduce în perioada gestionară curentă şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero;

2) suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se determină ca raportul dintre cheltuielile necesare (prognozate) pentru recultivare şi soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:

Crec.pl.
Crec.ter. =––––× Vef. ,
Vpl.

unde:

Crec.ter. – suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor perioadei de gestiune curente;

Crec.pl. – suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune;

Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală) perioadei de gestiune;

Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).

Suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor (Crec.pl.) în perioada de gestiune se determină ca diferenţa dintre suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă şi suma cheltuielilor pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere;

3) suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern. Mărimea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole se determină ca raportul dintre costul pierderilor şi soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:

Crec.p.p.a.pl.
Crec.p.p.a. =––––––× Vef. ,
Vpl.

unde:

Crec.p.p.a. – suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune curentă;

Crec.p.p.a.pl. – costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificată);

Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală);

Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).

Costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificate) se determină ca diferenţa dintre costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă şi costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere.

Secţiunea a 8-a

Deducerea cheltuielilor legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice ale asigurătorului

57. Deducerea cheltuielilor legate de formarea de către asigurător a rezervelor tehnice şi rezervelor matematice se efectuează în mărimea sumelor defalcate în aceste rezerve, obţinute ca rezultat al calculelor trimestriale şi anuale, efectuate în conformitate cu actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare emise în acest sens. Deducerea cheltuielilor se efectuează în perioada fiscală de gestiune.

Secţiunea a 9-a

Deducerea cheltuielilor privind donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare

58. Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare reprezintă donaţii efectuate în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Cod în scopurile prevăzute la art. 2şi3 dinLegea nr. 1420-XV din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie şi sponsorizare

59. Filantrop sau sponsor poate fi orice persoană rezidentă (juridică şi fizică) care desfășoară activitate de întreprinzător, indiferent de forma de proprietate, care efectuează donaţii filantropice sau de sponsorizare sub formă de:

1) transmitere dezinteresată (gratuită sau în condiţii avantajoase) a drepturilor de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra oricăror bunuri care sînt obiecte ale dreptului de proprietate, inclusiv asupra mijloacelor băneşti şi/sau obiectelor proprietăţii intelectuale;

2) executare şi prestare dezinteresată (gratuită sau în condiţii avantajoase) a lucrărilor şi serviciilor.

60. Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare pot fi efectuate atît în formă bănească, cît şi nebănească.

61. Agenții economici care pe parcursul perioadei fiscale au efectuat donaţii în scopuri filantropice sau de sponsorizare trebuie să confirme cheltuielile suportate pentru a primi dreptul de a deduce aceste cheltuieli.

62. Deducerea oricăror donaţii efectuate în decursul perioadei fiscale în scopuri filantropice sau de sponsorizare se permite în cuantum ce nu depăşeşte indicatorul stabilit la art. 36 alin. (1) din Cod din venitul impozabil.

63. Drept bază pentru acordarea donaţiilor filantropice sau a sponsorizărilor o constituie contractul de donație și cererea în formă scrisă din partea beneficiarilor care doresc să primească astfel de ajutor şi care, în cadrul Codului, au acest drept.

64. Agentul economic care face donaţia în formă nebănească, sub formă de un bun se consideră ca persoană care a vîndut bunul la un preţ ce reprezintă baza lui valorică ajustată. Calcularea bazei valorice ajustate a proprietăţii la momentul donaţiei se efectuează conform prevederilor pct. 88 din Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003. Pentru active, cu excepţia proprietăţii pentru care se calculează amortizarea şi a activelor de capital, baza valorică ajustată reprezintă valoarea contabilă a activelor la momentul donaţiei.

65. În cazul în care donaţiile au formă nebănească, confirmarea donaţiei se face în baza următoarelor documente:

1) contractul de donaţie filantropică/contract de sponsorizare încheiat între filantrop/sponsor şi beneficiarul ajutorului filantropic/sponsorizării în formă simplă scrisă, iar în cazul donării cu titlu filantropic/de sponsorizare a bunurilor imobile, autentificat notarial, cu specificarea fiecăreia dintre valorile donate (mărfuri şi materiale), menţionîndu-se scopul donaţiei sau destinaţia bunurilor donate;

2) contractul încheiat, împuternicirile oferite de destinatar şi, în cazul existenţei deciziei conducerii organizaţiei care acordă ajutorul filantropic/sponsorizarea, documentul primar cu regim special – factura fiscală.

[Pct.65 subpct.2) modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

66. În cazurile în care donaţiile filantropice sau sponsorizările au fost făcute sub formă monetară, suplimentar contractului de donaţie/sponsorizare, drept document confirmativ servește documentul de plată la adresa beneficiarilor.

Secţiunea a 10-a

Deducerea cheltuielilor din investiţii

67. În sensul aplicării prevederilor art. 36 alin. (4) din Cod, investiţia constituie activul deţinut de întreprinderea investitoare în scopul ameliorării situaţiei financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului propriu şi obţinerea altor profituri (în special ca rezultat al operaţiunilor comerciale).

Proprietate investiţională constituie investiţii în terenuri, clădiri, obiecte de preţ care nu se utilizează şi nu se exploatează la întreprinderea-investitor sau la altă întreprindere din aceeaşi categorie.

La calcularea venitului impozabil din activitatea de investiţii se deduc cheltuielile legate de investiţiile ce ţin de cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale în scopul obţinerii venitului din investiţii.

