cu privire la statutul judecătorului

LEGE nr. 544 din 20.07.1995 · PARLAMENTUL · publicat 26.10.1995
Modificat prin: LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11 art.114
pe legis.md
Trimiteri: 41 legate · 3 nerezolvateMonitorul Oficial: 1 trimitereCitit de model: Sonnet 5.5, 15.11.2026 · 84 din 274 de unități (190 noi, necitite)

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (3)
  • Articolul 211 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • lit.a) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • ARTICOLUL 27 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

STATUTUL JUDECĂTORULUI

Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti

(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.

(2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei , pe care le execută în baza legii .

(3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai legii.

(4) Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor.

Articolul 2. Unitatea statutului de judecător

Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti , inclusiv judecătorii de instrucție au un statut unic şi se disting între ei numai prin împuterniciri și competenţă.

Capitolul II

CORPUL MAGISTRAȚILOR

Articolul 3. Magistrații

Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti din ţară şi de la instanţele judecătoreşti internaţionale, inclusiv judecătorii de instrucție.

Articolul 5. Vechimea în magistratură

Constituie vechime în magistratură perioada în care persoana a îndeplinit funcţiile prevăzute la art.3.

Capitolul III

ÎNAINTAREA CANDIDATULUI ÎN FUNCȚIA DE JUDECĂTOR. NUMIREA JUDECĂTORULUI ÎN FUNCȚIE

Articolul 6. Condiţiile pentru a candida la funcţia de judecător

(1) La funcţia de judecător poate candida persoana care deține cetățenia Republicii Moldova, are domiciliul în țară și întruneşte următoarele condiţii:

a) are capacitate de exerciţiu;

b) este licenţiată în drept;

c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei;

d) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;

e) cunoaşte limba de stat;

f) este apt din punct de vedere medical să exercite funcţia, conform certificatului medical de sănătate eliberat de comisia specializată a Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1) lit.c), poate candida la funcţia de judecător persoana care a activat cel puţin ultimii 5 ani în calitate de deputat, membru al Curţii de Conturi, profesor titular de drept în instituţiile de învăţămînt superior acreditate, procuror, anchetator, ofiţer de urmărire penală, avocat, avocat parlamentar, notar, jurisconsult, referent al judecătorului, executor judecătoresc, consultant (consilier) al instanţei judecătoreşti sau grefier, precum şi în funcţiile de specialitate juridică în aparatul Curţii Constituţionale, al Consiliului Superior al Magistraturii sau al autorităţilor publice, şi care a promovat examenul de capacitate, în condiţiile legii, în faţa colegiului de calificare. Numărul de locuri scoase la concurs pentru această categorie de candidaţi se stabileşte de către Consiliul Superior al Magistraturii şi nu poate depăşi 20 la sută din numărul total de locuri într-o perioadă de trei ani.

(3) Poate candida la funcția de judecător al curţii de apel sau judecător al Curţii Supreme de Justiţie persoana care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 6 ani şi, respectiv 10 ani.

Articolul 8. Restricţiile de serviciu ale judecătorului

(1) Judecătorul nu poate:

a) să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice;

b) să fie deputat în Parlament sau consilier în autoritatea administraţiei publice locale;

c) să facă parte din partide şi din alte organizaţii social-politice sau să desfăşoare activităţi cu caracter politic, să colaboreze Ia activităţi ce contravin jurămîntului de judecător;

d) să desfăşoare activitate de întreprinzător;

e) să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase.

f) să efectueze orice activitate legată de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lui şi interesul public de înfăptuire a justiţiei, cu excepţia cazurilor cînd conflictul de interese a fost adus, în scris, la cunoştinţa preşedintelui instanţei sau, după caz, a fost comunicat Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Judecătorul poate colabora la publicații de specealitate cu caracter literar, științific sau social, ori la emisiuni audiovizuale, fiindu-I interzis ca în studiile, articolele și intervențiile sale să se pronunțe cu privire la problemele curente de politică internă.

(3) Judecătorul nu este în drept să prezinte reprezentanţilor mass-mediei informaţii despre cauzele aflate în procedură de examinare în instanţa judecătorească decît prin intermediul judecătorului responsabil pentru relaţiile cu mass-media.

