Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018
REGULAMENT cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător
Capitolul V
DEDUCERI
24. La determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile suportate în scopul desfășurării activității de întreprinzător, ce ţin de fabricarea (executarea, prestarea) şi desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor), producerea şi desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe şi altor bunuri, precum şi cheltuielile legate de obţinerea altor venituri, bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate și Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului.
25. Deducerea se permite în perioada fiscală pe parcursul căreia au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepția cazurilor în care aceste cheltuieli urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
26. În scopuri fiscale se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător ori în scopul desfăşurării acesteia.
Cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător şi cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.
Din contul cheltuielilor mixte (cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi personale) se permite deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător, cu condiţia ca acestea să predomine asupra cheltuielilor personale (mai mult de 50%) şi numai pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
27. Impozitele, cu excepția impozitului pe venit instituit în titlul II din Cod, taxele și contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii calculate și achitate se includ în componenţa cheltuielilor şi se deduc în scopuri fiscale în modul stabilit la art. 24 alin. (1) din Cod.
28. Cheltuielile a căror deducere este limitată în scopuri fiscale sînt stabilite de Cod.
29. Persoanele fizice ce desfășoară activități profesionale în sectorul justiției au dreptul de a deduce cheltuielile aferente activității profesionale în sectorul justiției achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale conform prevederilor stabilite la capitolele 3 și 4 ale titlului II din Cod, similar agenților economici (art. 693 din Cod).
30. În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul perioadei fiscale cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care a fost încasată.
31. Se permite deducerea cheltuielilor, în limita de 0,15% din fondul de retribuire a muncii, sub formă de alocații financiare destinate activității sindicatelor pentru utilizarea lor în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă.
32. Se permite deducerea cheltuielilor suportate de către partenerul privat pentru obiectele construite şi transmise gratuit partenerului public conform contractului de parteneriat public-privat.
33. În cazul în care agentul economic a înregistrat cheltuieli în procesul exercitării activității de întreprinzător ca rezultat al constatării unei situații excepționale și nu a înregistrat (a înregistrat parțial) venituri, cheltuielile în cauză, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Cod, se deduc în scopuri fiscale.
Cheltuielile legate de lichidarea consecințelor unei situații excepționale se califică drept cheltuieli excepționale care, pornind de la prevederile art. 24 alin. (1) din Cod, sînt, de asemenea, cheltuieli ordinare și necesare și care, respectiv, se permit spre deducere în scopuri fiscale.
331. Se permite deducerea cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru orice plăți efectuate în folosul angajatului, în raport cu care au fost calculate contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și au fost reținute primele de asigurare obligatorie de asistență medicală și impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator și angajat.
Secţiunea 1
Deducerea cheltuielilor privind transportul organizat al angajaţilor/zilierilor
34. Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru transportul organizat al angajaţilor/zilierilor în limita maximă a plafonului mediu de 35 de lei (fără TVA) per angajat/zilier pentru fiecare zi efectiv lucrată. Acest plafon valoric se calculează ca raportul dintre cheltuielile lunare suportate de către angajator/beneficiarul de lucrări pentru transportul organizat al angajaţilor/zilierilor şi numărul de angajaţi/zilieri transportaţi în decurs de o lună înmulţit cu numărul de zile în care a avut loc transportarea efectivă a angajaţilor/zilierilor.
35. În cazul depăşirii plafonului stabilit, suma depăşirii se va considera drept recompense şi facilităţi acordate de către angajator angajaţilor. În acest caz angajatorul va fi responsabil de determinarea şi alocarea depăşirii plafonului, precum şi de declararea şi achitarea impozitului pe venit, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente depăşirii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. În cazul zilierilor, la depășirea plafonului stabilit, responsabil de determinarea și alocarea depășirii plafonului, precum și de reținerea impozitului pe venit va fi beneficiarul de lucrări.
36. Criteriul stabilit la pct. 34 se aplică pentru transportul organizat al angajaţilor/zilierilor de la/la locul de muncă. Acest criteriu nu se aplică pentru celelalte cazuri de transportare a angajaţilor/zilierilor în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător, în care regimul fiscal se determină conform modului general stabilit.
37. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 34 se permite în bazaurmătoarelor documente confirmative:
1) în cazul organizării transportului angajaţilor/zilierilor de către angajator/beneficiarul de lucrări în mod independent:
a) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări care stabileşte politica de transportare a angajaţilor/zilierilor și limita stabilită pentru fiecare an;
b) documentul ce reprezintă acordul angajatului/zilierului pentru serviciile de transport de la/la locul de muncă;
c) itinerarul mijlocului de transport utilizat la transportarea angajaţilor/zilierilor de la/la locul de muncă, precum şi lista angajaţilor/zilierilor transportaţi per rută în luna respectivă;
d) foile de parcurs aferente mijlocului de transport utilizat la transportarea angajaţilor/zilierilor;
e) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al angajaţilor/zilierilor) /extras din Registrul de evidență al zilierilor;
f) documentele ce confirmă suportarea efectivă a cheltuielilor;
2) în cazul în care angajatorul/beneficiarul de lucrări beneficiază de serviciile persoanelor terţe, inclusiv prin utilizarea transportului public, pentru transportarea angajaţilor/zilierilor săi:
a) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări care stabileşte politica de transportare a angajaţilor/zilierilor;
b) documentul ce reprezintă acordul angajatului/zilierului pentru serviciile de transport de la/la locul de muncă;
c) contractul de prestare a serviciilor, în cazul utilizării transportului public. În celelalte cazuri de utilizare a serviciilor persoanelor terţe, în afară de contract, se va prezenta şi itinerarul utilizat, precum şi distanţa ce urmează a fi parcursă de mijlocul de transport pentru fiecare rută;
d) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al angajaţilor/zilierilor) /extras din Registrul de evidență al zilierilor;
e) factura fiscală.
Secţiunea a 2-a
Deducerea cheltuielilor aferente asigurării cu hrană a angajaților/zilierilor
38. Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru hrana organizată a angajaților/zilierilor conform art.24 alin.(19) și alin.(24) din Cod.
Angajatorul este în drept să suporte cheltuieli pentru hrana organizată a angajaților ori să acorde tichete de masă, fiind permisă doar o singură opțiune în raport cu un angajat.
39. Angajatorul ai cărui angajați au salariul mediu lunar brut egal sau mai mare de ¾ din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fiecare an este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a angajaţilor. În sensul prezentului punct, salariul mediu lunar brut se calculează pornind de la fondul lunar de salarizare al angajatorului raportat la numărul mediu scriptic de angajaţi în luna respectivă.
40. Limita maximă permisă spre deducere a cheltuielilor pentru hrana organizată a angajaților/zilierilor nu va depăşi 45 de lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată.
41. Deducerea cheltuielilor suportate pentru hrana organizată a angajaților/zilierilor, luînd în considerare limita stabilită la pct. 40, se permite în baza următoarelor documente confirmative:
1) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări care stabileşte politica de hrană organizată a angajaţilor/zilierilor, cu indicarea expresă a listei angajaţilor/zilierilor asiguraţi cu hrană și a limitei stabilite pentru fiecare an;
2) documentul ce reprezintă acordul angajatului/zilierilui pentru hrană;
3) documentele ce confirmă costul suportat pentru hrana angajaţilor/zilierilor, în cazul în care angajatorul/beneficiarul de lucrări, în mod independent, asigură hrana angajaţilor/zilierilor;
4) contractul privind prestarea serviciilor de catering, în cazul în care angajatorul/beneficiarul de servicii asigură hrana organizată a angajaţilor/zilierilor contractînd serviciile companiilor terţe;
5) factura fiscală;
6) foile de pontaj (tabelele de evidenţă a timpului de muncă al angajaţilor/zilierilor)/extras din Registrul de evidență al zilierilor.
42. Cheltuielile aferente acordării tichetelor de masă salariaţilor, suportate de către angajator, conform legii, sînt deductibile în scopul calculării impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, conform art. 24 alin. (191) din Cod.
43. Valoarea nominală deductibilă a unui tichet de masă pentru o zi lucrătoare este stabilită la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 166 din 21 septembrie 2017 cu privire la tichetele de masă.
44. Angajatorii pot acorda tichete de masă cu valoarea nominală mai mare, diferenţa dintre aceasta și valoarea nominală prevăzută la pct. 43 fiind nedeductibilă în scopuri fiscale.
Secţiunea a 3-a
Deducerea cheltuielilor pentru studiile profesionale ale angajaţilor
45. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile pentru studiile profesionale/de perfecţionare profesională, suportate în folosul angajaţilor pe parcursul perioadei fiscale, cu condiţia că asemenea cheltuieli sînt suportate exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător şi că se ține cont de necesitatea acestor studii/perfecţionări pentru categoria şi specificul de activitate a angajaţilor.
46. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 45 se permite în baza următoarelor documente confirmative:
1) ordinul intern al angajatorului ce specifică lista angajaţilor care beneficiază de studiile profesionale/de perfecţionare profesională;
2) contractul, factura fiscală sau alte documente care confirmă costurile suportate şi prestarea serviciilor de instruire profesională/perfecţionare profesională a angajaţilor.
Secţiunea a 4-a
Deducerea cheltuielilor privind amortizarea
47. Deducerea amortizării imobilizărilor necorporale se determină prin aplicarea metodei liniare cu termenul de utilizare limitat.
48. La stabilirea sumei deducerii amortizării, valoarea iniţială a imobilizărilor necorporale se distribuie pe perioada ce nu depăşeşte termenul funcţionării utile, începînd cu data recunoaşterii iniţiale a activului.
49. Durata de funcționare utilă a imobilizărilor necorporale se stabilește pentru termenul în decursul căruia acestea sînt utile întreprinderii. Modul de stabilire a duratei de funcționare utilă a imobilizărilor necorporale se efectuează potrivit cerinţelor standardelor de contabilitate (Standardele Naţionale de Contabilitate „Imobilizări necorporale și corporale”).
50. Modul de determinare şi deducere a cheltuielilor de amortizare şi reparaţie în scopuri fiscale a mijloacelor fixe este stabilit de Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019. Pentru perioada fiscală 2018–2019, agenții economici pot alege modul de calcul al amortizării și cheltuielilor pentru reparația proprietății conform art.26 și 27 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2018, sau conform art.261 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2019. Alegerea regimului fiscal se realizează prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic.
501. Pentru perioada fiscală 2020, agenții economici pot alege modul de calcul al amortizării şi cheltuielilor pentru reparația proprietății conform art.26 şi 27 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2018, sau conform art.261 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2020.
[Pct.501 introdus prin HG940 din 22.12.20, MO372-382/31.12.20 art.1140; în vigoare 01.01.21]
Secţiunea a 5-a
Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă şi de delegaţii
51. La cheltuielile de reprezentanţă ce ţin de activitatea de întreprinzător a entităţii se raportează doar cheltuielile suportate pentru primirea delegaţiilor, atît în Republica Moldova, cît şi în afara Republicii Moldova, ce contribuie la buna desfăşurare a activităţii de întreprinzător şi includ:
1) cheltuielile pentru primirea oficială a delegaţiilor, inclusiv a celor străine, pentru încheierea diverselor acorduri, contracte etc.;
2) cheltuielile pentru frecventarea manifestărilor culturale şi reprezentaţiilor teatralizate în procesul de negocieri ale unor acorduri în scop antreprenorial;
3) cheltuielile de transport în timpul primirii delegaţiilor conform programuluistabilit;
4) cheltuielile pentru achitarea serviciilor traducătorilor neîncadraţi în personalul întreprinderii;
5) cheltuielile pentru trataţii în timpul şi locul unde decurg negocierile de afaceri şi manifestările culturale respective;
6) сadouri/suvenire în mărimea ce nu depășește 2% din suma scutirii personale anuale, pentru fiecare persoană, primită în delegaţie/deplasare realizată conform programului.
52. Documentele ce confirmă primirea delegaţiilor (reprezentanţelor) sînt:
1) ordinul conducătorului întreprinderii, emis în baza înţelegerilor prealabile ale părţilor (programelor, acordurilor, scrisorilor, faxurilor etc.), în care se menţionează componenţa delegaţiilor, scopul, programul şi termenul vizitei;
2) informaţiile referitoare la rezultatele vizitei şi darea de seamă asupra cheltuielilor efectuate, justificate documentar.
Pentru asigurarea confirmării cheltuielilor de reprezentanţă se va asigura dispunerea ambelor categorii de documente din cele menţionate în prezentul punct.
53. Suma-limită a cheltuielilor de reprezentanţă care se permite spre deducere constituie 0,75% din venitul brut.
54. Deducerea cheltuielilor de delegații se efectuează în limitele normelor stabilite prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 5 ianuarie 2012 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova”.