Acestea cuprind cheltuielile pentru serviciile de consulting şi intermediare, pentru serviciile de păstrare şi evidenţă a titlurilor de valoare şi evidenţă a calculelor privind operaţiunile cu acestea, pentru registrul acţionarilor, pentru înregistrarea acţiunilor cotate la bursă, alte cheltuieli legate de investiţii, precum și dobînzile calculate pe datorii, cu condiţia ca dobînda să nu depăşească suma venitului din investiţii.

Secţiunea a 11-a

Deducerea cheltuielilor pentru acordarea burselor private

68. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentruacordareaburselorprivateconformLegiinr. 130din11 iulie 2014 privind bursele private.

69. Cuantumul bursei private acordate lunar nu poate depăși trei salarii minime pe țară din luna respectivă și se stabilește în contractul de acordare a bursei private.

70. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 67 se permite numai la prezentarea următoarelor documente confirmative:

1) copia contractului de admitere la studii şi/sau adeverința emisă de instituția de învăţămînt (pe teritoriul Republicii Moldova sau în străinătate);

2) copia contractului de acordare a bursei private.

71. BurseleacordatecuîncălcareaprevederilorLegiinr. 130 din 11 iulie 2014 nu sînt deductibile în scopuri fiscale.

Secţiunea a 12-a

Deducerea cheltuielilor pentru organizarea procesului de instruire a ucenicilor în programele de formare profesională tehnică prin învățămînt dual

72. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile legate de organizarea şi realizarea programelor de formare profesională tehnică prin învăţămînt dual, inclusiv cele ce ţin de:

1) remunerarea (salariul sau retribuția conform contractelor de prestări servicii) maiștrilor-instructori în producție și salariile ucenicilor;

2) asigurarea ucenicilor cu materiale necesare pentru instruirea practică (în special, unelte și materiale consumabile) și cu echipamente, după caz;

3) punerea la dispoziție și întreținerea spațiilor de instruire a ucenicilor.

73. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct.72 din prezentul Regulament se permite la prezentarea următoarelor documente confirmative:

1) ordinul intern al angajatorului, care specifică lista ucenicilor admiși la programul de formare profesională tehnică prin învățămînt dual;

2) acordul de cooperare încheiat între agentul economic și instituția de învățămînt profesional tehnic;

3) contractul de ucenicie în învățămîntul dual, încheiat între agentul economic și ucenic;

4) contractul, factura sau alte documente care confirmă costurile suportate de agentul economic în legătură cu programul de formare profesională tehnică prin învățămîntul dual respectiv.

Secţiunea a 13-a

Cheltuieli nepermise spre deducere

74. Nu se permite deducerea:

1) cheltuielilor personale şi familiale;

2) sumelor plătite la procurarea terenurilor;

3) sumelor plătite la procurarea proprietăţii pentru care se calculează amortizarea şi faţă de care se aplică prevederile art. 26, 261, 28 şi 29 din Cod;

4) sumelor pentru compensaţii, remuneraţii, dobînzi, plăţi pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţii de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume;

5) pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente. În sensul prezentului punct, pierderea reprezintă diferența dintre suma anuală a costului vânzărilor și suma anuală a venitului din vânzări, înregistrată în evidența contabilă pentru întreaga perioadă fiscală, în relație cu o persoană interdependentă;

[Pct.74 subpct.5) modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

6) cheltuielilor pentru care s-au format obligaţiuni privind persoanele interdependente care folosesc metoda de casă;

7) cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare;

8) cheltuielilor neconfirmate documentar, ce depăşesc limita stabilitădeCod din venitul impozabil al contribuabilului;

9) sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător și persoanelor fizice care desfășoară activități independente;

10) plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante în mediul înconjurător şi folosirea supralimită a resurselor naturale;

11) cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice referitoare la terenuri sau alte bunuri supuse amortizării, precum şi a altor cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii ori precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor;

12) impozitelor pe venit, penalităţilor şi amenzilor aferente lor, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative;

13) impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul;

14) sumelor din reevaluarea, deprecierea mijloacelor fixe şi altor active, precum şi din modificarea valorii investiţiilor imobiliare pînă la valoarea justă;

15) altor cheltuieli ce depăşesc limite stabilite de Cod.

75. Contribuabilul care aplică contabilitatea angajamentelor nu are dreptul la deducerea cheltuielilor pînă la momentul efectuării plăţilor, dacă aceste sumereprezintă datorie faţă de o persoană interdependentă care aplică contabilitatea de casă.

Capitolul VI

PIERDERI FISCALE

76. În scopuri fiscale, pierderile fiscale apar ca rezultat al depăşirii cheltuielilor legate de activitatea de întreprinzător recunoscute în scopuri fiscale asupra venitului obţinut din desfăşurarea acestei activităţi.

77. Pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător (depăşirea deducerilor prevăzute, conform Codului, faţă de venitul brut) se reportă în timp ţinînd cont de prevederile art. 32 din Cod existente la momentul formării acestora.

78. Pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător formate în perioada 2010-2011 au fost reportate eşalonat, în părţi egale, în fiecare din următorii cinci ani, iar pentru perioadele 2012-2015 – în părţi egale în următorii trei ani conform tabelului.