Articolul 9. Concursul pentru suplinirea posturilor de judecător

(1) Toate posturile de judecător pot fi ocupate doar pe bază de concurs. Consiliul Superior al Magistraturii asigură publicarea periodică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a informaţiei privind posturile vacante de judecător în instanţele judecătoreşti, în vederea ocupării acestor posturi.

(2) Concursul pentru suplinirea posturilor vacante de judecător este organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza regulamentului aprobat de acesta, care trebuie să prevadă criterii obiective de selectare a celor mai buni candidaţi. Data, locul şi modul de desfăşurare a concursului se comunică cu cel puţin 90 de zile înainte de data concursului, prin intermediul mass-mediei şi prin pagina web din internet.

(3) Absolvenţii Institutului Naţional al Justiţiei participă la concursul pentru suplinirea posturilor vacante de judecător pe baza atestatului, conform mediei generale obţinute. Persoanele care au vechimea necesară în specialitatea juridică pentru a candida la funcţia de judecător participă la concurs pe baza rezultatelor examenului de capacitate, susţinut, în condiţiile legii, în faţa colegiului de calificare.

(4) Pentru fiecare categorie de persoane menţionate la alin.(3), concursul este organizat în conformitate cu numărul de posturi vacante repartizate de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru fiecare categorie separat.

Articolul 10. Înregistrarea candidatului la concursul pentru suplinirea postului de judecător

(1) Pentru a participa la concursul pentru suplinirea postului de judecător, candidatul adresează, în termen de 60 de zile de la publicarea datei concursului, o cerere scrisă Consiliului Superior al Magistraturii, care îl înregistrează în calitate de participant la concurs.

(2) Pentru a participa la concurs, candidatul depune următoarele acte:

a) curriculum vitae;

b) copia diplomei;

c) atestatul de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei (în cazul existenţei acestuia);

d) copia carnetului de muncă (în cazul existenţei acestuia);

e) cazierul judiciar;

f) certificatul medical de sănătate;

g) declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;

h) referinţa de la ultimul loc de lucru sau de studii.

Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie

(1) Judecătorii judecătoriilor, inclusiv ai judecătoriilor specializate, judecătorii de instrucţie şi judecătorii curţilor de apel se numesc în funcţie, din numărul candidaţilor selectaţi prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii selectaţi, care întrunesc condiţiile specificate la art.6, se numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sînt numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani.

(2) Membrii Curţii Supreme de Justiţie Sînt numiţi de către Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă şi numai în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare de către acesta a legislaţiei sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui.

(4) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în funcţie se face în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară, Preşedintele Republicii Moldova anunţă Consiliul Superior al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15 zile.

(5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova emite un decret privind numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii repetate.

Articolul 12. Jurămîntul judecătorului

(1) înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorul este obligat să depună următorul jurămînt:

"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului, să-mi îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin".

(2) Jurămîntul se depune în termen de 10 zile de la numirea în funcție în şedinţă solemnă în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, după citirea comunicării actului de numire.

(3) Despre depunerea jurămîntului se încheie un proces verbal, care se semnează de preşedintele şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii şi de persoana care a depus jurămîntul.

(4) Depunerea jurămîntului nu e necesară·în cazul promovării sau transferării judecătorului în altă funcție în altă instanță judecătorească.

(5) Actele efectuate de judecător înainte de depunerea jurămîntului sînt nule.

(6) Nu se admite la depunerea jurămîntului judecătorul care nu a îndeplinit condiţiile art. 8.

Articolul 13. Atestarea şi gradul de calificare al judecătorilor

(1) În condiţiile legii, judecătorii sînt atestaţi pentru numirea în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, pentru conferirea gradelor de calificare, pentru promovarea într-o instanţă ierarhic superioară sau pentru numirea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei de judecată, precum şi periodic, o dată la 3 ani, pentru confirmarea gradului de calificare deţinut.

(2) Nu este supus atestării judecătorul care deţine gradul superior de calificare.

Capitolul IV

DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE JUDECĂTORILOR

Articolul 14. Drepturile judecătorilor

(1) Pentru înfăptuirea justiţiei judecătorii au împuterniciri stabilite de legislaţie .

(2) Cerinţele şi dispoziţiile judecătorilor legate de înfăptuirea activităţii judecătoreşti sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. Neîndeplinirea lor atrage răspunderea prevăzută de lege.

