cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci

HOTĂRÂRE nr. 112 din 24.05.2018 · BANCA NAȚIONALĂ · publicat 08.06.2018
Modificat prin: HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489
pe legis.md
Trimiteri: 380 legate · 17 nerezolvateActe din afara site-ului: 3 fără adresăMonitorul Oficial: 10 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (17)
  • punctului 132 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • subpunctul 31) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctului 96 subpunctul 4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • subpunctul 31) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctului 96 subpunctul 4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • Regulamentului nr. Trimitere recunoscută, fără legătură
  • punctul 3414 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolul 14 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • lit.b) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • lit.a) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • lit.b) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • lit.a) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • anexa nr.1 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • Regulamentul nr. Trimitere recunoscută, fără legătură
  • punctul 87 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • punctele 31-33 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • punctele 31-33 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
Din afara site-ului: fără adresă (3)

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiției

al Republicii Moldova

nr. 1329 din 31.05.2018

În temeiul art.5 alin.(1) lit.d), art.11 alin.(1), art.27 alin.(1) lit.c), art.44 lit.a), art.46 lit.b) din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.297-300, art.544), cu modificările ulterioare, art.67 din Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727) cu modificările ulterioare, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci, conform anexei.

2. Regulamentul indicat la punctul 1 intră în vigoare la 30 iulie 2018.

3. De la data intrării în vigoare a regulamentului indicat la punctul 1 băncile vor asigura conformarea activității lor, inclusiv a politicilor și regulamentelor interne cu cerințele acestuia.

PREȘEDINTELE

COMITETULUI EXECUTIV

AL BĂNCII NAȚIONALE A MOLDOVEI Sergiu CIOCLEA

Nr. 112. Chişinău, 24 mai 2018.

Anexă Aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.112 din 24 mai 2018

REGULAMENT cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci

Prezentul regulament transpune art.4 alin. (1) pct. 57-60a, 74a, 82, 83, 111; art.192-207 și art.209-239 din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, CELEX: 32013R0575, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 176 din 27 iunie 2013, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul (UE) 2025/1215 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2025.

Titlul I.

Dispoziții generale

Capitolul I.

Noțiuni și prevederi generale

Secțiunea a 1-a.

Obiect, domeniu de aplicare

1. Prezentul regulament se aplică băncilor cu sediul în Republica Moldova, sucursalelor în Republica Moldova ale băncilor din alte state, care sunt licențiate de către Banca Națională a Moldovei, denumite în continuare bănci. Prezentul regulament se aplică atât la nivel individual, cât și consolidat.

2. Prezentul regulament stabilește modul de determinare a efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit asupra calculului valorii ponderate la risc a expunerilor în cadrul utilizării abordării standardizate aferente riscului de credit, și anume:

1) principii pentru recunoașterea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit, precum și principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit;

2) formele de protecție a creditului pe care băncile le pot utiliza pentru a diminua riscul de credit;

3) cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească orice formă eligibilă de protecție a creditului pentru ca efectele sale asupra diminuării riscului de credit să fie recunoscute;

4) calcularea efectelor protecției eligibile a creditului asupra diminuării riscului de credit.

Secțiunea 2.

Noțiuni și prevederi generale

3. Termenii și expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificațiile prevăzute în Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor (în continuarea – Legea nr.202/2017) și în alte acte normative ale Băncii Naționale a Moldovei emise în aplicarea legii menționate. De asemenea, în scopul prezentului regulament se utilizează următoarele noţiuni:

abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza abordării avansate bazate pe modele interne de rating (A-IRB) - înlocuirea, în conformitate cu punctele11613-11617, a parametrilor de risc probabilitate de nerambursare (PD) și pierderea în caz de nerambursare (LGD) aferenți expunerii-suport cu PD și LGD corespunzătoare care ar fi atribuite în cadrul abordării bazate pe modele interne de rating (în continuare - abordarea IRB), utilizând propriile estimări ale LGD, unei expuneri directe comparabile față de furnizorul de protecție;

„acord repo” și „acord reverse repo”- orice acord în care o bancă sau contrapartea sa transferă valori mobiliare, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor în cazul în care garanția respectivă este emisă de o bursă recunoscută care deține drepturile asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor, iar acordul nu permite unei bănci să transfere sau să depună în gaj o anumită valoare mobiliară sau marfă mai multor contrapărți în același timp, cu angajamentul de a le răscumpăra, sau valori mobiliare sau mărfuri substituite cu aceleași caracteristici, la un preț specificat, la o dată viitoare precizată sau care urmează a fi precizată, de entitatea care transferă, reprezentând un acord repo pentru banca care vinde valorile mobiliare sau mărfurile și un acord reverse repo pentru banca care le cumpără;

aur fizic - aur ca produs de bază, inclusiv bare, lingouri și monede de aur, general acceptate în mod normal de piața metalelor prețioase, acolo unde există piețe lichide de metale prețioase, și a căror valoare este determinată de valoarea conținutului de aur, definit de puritate și masă, și nu de interesul numismatic;

diminuare a riscului de credit – tehnica folosită de o bancă pentru a reduce riscul de credit asociat unei expuneri sau unor expuneri pe care banca respectivă continuă să le dețină;

„expunere garantată cu bunuri imobile” sau „expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile” sau „expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile” – o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau un bun imobil comercial;

„expunere garantată cu bunuri imobile comerciale” sau „expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale” – o expunere garantată cu un bun imobil comercial;