Secţiunea a 6-a
Deducerea cheltuielilor de asigurare
55. Se permite deducerea primelor de asigurare plătite în baza contractelor de asigurare încheiate în corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare de către agenţii economici şi, după caz, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, din venitul provenit de la activitatea de întreprinzător, pentru următoarele clase de asigurare din cadrul:
1) asigurărilor obligatorii:
a) asigurări de răspundere civilă auto, care acoperă daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorilor;
b) asigurări de răspundere civilă avia, care acoperă răspunderea transportatorilor;
c) asigurări de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, care acoperă răspunderea transportatorilor;
d) asigurări de răspundere civilă feroviară, care acoperă răspunderea transportatorilor;
e) alte clase de asigurare pentru care este prevăzută încheierea contractelor de asigurare obligatorie în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător;
2) asigurărilor facultative:
a) asigurări de accidente, inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale;
b) asigurări de viaţă şi anuităţi (contractate în favoarea angajaţilor întreprinderii);
c) asigurări de vehicule terestre (altele decît cele feroviare), care acoperă daunele survenite la vehiculele terestre cu motor;
d) asigurări de vehicule de cale ferată, care acoperă daunele survenite la vehiculele de cale ferată care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane;
e) asigurări de nave aeriene, care acoperă daunele survenite la navele aeriene;
f) asigurări de nave maritime, lacustre şi fluviale, care acoperă daunele survenite la acestea;
g) asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă daunele suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate;
h) asigurări de incendiu şi de alte calamităţi naturale, care acoperă daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (aflate în proprietatea întreprinderii) cauzate de incendiu, explozie, furtună, energie nucleară, alunecări de teren, alte fenomene naturale în afară de furtună;
i) asigurări de bunuri, care acoperă daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (aflate în proprietatea întreprinderii) în cazul în care aceste daune sînt cauzate de grindină, îngheţ sau furt;
j) asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă daunele din prejudiciul produs terţilor în urma exploatării obiectelor industriale periculoase;
k) asigurări de răspundere civilă generală, contractate în baza Convenţiei la 19 mai 1956, şi Convenţiei vamale referitoare la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR din 14 noiembrie 1975, la care Republica Moldova este parte din 26 mai 1993;
l) alte asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă daunele din prejudiciul produs terţilor prin utilizarea şi exploatarea navelor aeriene şi vehiculelor de cale ferată;
m) alte asigurări ordinare şi necesare pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
În cazul asigurărilor indicate la subpct. 2) lit. h)-l) mărimea totală a defalcărilor permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător în scopuri fiscale nu poate depăşi 3% din suma venitului brut, obţinut din toate sursele, inclusiv din activitatea operaţională, de investiţii şi financiară.
Pentru contractarea asigurărilor subvenţionate de către stat, mărimea defalcărilor permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător în scopuri fiscale nu poate depăşi cota primei de asigurare, care urmează a fi plătită de către asigurat (întreprinderea agricolă, producătorul agricol etc.) în conformitate cu legile speciale respective.
Se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultative de asistență medicală ale angajatului în cuantumul stabilit de Cod.
Secţiunea a 7-a
Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile
56. În scopul aplicării prevederilor art. 29 din Cod:
1) mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulțirea bazei valorice a resurselor naturale (baza valorică la începutul perioadei de gestiune) cu rezultatul obţinut din împărţirea volumului extracției resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune la volumul total al extracției prognozat pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală):
| Vef. |
| Cext. = Bî. × | –––, |
| Vpl. |
unde:
Cext. – cheltuielile perioadei de gestionare legate de extracţia resurselor naturale;
Bî. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune;
Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală);
Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală) la începutul perioadei de gestiune.
Baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune se determină ca diferenţa dintre baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente şi suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă:
Bî. = Bî.p.prec. - Cp.prec. ,
unde:
Bî. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune;
Bî.p.prec. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente;
Cp.prec. – cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.
Volumul prognozat al extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune curentă se determină ca diferenţa dintre volumul prognozat pentru zăcămîntul respectiv în perioada de gestiune precedentă şi volumul extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.
Dacă depozitul natural continuă să fie exploatat după epuizarea totală a bazei valorice a resurselor naturale, pentru determinarea cheltuielilor spre deducere, suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale nu se calculează şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero.
Dacă extracţia resurselor naturale din depozitul natural s-a terminat pînă la deducerea totală a cheltuielilor legate de explorarea şi exploatarea resurselor naturale, valoarea reziduală a resurselor naturale se deduce în perioada gestionară curentă şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero;
2) suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se determină ca raportul dintre cheltuielile necesare (prognozate) pentru recultivare şi soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:
| Crec.pl. | |
| Crec.ter. = | –––– | × Vef. , |
| Vpl. | |
unde:
Crec.ter. – suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor perioadei de gestiune curente;
Crec.pl. – suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune;
Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală) perioadei de gestiune;
Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).
Suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor (Crec.pl.) în perioada de gestiune se determină ca diferenţa dintre suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă şi suma cheltuielilor pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere;
3) suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern. Mărimea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole se determină ca raportul dintre costul pierderilor şi soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:
| Crec.p.p.a.pl. | |
| Crec.p.p.a. = | –––––– | × Vef. , |
| Vpl. | |
unde:
Crec.p.p.a. – suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune curentă;
Crec.p.p.a.pl. – costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificată);
Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală);
Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).
Costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificate) se determină ca diferenţa dintre costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă şi costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere.
Secţiunea a 8-a
Deducerea cheltuielilor legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice ale asigurătorului
57. Deducerea cheltuielilor legate de formarea de către asigurător a rezervelor tehnice şi rezervelor matematice se efectuează în mărimea sumelor defalcate în aceste rezerve, obţinute ca rezultat al calculelor trimestriale şi anuale, efectuate în conformitate cu actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare emise în acest sens. Deducerea cheltuielilor se efectuează în perioada fiscală de gestiune.
Secţiunea a 9-a
Deducerea cheltuielilor privind donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare
58. Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare reprezintă donaţii efectuate în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Cod în scopurile prevăzute la art. 2şi3 dinLegea nr. 1420-XV din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie şi sponsorizare
59. Filantrop sau sponsor poate fi orice persoană rezidentă (juridică şi fizică) care desfășoară activitate de întreprinzător, indiferent de forma de proprietate, care efectuează donaţii filantropice sau de sponsorizare sub formă de:
1) transmitere dezinteresată (gratuită sau în condiţii avantajoase) a drepturilor de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra oricăror bunuri care sînt obiecte ale dreptului de proprietate, inclusiv asupra mijloacelor băneşti şi/sau obiectelor proprietăţii intelectuale;
2) executare şi prestare dezinteresată (gratuită sau în condiţii avantajoase) a lucrărilor şi serviciilor.
60. Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare pot fi efectuate atît în formă bănească, cît şi nebănească.
61. Agenții economici care pe parcursul perioadei fiscale au efectuat donaţii în scopuri filantropice sau de sponsorizare trebuie să confirme cheltuielile suportate pentru a primi dreptul de a deduce aceste cheltuieli.
62. Deducerea oricăror donaţii efectuate în decursul perioadei fiscale în scopuri filantropice sau de sponsorizare se permite în cuantum ce nu depăşeşte indicatorul stabilit la art. 36 alin. (1) din Cod din venitul impozabil.
63. Drept bază pentru acordarea donaţiilor filantropice sau a sponsorizărilor o constituie contractul de donație și cererea în formă scrisă din partea beneficiarilor care doresc să primească astfel de ajutor şi care, în cadrul Codului, au acest drept.
64. Agentul economic care face donaţia în formă nebănească, sub formă de un bun se consideră ca persoană care a vîndut bunul la un preţ ce reprezintă baza lui valorică ajustată. Calcularea bazei valorice ajustate a proprietăţii la momentul donaţiei se efectuează conform prevederilor pct. 88 din Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003. Pentru active, cu excepţia proprietăţii pentru care se calculează amortizarea şi a activelor de capital, baza valorică ajustată reprezintă valoarea contabilă a activelor la momentul donaţiei.
65. În cazul în care donaţiile au formă nebănească, confirmarea donaţiei se face în baza următoarelor documente:
1) contractul de donaţie filantropică/contract de sponsorizare încheiat între filantrop/sponsor şi beneficiarul ajutorului filantropic/sponsorizării în formă simplă scrisă, iar în cazul donării cu titlu filantropic/de sponsorizare a bunurilor imobile, autentificat notarial, cu specificarea fiecăreia dintre valorile donate (mărfuri şi materiale), menţionîndu-se scopul donaţiei sau destinaţia bunurilor donate;
2) contractul încheiat, împuternicirile oferite de destinatar şi, în cazul existenţei deciziei conducerii organizaţiei care acordă ajutorul filantropic/sponsorizarea, documentul primar cu regim special – factura fiscală.