(3) judecătorii au dreptul de a întemeia şi de a se afilia Ia sindicate sau la alte organizaţii pentru reprezentarea intereselorlor, perfecţionare profesională şi apărarea statutului lor.

(4) Judecătorul are dreptul la instruire continuă în mod gratuit, în limitele stabilite de lege.

Articolul 15 Obligaţiile judecătorilor

(1) Judecătorii sînt obligaţi să execute întocmai cerinţele legii Ia înfăptuirea justiţiei , să asigure ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor , onoarei şi demnităţii lor, apărarea intereselor societăţii, înalta cultură a activităţii judecătoreşti. să fie nepărtinitori.

(2) Judecătorii în exerciţiul funcţiunii, precum şi în afara relaţiilor de serviciu, sînt datori să se abţină de la fapte care ar putea să discrediteze justiţia, să compromită cinstea şi demnitatea de judecător, ori să provoace îndoieli faţă de obiectivitatea lor.

(3) Judecătorii nu au dreptul să divulge secretul deliberării şi informaţiiţe obţinute în şedinţă închisă , iar judecătorul de instrucție nu are dreptul să divulge datele urmăririi penale.

(4) Judecătorii sînt obligaţi să studieze şi să generalizeze practica judiciară.

(5) Judecătorii sînt obligați să depună, în condiţiile legii, declaraţia cu privire la venituri şi proprietate.

(6) Neîndeplinirea de către judecător a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de lege.

Articolul 16 Ţinuta vestimentară

(1) În şedinţe de judecată judecătorul este obligat să aibă ținuta vestimentară prevăzută de lege.

(2) Statul asigură judecătorului în mod gratuit ţinuta vestimentară.

Capitolul V

GARANTAREA INDEPENDENȚEI JUDECĂTORULUI

Articolul 17. Asigurarea independenţei judecătorului

Independenţa judecătorului este asigurată prin:

a) procedura de înfăptuire a justiţiei;

b) procedeul de numire, suspendare, demisie si eliberare din funcţie;

c) declararea inviolabilităţii lui;

d) secretul deliberărilor şi interzicerea de a cere divulgarea lui;

e) stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă faţă de judecată, judecători şi pentru imixtiune în judecarea cauzei;

f) alocarea resurselor adecvate pentru funcţionarea sistemului judiciar, crearea de condiţii organizatorice şi tehnice favorabile activităţii instanţelor judecătoreşti;

g) asigurarea materială şi socială a judecătorului;

h) alte măs uri, prevăzute de lege.

Articolul 18. Inamovibilitatea judecătorului

(1) Judecătorul instanţei judecătoreşti este inamovibil pe perioada exercitării funcţiilor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 25 .

(2) împuternicirile lui pot fi suspendate în baza şi în modul stabilit de prezenta lege.

Articolul 19. Inviolabilitatea judecătorului

(1) Personalitatea judecătorului este inviolabilă .

(2) Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinţei şi localului lui de serviciu, vehiculelor şi mijloacelor de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, bunurilor şi documentelor lui personale.

(3) Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărîrea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, al Parlamentului, în condiţiile Codului de procedură penală.

(5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau tras la răspundere penală fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, al Parlamentului.

(6) Judecătorul poate fi supus sancţiunilor administrative numai de către instanţa de judecată, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul reţinut în cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie administrativă urmează a fi eliberat imediat după identificare.

Articolul 20. Promovarea sau transferarea judecătorului

(1) Promovarea sau transferarea pe un termen nelimitat a judecătorului se face numai cu acordul lui, la propunerea Consiliului Suprem a Magistraturii, de către Președintele Republicii Moldova sau,după caz , de Parlament. Promovarea se face în bază de concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Promovarea sau transferarea pe un termen limitat a judecătorului în locul unui judecător suspendat, degrevat, transferat sau detaşat din funcţie se admite cu acordul lui, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Experienţa profesională şi participarea la cursuri de instruire continuă sînt criterii majore pentru promovarea judecătorului.

(4) Nu constituie transferare desemnarea judecătorului, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru examinarea unor categorii de dosare sau pentru exercitarea funcţiei de judecător de instrucţie în aceeaşi instanţă.