„expunere garantată cu bunuri imobile locative” sau „expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative” – o expunere garantată cu un bun imobil locativ;

instrument asimilat mijloacelor bănești – un certificat de depozit, o obligațiune, inclusiv o obligațiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat, care a fost emis de o bancă, pentru care banca a primit deja plata completă și care trebuie rambursat necondiționat de către bancă la valoarea sa nominală;

garanția financiară (financial collateral) – garanția reală sub formă de mijloace bănești și instrumente financiare;

OPC-suport – organism de plasament colectiv (OPC) în ale cărui acțiuni sau unități a investit un alt OPC;

operațiune ajustată la condițiile pieței de capital – orice operațiune care dă naștere unei expuneri garantate cu garanție reală și care include o prevedere ce conferă băncii dreptul de a primi marjă (margin) cel puțin zilnic;

protecție finanțată a creditului – o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei bănci derivă din dreptul respectivei bănci, în cazul intrării în stare de nerambursare a contrapărții sau producerii unor alte evenimente de credit specificate legate de contraparte, de a lichida sau de a reține unele active sau sume sau de a obține transferul sau dreptul de proprietate asupra unor active sau sume sau de a reduce valoarea expunerii la, sau de a o înlocui cu, diferența dintre valoarea expunerii și valoarea unei creanțe asupra băncii;

protecție nefinanțată a creditului – o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei bănci derivă din obligația unei părți terțe de a plăti o sumă în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau producerii unor alte evenimente de credit specificate;

bancă creditoare – banca care deține expunerea;

tranzacție de creditare garantată – orice tranzacție care dă naștere unei expuneri garantate cu garanție reală și care nu include nicio prevedere ce conferă băncii dreptul de a primi marjă (margin) cel puțin zilnic;

tranzacție de răscumpărare - orice tranzacție derulată în baza unui „acord repo” sau a unui „acord reverse repo”;

valoarea ajustată integral a expunerii (E*) – valoarea expunerii care rezultă după aplicarea tehnicii de diminuare a riscului aferente metodei extinse a garanțiilor financiare;

valoarea bunurilor imobile - valoarea unui bun imobil locativ sau a unui bun imobil comercial determinată în conformitate cu punctele 1071-1073.

4. În cazul expunerii pentru care o bancă aplică abordarea standardizată în temeiul Regulamentului cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.111/2018 (în continuare - Regulamentul nr.111/2018) sau abordarea IRB în temeiul actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD, banca poate recurge la diminuarea riscului de credit în conformitate cu prezentul regulament la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul punctului 132 subpunctele 1) și 7) din Regulamentul cu privire la fondurile proprii ale băncilor și cerințele de capital, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.109/2018 (în continuare – Regulamentul 109/2018) și după caz a cuantumurilor pierderilor așteptate în scopul punctului 30 subpunctul 31) și punctului 96 subpunctul 4) din regulamentul menționat..

41. În cazul unei expuneri pentru care banca aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD, banca poate lua în considerare efectul protecției finanțate a creditului în conformitate cu actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, a cuantumurilor pierderilor așteptate în scopul punctului 30 subpunctul 31) și punctului 96 subpunctul 4) din Regulamentului nr.109/2018.

42. În cazul în care banca aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD atât pentru expunerea inițială, cât și pentru expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție, banca poate lua în considerare efectul protecției nefinanțate a creditului în conformitate cu actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, a cuantumurilor pierderilor așteptate în scopul Regulamentului nr.109/2018. În toate celelalte cazuri, în aceste scopuri, banca poate lua în considerare efectul protecției nefinanțate a creditului la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu prezentul regulament.

Capitolul II.

Cerințe generale

Secțiunea 1.

Principii pentru recunoașterea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit

5. Nicio expunere pentru care o bancă obține diminuarea riscului de credit nu poate să producă o valoare ponderată la risc a expunerii mai mare decât o expunere identică pentru care banca nu are o diminuare a riscului de credit.

6. În cazul în care valoarea ponderată la risc a expunerii ia deja în considerare protecția creditului în temeiul Regulamentul nr.111/2018 sau actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, după caz, la forma gramaticală corespunzătoare, băncile nu trebuie să țină seama de această protecție a creditului în calculele efectuate în temeiul prezentului regulament.

7. În cazul în care sunt respectate prevederile titlurilor II și III, băncile pot modifica calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit abordării standardizate și calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și al cuantumurilor pierderilor așteptate potrivit abordării IRB în conformitate cu prevederile titlurilor IV, V.

8. Mijloacele bănești, valorile mobilare sau mărfurile achiziționate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacții de răscumpărare sau al unei operațiuni de dare sau luare de valori mobilare sau mărfuri cu împrumut trebuie să fie tratate de către bănci ca garanții reale.

9. În cazul în care o bancă, care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate, utilizează mai multe forme de diminuare a riscului de credit pentru a acoperi o singură expunere, această bancă trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să împartă expunerea în părți acoperite de fiecare tip de instrument de diminuare a riscului de credit; și

2) să calculeze separat valoarea ponderată la risc a expunerii pentru fiecare parte obținută conform subpunctului 1), în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr.111/2018, la forma gramaticală corespunzătoare și din prezentul regulament.