66. În cazurile în care donaţiile filantropice sau sponsorizările au fost făcute sub formă monetară, suplimentar contractului de donaţie/sponsorizare, drept document confirmativ servește documentul de plată la adresa beneficiarilor.
[Secțiunea 10 abrogată prin HG642 din 26.08.20, MO221-225/28.08.20 art.768; în vigoare 01.01.21]
Secţiunea a 11-a
Deducerea cheltuielilor pentru acordarea burselor private
68. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentruacordareaburselorprivateconformLegiinr. 130din11 iulie 2014 privind bursele private.
69. Cuantumul bursei private acordate lunar nu poate depăși trei salarii minime pe țară din luna respectivă și se stabilește în contractul de acordare a bursei private.
70. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 67 se permite numai la prezentarea următoarelor documente confirmative:
1) copia contractului de admitere la studii şi/sau adeverința emisă de instituția de învăţămînt (pe teritoriul Republicii Moldova sau în străinătate);
2) copia contractului de acordare a bursei private.
71. BurseleacordatecuîncălcareaprevederilorLegiinr. 130 din 11 iulie 2014 nu sînt deductibile în scopuri fiscale.
Secţiunea a 12-a
Deducerea cheltuielilor pentru organizarea procesului de instruire a ucenicilor în programele de formare profesională tehnică prin învățămînt dual
72. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile legate de organizarea şi realizarea programelor de formare profesională tehnică prin învăţămînt dual, inclusiv cele ce ţin de:
1) remunerarea (salariul sau retribuția conform contractelor de prestări servicii) maiștrilor-instructori în producție și salariile ucenicilor;
2) asigurarea ucenicilor cu materiale necesare pentru instruirea practică (în special, unelte și materiale consumabile) și cu echipamente, după caz;
3) punerea la dispoziție și întreținerea spațiilor de instruire a ucenicilor.
73. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct.72 din prezentul Regulament se permite la prezentarea următoarelor documente confirmative:
1) ordinul intern al angajatorului, care specifică lista ucenicilor admiși la programul de formare profesională tehnică prin învățămînt dual;
2) acordul de cooperare încheiat între agentul economic și instituția de învățămînt profesional tehnic;
3) contractul de ucenicie în învățămîntul dual, încheiat între agentul economic și ucenic;
4) contractul, factura sau alte documente care confirmă costurile suportate de agentul economic în legătură cu programul de formare profesională tehnică prin învățămîntul dual respectiv.
Secţiunea a 13-a
Cheltuieli nepermise spre deducere
74. Nu se permite deducerea:
1) cheltuielilor personale şi familiale;
2) sumelor plătite la procurarea terenurilor;
3) sumelor plătite la procurarea proprietăţii pentru care se calculează amortizarea şi faţă de care se aplică prevederile art. 26, 261, 28 şi 29 din Cod;
4) sumelor pentru compensaţii, remuneraţii, dobînzi, plăţi pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţii de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume;
5) pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente. În sensul prezentului punct, pierderea reprezintă diferența dintre suma anuală a costului vânzărilor și suma anuală a venitului din vânzări, înregistrată în evidența contabilă pentru întreaga perioadă fiscală, în relație cu o persoană interdependentă.
Prevederile prezentului punct nu se aplică relațiilor dintre membrii aceleiași cooperative sau aceluiași grup de producători agricoli, precum și relațiilor dintre cooperativa sau grupul de producători agricoli cu membrii săi.
[Pct.74 subpct.5) modificat prin HG940 din 22.12.20, MO372-382/31.12.20 art.1140; în vigoare 01.01.21]
6) cheltuielilor pentru care s-au format obligaţiuni privind persoanele interdependente care folosesc metoda de casă;
7) cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare;
8) cheltuielilor neconfirmate documentar, ce depăşesc limita stabilitădeCod din venitul impozabil al contribuabilului;
9) sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător și persoanelor fizice care desfășoară activități independente;
10) plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante în mediul înconjurător şi folosirea supralimită a resurselor naturale;
11) cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice referitoare la terenuri sau alte bunuri supuse amortizării, precum şi a altor cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii ori precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor;
12) impozitelor pe venit, penalităţilor şi amenzilor aferente lor, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative;
13) impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul;
14) sumelor din reevaluarea, deprecierea mijloacelor fixe şi altor active, precum şi din modificarea valorii investiţiilor imobiliare pînă la valoarea justă;
15) altor cheltuieli ce depăşesc limite stabilite de Cod.
