privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi

LEGE nr. 140 din 14.06.2013 · PARLAMENTUL · publicat 02.08.2013
pe legis.md
Trimiteri: 40 legateMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Versiune în vigoare din data 02.06.17 în baza modificărilor prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Prezenta lege stabileşte procedurile de identificare, evaluare, asistenţă, referire, monitorizare şi evidenţă a copiilor aflați în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, precum şi autorităţile şi structurile responsabile de aplicarea procedurilor respective.

Articolul 2. Sfera de aplicare

În condiţiile prezentei legi, copiii beneficiază de protecţie fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, de cetăţenie, apartenenţa etnică sau originea socială, de statutul obținut prin naştere, de situaţia materială, de gradul şi tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de creştere şi educaţie a copiilor, a părinţilor lor ori a altor reprezentanţi legali ai acestora, de locul aflării lor (familie, instituţie educaţională, serviciu social, instituţie medicală, comunitate etc.).

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate au următoarele semnificaţii:

autoritate centrală pentru protecţia copilului – Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, abilitat să elaboreze, să promoveze şi să monitorizeze realizarea politicii statului în domeniul protecţiei copilului;

autoritate tutelară locală – primarii de sate (comune) și de oraşe;

autoritate tutelară teritorială – secţiile/direcţiile asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia municipală pentru protecţia copilului Chişinău. În municipiile Bălţi şi Chişinău autorităţile tutelare teritoriale exercită și atribuţiile de autoritate tutelară locală, cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora, în cadrul cărora atribuțiile de autoritate tutelară locală sînt exercitate de primarii unităţilor administrativ-teritoriale respective;

copil – persoană care nu a împlinit vîrsta de 18 ani şi nu are capacitatea de exerciţiu deplină;

copil aflat în situaţie de risc – copil în privința căruia, ca urmare a evaluării, se constată una sau mai multe din situațiile prevăzute la art. 8;

copil separat de părinţi – copilul lipsit efectiv de grija părinţilor în situaţii determinate de absenţa acestora, inclusiv în cazul plecării părinţilor la muncă peste hotare, copilul luat de la părinţi din cauza existenţei pericolului iminent pentru viaţa sau sănătatea acestuia, precum şi copilul căruia i s-a stabilit statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească;

copil abandonat – copilul identificat ca fiind fără părinţi sau fără alt însoţitor legal în cazul în care nu pot fi stabilite datele de identitate nici ale copilului, nici ale părinţilor lui;

interesul superior al copilului – asigurarea condițiilor adecvate pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, ținînd cont de particularitățile individuale ale personalității lui și de situația concretă în care acesta se află;

familie – părinţii şi copiii acestora;

familie extinsă – rudele copilului pînă la gradul IV inclusiv;

reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele copilului;

management de caz – metoda principală de lucru a specialistului în protecția drepturilor copilului sau a asistentului social, cu ajutorul căreia acesta evaluează necesităţile copilului şi ale familiei lui în colaborare cu ei, coordonează, monitorizează, evaluează şi susţine copilul şi familia acestuia pentru ca ei să poată beneficia de serviciile şi prestaţiile sociale care să răspundă acestor necesităţi;

echipă multidisciplinară – grup convocat de specialistul în protecția drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor aflați în situații de risc;

plan individual de asistenţă – document prin care se realizează planificarea serviciilor, a prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie a copilului în baza evaluării complexe a acestuia şi a familiei sale;

violenţă împotriva copilului – forme de rele tratamente aplicate de către părinţi/reprezentanţii legali/persoana în grija căreia se află copilul sau de către orice altă persoană, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea, care includ tipurile de violență definite în art. 2 din Legea nr. 45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie;

neglijarea copilului – omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a responsabilităţilor privind creşterea și educarea copilului, fapt care pune în pericol dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală sau socială, integritatea lui corporală, sănătatea lui fizică sau psihică. Neglijarea poate lua următoarele forme:

a) neglijare alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriția acestuia;

b) neglijare vestimentară – lipsa de îmbrăcăminte şi/sau de încălţăminte, în special a celor necesare pentru perioada rece a anului;