10. În cazul în care o bancă, care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate, acoperă o singură expunere cu o protecție a creditului furnizată de un singur furnizor de protecție și acea protecție are scadențe diferite, această bancă trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să împartă expunerea în părți acoperite de fiecare instrument de diminuare a riscului de credit; și

2) să calculeze separat valoarea ponderată la risc a expunerii pentru fiecare parte obținută conform subpunctului 1), în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018, la forma gramaticală corespunzătoare și cu prezentul regulament.

101. Garanțiile reale care îndeplinesc toate cerințele de eligibilitate prevăzute în prezentul regulament pot fi recunoscute chiar și în cazul expunerilor asociate facilităților netrase, în cazul în care tragerea în cadrul facilității este condiționată de achiziționarea sau primirea, în prealabil sau simultan, a unor garanții reale pe măsura interesului băncii asupra garanției reale odată ce facilitatea este trasă, astfel încât banca nu are niciun drept asupra garanției reale în măsura în care facilitatea nu este trasă.

Secțiunea a 2-a.

Principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit

11. Tehnica utilizată pentru a furniza protecția creditului, împreună cu acțiunile și măsurile adoptate, precum și procedurile și politicile puse în aplicare de banca creditoare trebuie să fie de așa natură încât să genereze mecanisme de protecție a creditului care să fie eficace din punct de vedere juridic și să poată fi pusă în aplicare/executare în toate jurisdicțiile relevante.

12. La cererea Băncii Naționale a Moldovei, banca creditoare trebuie să pună la dispoziție cea mai recentă versiune a opiniei juridice independente, scrisă și fundamentată, utilizată de bancă, pentru a determina dacă mecanismul de protecție a creditului utilizat de bancă îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 11.

13. Banca creditoare trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a asigura eficacitatea mecanismului de protecție a creditului și pentru a aborda riscurile legate de acest mecanism.

14. Băncile pot recunoaște protecția finanțată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă activele pe care se bazează protecția îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

1) activele sunt incluse în lista activelor eligibile prevăzute la capitolul III secțiunile 3-5, după caz; și

2) activele sunt suficient de lichide, iar valoarea lor este suficient de stabilă în timp pentru a asigura un nivel adecvat de certitudine în ceea ce privește protecția creditului realizată, având în vedere abordarea utilizată pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și gradul de recunoaștere permis.

15. Băncile pot recunoaște protecția finanțată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă banca creditoare are dreptul să lichideze sau să rețină, în timp util, activele din care derivă protecția în cazul intrării în stare de nerambursare, de insolvabilitate sau de faliment, sau în cazul altui eveniment de credit prevăzut în documentația tranzacției, a debitorului și, dacă este cazul, a depozitarului garanției reale. Gradul de corelare între valoarea activelor pe care se bazează protecția și calitatea creditului debitorului nu trebuie să fie prea mare.

16. În cazul protecției nefinanțate a creditului, un furnizor de protecție se califică drept furnizor de protecție eligibil numai dacă acesta este inclus în lista furnizorilor de protecție eligibili prevăzuți la punctul 36.

17. În cazul protecției nefinanțate a creditului, un contract de protecție se califică drept contract de protecție eligibil numai dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

1) contractul corespunde cerințelor de protecție eligibile prevăzute la punctele 37 și 38;

2) contractul este eficace din punct de vedere juridic și poate fi pus în aplicare/executare în jurisdicțiile relevante, astfel încât să asigure un nivel adecvat de certitudine în ceea ce privește protecția creditului realizată, având în vedere abordarea utilizată pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și gradul de recunoaștere permis;

3) furnizorul de protecție este inclus în lista furnizorilor de protecție eligibili.

18. Protecția creditului trebuie să respecte cerințele prevăzute în titlul III, în dependență de caz.

19. Banca trebuie să poată demonstra Băncii Naționale a Moldovei că dispune de procese adecvate de gestionare a riscurilor pentru a controla acele riscuri la care poate fi expusă în urma aplicării practicilor de diminuare a riscului de credit.

20. În pofida faptului că diminuarea riscului de credit a fost luată în considerare în scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor, și, după caz, al valorilor pierderilor așteptate, băncile trebuie să continue să efectueze o evaluare completă a riscului de credit în ceea ce privește expunerea-suport și trebuie să demonstreze Băncii Naționale a Moldovei îndeplinirea acestei cerințe. În cazul tranzacțiilor de răscumpărare și al operațiunilor de dare sau luare de valori mobiliare ori mărfuri cu împrumut, se consideră, numai în scopul prezentului punct, că expunerea-suport reprezintă valoarea netă a expunerii.

Titlul II.

Forme eligibile de diminuarea riscului de credit

Capitolul III.

Protecția finanțată a creditului

Secțiunea 1.

Compensarea bilanțieră

21. Compensarea bilanțieră a creanțelor reciproce între o bancă și contrapartea sa poate fi utilizată de către bancă ca formă eligibilă de diminuare a riscului de credit.

22. Fără a aduce atingere secțiunii 2 din prezentul capitol, eligibilitatea compensării bilanțiere se limitează la soldurile reciproce de mijloace bănești ale băncii și ale contrapărții. Băncile pot modifica valorile ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, cuantumurile pierderilor așteptate numai în cazul creditelor și al depozitelor pe care le-au primit ele însele și care fac obiectul unui acord de compensare bilanțieră.

Secțiunea a 2-a.

Acorduri-cadru de compensare care acoperă tranzacții de răscumpăraresau operațiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital

23. Băncile care adoptă metoda extinsă a garanțiilor financiare prevăzută la capitolul VIII secțiunea 5 pot lua în considerare efectele contractelor de compensare bilaterală cu o contraparte, care acoperă tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital.