(5) Judecătorul în a cărui privinţă a fost aplicată o sancţiune disciplinară sau care nu a susţinut atestarea, precum şi judecătorul retrogradat în urma necorespunderii nivelului de cunoştinţe profesionale, nu poate fi promovat, în termen de un an, într-o instanţă ierarhic superioară, la funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei, în colegiul de calificare şi în colegiul disciplinar.

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ ȘI PATRIMONIALĂ A JUDECĂTORILOR

Articolul 21. Răspunderea disciplinară a judecătorilor

(1) Judecătorii sînt trași la răspundere disciplinară pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu , precum și pentru comportările care dăunează interesului serviciului și prestigiului justiției. Articolul 211. Răspunderea patrimonială a judecătorilor

(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, garantate de Constituţie şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Pentru repararea prejudiciului, persoana are dreptul să înainteze acţiune numai împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanţelor.

(3) Răspunderea statului nu înlătură răspunderea judecătorilor care şi-au exercitat atribuţiile cu rea-credinţă sau neglijenţă gravă.

(4) După ce a acoperit prejudiciul în temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile, statul poate înainta, în condiţiile legii, o acţiune în regres împotriva judecătorului care, cu rea-credinţă sau din neglijenţă gravă, a săvîrşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

(5) Dreptul persoanei la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare săvîrşite în alte procese decît cele penale poate fi exercitat numai în cazul în care se stabileşte, în prealabil, printr-o hotărîre judecătorească definitivă, răspunderea penală a judecătorului pentru o faptă săvîrşită în decursul judecării pricinii şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

(6) În cazul prevăzut la alin.(4), dacă drepturile şi libertăţile fundamentale au fost încălcate de un complet compus din mai mulţi judecători, acţiunea poate fi intentată tuturor judecătorilor vinovaţi, care răspund solidar. Acţiunea în regres în privinţa judecătorului poate fi înaintată numai cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii.

Articolul 22. Abaterile disciplinare

(1) Constituie abatere disciplinară:

a) încălcarea obligaţiei de imparţialitate;

b) interpretarea sau aplicarea neuniformă a legislaţiei, intenţionat sau din neglijenţă gravă, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii judiciare;

c) imixtiunea în activitatea altui judecător sau intervenţiile de orice natură pe lîngă autorităţi, instituţii sau funcţionari pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei altfel decît în limitele prevederilor legale în vigoare;

d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;

e) activităţile publice cu caracter politic;

f) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a dosarelor;

f1) încălcarea, din motive imputabile, a termenelor de examinarea a cauzelor aflate în procedură sau încălcarea normelor imperative ale legislației;

g) încălcarea prevederilor legale referitoare la obligativitatea depunerii declarației cu privire la venituri și proprietate;

h) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;

h1) încălcarea termenelor de redactare a hotărîrilor judecătorești și de transmitere a copiilor de pe acestea participanților la proces;

h2) nepublicarea, din motive imputabile judecătorului, a hotărîrii judecătoreşti pe pagina web din internet a instanţei judecătoreşti prin intermediul Programului Computerizat de Gestionare a Dosarelor;

i) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori plecarea de la program;

j) atitudinea nedemnă, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau alţi participanţi la proces;

k) încălcarea normelor Codului de etică al judecătorului;

l) nerespectarea de către preşedintele instanţei a obligaţiei de a raporta Consiliului Superior al Magistraturii abaterile disciplinare ale judecătorilor;

m) exploatarea poziţiei de judecător în scopul obţinerii de foloase necuvenite;

n) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe judecători;

o) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu hotărîrea colegilor în scopul imixtiunii în activitatea acestora.

p) emiterea unei hotărîri care ulterior a fost recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului drept hotărîre prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

(2) Anularea sau modificarea hotărîrii judiciare nu atrage răspunderea, dacă judecătorul care a pronunțat-o nu a încălcat intenționat legea. Excepție fac cazurile în care legea a fost încălcată cu neglijență, cauzînd persoanelor prejudicii materiale sau morale esențiale.

Declarat neconstituțional

Articolul 23. Sancțiunile disciplinare

(1) În condiţiile legii, judecătorului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare aspră;

d) retrogradare;

e) eliberare din funcţie;

f) eliberare din funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte.