c) neglijare a igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală, condiții de locuit insalubre, care amenință viața sau sănătatea copilului;

d) neglijare medicală – lipsa ori refuzul îngrijirilor medicale necesare pentru protecția vieții, integrității corporale și a sănătății copilului, neadresarea la medici în cazuri de urgenţă;

e) neglijare educaţională – refuzul încadrării copilului într-o instituție școlară, neşcolarizarea copilului;

f) neglijare emoţională – ignorarea problemelor psihoemoționale ale copilului;

g) neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiții ori circumstanțe în care lipsa de supraveghere poate conduce la îmbolnăvirea copilului, traumatismul copilului, exploatarea copilului sau decesul acestuia;

pericol iminent – circumstanțe care indică în mod cert asupra existenței elementelor constitutive ale unei infracțiuni contra vieții și/sau sănătății copilului şi care au sau pot avea impact grav asupra integrității fizice și/sau psihice a acestuia;

luarea copilului de la părinți – procedură prin care copilul este separat de părinți sau de persoanele în grija cărora acesta se află, efectuată în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale Codului familiei;

plasament – măsură de protecţie a copilului separat de părinţi prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea acestuia în servicii sociale de plasament;

plasament de urgenţă – plasamentul copilului ale cărui viaţă sau sănătate sînt în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o perioadă de pînă la 72 de ore;

plasament planificat – plasamentul copilului într-un serviciu social, pentru o perioadă determinată de timp, conform prevederilor planului individual de asistenţă;

specialist în protecția drepturilor copilului – funcționar public din cadrul primăriei care realizează activități de suport pentru îndeplinirea atribuțiilor autorității tutelare locale.

Articolul 4. Principiile protecţiei copilului aflat în situaţie de risc şi a copilului separat de părinţi

Protecţia copilului se realizează conform următoarelor principii:

a)asigurarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b)respectarea priorității privind creșterea și educarea copilului în familie;

c)dreptul prioritar al părinților de a-și educa copiii conform propriilor convingeri și responsabilitatea primară a părinților pentru creșterea, educarea și protecția copiilor lor;

d)obligația statului de a asigura familiei asistența necesară pentru creșterea și educarea copiilor;

e)egalitatea șanselor și nediscriminarea;

f)cooperarea intersectorială și intervenția multidisciplinară;

g)asistența individualizată a fiecărui copil;

h)respectarea demnității copilului;

i)asigurarea participării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, ținînd cont de vîrsta și de gradul său de maturitate;

j)asigurarea continuității în creșterea și educarea copilului, ținînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;

k)celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

l)responsabilitatea autorităților pentru asigurarea protecției împotriva violenței, neglijării și exploatării copilului.

Articolul 5. Cadrul general de activitate al autorităţilor tutelare

(1) Autorităţile tutelare trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru asistenţa şi suportul copiilor şi al familiilor acestora în scopul prevenirii separării copilului de mediul familial sau, după caz, în scopul (re)integrării acestuia în familie.

(2) Plasamentul copilului poate fi dispus de autorităţile tutelare numai în cazul în care, în urma evaluărilor, se constată că menţinerea copilului alături de părinţi nu este posibilă sau contravine interesului superior al acestuia.

(3) În cazul separării copilului de familie, autoritatea tutelară teritorială va dispune plasamentul copilului ţinînd cont de prioritatea plasamentului sub tutelă în familia extinsă faţă de celelalte tipuri de plasament, iar în cazul în care acest lucru este imposibil, de prioritatea plasamentului în serviciile de tip familial faţă de serviciile de tip rezidenţial.