Modul de reportare a pierderilor fiscale suportate în perioadele fiscale 2010-2016

Anii cu
pierderi
fiscale
Perioadele fiscale în care se permite spre deducere
pierderea fiscală a anilor precedenţi
201120122013201420152016
20101/51/51/51/51/5
20111/51/51/51/51/5
20121/31/31/3
20131/31/31/3
20141/31/3
20151/3

79. Pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător formate

Capitolul VII

FACILITĂŢI FISCALE AFERENTE IMPOZITULUI PE VENIT

80. Facilităţile (scutirile) aferente impozitului pe venit sînt reglementate de prevederile titlului II din Codul şi ale Legii pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal, precum şi ale legii bugetului de stat pe anul respectiv. La determinarea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, agenţii economici pot utiliza facilităţile sub formă de:

1) reducere parţială sau totală a venitului impozabil;

2) scutire a unui anumit cuantum al venitului;

3) reducere a cotei de impozitare sau scutire totală ori parţială de plata impozitului.

81. Anumite categorii de contribuabili, la respectarea unor condiţii, beneficiază de scutirea aferentă impozitului pe venit, pornind de la un anumit cuantum al venitului obţinut în urma desfăşurării activităţii.

În asemenea cazuri, mărimea facilităţii, luînd în calcul scutirea unui anumit cuantum al venitului, se determină în următorul mod:

1) ținînd cont de datele contabilităţii financiare, se determină cuantumul venitului ce urmează a fi scutit de impozitare;

2) se determină ponderea venitului scutit de impozitare în totalul de venituri, cu excepţia altor venituri scutite de impozitare;

3) se determină cuantumul cheltuielilor aferente obţinerii venitului scutit de impozitare prin aplicarea ponderii procentuale determinate la subpct. 2) la mărimea totală a cheltuielilor. În cazul în care cheltuielile efective aferente nemijlocit obţinerii venitului scutit de impozitare sînt mai mari decît cuantumul cheltuielilor determinat prin aplicarea ponderii, se utilizează indicatorul mai mare;

4) se determină profitul aferent venitului scutit de impozitare, a cărui mărime se determină ca diferenţa dintre indicatorul stabilit la subpct. 1) şi cel stabilit la subpct. 3);

5) se determină raportul dintre profitul obţinut pornind de la mărimea venitului scutit de impozitare (indicatorul subpct. 4)) şi profitul obţinut în perioada gestionară pînă la impozitare;

6) indicatorul reflectat la subpct. 5) se utilizează la determinarea sumei facilității acordate dintr-un anumit cuantum al venitului, prin înmulțirea indicatorului respectiv cu suma venitului pînă la aplicarea facilității fiscale.

82. În scopul aplicării art. 49 din Cod, noțiunea de mărfuri (servicii) produse în zona economică liberă corespunde genurilor de activitate pasibile desfășurării activității în zona economică liberă care sînt stabilite la art. 6 alin. (10) din Legea nr. 440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere.

Mărfurile sînt calificate ca fiind „produse în zonă” la întrunirea alternativă a condițiilor stabilite de prevederile art. 7 alin. (41) din Legea cu privire la zonele economice libere.

În vederea asigurării corectitudinii aplicării facilităţii fiscale pentru agenţii economici care livrează mărfuri (servicii) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export, se va asigura dispunerea de următoarele documente:

1) declaraţia în formă arbitrară, care va conţine informaţia despre participanţii tranzacţiei, mărfurile şi serviciile produse în zonă livrate pentru producerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;

2) contractele de livrare a mărfurilor (serviciilor) pentru producerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;

3) facturile fiscale aferente.

Contribuabilii pot beneficia de facilitățile prevăzute la art. 49 lit. c) și d) din Cod în mod repetat, la îndeplinirea condițiilor stabilite.

Facilitățile fiscale stabilite la art. 49 din Cod nu se aplică pentru Aeroportul Internațional Liber „Mărculești” și Portul Internațional Liber „Giurgiulești”.

83. Unul şi acelaşi agent economic (contribuabil), la respectarea condiţiilor stipulate prin legislaţie, are dreptul să beneficieze de facilităţile fiscale aferente impozitului pe venit.

La determinarea mărimii facilităţii, este necesar să se țină cont de succesiunea acordării facilităţilor:

1) iniţial, se determină facilităţile care prevăd reducerea venitului impozabil cu suma facilităţii determinată în conformitate cu prevederile legislaţiei;

2) ulterior, din venitul impozabil rămas după diminuarea lui cu venitul supus înlesnirii, se determină facilitatea(facilităţile) care prevede(prevăd) reducerea cotei impozitului pe venit.

Capitolul VIII

DETERMINAREA IMPOZITULUI PE VENIT

84. Impozitul pe venit se determină prin aplicarea cotei impozitului la venitul impozabil, determinat conform legislaţiei.

85. Trecerea în cont a impozitului în temeiul art. 81 din Cod se face prin metodele şi în termenele stabilite la art. 801 şi art. 84 din Cod.

86. Metoda de achitare a impozitului pe venit în rate este aleasă de către contribuabil şi poate fi modificată pe parcursul perioadei fiscale.

87. În cazul impozitului pe venit achitat în orice stat străin, trecerea în cont a impozitului se realizează dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova, conform modului stabilit la art. 82 din Cod, în baza documentului ce atestă veniturile obţinute în statul străin, eliberat de autoritatea fiscală (sau Ministerul Finanțelor) a statului menţionat, dar nu mai mult decît suma calculată la cotele aplicate în Republica Moldova.

88. Agenții economici rezidenți ai parcurilor din industria tehnologiei informației achită impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător prin intermediul impozitului unic, în conformitate cu modul stabilit la capitolul 1 al titlului X din Cod.