(2) Eliberarea din funcţie se aplică în cazul comiterii de către judecător a unei abateri disciplinare ce afectează imaginea sistemului judecătoresc sau în cazul comiterii repetate a abaterilor disciplinare specificate la art. 22.

(3) În cazul în care preşedinţii (vicepreşedinţii) judecătoriilor sau ai curţilor de apel, din motive neîntemeiate, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, 28 şi, respectiv, la art. 39, 40 ale Legii privind organizarea judecătorească sau în cazul comiterii de către aceştia a abaterii disciplinare specificate la art. 22 lit. l) din prezenta lege, ei sînt eliberaţi din funcţie. În acelaşi mod sînt eliberaţi din funcţie preşedintele şi vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie pentru neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie.

(4) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă comiterea de către judecător a unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

Capitolul VII

SUSPENDAREA ,DEGREVARE, DETAȘAREA ȘI ELIBERAREA DIN FUNCȚIE A JUDECĂTORULUI

Articolul 24. Suspendarea din funcție

(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcție prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă:

a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă;

b) este recunoscut absent fără veste prin hotărîre judecătorească definitivă;

c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea administrației publice locale și este ales în aceste autorități ;

d) i se acordă concediu de maternitate și pentru îngrijirea copilului pe un termen de pînă la 3 ani.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b), salariul judecătorului se plăteşte familiei acestuia, iar în cazurile prevăzute la lit.a), c) şi d) din acelaşi alineat, salariul se plăteşte judecătorului în condiţiile legii.

(3) Suspendarea din funcție a judecătorului din cauzele enumerate la alin. (1), cu excepția lit. a) , nu atrage anularea inviolabilității personale și a garanțiilor materiale și sociale.

(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia judecătorului sau a fost pronunţată o hotărîre de achitare ori de încetare a procesului penal, suspendarea din funcţie încetează şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), la expirarea termenului pentru care judecătorul a fost suspendat din funcţie, acestuia i se acordă funcţia de judecător pe care a deţinut-o pînă la suspendare sau, cu consimţămîntul judecătorului, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă.

(6) Hotărîrea privind suspendarea din funcţie a judecătorului poate fi atacată în Curtea Supremă de Justiţie în condiţiile legii.

Articolul 241. Degrevarea şi detaşarea judecătorului

(1) Judecătorul poate fi degrevat din funcţie prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii în condiţiile legii.

(2) Judecătorul poate fi detaşat din funcţie, cu consimţămîntul său, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, în scopul îndeplinirii unei funcţii în cadrul aparatului Consiliului Superior al Magistraturii sau al Institutului Naţional al Justiţiei, pe un termen de pînă la 18 luni, care poate fi prelungit cu cel mult 18 luni. Judecătorul ales prin concurs în funcția de inspector-judecător în inspecția judiciară de pe lîngă Consiliul Superior al Magistraturii se detașează din funcție pentru toată perioada.

(3) Pentru asigurarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii aleşi se detaşează pe durata exercitării mandatului de membru al consiliului.

(4) În cazurile specificate la alin.(2), judecătorului i se menţine salariul mediu anterior pentru întreaga perioadă de activitate în inspecția judiciară, în cadrul aparatului Consiliului Superior al Magistraturii sau al Institutului Naţional al Justiţiei. În cazul detaşării prevăzute la alin.(3), salariul judecătorului se stabileşte la nivelul salariului judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(5) Judecătorului detaşat i se menţine statutul de judecător, iar perioada de activitate în instituţiile specificate la alin.(2) şi (3) se include în vechimea în muncă în funcţia de judecător.

(6) La expirarea termenului pentru care judecătorul a fost detaşat din funcţie prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, acestuia i se acordă funcţia anterioară de judecător pe care a deţinut-o pînă la detaşare sau, cu consimţămîntul său, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă.

