Articolul 14. Copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească
(1) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se atribuie copiilor:
a)ai căror părinți lipsesc o perioadă mai mare de 30 de zile din cauza aflării la tratament în condiții de staționar în instituții medicale, fapt confirmat de certificatul medical eliberat de instituția medicală corespunzătoare;
b)ai căror părinţi nu au posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiile de creştere şi educare a copiilor din cauza unor probleme grave de sănătate, fiind ţintuiţi la pat, fapt confirmat de certificatul consiliului de expertiză medicală a vitalităţii sau de certificatul medical eliberat de instituţia medicală care supraveghează pacientul;
c)ai căror părinţi se află în arest, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
d)luaţi de la părinţi fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
e)ai căror părinţi lipsesc, fiind anunţaţi în căutare de către organele de drept pentru comiterea de infracţiuni, fapt confirmat printr-un act eliberat de organul de poliţie;
f)ai căror părinţi au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
g)ale căror date de identitate nu sînt cunoscute;
h)în privința părinților cărora se află în derulare procese judiciare privind decăderea din drepturile părintești, privind limitarea în capacitatea de exercițiu sau declararea incapacității de exercițiu sau privind declararea lor ca fiind dispăruți fără urmă sau decedați.
(2) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:
a) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art. 47 alin. (5)–(6) și art. 48 din Codul familiei;
b) încetării circumstanţelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol şi constatării faptului că părinţii/unicul părinte sînt apţi să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile privind creşterea şi educaţia copiilor, fapt confirmat prin avizul autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii;
c) prezentării adeverinţei de eliberare dintr-o instituţie penitenciară sau de sub arest a mamei/tatălui copilului şi a cererii acestora cu privire la înapoierea copilului, depusă la autoritatea tutelară teritorială care a stabilit statutul copilului, precum şi a avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului pentru educaţie mamei/tatălui, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor;
d) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceștia să fie decăzuți din drepturile părinteşti;
e) pronunţării hotărîrii instanţei de judecată privind înapoierea copilului care a fost luat de la părinţi fără ca aceștia sa fie decăzuți din drepturile părinteşti conform procedurii judiciare;
f) scoaterii mamei/tatălui de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale în condiţiile art. 284 şi 285 din Codul de procedură penală;
g) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu;
h) obţinerii documentelor ce confirmă identitatea copilului ale cărui date de identitate nu erau cunoscute, precum și a datelor despre părinţii lui, în baza avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor.
Articolul 15. Copiii rămaşi fără ocrotire părintească
(1)Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se atribuie copiilor ai căror părinţi:
a)sînt decedaţi, fapt confirmat printr-un certificat de deces;
b)au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
c) sînt supuşi unei măsuri de ocrotire judiciare, fapt confirmat prin hotărîre a instanței de judecată;
d) au fost declaraţi dispăruţi fără urmă, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
e) au fost declaraţi decedaţi, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
f) i-au abandonat, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată.
(2) Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:
a) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti a părinților copilului;
b) restabilirii în drepturile părinteşti a mamei/tatălui copilului;
c) adopţiei copilului, încuviinţată printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
d) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art. 47 alin. (5) și (6) și art. 48 din Codul familiei;
e) expirării sau revocării măsurii de ocrotire judiciare instituite în privinţa mamei/tatălui copilului;
f) pronunțării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea capacităţii de exerciţiu depline a mamei/tatălui copilului;
g) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind dispărută/dispărut fără urmă;
h) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind decedată/decedat;
i) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu.
Articolul 16. Termenul de determinare a statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească
(1) Autoritatea tutelară teritorială în evidenţa căreia se află copilul, în cooperare cu autoritatea tutelară locală, întreprinde acţiunile necesare pentru (re)integrarea în familie a copilului sau pentru stabilirea statutului copilului, acţiuni care, cumulativ, nu vor depăşi 6 luni.
(2) Măsurile de (re)integrare a copilului în familie se efectuează conform unui plan individual de asistenţă.
Articolul 17. Stabilirea statutului copilului
(1) Dispoziţia privind stabilirea sau retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească se emite de către autoritatea tutelară teritorială.
(2) Concomitent cu emiterea dispoziţiei privind stabilirea statutului de copil rămas fără ocrotire părintească, autoritatea tutelară teritorială emite dispoziţia privind stabilirea statutului de copil adoptabil, luarea în evidenţă a acestuia şi întreprinderea măsurilor de adopţie a copilului conform prevederilor legislaţiei, cu excepţia copiilor rămaşi fără ocrotire părintească care sînt plasaţi sub tutelă/curatelă în familia extinsă.
Articolul 18. Evidenţa copiilor separaţi de părinţi
(1) Evidenţa copiilor separaţi de părinţi se ține de către:
a) autoritatea tutelară locală care a dispus plasamentul de urgenţă sau instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare;
b) autoritatea tutelară teritorială care a emis dispoziţia de plasament planificat;
c) autoritatea centrală pentru protecţia copilului, pe baza datelor prezentate de autorităţile tutelare teritoriale.
(2) Registrele de evidenţă a copiilor separaţi de părinţi se țin de către autoritatea tutelară locală şi de către specialiştii responsabili din cadrul autorităţilor tutelare teritoriale.