24. Fără a aduce atingere capitolului aferent elementelor portofoliului de tranzacționare din Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de credit al contrapărții pentru bănci, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.220/2025 (în continuare – Regulamentul nr.220/2025), garanțiile reale acceptate și valorile mobiliare sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri sau tranzacții stipulate la punctul 23 trebuie să respecte cerințele de eligibilitate pentru garanții reale prevăzute la secțiunile 3 și 4 din prezentul capitol.

Secțiunea a 3-a.

Eligibilitatea garanțiilor reale în cadrul tuturor abordărilor și metodelor

25. Băncile pot utiliza următoarele elemente drept garanții reale eligibile în cadrul tuturor abordărilor și metodelor:

1) mijloace bănești sub formă de depozit constituit la banca creditoare sau instrumente asimilate mijloacelor bănești păstrate de aceasta;

2) valori mobiliare de stat și certificatele Băncii Naționale a Moldovei;

3) titluri de datorie emise de administrații centrale sau bănci centrale, altele decît cele specificate la subpunctul 2), având o evaluare a creditului efectuată de o ECAI sau de o agenție de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile în sensul Regulamentul nr.111/2018, pe care Banca Națională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 4 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor față de administrații centrale și bănci centrale, prevăzute în regulamentul menționat;

4) titluri de datorie emise de bănci, aceste titluri având o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, desemnată de bancă în sensul Regulamentului nr.111/2018, pe care Banca Națională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor față de bănci, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

5) titluri de datorie emise de alte entități, aceste titluri având o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, desemnată de bancă în sensul Regulamentului nr.111/2018, pe care Banca Națională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor față de societăți, prevăzute la Regulamentul nr.111/2018;

6) titluri de datorie care au o evaluare pe termen scurt a creditului efectuată de o ECAI, desemnată de bancă în sensul Regulamentului nr.111/2018, pe care Banca Națională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018;

7) titluri de capital sau obligațiuni convertibile incluse într-un indice principal;

8) lingouri de aur;

9) poziții din securitizare care nu sunt poziții din resecuritizare și cărora li se aplică o pondere de risc de 100% sau mai mică în conformitate cu Regulamentul nr. 221/2025 privind tratamentul prudențial al securitizărilor.

[Pct.25 subpct.9) introdus prin HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare 01.01.28]

26. În scopul punctului 25 subpunctul 3), titlurile de datorie emise de administrații centrale sau bănci centrale, de asemenea, includ următoarele:

1) titluri de datorie emise de entități din sectorul public, dacă expunerile față de acestea se tratează ca expuneri față de administrația centrală, în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

2) titlurile de datorie emise de bănci de dezvoltare multilaterală, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul Regulamentul nr.111/2018;

3) titlurile de datorie emise de organizații internaționale, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

4) titluri de datorie emise de administrații regionale sau de autorități locale, dacă expunerile față de acestea se tratează ca expuneri față de administrația centrală în a cărei jurisdicție sunt stabilite, în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

27. În scopul punctului 25 subpunctul 4), titlurile de datorie emise de bănci, de asemenea, includ următoarele:

1) titlurile de datorie emise de administrații regionale sau autorități locale, altele decât cele menționate la punctul 26 subpunctul 1);

2) titlurile de datorie emise de entități din sectorul public, în cazul în care expunerile față de acestea sunt tratate în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

3) titlurile de datorie emise de bănci de dezvoltare multilaterală, altele decât cele cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul Regulamentul nr.111/2018, în cazul în care expunerile față de acestea se tratează ca expuneri față de bănci, conform Regulamentul nr.111/2018;

4) - abrogat.

28. O bancă poate utiliza drept garanții reale eligibile titluri de datorie emise de alte bănci sau de societăți de investiții, titlurile în cauză neavând o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, în cazul în care aceste titluri de datorie întrunesc cumulativ următoarele criterii:

1) acestea sunt cotate la o bursă recunoscută;

2) acestea se califică drept datorie cu rang prioritar;

3) toate celelalte emisiuni evaluate ale băncii emitente, care au același rang și au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, pe care Banca Națională a Moldovei a asociat-o cu nivelul 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior, în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor față de bănci sau a expunerilor pe termen scurt, prevăzute în Regulamentul nr.111/2018.

4) banca creditoare nu deține nicio informație care să justifice faptul că emisiunea are o evaluare a creditului inferioară celei indicate la subpunctul 3);

5) lichiditatea pe piață a instrumentului este suficientă pentru aceste scopuri.

281. Băncile pot utiliza unitățile sau acțiunile deținute în OPC drept garanții reale eligibile, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) unitățile sau acțiunile au o cotație publică zilnică a prețului;

2) OPC se limitează la investiții în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaștere în temeiul punctelor 25 și 28;

3) OPC îndeplinesc condițiile pentru stabilirea valorii expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC prevăzute Regulamentul nr.111/2018.

282. În cazul în care un OPC investește în acțiunile sau unitățile altui OPC, condițiile prevăzute la subpunctele 1)- 3) de la punctul 281 se aplică, de asemenea, oricărui astfel de OPC-suport.

283. Utilizarea de către un OPC a instrumentelor financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente investițiilor permise nu afectează eligibilitatea ca garanții reale a unităților sau a acțiunilor deținute în acest organism.