Articolul 25. Eliberarea judecătorului din funcție

(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:

a) depunerii cererii de demisie în conformitate cu prevederile art.26 alin.(2);

b) depunerii cererii de demisie din proprie iniţiativă;

c) depunerii cererii de demisie în legătură cu atingerea vîrstei de pensionare;

d) transferului într-o altă funcţie în condiţiile legii;

e) incapacităţii profesionale;

f) comiterii unei abateri disciplinare specificate la art.22 alin.(1);

g) pronunţării hotărîrii definitive de condamnare;

h) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;

i) nerespectării prevederilor art.8;

j) constatării incapacităţii de muncă, dovedite prin certificat medical;

k) expirării împuternicirilor în legătură cu nenumirea judecătorului pînă la atingerea plafonului de vîrstă, precum şi în legătură cu atingerea de către acesta a plafonului de vîrstă;

l) constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a capacităţii de exerciţiu restrînse sau a incapacităţii de exerciţiu;

(2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcție este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii, Președintelui Republicii Moldova sau , după caz, Parlamentului.

(3) Modul de eliberare din funcție a judecătorului și de contestare a hotărîrii de eliberare se stabilește de legilsație.

(4) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie a judecătorului acesta va fi repus în toate drepturile avute .anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile băneşti de care a fost lipsit.

(5) În caz de deces al judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii declară funcția vacantă.

Articolul 26 Demisia judecătorului

(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorată a judecătorului din funcţie, dacă acesta în exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu nu a comis fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea si demnitatea de judecător.

(2) Judecătorul are dreptul la demisie în cazul depunerii cererii de demisie.

(3) Judecătorul demisionat i se păstrează titlul de magistrat, apartenența sa la corpul magistraților și garanțiile inviolabilității personale.

(4) Judecătorul demisionat sau pensionat i se plătește o indemnizație unică de concediere egală cu produsul înmulțirii salariului său mediu lunar la număr de ani complet lucrați în funcția de judecător. Totodată, judecătorului demisionat și reîntors în funcție i se ia în calculul indemnizației unice de concediere timpul activității în funcția de judecător de la data încetării ultimei demisii.

(5) Judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizaţie lunară viageră, în condiţiile prezentei legi.

(6) Dacă judecătorul demisionat are în funcţia de judecător o vechime de cel puţin 20 de ani, beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80 procente; de la 25 la 30 de ani - de 85 procente; de la 30 la 35 de ani - de 90 procente; de la 35 la 40 de ani - de 95 procente; de la 40 de ani şi mai mult – de 100 procente faţă de salariul mediu plătit în funcţia respectivă de judecător, ţinîndu-se cont de indexarea salariului. Indemnizaţia lunară viageră se recalculează ţinîndu-se cont de mărimea salariului judecătorului în exerciţiu.

(7) Judecătorul demisionat este în drept să activeze în sfera justiţiei.

(8) Dacă judecătorul demisionat îndeplineşte o altă funcţie în sfera justiţiei, i se plăteşte indemnizaţie lunară viageră şi este salarizat conform art.28 .

(9) Judecătorul este considerat demisionat atît timp cît respectă prevederile art.8, păstrează cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte care discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător .

(10) În cazul în care Consiliul Superior Magistraturii constată că judecătorul demisionat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezenta lege, sistează demisia judecătorului. Acesta poate ataca hotărîrea de sistare în Curtea Supremă de Justiţie într-un termen de 10 zile de la data primirii copiei de pe hotărîre.

(11) Demisia judecătorului se sistează şi în cazul numirii lui repetate în funcţie de judecător.

Articolul 261. Menţinerea împuternicirilor judecătorului

Împuternicirile judecătorului transferat, degrevat, detaşat, suspendat în perioada examinării de către acesta a unei cauze penale sau civile aflate în faza de terminare se menţin pînă la încheierea judecării cauzei respective.

Capitolul VIII

PROTECȚIA DE STAT A JUDECĂTORULUI, ASIGURAREA LUI MATERIALĂ ȘI SOCIALĂ ARTICOLUL 27. Protecția de stat a judecătorului și a membrilor familiei lui.

(1) Judecătorul, membrii familiei lui şi averea lor, se află sub protecţia statului.La cererea judecătorului sau a președintelui instanței judecătorești, organele afacerilor interne sînt obligate să ia măsurile de rigoare pentru asigurarea securităţii judecătorului şi a membrilor-familiei lui, integrităţii bunurilor acestora.