75. Contribuabilul care aplică contabilitatea angajamentelor nu are dreptul la deducerea cheltuielilor pînă la momentul efectuării plăţilor, dacă aceste sumereprezintă datorie faţă de o persoană interdependentă care aplică contabilitatea de casă.
Capitolul VII
FACILITĂŢI FISCALE AFERENTE IMPOZITULUI PE VENIT
80. Facilităţile (scutirile) aferente impozitului pe venit sînt reglementate de prevederile titlului II din Codul şi ale Legii pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal, precum şi ale legii bugetului de stat pe anul respectiv. La determinarea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, agenţii economici pot utiliza facilităţile sub formă de:
1) reducere parţială sau totală a venitului impozabil;
2) scutire a unui anumit cuantum al venitului;
3) reducere a cotei de impozitare sau scutire totală ori parţială de plata impozitului.
81. Anumite categorii de contribuabili, la respectarea unor condiţii, beneficiază de scutirea aferentă impozitului pe venit, pornind de la un anumit cuantum al venitului obţinut în urma desfăşurării activităţii.
În asemenea cazuri, mărimea facilităţii, luînd în calcul scutirea unui anumit cuantum al venitului, se determină în următorul mod:
1) ținînd cont de datele contabilităţii financiare, se determină cuantumul venitului ce urmează a fi scutit de impozitare;
2) se determină ponderea venitului scutit de impozitare în totalul de venituri, cu excepţia altor venituri scutite de impozitare;
3) se determină cuantumul cheltuielilor aferente obţinerii venitului scutit de impozitare prin aplicarea ponderii procentuale determinate la subpct. 2) la mărimea totală a cheltuielilor. În cazul în care cheltuielile efective aferente nemijlocit obţinerii venitului scutit de impozitare sînt mai mari decît cuantumul cheltuielilor determinat prin aplicarea ponderii, se utilizează indicatorul mai mare;
4) se determină profitul aferent venitului scutit de impozitare, a cărui mărime se determină ca diferenţa dintre indicatorul stabilit la subpct. 1) şi cel stabilit la subpct. 3);
5) se determină raportul dintre profitul obţinut pornind de la mărimea venitului scutit de impozitare (indicatorul subpct. 4)) şi profitul obţinut în perioada gestionară pînă la impozitare;
6) indicatorul reflectat la subpct. 5) se utilizează la determinarea sumei facilității acordate dintr-un anumit cuantum al venitului, prin înmulțirea indicatorului respectiv cu suma venitului pînă la aplicarea facilității fiscale.
82. În scopul aplicării art. 49 din Cod, noțiunea de mărfuri (servicii) produse în zona economică liberă corespunde genurilor de activitate pasibile desfășurării activității în zona economică liberă care sînt stabilite la art. 6 alin. (10) din Legea nr. 440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere.
Mărfurile sînt calificate ca fiind „produse în zonă” la întrunirea alternativă a condițiilor stabilite de prevederile art. 7 alin. (41) din Legea cu privire la zonele economice libere.
În vederea asigurării corectitudinii aplicării facilităţii fiscale pentru agenţii economici care livrează mărfuri (servicii) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export, se va asigura dispunerea de următoarele documente:
1) declaraţia în formă arbitrară, care va conţine informaţia despre participanţii tranzacţiei, mărfurile şi serviciile produse în zonă livrate pentru producerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;
2) contractele de livrare a mărfurilor (serviciilor) pentru producerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;
3) facturile fiscale aferente.
Contribuabilii pot beneficia de facilitățile prevăzute la art. 49 lit. c) și d) din Cod în mod repetat, la îndeplinirea condițiilor stabilite.
Facilitățile fiscale stabilite la art. 49 din Cod nu se aplică pentru Aeroportul Internațional Liber „Mărculești” și Portul Internațional Liber „Giurgiulești”.
83. Unul şi acelaşi agent economic (contribuabil), la respectarea condiţiilor stipulate prin legislaţie, are dreptul să beneficieze de facilităţile fiscale aferente impozitului pe venit.
La determinarea mărimii facilităţii, este necesar să se țină cont de succesiunea acordării facilităţilor:
1) iniţial, se determină facilităţile care prevăd reducerea venitului impozabil cu suma facilităţii determinată în conformitate cu prevederile legislaţiei;
2) ulterior, din venitul impozabil rămas după diminuarea lui cu venitul supus înlesnirii, se determină facilitatea(facilităţile) care prevede(prevăd) reducerea cotei impozitului pe venit.