Dacă pe parcursul anului contribuabilul aplică atît regimul standard de impozitare, prevăzut la titlul II din Cod, cît și regimul impozitului unic, stabilit la capitolul 1 al titlului X din Cod, în legătură cu tranziția de la un regim la altul, venitul impozabil se determină ca diferența dintre suma venitului brut realizat în perioada aplicării regimului standard de impozitare și mărimea cheltuielilor permise spre deducere în conformitate cu titlul II din Cod suportate în perioada aplicării acestui regim, ținînd cont de particularitățile specificate la art. 271 din Cod.

89. Impozitul pe venit se declară și se achită în modul și în termenele stabilite în Cod.

Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018

REGULAMENT cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Obiectivul Regulamentului cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele fizice rezidente, a modului de determinare a scutirilor și deducerilor la care are dreptul contribuabilul, a modului de reținere a impozitului pe venit la sursa de plată din plățile efectuate în favoarea persoanelor fizice rezidente, în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007) (în continuare – Cod), cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare.

2. Subiecţii impunerii sînt prevăzuţi la art. 13 din Cod.

3. Obiectul impunerii este stabilit la art. 14 din Cod.

4. Obiect al impunerii pentru cîştigurile şi veniturile ce ţin de reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.

5. Subiecţii impunerii stabiliţi prin prezentul Regulament îşi determină obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit după metoda de casă.

6. La calcularea venitului impozabil, în venitul brut al persoanelor fizice rezidente nu se includ tipurile de venituri specificate drept neimpozabile în Cod şi în Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, precum și cele specificate la art. 901 și capitolul 1 al titlului X din Cod.

7. Cotele impozitului pe venit pentru perioada fiscală de gestiune sînt stabilite la art. 15 din Cod.

8. Reținerea impozitului pe venit la sursa de plată din plățile, altele decît salariul, efectuate în folosul subiecților impunerii se face la momentul plății și conform cotelor în vigoare, în cazurile prevăzute de Cod.

9. Obligația de reținere a impozitului pe venit este stabilită pentru orice persoană (contribuabil) care desfășoară activitate de întreprinzător, cu excepția deținătorilor de patente de întreprinzător și a persoanelor care desfășoară activități independente conform capitolului 102 și activități în domeniul achizițiilor de produse din fitotehnie și/sau horticultură și/sau de obiecte ale regnului vegetal conform capitolului 103, orice reprezentanță conform art.5 pct.20), reprezentanță permanentă, instituție, organizație, inclusiv orice autoritate publică și instituție publică care efectuează plăți al căror regim de impunere este reglementat de art. 89, art.90, art.901 alin.(3)-(33), (35) și (36) și capitolul 103 din Cod, corespunzător tipului venitului achitat, după caz.

[Pct.9 în readcția HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

10. Reținerea impozitului la sursa de plată se efectuează la momentul plății, indiferent de forma achitării venitului – fie monetară, fie nemonetară (în natură).

Capitolul II

VENITURI IMPOZABILE

11. Componenţa surselor de venit impozabile este stabilită la art. 18 din Cod.

12. În componenţa veniturilor impozabile se includ şi facilităţile acordate de angajator specificate la art. 19 din Cod, al căror mod de acordare este stabilit în Regulamentul cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu și din alte plăți efectuate de către angajator în folosul angajatului, precum și din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate și/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 22 august 2014.

13. Sumele ce se încadrează în plafoanele medii stabilite la pct. 34, 40 și 43 din anexa nr. 1 nu se consideră drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva angajatului şi nu implică obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţionale pentru angajaţi.

14. În componenţa venitului din investiţii şi venitului financiar obţinute în străinătate de către persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova se includ următoarele tipuri de venituri obţinute peste hotarele Republicii Moldova:

1) venitul sub formă de dividende;

2) venitul sub formă de dobîndă;

3) venitul sub formă de royalty;

4) venitul de la înstrăinarea activelor de capital.

15. Venitul obţinut în valută străină se recalculează în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data achitării lui, ținînd cont de reglementările stabilite la art. 21 din Cod.

Capitolul III

SCUTIRI

16. Scutirile reprezintă un drept al contribuabililor persoane fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova.

17. Contribuabilii persoane fizice nerezidente care au obţinut statut de rezident fiscal, în condiţiile stabilite la art. 5 pct. 5) din Cod, au dreptul la scutirile stabilite de legislaţie.

18. Fiecare contribuabil are dreptul la scutirile stipulate la art. 33-35 din Cod, cu condiţia respectării prevederilor acestora.

19. În cazul în care pe parcursul perioadei fiscale scutirea la care are dreptul contribuabilul nu a fost utilizată în cuantum întreg, prin depunerea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, scutirea se va utiliza în mărimea indicatorului stabilit la art. 33-35 din Cod, după caz, dar nu mai mult decît valoarea veniturilor obţinute pe parcursul anului.

20. Contribuabilii menţionaţi la pct. 16 şi 17 sînt în drept să utilizeze scutirile la care au dreptul conform legislaţiei fiscale fie la locul de muncă de bază, fie la locul de muncă prin cumul şi/sau la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit (prin depunerea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit în modul stabilit de legislaţie).

21. Modul de acordare a scutirilor la locul de muncă este stabilit în Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către angajator în folosul angajatului, precum şi din plăţile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 22 august 2014.

211. Dreptul la scutirea personală în mărimea stabilită la art. 33 din Cod îl au persoanele fizice rezidente care au un venit anual impozabil mai mic de 360 000 de lei, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 901 din Cod.

Prevederile în cauză nu aduc atingere dreptului contribuabilului de aplicare a scutirilor specificate în art. 34 și 35 din Cod, în condițiile stabilite de acestea.

22. Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în mărimea indicatorului prevăzut la art. 34 alin. (1) sau alin. (2) din Cod pentru perioada fiscală respectivă, cu condiţia că soţia(soţul) nu beneficiază de scutire personală.

23. Dacă pe parcursul perioadei fiscale persoana fizică rezidentă solicită/renunță la o scutire suplimentară în baza art. 34 din Cod, atunci atît soţia, cît şi soţul au obligația de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit dacă cad sub incidența prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

24. În cazurile în care pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul şi soţia(soţul) acestuia au beneficiat fiecare de scutirea sa personală, iar conform rezultatelor perioadei fiscale, au decis că soţia(soţul) renunță la scutirea personală în favoarea contribuabilului, atît contribuabilul, cît şi soţia(soţul) au obligația de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit dacă cad sub incidența prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

25. În cazurile în care pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul a beneficiat de scutirea personală şi de o scutire suplimentară în baza art. 34 din Cod, iar conform rezultatelor perioadei de declarare, a decis să renunțe la scutirea suplimentară, atît contribuabilul, cît şi soţia(soţul) acestuia au obligația de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit dacă cad sub incidența prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

26. Dacă pe parcursul perioadei declarate contribuabilul a beneficiat de scutirea personală şi de scutirea acordată de soţie(soţ), în cazul divorțului, dreptul la utilizarea scutirii suplimentare acordate soției (soțului), stabilit la art. 34 din Cod, se pierde, urmînd a se aprecia existența obligației de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit prin prisma corespunderii prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

27. Contribuabilii care primesc venituri salariale de la rezidenții parcurilor din industria tehnologiei informației, care pe parcursul perioadei fiscale au obținut venituri impozitate conform capitolului 1 al titlului X din Cod, precum și cei care primesc venituri în baza art.881 din Cod și art. 24 alin. (16) din Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal sînt privați de dreptul de a folosi scutirile stabilite la art. 33-35 din Cod. Scutirile neutilizate în acest caz nu pot fi transmise către soție(soț).

[Pct.27 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

28. Dacă pe parcursul perioadei fiscale contribuabilii menționați la pct. 27 au beneficiat de scutirile stabilite la art. 33-35 din Cod, aceștia urmează să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit pentru recalcularea obligației la impozitul pe venit, cu excluderea scutirilor.

29. Dacă pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul a beneficiat de o scutire suplimentară în baza art. 34 din Cod pentru soțul(soția) ce corespunde condițiilor stabilite la pct. 27, acesta urmează să depună declarația cu privire la impozitul pe venit pentru recalcularea obligației la impozitul pe venit, prin excluderea acesteia.

30. Persoana fizică rezidentă are dreptul la scutire pentru fiecare persoană întreținută în mărimea stabilită la art. 35 alin. (1) din Cod.

31. Persoană întreținută se consideră persoana care întruneşte cerinţele stipulate la art. 35 alin. (2) din Cod.

32. În cazul scutirii pentru persoanele întreţinute se va ţine cont de veniturile din orice sursă de venit obţinute de către persoanele întreţinute (atît cele impozabile, cît şi cele neimpozabile) atît din sursele aflate în Republica Moldova, cît și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepția sumei alocaţiilor achitate din mijloacele bugetului de stat pentru persoanele cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie şi pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate.

33. În cazul în care pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul obţine/pierde dreptul la scutirea stabilită la art. 35 din Cod ca urmare a naşterii/decesului persoanei întreţinute, prin depunerea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit aferentă perioadei fiscale în cauză, acesta este în drept să utilizeze scutirea pentru persoană întreţinută în cuantum întreg prevăzut în art. 35 din Cod. Beneficierea de scutire în cuantum întreg este asigurată prin indicarea acesteia în declaraţia cu privire la impozitul pe venit.

34. Indiferent de faptul dacă contribuabilul beneficiază de scutirea personală sau o transmite soţului(soţiei), acesta continuă să beneficieze de scutirea pentru persoanele întreţinute în condiţiile prevăzute la art. 35 din Cod.

Capitolul IV

DEDUCERI

35. Contribuabilului i se permite deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

1) primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, achitate în cuantumurile determinate conform legislaţiei în vigoare în perioada fiscală respectivă (art. 36 alin. (6) din Cod);

2) contribuţiile obligatorii în bugetul asigurărilor sociale de stat achitate de persoanele fizice pe parcursul perioadei fiscale în cuantumurile stabilite de legislaţie (art. 36 alin. (7) din Cod);

3) cheltuielile de investiţii (art. 36 alin. (4) din Cod).

36. Deducerea cheltuielilor suportate în legătură cu obţinerea venitului din investiţii şi a venitului financiar, obţinute atît în ţară, cît şi în străinătate, se permite numai în limita venitului obţinut. Cheltuielile de investiţii ţin de:

1) cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale în scopul obţinerii venitului din investiţii;

2) dobînzile la datorie, cu condiţia ca acestea să nu depăşească suma venitului din investiţii.

Deducerea cheltuielilor de investiţii se va asigura în baza documentelor care confirmă suportarea acestora;

3) vărsămintele efectuate în fondul nestatal calificat de pensii (art. 66 alin. (2) din Cod), în condiţiile art. 67 alin. (1) din Cod.

Capitolul V

CREŞTEREA ŞI PIERDERILE DE CAPITAL

37. Noţiunile aferente creşterii și pierderilor activelor de capital, precum şi modul de determinare a acestora sînt reglementate de capitolul 5 din Cod.