(2) Atentarea la viaţa .şi sănătatea judecătorului , distrugerea sau deteriorarea bunurilor, ameninţarea lui cu omor, violenţă sau cu deteriorarea bunurilor, calomnierea ori insultarea acestuia, precum şi atentrea la viaţa şi sănătatea rudelor apropiate (părinţilor, soţiei, soţului, copiilor), atrag răspunderea stabilită de lege. Judecătorul are , dreptul să fie asigurat de către organele afacerilor interne cu mijloace de apărare.

Articolul 28. Salarizarea judecătorului

Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt salarizaţi în condiţiile şi în modul stabilite de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.

ArticoluL29. Concediul judecătorului

(1) Judecătorul are dreptul la un concediu de odihnă anual de 30 de zile calendaristice.

(2) Dacă judecătorul are o vechime în funcţia de judecător de pînă la 5 ani, concediul lui se majoreaza cu 2 zile lucrătoare, de la 5 ani la 10 ani - cu 5 zile lucrătoare, de la 10 la 15 ani - cu 10 zile lucrătoare, de peste 15 ani - cu 15 zile lucrătoare.

(3) Concediul de odihnă anual se acordă judecătorilor de către preşedinţii instanţelor respective, în conformitate cu programul concediilor de odihnă anuale aprobat de către aceştia şi coordonat, cu cel puţin două săptămîni înainte de sfîrşitul fiecărui an calendaristic, cu Consiliul Superior al Magistraturii. Preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti concediul de odihnă anual se acordă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

(4) Concediul de odihnă anual se acordă judecătorului Curţii Supreme de Justiţie în conformitate cu programul aprobat, cu cel puţin două săptămîni înainte de sfîrşitul fiecărui an calendaristic, de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie. Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie concediul de odihnă anual se acordă prin hotărîre a Plenului Curţii Supreme de Justiţie. Vicepreşedinţilor preşedinţi ai colegiilor, vicepreşedinţilor colegiilor şi judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie concediul de odihnă anual se acordă de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

(5) Judecătorul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual numai cu consimţămîntul scris al acestuia şi doar în situaţii neprevăzute, care fac necesară prezenţa lui la serviciu. În acest caz, judecătorul nu este obligat să restituie indemnizaţia pentru zilele de concediu nefolosite. Rechemarea din concediu se efectuează în ordinea stabilită pentru acordarea lui. În lipsa preşedintelui judecătoriei, curţii de apel sau Curţii Supreme de Justiţie, inclusiv în cazul interimatului, rechemarea din concediu se efectuează, după caz, de către Consiliul Superior al Magistraturii sau Plenul Curţii Supreme de Justiţie.

Articolul 31. Alte garanţii sociale

Judecătorul şi membrii familiei sale beneficiază de asistenţă medicală gratuită la nivel minim necesar şi de alte garanţii sociale prevăzute de lege.

Articolul 32. Asigurarea cu pensie.

(1) Judecătorul, care a atins virsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani calendaristici, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni în funcţie de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55 procente faţă de salariul lui mediu, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3 procente, dar în total nu mai mult de 80 procente faţă de salariul lui mediu, ţinîndu-se cont de indexarea salariului. Pensia judecătorului se recalculează ţinîndu-se cont de mărimea salariului judecătorului în exerciţiu.

(2) Prevederile alin.(1) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luîndu-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(3) Pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral judecătorului în funcţie.

(4) După pensionare, judecătorul are dreptul să se angajeze şi să primească şi pensia, şi salariul integral .

Articolul 321. Organele care efectuează stabilirea și plata pensiilor

(1) Pensiile și indemnizațiile lunare viagere se stabilesc și se plătesc de organele de asigurări sociale.

(2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autentficății actelor ce confirmă stagiul de muncă și venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.

Articolul 322. Sursa de finanțare

Cheltuielile pentru achitarea pensiilor şi indemnizaţiilor lunare viagere sînt suportate după cum urmează 50% din mărimea stabilită de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% de la bugetul de stat.

Articolul 33. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare

(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat. Viaţa şi sănătatea judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii la o sumă egală cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani la ultimul loc de lucru.