Capitolul II

ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR TUTELARE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI

Articolul 6. Atribuţiile autorităţii tutelare locale

(1) Autoritatea tutelară locală are următoarele atribuţii:

a)asigură recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului, se autosesizează în cazul identificării unor copii aflați în situaţie de risc;

b)coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului;

c)în limita atribuţiilor sale și în cooperare cu autoritatea tutelară teritorială, întreprinde acţiunile necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul familial sau pentru (re)integrarea copilului în familie;

d)asigură evaluarea familiilor cu copii aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți;

e)asigură luarea copilului de la părinți sau de la persoanele în grija cărora se află acesta în cazul existenței unui pericol iminent pentru viața sau sănătatea lui;

f)asigură plasamentul de urgență al copiilor separați de părinți;

g)asigură instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinți sînt plecați peste hotare;

h)asigură luarea și scoaterea de la evidență a familiilor cu copii aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți;

i)participă la procedura de luare a copilului de la părinţi;

j)eliberează şi transmite autorităţii tutelare teritoriale avize privind plasamentul planificat al copiilor;

k)cooperează, la nivel local, cu instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului;

l)coordonează procesul de monitorizare a situaţiei familiilor cu copii aflați în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;

m)coordonează procesul de analiză a situaţiei la nivel local privind protecţia copiilor aflați în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;

n)planifică şi decide realizarea măsurilor de informare a populaţiei privind drepturile copilului;

o)în limita atribuţiilor sale, întreprinde măsurile necesare pentru respectarea drepturilor patrimoniale ale copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;

p)colaborează cu autoritățile tutelare teritoriale și centrale în vederea protecției copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de interes comun.

(2) Autoritatea tutelară locală își exercită atribuțiile direct sau prin intermediul specialistului pentru protecția drepturilor copilului angajat în cadrul primăriei.

Articolul 7. Atribuţiile autorităţii tutelare teritoriale

Autoritatea tutelară teritorială are următoarele atribuţii:

a)recepţionează, înregistrează şi transmite, conform competenţei, sesizările privind încălcarea drepturilor copilului;

b)în limita atribuţiilor, acordă sprijin autorităţilor tutelare locale în procesul de identificare, evaluare şi asistenţă a copiilor aflați în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi şi participă la acest proces în caz de necesitate;

c)întreprinde, în colaborare cu autoritatea tutelară locală, acţiunile necesare privind prevenirea separării copilului de mediul familial sau privind (re)integrarea lui în familie;

d) asigură plasamentul planificat al copiilor separați de părinți;

e) asigură stabilirea/retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească;

f) asigură stabilirea statutului de copil adoptabil;

g) ţine evidenţa copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească aflaţi în plasament planificat, recepţionează/sistematizează datele privind copiii aflaţi în evidenţa autorităţilor tutelare locale;

h) asigură reprezentarea intereselor şi a drepturilor copiilor în instanţa de judecată;

i) asigură, la nivel teritorial, cooperarea dintre instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului;

j) determină necesităţile de formare profesională a specialiştilor implicaţi în protecţia copilului în domeniul respectării drepturilor copilului;

k) efectuează analiza datelor privind situația copiilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă și prezintă propuneri consiliului raional/ municipal privind instituirea sau dezvoltarea serviciilor sociale în conformitate cu necesitățile identificate;

l) întreprinde măsuri de informare a populaţiei privind drepturile copilului;

m) colaborează cu autoritățile tutelare locale, teritoriale și centrale în vederea protecției copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de interes comun.

n) asigură stabilirea şi plata indemnizaţiilor pentru copiii adoptaţi şi cei aflaţi sub tutelă/curatelă din contul bugetului de stat prin transferuri cu destinaţie specială către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.

Capitolul III

IDENTIFICAREA, EVIDENŢA ŞI ASISTENŢA COPIILOR AFLAȚI ÎN SITUAŢIE DE RISC

Articolul 8. Identificarea copiilor aflați în situaţie de risc

Autoritatea tutelară locală este obligată să se autosesizeze şi/sau să asigure recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor cu privire la copiii aflaţi în următoarele situaţii:

a)copiii sînt supuși violenței;

b)copiii sînt neglijaţi;

c)copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;

d)copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;

e)părinţii copiilor au decedat;

f)copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;

g)părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi îngrijirea copilului;

h)copiii au fost abandonaţi de părinţi;

i) în privința unuia dintre părinții copilului este instituită o măsură de ocrotire judiciară (ocrotire provizorie, curatelă sau tutelă)

(Se modifică prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297)

Articolul 9. Evaluarea situaţiei copilului, evidenţa şi asistenţa copiilor aflați în situaţie de risc

(1)Autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului dispune evaluarea iniţială a situaţiei copilului de către specialistul pentru protecția drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, cu implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor specialişti din domeniul ocrotirii sănătăţii, educaţiei, ordinii publice etc.:

a)în termen de 24 de ore – în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art. 8 lit. a)–c);

b)imediat – în cazul în care din conţinutul sesizării se constată existenţa unui pericol iminent pentru copil, precum şi în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art. 8 lit. d)–i).