284. În sensul punctelor 281-283, dacă un OPC (denumit în continuare „OPC-ul inițial”) sau oricare dintre OPC-urile sale suport nu se limitează să investească în instrumente care sunt eligibile în temeiul punctelor 25-28, se aplică următoarele dispoziții:

1) dacă băncile aplică abordarea transparentă de tip look-through menționată în Regulamentul nr.111/2018 sau actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pentru expuneri directe față de un OPC, acestea pot utiliza unități sau acțiuni pe care le dețin în respectivul OPC drept garanții reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deținute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul punctelor 25-28 din prezentul regulament;

2) dacă băncile aplică abordarea pe bază de mandat menționată în Regulamentul nr.111/2018 sau actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pentru expuneri directe față de un OPC, acestea pot utiliza unități sau acțiuni pe care le dețin în respectivul OPC drept garanții reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deținute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul punctelor 25 și 28, presupunând că OPC-ul respectiv sau oricare dintre OPC-urile sale suport au investit în instrumente neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

285. În cazul în care un OPC-suport are el însuși organisme de plasament colectiv-suport, băncile pot utiliza unități sau acțiuni pe care le dețin în OPC-ul inițial drept garanții reale eligibile cu condiția să aplice metodologia prevăzută la punctul 284.

286. În cazul în care activele neeligibile pot avea o valoare negativă din cauza datoriilor sau a datoriilor contingente rezultând din dreptul de proprietate, băncile trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să calculeze valoarea totală a activelor neeligibile;

2) dacă suma obținută conform subpunctului 1) este negativă, să scadă valoarea absolută a acestei sume din valoarea totală a activelor eligibile.

29. În ceea ce privește punctul 25 subpunctele 3) -6), dacă titlul de datorie are două evaluări ale creditului efectuate de ECAI, băncile aplică evaluarea mai puțin favorabilă. Dacă titlul de datorie are mai mult de două evaluări ale creditului efectuate de ECAI, băncile aplică două cele mai favorabile evaluări. Dacă două cele mai favorabile evaluări ale creditului sunt diferite, băncile aplică evaluarea mai puțin favorabilă dintre cele două.

Secțiunea a 4-a.

Extinderea eligibilității garanțiilor reale în cadrul metodei extinse a garanțiilor financiare

30. În plus față de garanțiile reale stabilite la secțiunea 3 din prezentul capitol, dacă o bancă aplică metoda extinsă a garanțiilor financiare prevăzută la capitolul VIII secțiunea 5, această bancă poate utiliza următoarele elemente drept garanții reale eligibile:

1) titluri de capital sau obligațiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar tranzacționate pe o bursă recunoscută;

2) unități sau acțiuni deținute în OPC, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) unitățile sau acțiunile au o cotație publică zilnică a prețului;

b) OPC se limitează la investiții în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaștere în temeiul punctelor 25 și 28 și la investiții în elementele menționate la subpunctul 1) din prezentul punct.

31. În cazul în care un OPC investește în unitățile sau acțiunile altui OPC, condițiile prevăzute la punctul 30 subpunctele 1) și 2) se aplică la fel oricărui astfel de OPC-suport.

32. Utilizarea de către un OPC a instrumentelor financiare derivate pentru acoperirea împotriva riscurilor a investițiilor permise nu trebuie să afecteze eligibilitatea ca garanții reale a unităților sau a acțiunilor deținute în acest organism.

33. În cazul în care OPC sau oricare OPC-suport nu este limitat la investiții în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaștere în temeiul punctelor 25 și 28 și la investiții în elementele menționate la punctul 30 subpunctul 1), se aplică următoarele dispoziții:

1) dacă băncile aplică abordarea transparentă de tip look-through menționată în Regulamentul nr.111/2018 sau actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pot utiliza unitățile sau acțiunile pe care le dețin în acest OPC drept garanții reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor care sunt eligibile în temeiul punctelor 25 și 28 și a instrumentelor menționate la punctul 30 subpunctul 1);

2) dacă băncile aplică abordarea pe bază de mandat menționată în Regulamentul nr.111/2018 sau actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pentru expuneri directe față de un OPC, acestea pot utiliza unități sau acțiuni pe care le dețin în respectivul OPC drept garanții reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deținute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul punctelor 25 și 28 și a instrumentelor menționate la punctul 30 subpunctul 1), presupunând că acest OPC sau oricare din OPC-urile-suport ale acestuia au investit în active neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

34. În cazul în care instrumentele neeligibile ale OPC pot avea o valoare negativă din cauza datoriilor sau a datoriilor contingente care rezultă din dreptul de proprietate, băncile trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să calculeze valoarea totală a instrumentelor neeligibile ale OPC; și

2) dacă suma obținută conform subpunctului 1) este negativă, să scadă valoarea absolută a acestei sume din valoarea totală a instrumentelor eligibile ale OPC.

Secțiunea a 41-a

Extinderea eligibilității garanțiilor reale în cadrul abordării IRB

341. În plus față de garanțiile reale menționate la punctele 25-34, băncile care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate conform abordării IRB pot utiliza, de asemenea, următoarele forme de garanții reale:

1) garanții sub forma bunurilor imobile, în conformitate cu punctele 342-347;

2) creanțe, în conformitate cu punctele 349 și 3410;

3) alte garanții reale corporale, în conformitate cu punctele 3412-3413;

4) bunuri în leasing, în conformitate cu punctul 3414.