(2) Suma de asigurare se plăteşte în caz de:

a) moarte violentă sau deces al judecătorului în exerciţiul funcţiunii, dacă decesul a survenit ca urmare a unor leziuni corporale sau altei vătămări violente a sănătăţii ori a unui accident de muncă, succesorilor lui, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu produsul înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit pînă la atingerea plafonului de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale;

b) mutilare a judecătorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă care exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională şi a provocat pierderea capacităţii depline de muncă - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani;

c) cauzare judecătorului în exerciţiul funcţiunii de leziuni corporale sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori cauzare de leziuni corporale ca urmare a unui accident de muncă ce nu au provocat pierderea capacităţii de muncă, dar exclud posibilitatea de a continua activitatea profesională - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe un an;

d) mutilare a judecătorului în exerciţiul funcţiunii sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă ce exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională - sub forma unei compensaţii lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de judecător. Pensia de invaliditate sau alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea profesională nu se includ în calculul despăgubirii. În această despăgubire nu se include nici salariul primit de către judecător după vătămare şi despăgubirile de asigurare de stat;

e) moarte violentă sau deces al judecătorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altei vătămări violente a sănătăţii, sau a unui accident de muncă - membrilor familiei acestuia inapţi de muncă, aflaţi la întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare egale cu diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu pierderea întreţinătorului, fără a se lua în calcul ajutorul unic.

(3) În cazul decesului judecătorului în exerciţiul funcţiunii, familiei lui i se plăteşte o indemnizaţie unică în mărimea şi în condiţiile stabilite la art.26 alin.(4).

(4) În caz de deces al judecătorului demisionat sau pensionat, familiei lui sau persoanei care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces i se plăteşte un ajutor de deces în cuantumul echivalent cu cel stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(5) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a judecătorului prin deteriorarea sau nimicirea bunurilor acestuia, bunurilor membrilor familiei lui sau ale rudelor apropiate se repară integral de la bugetul de stat se modifică prin (LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11 art.114; în vigoare 04.04.11)

Articolul 34 Legitimaţia judecătorului

(1) Judecătorul primește legitimație de un model aprobat de Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, de Parlament.

(2) Legitimaţia judecătorului este eliberată de Consiliul Superior al Magistraturii și serveşte ca document de identitate pe întreg teritoriul republicii.

(3) Sub incidenţa prezentului articol cad şi judecătorii demisionaţi şi pensionaţi.

Capitolul X

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul I

Prezenta lege intră în vigoare de la data publicării.

Articolu ll

Legile şi alte acte normative rămîn în vigoare în partea care nu contravine prezentei legi.

Articolul III

(1) Se consideră că preşedinţii, vicepreşedinţii şi judecătorii din judecătoriile raionale, municipale (de sector), în exerciţiul funcţiunii la data adoptării prezentei legi îndeplinesc toate condiţiile prevăzute pentru aceste funcţii şi sînt inamovibili în perioada pentru care au fost numiţi.

(2) Prevederile prezentei legi referitoare la indemnizaţii se extind asupra judecătorilor pensionaţi sau eliberaţi după expirarea împuternicirilor, cu condiţia unei vechimi în funcţia de judecător de cel puţin 15 ani.

(3) Sub incidenţa art. 26 şi art. 32. cad judecătorii pensionaţi din această funcţie, indiferent de data pensionării.

(4) Persoanelor menţionate la alin.(3) li se plăteşte indemnizaţie lunară viageră sau, după caz, pensie, luîndu-se în considerare salariul lunar al judecătorului în exerciţiu în funcţia respectivă şi suplimentele prevăzute la art.28 alin.(1).

Articolul IV

(1) Membrilor Judecătoriei Supreme transferaţi în interes de serviciu, în condiţiile prezentei legi, în funcţii cu nivel de salarizare mai mic li se păstrează salariul funcţiei, adaosurile şi suplimentele anterioare.

(2) Funcţionarii din aparatul Judecătoriei Supreme transferaţi în interes de serviciu în funcţii cu nivel de salarizare mai mic beneficiază timp de 3 luni de la data transferului de salariul funcţiei anterior.

Articolul V

Consiliul Superior al Magistraturii, pînă la 1 decembrie 1995, va prezenta Parlamentului lista de candidaţi la funcţia de membri ai Curţii Supreme de Justiţie şi Preşedintelui Republicii Moldova lista de candidaţi la funcţia de judecători ai tribunalelor şi Curţii de Apel.

Articolul Vl

Guvernul, în termen de 3 luni de la data adoptării prezentei legi:

- aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI

Chişinău , 20 iulie 1995.

Nr. 544-XIII.