(2) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art. 8 lit. a) și b) s-au produs în afara familiei, măsurile specificate la alin. (1) se întreprind cu acordul prealabil al părinţilor/reprezentantului legal al copilului, cu excepţia cazurilor în care dezacordul acestora contravine interesului superior al copilului.

(3) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art. 8 lit. a)–c) s-au produs într-un serviciu de plasament, autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului întreprinde măsurile prevăzute la alin. (1), asigurînd securitatea pentru viaţa şi sănătatea copilului, şi informează imediat autoritatea tutelară teritorială care va decide asupra măsurilor de protecţie a copilului.

(4) Dacă în urma evaluării iniţiale a situației copilului se confirmă situaţia de risc pentru copil, autoritatea tutelară locală dispune imediat luarea în evidenţă a copilului aflat în situaţie de risc.

(5) Registrul de evidenţă a copiilor aflați în situaţii de risc se ţine de către autoritatea tutelară locală, fiind completat de către specialistul pentru protecția drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar.

(6) Evaluarea, asistenţa şi monitorizarea copilului aflat în situaţie de risc se realizează prin utilizarea metodei managementului de caz, aprobată de autoritatea centrală pentru protecţia copilului.

(7) În cazul recepţionării informaţiei despre copiii aflaţi în situaţia de risc prevăzută la art. 8 lit. h), autoritatea tutelară locală sau specialistul pentru protecția drepturilor copilului participă la întocmirea actului de abandon al copilului într-o instituţie sau a procesului-verbal privind găsirea copilului.

(8) În cazul în care locul aflării copilului este altul decît domiciliul părinţilor, autoritatea tutelară locală sesizează autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază domiciliază părinţii în scopul prezentării datelor necesare pentru realizarea evaluării iniţiale şi complexe a situaţiei copilului.

Articolul 10. Luarea copilului de la părinți sau de la persoanele în grija cărora acesta se află

(1) În cazul în care, ca urmare a evaluării iniţiale, se constată existenţa unui pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află, comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore.

(2) Procedura de luare a copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află se efectuează cu participarea obligatorie a autorității tutelare locale sau a reprezentantului acesteia, a specialistului pentru protecția drepturilor copilului, a asistentului social comunitar, a medicului/asistentului medicului de familie și a ofițerului de sector al poliției.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1), autoritatea tutelară locală, în termen de 3 zile lucrătoare, va porni o acţiune în instanţa de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti sau privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părintești. Dacă această cerinţă nu este îndeplinită, copilul va fi înapoiat imediat părinţilor.

(4) Cu excepția situației prevăzute la alin. (1), luarea copilului de la părinți se efectuează numai în baza unei hotărîri a instanței de judecată privind decăderea din drepturile părintești sau a unei hotărîri a instanței de judecată privind luarea copilului fără ca părinții să fie decăzuți din drepturile părintești conform prevederilor art. 67–69, 71 și 72 din Codul familiei.

Capitolul IV

PROTECŢIA COPIILOR SEPARAŢI DE PĂRINŢI

Articolul 11. Plasamentul de urgenţă

(1) Autoritatea tutelară locală emite dispoziţia privind plasamentul de urgenţă al copilului și informează în acest sens autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază este locul de plasament al copilului în cazul luării copilului de la părinți în condițiile art. 10 alin. (1) sau în cazul lipsei părinților în momentul identificării copilului în situaţiile specificate la art. 8 lit. d)–h).

(2) Ţinînd cont de interesul superior al copilului, acesta poate fi plasat de urgenţă în:

a) familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii apropiate (vecini, prieteni de familie etc.) și care doresc să primească/să ţină copilul pentru a-l creşte şi educa în familia lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la necesitatea asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educația copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică;

b) servicii de plasament de tip familial;

c) servicii de plasament de tip rezidenţial.