342. Cu excepția cazului în care conform Regulamentului nr.111/2018 se specifică altfel, băncile pot utiliza drept garanții reale eligibile bunurile imobile locative care sunt sau vor fi ocupate sau date cu chirie de către proprietar sau, în cazul societăților pentru investiții personale, de către beneficiarul real, precum și bunurile imobile comerciale, inclusiv birouri și alte spații comerciale, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) valoarea bunului imobil nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului debitorului;

2) riscul asociat debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului imobil sau al proiectului-suport, ci de capacitatea reală a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; în consecință, rambursarea facilității nu depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil care servește drept garanție reală.

343. În sensul punctului 342 subpunctul 1), băncile pot exclude situațiile în care factori pur macroeconomici afectează atât valoarea bunului imobil, cât și performanța debitorului.

344. Băncile pot deroga de la punctul 342 subpunctul 2) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul Republicii Moldova, dacă Banca Națională a Moldovei, în scopul punctelor 684-688 din Regulamentul nr.111/2018,a publicat dovezi indicând prezența unei piețe pentru bunuri imobile locative bine dezvoltată și cu existență îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depășesc niciuna din următoarele limite:

1) raportul dintre valorile agregate raportate de bănci în temeiul subpunctelor 1) și 3) de la punctul 1) din anexa nr.21 la Regulamentul nr.111/2018 nu depășește 0,3%;

2) raportul dintre valorile agregate raportate de bănci în temeiul subpunctului 2) și 3), punctul 1) din anexa nr.21 la Regulamentul nr.111/2018 nu depășește 0,5%.

345. În cazul în care oricare din condițiile prevăzute la subpunctele 1) și 2) nu este îndeplinită într-un anumit an, băncile nu aplică tratamentul specificat la punctul respectiv până când nu sunt satisfăcute, într-un an ulterior, ambele condiții.

346. Băncile pot deroga de la punctul 342 subpunctul 2) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul Republicii Moldova, dacă Banca Națională a Moldovei, în scopul punctelor 684-688 din Regulamentul nr.111/2018, a publicat dovezi indicând prezența unei piețe pentru bunuri imobile comerciale bine dezvoltate și cu existență îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depășesc niciuna dintre următoarele limite:

1) raportul dintre valorile agregate raportate de bănci în temeiul subpunctului 4) și subpunctului 6), punctul 1) din anexa nr.21 la Regulamentul nr.111/2018 nu depășește 0,3%;

2) raportul dintre valorile agregate raportate de bănci în temeiul subpunctului 5) și subpunctului 6), punctul 1) din anexa nr.21 la Regulamentul nr.111/2018 nu depășește 0,5%.

347. În cazul în care una din condițiile prevăzute la subpunctele 1) și 2) de la punctul 346 nu este îndeplinită într-un anumit an, băncile nu aplică tratamentul specificat la punctul respectiv până când nu sunt satisfăcute, într-un an ulterior, ambele condiții.

348. Băncile pot aplica derogările menționate la punctele 344 și 346 și în cazurile în care autoritatea competentă a unui alt stat care aplică mecanisme de supraveghere și de reglementare cel puțin echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova în privința băncilor conform anexei nr.5 la Regulamentul nr.111/2018, publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul statului respectiv.

349. Băncile pot utiliza drept garanții reale eligibile creanțele aferente unei tranzacții comerciale sau tranzacțiilor cu scadență inițială mai mică sau egală cu un an. Creanțele eligibile nu includ creanțele asociate securitizărilor, subparticipațiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit și nici sumele datorate de părți afiliate.

3410. În cazul în care o bancă pentru dezvoltare publică, acordă un credit promoțional, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administrației centrale, ale administrației regionale sau ale autorității locale, unei alte bănci sau unei societăți financiare non-bancare care este autorizată să desfășoare activitățile menționate la articolul 14 aliniatul (1) literele b) sau c) din Legea nr.202/2017 și care îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 51 din Regulamentul nr.111/2018 și în cazul în care respectiva bancă sau societate financiară non-bancară transferă direct sau indirect creditul promoțional respectiv unui debitor final și cedează băncii pentru dezvoltare publică creanța din creditul promoțional drept garanție reală, banca pentru dezvoltare publică poate utiliza creanța cedată drept garanție reală eligibilă, indiferent de scadența inițială a creanței cedate.

3411. În sensul punctului 3410, o bancă pentru dezvoltare publică reprezintă o bancă care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

1) a fost înființată de o administrație centrală, administrație regională sau autoritate locală din Republica Moldova;

2) activitatea sa este limitată la promovarea unor obiective specificate de politică publică financiară, socială sau economică, în conformitate cu cadrul legal și dispozițiile care reglementează respectiva bancă, inclusiv statutul, pe o bază neconcurențială. Obiectivele de politică publică pot include furnizarea de finanțare, în scopuri de promovare sau dezvoltare, anumitor sectoare economice sau regiuni geografice din Republica Moldova;

3) scopul său nu este de a maximiza profitul sau cota de piață;

4) sub rezerva normelor aplicabile privind ajutoarele de stat, administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală are obligația de a proteja viabilitatea băncii sau garantează, în mod direct sau indirect, cel puțin 90% din cerințele de fonduri proprii, cerințele de finanțare sau creditele promoționale acordate ale băncii;

5) nu acceptă depozite acoperite, conform Legii nr.160/2023 cu privire la garantarea depozitelor în bănci, care pot fi clasificate drept depozite la termen sau depozite de economii de la consumatori.