38. Cheltuielile suportate pentru procurarea și pentru crearea activelor de capital urmează a fi confirmate documentar. Lista documentelor ce atestă baza valorică a activelor de capital se aprobă de Ministerul Finanțelor, cu publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

39. Dacă în urma unei tranzacţii contribuabilul obţine în proprietate două sau mai multe active de capital, suma achitată se distribuie fiecărui activ de capital obţinut, proporţional cu valoarea sa de piaţă la data efectuării tranzacţiei.

40. Dacă activul e înstrăinat de mai multe persoane care aveau dreptul de proprietate asupra acestuia, atît suma încasată, cît şi baza valorică ajustată se distribuie proporțional cotei-părți deținute de fiecare proprietar.

41. Activele de capital aflate în posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998 se consideră procurate la preţurile de piaţă în vigoare la această dată.

42. Baza valorică a activelor de capital sub formă de acţiuni sau alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător, obţinută ca rezultat al contribuţiei la capitalul unui agent economic efectuate după 1 ianuarie 1998, este valoarea contribuţiei exprimată în bani conform documentelor de fondare a agentului economic.

43. În cazul în care contribuabilul obţine de la mai multe persoane proprietatea asupra unuia şi aceluiaşi agent economic, baza valorică a activelor de capital sub formă de acţiuni şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător, care reflectă valori diferite, se determină în mărimea mediei aritmetice calculate.

44. În cazul activului înstrăinat pentru care achitarea se face în rate, în perioade fiscale diferite, obligația de determinare a creșterii de capital apare pentru fiecare perioadă corespunzător cotelor stabilite de contract, sau în cote egale, cînd contractul nu stabilește. Respectiv, baza valorică utilizată la determinarea creșterii de capital în acest caz va constitui baza valorică a activului înstrăinat diminuat proporțional cotelor corespunzătoare.

Capitolul VI

REŢINEREA PREALABILĂ LA SURSA DE PLATĂ A IMPOZITULUI PE VENIT

45. Reţinerea prealabilă la sursa de plată se realizează pentru veniturile specificate la art. 89 şi 90 din Cod.

46. În cazul achitării dobînzilor în folosul persoanelor fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), plătitorul menționat la art. 90 din Cod este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu indicatorul stabilit la art. 89 din Cod din plata efectuată.

47. Prevederile pct. 46 în partea ce ţine de reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată nu se aplică asupra dobînzilor specificate la art. 24 alin. (7) din Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, în condiţiile specificate de acesta.

48. Reţinerea prealabilă a impozitului la sursa de plată, conform pct. 45, se aplică aferent plăţilor pentru veniturile specificate la art. 18 din Cod, cu excepţia acelor venituri pentru care se aplică norme speciale.

49. Reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, în conformitate cu art. 90 din Cod, nu se efectuează dacă plata se referă la veniturile specificate la art. 20 din Cod şi în Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal drept venituri neimpozabile.

50. Sumele din care urmează a fi reţinut în prealabil impozitul la sursa de plată nu includ taxa pe valoarea adăugată şi alte plăţi obligatorii la buget.

51. Suma achitată la buget a impozitului reţinut în prealabil urmează a fi trecută în contul impozitului pe venit pasibil de a fi achitat de către persoanele beneficiari ai venitului, în conformitate cu art. 81 din Cod.

52. În cazul în care are loc achitarea treptată (în rate) a plăţii (venitului), impozitul, conform cotei în vigoare, se va reţine din suma efectivă ce se achită.

53. Plăţile scutite de reţinere prealabilă a impozitului pe venit sînt specificate la art. 90 din Cod.

54. Scutirea de reţinerea prealabilă a impozitului pe venit stabileşte pentru beneficiarul venitului obligaţia de declarare şi achitare a impozitului pe venit aferent, în condiţiile art. 83 alin. (2) din Cod.

Capitolul VII

REŢINEREA FINALĂ LA SURSA DE PLATĂ A IMPOZITULUI PE VENIT DIN UNELE TIPURI DE VENITURI

55. În cazul efectuării plăţilor aferente veniturilor care se referă la art. 901 alin. (3)-(33), (35) şi (36) din Cod, fiecare plătitor reţine în final, ca parte a impozitului, o sumă în mărimea cotei stabilite la art. 901 din Cod. Agentul economic care procură de la subiecții menționați la art.6915 din Cod produse din fitotehnie și/sau horticultură și/sau obiecte ale regnului vegetal reține final la sursa de plată impozitul stabilit la art.6918 din Cod din plățile efectuate în folosul subiectului.

[Pct.55 modificat prin HG418 din 24.06.20, MO165-176/10.07.20 art.558; în vigoare 10.07.20]

56. Cheltuielile de compensare aferente contractelor de locaţiune a bunurilor mobile sau imobile, direct delimitate de plata pentru folosirea proprietăţii mobiliare şi imobiliare nu generează obligaţii aferente impozitului pe venit.

57. În cazul achitării dividendelor, inclusiv sub forme de cote-părţi, cota de impunere se determină ținînd cont de statutul beneficiarului persoană fizică sau persoană juridică şi de perioada fiscală aferentă.

58. În cazul obţinerii de către persoana fizică a veniturilor aferent cărora se aplică reţinerea finală a impozitului pe venit, ţinînd cont că art. 901 din Cod indică scutirea de la declararea acestora, atunci cînd se constată nereţinerea impozitului sau reţinerea la o altă cotă decît cea stabilită, urmărirea obligaţiei se realizează la contribuabilul responsabil de reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată.