(3) Copilul separat de părinţi poate fi plasat de urgenţă pe un termen de pînă la 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului de plasament pînă la 45 de zile, perioadă în care se efectuează evaluarea complexă a situaţiei copilului.

Articolul 12. Plasamentul planificat

(1) Plasamentul planificat al copilului se efectuează conform dispoziţiei autorităţii tutelare teritoriale, cu avizul autorităţii tutelare locale şi numai în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, modul de organizare și funcționare a căreia este aprobat de Guvern.

(2) Copiii pot fi plasaţi în:

a)serviciul de tutelă/curatelă;

b)serviciul de plasament de tip familial (casă de copii de tip familial, asistenţă parentală profesionistă);

c)serviciul de plasament de tip rezidenţial (casă comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de instituţie rezidenţială).

Articolul 13. Copiii ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare

(1) Informaţia privind identificarea copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sînt plecaţi/este plecat la muncă peste hotare se prezintă autorităţii tutelare locale de către:

a) administraţia instituţiilor educaţionale – semestrial, pînă la data de 30 octombrie și, respectiv, 30 aprilie a fiecărui an;

b) specialistul în protecția drepturilor copilului, asistentul social comunitar, medicul/asistentul medicului de familie sau ofiţerul de sector al poliției – în termen de 3 zile de la data identificării copilului.

(2) În baza informaţiei menţionate la alin. (1), autoritatea tutelară locală dispune efectuarea evaluării situaţiei copilului de către specialistul în protecția drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, şi emite, cu consimțămîntul părinților/unicului părinte, dispoziţia de instituire a tutelei/curatelei conform prevederilor legislaţiei dacă în urma evaluării iniţiale se constată că condiţiile de creştere şi educație a copilului sînt adecvate.

(3) Evaluarea situației copilului de către specialistul în protecția drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, se efectuează în termen de pînă la 30 de zile.

(4) Părinții/unicul părinte care pleacă peste hotare pe un termen mai mare de 3 luni și ai căror copii rămîn în Republica Moldova urmează să informeze în prealabil autoritatea tutelară locală despre persoana în grija căreia rămîn copiii.

Capitolul V

DETERMINAREA STATUTULUI COPILULUI

Articolul 14. Copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească

(1) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se atribuie copiilor:

a)ai căror părinți lipsesc o perioadă mai mare de 30 de zile din cauza aflării la tratament în condiții de staționar în instituții medicale, fapt confirmat de certificatul medical eliberat de instituția medicală corespunzătoare;

b)ai căror părinţi nu au posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiile de creştere şi educare a copiilor din cauza unor probleme grave de sănătate, fiind ţintuiţi la pat, fapt confirmat de certificatul consiliului de expertiză medicală a vitalităţii sau de certificatul medical eliberat de instituţia medicală care supraveghează pacientul;

c)ai căror părinţi se află în arest, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;

d)luaţi de la părinţi fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;

e)ai căror părinţi lipsesc, fiind anunţaţi în căutare de către organele de drept pentru comiterea de infracţiuni, fapt confirmat printr-un act eliberat de organul de poliţie;

f)ai căror părinţi au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;

g)ale căror date de identitate nu sînt cunoscute;

h)în privința părinților cărora se află în derulare procese judiciare privind decăderea din drepturile părintești, privind limitarea în capacitatea de exercițiu sau declararea incapacității de exercițiu sau privind declararea lor ca fiind dispăruți fără urmă sau decedați.

(2) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:

a) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art. 47 alin. (5)–(6) și art. 48 din Codul familiei;

b) încetării circumstanţelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol şi constatării faptului că părinţii/unicul părinte sînt apţi să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile privind creşterea şi educaţia copiilor, fapt confirmat prin avizul autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii;

c) prezentării adeverinţei de eliberare dintr-o instituţie penitenciară sau de sub arest a mamei/tatălui copilului şi a cererii acestora cu privire la înapoierea copilului, depusă la autoritatea tutelară teritorială care a stabilit statutul copilului, precum şi a avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului pentru educaţie mamei/tatălui, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor;

d) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părinteşti;

e) pronunţării hotărîrii instanţei de judecată privind înapoierea copilului care a fost luat de la părinţi fără ca aceștia sa fie decăzuți din drepturile părinteşti conform procedurii judiciare;

f) scoaterii mamei/tatălui de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale în condiţiile art. 284 şi 285 din Codul de procedură penală;

g) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu;

h) obţinerii documentelor ce confirmă identitatea copilului ale cărui date de identitate nu erau cunoscute, precum și a datelor despre părinţii lui, în baza avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor.