3412. Băncile pot să utilizeze drept garanții reale eligibile garanțiile reale corporale de alt tip decât cele indicate la punctele 343 - 347, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) există piețe lichide, o dovadă în acest sens fiind tranzacțiile frecvente, ținând seama de tipul de activ, pentru cedarea garanției reale în mod rapid și eficient din punct de vedere economic. Băncile trebuie să evalueze această condiție periodic și atunci când informațiile indică producerea unor modificări semnificative pe piață;

2) există prețuri de piață bine stabilite și disponibile public pentru garanția reală. Băncile pot considera că prețurile de piață sunt bine stabilite, dacă acestea provin din surse credibile de informații, precum indici publici, și reflectă prețul tranzacțiilor efectuate în condiții normale. Băncile pot considera că prețurile de piață sunt disponibile public, dacă acestea sunt comunicate, sunt ușor accesibile și pot fi obținute cu regularitate și fără eforturi administrative sau financiare nejustificate;

3) banca analizează prețurile de piață, timpul și costurile necesare pentru executarea garanției reale, precum și sumele obținute în urma executării garanției reale;

4) banca demonstrează că, în cel puțin 90% din totalul lichidărilor corespunzătoare unui anumit tip de garanție reală, sumele obținute în urma executării garanției reale nu sunt mai mici de 70% din valoarea garanției reale; în cazul în care există o volatilitate semnificativă a prețurilor pieței, banca demonstrează Băncii Naționale a Moldovei, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că propria evaluare a garanției reale este suficient de prudentă.

3413. Băncile trebuie să formalizeze îndeplinirea condițiilor specificate la punctul 3412 și la punctele 505-506.

3414. Sub rezerva dispozițiilor punctului 1077, în cazul în care cerințele prevăzute la punctul 507 sunt îndeplinite, expunerile decurgând din operațiuni de leasing prin care o bancă dă în leasing un bun unei părți terțe pot fi tratate la fel ca creditele garantate cu tipul de bun dat în leasing.

[Secțiunea 41 introdusă prin HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare 01.01.28]

Secțiunea a 5-a.

Alte tipuri de protecție finanțată a creditului

35. Băncile pot utiliza următoarele alte tipuri de protecție finanțată a creditului drept garanții reale eligibile:

1) mijloacele bănești sub formă de depozit constituit la o bancă terță, sau instrumentele asimilate mijloacelor bănești deținute de respectiva bancă terță, cu condiția că mijloacele bănești/instrumentele respective sunt constituite/deținute în alt regim decât cel de custodie și sunt gajate în favoarea băncii creditoare;

[Pct.35 subpct.1) modificat prin HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană]

2) instrumentele emise de bănci terțe/societăți de investiții, care vor fi răscumpărate de aceste bănci/societăți la cerere.

[Pct.35 subpct.2) modificat prin HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană]

3) polițele de asigurare de viață gajate în favoarea băncii creditoare.

Capitolul IV.

Protecția nefinanțată a creditului

36. Băncile pot recurge la următoarele părți în calitate de furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului:

1) administrații centrale și bănci centrale, administrații regionale sau autorități locale, bănci de dezvoltare multilaterală, organizații internaționale, dacă expunerilor față de acestea li se atribuie o pondere de risc de 0% în temeiul Regulamentului nr.111/2018;

2) entități din sectorul public, tratate în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

3) bănci și societăți financiare nonbancare pentru care expunerile față de societatea financiară nonbancară sunt tratate ca expuneri față de bănci, în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

4) entități reglementate din sectorul financiar, reprezentate de entități care fac obiectul unor cerințe prudențiale, în mod direct pe bază individuală sau consolidată sau indirect pe baza consolidării prudențiale a întreprinderii-mamă, în conformitate cu cadrul prudențial aferent băncilor, societăților de investiții și asigurătorilor/reasigurătorilor, sau al cerințelor prudențiale legale ale unei țări terțe care sunt cel puțin echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova conform anexei nr.5 la Regulamentul nr.111/2018;

5) contrapărțile centrale calificate (CPCC);

6) în cazul în care protecția creditului nu este furnizată pentru o expunere din securitizare, alte întreprinderi, care au o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată, inclusiv întreprinderi-mamă, filiale sau entități afiliate debitorului, în cazul în care o expunere directă a întreprinderilor-mamă, a filialelor sau a entităților afiliate respective are o pondere de risc mai mică decât expunerea față de debitor.

[Pct.36 în redacția HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană]

361. Pe lângă furnizorii de protecție enumerați la punctul 36, entităților cărora băncile le acordă un rating intern în conformitate cu cerințele pentru utilizarea abordării IRB sunt furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului în cazul în care banca utilizează abordarea IRB în cazul expunerilor față de respectivele entități.

37. Băncile pot utiliza garanții ca protecție nefinanțată a creditului eligibilă, în condițiile punctului 36.

Capitolul V.

Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate de credit

38. Băncile pot utiliza ca protecție a creditului eligibilă următoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit, precum și instrumente care pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau cele care sunt efectiv similare din punct de vedere economic:

1) instrumente de tip credit default swap;

2) instrumente de tip total return swap;

3) instrumente de tip credit linked note, în măsura finanțării lor în mijloace bănești.

39. În cazul în care o bancă cumpără protecția creditului prin intermediul unui instrument de tip total return swap și înregistrează plățile nete primite aferente swapului ca venit net, dar nu înregistrează deteriorarea corespunzătoare a valorii activului protejat, fie prin reducerea valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor, protecția creditului respectivă nu se califică drept protecție a creditului eligibilă.