Capitolul VIII

DETERMINAREA IMPOZITULUI PE VENIT

59. Impozitul pe venit se determină prin aplicarea cotei impozitului la venitul impozabil, cu excepţia veniturilor specificate la art. 901 din Cod, pentru care obiect al impunerii este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.

60. Impozit pe venit achitat de sine stătător se consideră impozitul achitat în rate şi/sau din propria iniţiativă în scopul micşorării sumei impozitului pe venit, calculat din suma totală a veniturilor obţinute în perioada fiscală.

61. Trecerea în cont a sumelor impozitului pe venit reţinute conform art. 88, 89 şi 90 din Cod se efectuează în baza informaţiei privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art. 33-35 din Cod, suma deducerilor prevăzute la art. 36 alin. (6) şi (7) din Cod, precum şi, în cazul reţinerii, suma impozitului reţinut, prezentată persoanei fizice de către plătitorul venitului specificat la art. 90 din Cod, în termenul stabilit de art. 92 alin. (4) din Cod.

62. În cazul impozitului pe venit achitat în orice stat străin, trecerea în cont a impozitului se realizează dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova, conform modului stabilit la art. 82 din Cod, în baza documentului ce atestă veniturile obţinute în statul străin, eliberat de autoritatea competentă a statului menţionat, dar nu mai mult decît suma calculată la cotele aplicate în Republica Moldova.

63. La determinarea obligației anuale privind impozitul pe venit al persoanelor care pe parcursul anului au fost angajați ai rezidenților parcurilor din industria tehnologiei informației, cotele impozitului pe venit se aplică pentru venitul care nu a fost impozitat prin aplicarea impozitului unic.

Angajații care primesc venituri salariale de la rezidenții parcurilor din industria tehnologiei informației în baza contractelor individuale de muncă și actelor normative ce conțin norme ale dreptului muncii nu au obligații privind impozitul pe venit aferent acestor venituri. Impozitul în cauză se achită prin intermediul impozitului unic de la rezidenții parcurilor din industria tehnologiei informației, în conformitate cu modul stabilit în titlul X din Cod.

64. Impozitul pe venit se declară și se achită în modul stabilit de Ministerul Finanțelor.

Anexa nr. 3 la Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018

REGULAMENT cu privire la impozitul pe venitul nerezidenților

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Obiectivul Regulamentului privind impozitul pe venitul nerezidenților (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de calculare, reţinere şi achitare la buget a impozitului pe venit determinat/reţinut la sursa de plată din veniturile nerezidentului obținute în Republica Moldova, în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 8 februarie 2007) (în continuare – Cod).

2. Nerezident este orice persoană fizică sau juridică care corespunde prevederilor art. 5 pct. 6) din Cod.

Întregul venit al contribuabilului nerezident se împarte în venit obţinut:

1) în Republica Moldova, din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă;

2) peste hotarele Republicii Moldova, din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă.

Dacă capitolul 11 al titlului II din Cod nu prevede altfel, la determinarea venitului impozabil al nerezidenţilor:

1) se va ţine cont numai de venitul obţinut în Republica Moldova;

2) se va permite deducerea numai a acelor cheltuieli care vizează direct venitul menţionat la subpct. 1) supus impunerii în Republica Moldova.

Venitul nerezidentului se consideră obţinut pe teritoriul Republicii Moldova doar în cazul în care acesta este legat de activitatea sa pe teritoriul ţării. Veniturile obţinute peste hotarele Republicii Moldova în urma activităţii pe teritoriul ţării străine nu constituie obiectul impozitării cu impozitul pe venit la sursa de plată în Republica Moldova.

Capitolul II

DISTRIBUIREA VENITURILOR NEREZIDENȚILOR CONFORM SURSELOR DE FORMARE A ACESTORA

3. Lista categoriilor de venituri ale persoanelor juridice nerezidente obținute în Republica Moldova și peste hotarele ei este menționată la art. 71 și 72 din Cod.

4. Contribuabilul nerezident care desfășoară o activitate în Republica Moldova prin intermediul reprezentanței permanente este plătitor al impozitului pe veniturile brute obținute din sursele Republicii Moldova, care sînt legate de reprezentanța permanentă și diminuate cu suma deducerilor exclusive a acelor cheltuieli, pierderi și altor plăți care se atribuie nemijlocit la aceste venituri ținînd cont de prevederile art. 75 din Cod.

5. În tratatele internaționale privind evitarea dublei impuneri la care Republica Moldova este parte, la stabilirea venitului impozabil a reprezentanței permanente se admite deducerea cheltuielilor suportate pentru scopurile acestei reprezentanțe permanente, inclusiv cheltuielile de regie și administrative generale, indiferent de faptul dacă aceste cheltuieli sînt suportate în Republica Moldova, unde se află reprezentanța permanentă, sau peste hotarele ei, cu excepțiile stabilite în Cod. Totodată, deducerile acestor cheltuieli trebuie să fie confirmate documentar.

6. Reprezentanța permanentă în sensul impozitării este obligată să țină evidența separată a veniturilor brute și a cheltuielilor din activitatea de întreprinzător desfășurată atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît și peste hotarele ei.