Articolul 15. Copiii rămaşi fără ocrotire părintească

(1)Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se atribuie copiilor ai căror părinţi:

a)sînt decedaţi, fapt confirmat printr-un certificat de deces;

b)au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;

c) sînt supuşi unei măsuri de ocrotire judiciare, fapt confirmat prin hotărîre a instanței de judecată;

d) au fost declaraţi dispăruţi fără urmă, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;

e) au fost declaraţi decedaţi, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;

f) i-au abandonat, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată.

(2) Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:

a) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti a părinților copilului;

b) restabilirii în drepturile părinteşti a mamei/tatălui copilului;

c) adopţiei copilului, încuviinţată printr-o hotărîre a instanţei de judecată;

d) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art. 47 alin. (5) și (6) și art. 48 din Codul familiei;

e) expirării sau revocării măsurii de ocrotire judiciare instituite în privinţa mamei/tatălui copilului;

f) pronunțării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea capacităţii de exerciţiu depline a mamei/tatălui copilului;

g) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind dispărută/dispărut fără urmă;

h) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind decedată/decedat;

i) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu.

(Se modifică prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297)

Articolul 16. Termenul de determinare a statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească

(1) Autoritatea tutelară teritorială în evidenţa căreia se află copilul, în cooperare cu autoritatea tutelară locală, întreprinde acţiunile necesare pentru (re)integrarea în familie a copilului sau pentru stabilirea statutului copilului, acţiuni care, cumulativ, nu vor depăşi 6 luni.

(2) Măsurile de (re)integrare a copilului în familie se efectuează conform unui plan individual de asistenţă.

Articolul 17. Stabilirea statutului copilului

(1) Dispoziţia privind stabilirea sau retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească se emite de către autoritatea tutelară teritorială.

(2) Concomitent cu emiterea dispoziţiei privind stabilirea statutului de copil rămas fără ocrotire părintească, autoritatea tutelară teritorială emite dispoziţia privind stabilirea statutului de copil adoptabil, luarea în evidenţă a acestuia şi întreprinderea măsurilor de adopţie a copilului conform prevederilor legislaţiei, cu excepţia copiilor rămaşi fără ocrotire părintească care sînt plasaţi sub tutelă/curatelă în familia extinsă.

Articolul 18. Evidenţa copiilor separaţi de părinţi

(1) Evidenţa copiilor separaţi de părinţi se ține de către:

a) autoritatea tutelară locală care a dispus plasamentul de urgenţă sau instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare;

b) autoritatea tutelară teritorială care a emis dispoziţia de plasament planificat;

c) autoritatea centrală pentru protecţia copilului, pe baza datelor prezentate de autorităţile tutelare teritoriale.

(2) Registrele de evidenţă a copiilor separaţi de părinţi se țin de către autoritatea tutelară locală şi de către specialiştii responsabili din cadrul autorităţilor tutelare teritoriale.

Capitolul VI

COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI

Articolul 19. Cooperarea dintre autorităţile tutelare

Autorităţile tutelare locale şi cele teritoriale din diferite unităţi administrativ-teritoriale sînt obligate să coopereze în domeniul protecţiei copilului prin obţinerea şi transmiterea informaţiilor şi a documentelor necesare pentru identificarea, evaluarea, acordarea asistenţei şi stabilirea statutului copiilor.

Articolul 20. Cooperarea intersectorială

Angajaţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai structurilor, instituţiilor şi serviciilor din cadrul sau subordonate acestora, care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, organelor de drept în conformitate cu mecanismul de cooperare intersectorială aprobat de Guvern sînt obligaţi:

a) să transmită autorităţii tutelare competente sesizările privind copiii aflați în situaţie de risc, precum şi cele privind cazurile de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor în cadrul serviciilor sociale, al instituţiilor medicale, educaţionale, culturale;

b) să participe la activitatea echipelor multidisciplinare în procesul de evaluare iniţială şi complexă a situaţiei copilului la solicitarea autorității tutelare locale, precum şi la elaborarea şi implementarea planului individualizat de asistenţă;

c) să realizeze măsuri de prevenire a situaţiilor de risc pentru copii.

Capitolul VII

RĂSPUNDEREA

Articolul 21. Respectarea termenelor şi procedurilor în activitatea autorităţilor tutelare

(1) Autorităţile tutelare sînt obligate să respecte temenele şi procedurile în procesul de identificare, luare în evidenţă, plasament, stabilire a statutului, monitorizare a situaţiei copiilor şi de prezentare a informaţiei autorităţilor de resort conform prevederilor prezentei legi, ale regulamentului de activitate aprobat de Guvern şi ale altor acte normative.

(2) În caz de nerespectare a termenelor şi procedurilor prevăzute de legislaţie, persoanele responsabile pot fi trase la răspundere în condiţiile legii.

Articolul 22. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Sînt pasibile de răspundere următoarele acţiuni/inacţiuni ale autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor responsabile:

a) nerespectarea condiţiilor legale de recepţionare şi înregistrare a sesizărilor privind copiii aflați în situaţie de risc;

b) încălcarea fără motive întemeiate a termenului stabilit de lege pentru iniţierea sau desfăşurarea procedurii de evaluare iniţială a situaţiei copilului şi de stabilire a statutului acestuia ori de (re)integrare a acestuia în familie;

c) asistenţa sau monitorizarea necorespunzătoare a copiilor aflați în situaţie de risc, a copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească sau a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;

d) tergiversarea fără motive întemeiate a prezentării către autoritatea centrală pentru protecţia copilului a informaţiei despre copiii separaţi de părinţi, copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească;

e) neasigurarea controlului asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire în familie a copiilor aflați în situaţie de risc care sînt în evidenţă, precum şi a copiilor aflaţi în plasament;

f) plasarea neîntemeiată sau cu încălcarea condiţiilor stabilite de lege în serviciul de plasament de tip rezidenţial a copilului separat de părinţi, a celui rămas temporar fără ocrotire părintească sau a celui rămas fără ocrotire părintească;

g) încălcarea fără motive întemeiate a termenului prevăzut de legislaţie pentru sesizarea autorităţii tutelare privind copiii aflați în situaţie de risc;

h) neîndeplinirea, fără motive întemeiate, de către părinţi, de către persoanele care îi înlocuiesc sau de către persoanele în grija cărora copiii se află potrivit legii a dispoziţiilor legitime ale autorităţii tutelare în scopul asigurării respectării drepturilor şi intereselor copiilor;

i) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor părinteşti, dacă aceasta a determinat plasamentul de urgenţă al copilului;

j) eschivarea sub orice formă a părinţilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc de la procesul de reintegrare a copilului în familie;

k) aflarea copilului în pericol iminent din cauza lipsei de supraveghere din partea părinților, a reprezentanților legali sau a altor persoane în grija cărora acesta se află.

(3) Prejudiciul material sau cel moral cauzat copilului de către persoane fizice sau juridice urmează a fi reparat în modul stabilit de lege.

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 23

(1) Prezenta lege intră în vigoare de la 1 ianuarie 2014.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

c) va elabora şi va adopta actele normative necesare pentru implementarea prezentei legi.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Codul familiei nr. 1316-XIV din 26 octombrie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 47–48, art. 210), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3, textul „condiţiile, modalitatea, formele şi efectele protecţiei juridice a copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească sau aflaţi în alte situaţii vulnerabile” se exclude.

2. La articolul 71 alineatul (3), textul „7 zile” se substituie cu textul „3 zile lucrătoare”.

3. Capitolul 17 se abrogă.

PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor CORMAN

Chișinău, 14 iunie 2013.

Nr. 140.