7. În cazul în care persoana juridică nerezidentă își desfășoară activitatea nu numai în Republica Moldova și, totodată, nu ține evidența separat, care ar permite să fie stabilit venitul obținut din activitatea desfășurată de către ea prin intermediul reprezentanței permanente, suma venitului brut poate fi stabilită în baza calculului, ținînd cont de unul dintre următorii indici:

1) ponderea venitului brut de la comercializarea producției (lucrărilor, serviciilor) în Republica Moldova în încasarea totală a persoanei juridice nerezidente din toată activitatea ei;

2) ponderea cheltuielilor legate de activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în suma totală de cheltuieli a persoanei juridice nerezidente;

3) ponderea personalului scriptic ce practică activitate pe teritoriul Republicii Moldova în personalul scriptic al persoanei juridice nerezidente.

8. Nerezidentul care are reprezentanță permanentă în Republica Moldova își determină impozitul pe venit în modul general stabilit pentru agentul economic rezident, ținînd cont de rigorile stabilite la art. 75 din Cod.

Capitolul III

REŢINEREA IMPOZITULUI DIN VENITURILE ÎNDREPTATE ÎN FAVOAREA PERSOANEI FIZICE ŞI/SAU JURIDICE NEREZIDENTE

9. Veniturile nerezidenților obținute în Republica Moldova sînt specificate la art. 71 alin. (1) din Cod.

10. Veniturile persoanelor nerezidente, specificate la art. 71 alin. (1) din Cod, urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată potrivit art. 91 din Cod, fără dreptul la deduceri.

11. Veniturile persoanelor fizice nerezidente, specificate la art. 71 alin. (1) lit. n) şi o) din Cod, urmează a fi supuse impozitării la sursa de plată în modul prevăzut la art. 88 din Cod, fără dreptul la deduceri și/sau scutiri aferente acestor venituri.

12. Membrii personalului diplomatic și consular, ai personalului administrativ și tehnic și ai personalului de serviciu al acestora, precum și membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei (dacă nu sînt cetățeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reședință permanentă în Republica Moldova) sînt scutiți de impozitul pe venit pentru venitul obținut în cadrul misiunii diplomatice. Pentru alte venituri obținute în Republica Moldova impozitul pe venit se determină în modul general stabilit.

13. Nu se impozitează venitul de către consultanții străini (care nu sînt cetățeni ai Republicii Moldova) care activează în baza proiectelor reglementate prin tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, dacă tratatul prevede acordarea scutirii. Lista tratatelor internaționale privind asistența tehnică și investițională la care Republica Moldova este parte și proiectele de asistență tehnică se aprobă de Guvern.

14. Din plăţile efectuate în favoarea reprezentanţelor şi a reprezentanţelor permanente înregistrate în Republica Moldova ale persoanelor juridice nerezidente nu se reţine impozitul pe venit la sursa de plată.

15. Impozitarea veniturilor achitate în folosul nerezidentului, adică reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, se efectuează cu abateri de la prevederile pct. 11 în cazurile în care există un acord(o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri sau alte tratate internaţionale în ceea ce priveşte normele impozitării, la care Republica Moldova este parte şi care sînt ratificate în modul stabilit, care prevăd alte reguli şi prevederi de impozitare decît cele prevăzute de Cod, în temeiul art. 4 din Cod. În astfel de cazuri, la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată se aplică regulile şi prevederile acestor tratate (acorduri, convenţii).

16. Pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit certificatul de rezidenţă eliberat de autoritatea competentă din statul de rezidenţă în condiţiile stabilite de Cod.

17. Confirmarea veniturilor se face în modul stabilit de Ministerul Finanțelor.

18. Ministerul Finanțelor stabileşte lista şi forma documentelor solicitate conform art. 92 din Cod, precum şi modul de completare a acestora.

Anexa nr. 4 la Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018

LISTA hotărîrilor Guvernului care se abrogă

1. Hotărîrea Guvernului nr. 130 din 6 februarie 1998 „Cu privire la limitarea unor tipuri de cheltuieli permise spre deducere din venitul brut” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 26-27, art. 191).

2. Hotărîrea Guvernului nr. 483 din 4 mai 1998 „Cu privire la modul deducerii cheltuielilor legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice ale asigurătorului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 594), cu modificările şi completările ulterioare.

3. Hotărîrea Guvernului nr. 484 din 4 mai 1998 „Cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale agenţilor economici şi persoanelor fizice care practică activitatea de întreprinzător, permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător pentru scopuri fiscale” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 595), cu modificările şi completările ulterioare.

4. Hotărîrea Guvernului nr. 485 din 4 mai 1998 „Cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de contribuabili documentar” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 596).

5. Hotărîrea Guvernului nr. 488 din 4 mai 1998 „Despre aprobarea Regulamentului privind modul de calculare a obligaţiilor fiscale în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 599), cu modificările şi completările ulterioare.

6. Hotărîrea Guvernului nr. 489 din 4 mai 1998 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filantropice şi/sau de sponsorizare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 600), cu modificările şi completările ulterioare.

7. Hotărîrea Guvernului nr. 490 din 4 mai 1998 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de divizare a veniturilor obţinute de către nerezidenţi din sursele din Republica Moldova şi a veniturilor obţinute peste hotarele ei” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 601).

8. Hotărîrea Guvernului nr. 1390 din 24 noiembrie 2003 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul şi condiţiile scutirii de plata impozitului pe venitul obţinut de băncile comerciale din creditele acordate pe un termen de la 2 la 3 ani şi creditele pe termen de peste 3 ani” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 239-242, art. 1449).

9. Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008 „Cu privire la aprobarea unor regulamente” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 32-33, art. 174), cu modificările şi completările ulterioare.

10. Hotărîrea Guvernului nr. 144 din 26 februarie 2014 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cuantumul şi criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 49-52, art. 157).