40. Dacă o bancă efectuează o acoperire internă impotriva riscului utilizând un instrument financiar derivat de credit, pentru ca protecția creditului să se califice drept protecție a creditului eligibilă în sensul prezentului regulament, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacționare trebuie transferat în exterior uneia sau mai multor părți terțe.

41. Dacă s-a efectuat o acoperire internă impotriva riscului în conformitate cu punctul 40, și cerințele prevăzute în prezentul regulament au fost îndeplinite, băncile trebuie să aplice regulile stabilite în titlurile IV – V la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al cuantumurilor pierderilor așteptate, în cazul în care băncile cumpără o protecție nefinanțată a creditului.

411. Instrumentele financiare derivate de credit de tipul first-to-default și toate celelalte instrumente financiare derivate de credit de tipul nth-to-default nu sunt tipuri eligibile de protecție nefinanțată a creditului.

Capitolul V1

TIPURI ELIGIBILE DE INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE PE TITLURI DE CAPITAL

412. Băncile pot utiliza ca protecție a creditului eligibilă instrumente financiare derivate pe titluri de capital care sunt instrumente de tipul total return swap sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic, dar numai în scopul efectuării de acoperiri interne.

413. În cazul în care o bancă cumpără protecția creditului prin intermediul unui instrument de tipul total return swap și înregistrează plățile nete primite aferente swapului ca venit net, dar nu înregistrează deteriorarea corespunzătoare a valorii activului protejat, fie prin reducerea valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor, protecția respectivă a creditului nu se califică drept protecție a creditului eligibilă.

414. Dacă o bancă efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital, pentru ca acoperirea internă să se califice drept protecție a creditului eligibilă, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacționare este transferat în exterior uneia sau mai multor părți terțe.

415. Dacă s-a efectuat o acoperire internă a riscului în conformitate cu punctul 414, iar cerințele prevăzute în prezentul regulament au fost îndeplinite, băncile aplică regulile stabilite în titlurile IV – V la calculul valorilor expunerilor ponderate la risc și al cuantumurilor pierderilor așteptate în cazul în care cumpără o protecție nefinanțată a creditului.

Titlul III.

Cerințe

Capitolul VI.

Cerințe pentru protecția finanțată a creditului

Secțiunea 1.

Cerințe pentru acordurile de compensare

42. Acordurile de compensare bilanțieră, altele decât acordurile-cadru de compensare menționate la punctul 43, se califică drept formă eligibilă de diminuare a riscului de credit, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) acele acorduri sunt eficace din punct de vedere juridic și pot fi puse în aplicare/executare în toate jurisdicțiile relevante, inclusiv în cazul insolvabilității sau al falimentului unei contrapărți;

2) băncile sunt în măsură să identifice în orice moment activele și datoriile care fac obiectul acestor acorduri;

3) băncile monitorizează și controlează pe bază continuă riscurile asociate încetării protecției creditului;

4) băncile monitorizează și controlează pe bază continuă expunerile relevante pe bază netă.

43. Acordurile-cadru de compensare care acoperă tranzacții de răscumpărare, operațiuni de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital se califică drept formă eligibilă de diminuare a riscului de credit dacă garanțiile reale furnizate în temeiul acestor acorduri respectă toate cerințele prevăzute la punctele 45-49 și dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) acordurile sunt eficace din punct de vedere juridic și pot fi puse în aplicare/executare în toate jurisdicțiile relevante, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvabilității contrapărții;

2) acordurile asigură părții care și-a îndeplinit obligațiile dreptul de a rezilia și de a inchide în cel mai scurt timp toate tranzacțiile acoperite de acord, în cazul intrării în stare de nerambursare, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvabilității contrapărții;

3) acordurile prevăd compensarea câștigurilor și a pierderilor aferente tranzacțiilor închise în baza unui acord, astfel încât o singură sumă netă să fie datorată de o parte celeilalte.

Secțiunea a 2-a.

Cerințe pentru garanțiile financiare

44. În cadrul tuturor abordărilor și metodelor, garanțiile financiare și aurul se califică drept garanții reale eligibile, dacă sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute la punctele 45-49.

45. Între calitatea creditului debitorului și valoarea garanției reale nu trebuie să existe o corelație pozitivă semnificativă. În cazul în care valoarea garanției reale este redusă în mod semnificativ, aceasta nu trebuie să presupună în sine o deteriorare semnificativă a calității creditului debitorului. În cazul în care calitatea creditului debitorului devine critică, aceasta nu trebuie să presupună în sine o reducere semnificativă a valorii garanției reale.

46. Titlurile emise de debitor sau de orice altă entitate din grup nu se califică drept garanții reale eligibile. Cu toate acestea, obligațiunile garantate emise de debitor, care respectă condițiile prevăzute în Regulamentul nr.111/2018, se califică drept garanții reale eligibile atunci când sunt constituite cu titlu de garanții reale pentru o tranzacție de răscumpărare, cu condiția să respecte dispozițiile prevăzute la punctul 45.

47. Băncile trebuie să îndeplinească toate cerințele contractuale și legale privind punerea în aplicare/executare a contractelor de garanție reală potrivit legislației care guvernează drepturile lor asupra garanției reale și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare/executare.

48. Băncile trebuie să efectueze o analiză juridică, considerată suficientă pentru a confirma că contractele de garanție reală pot fi puse în aplicare/executare în toate jurisdicțiile relevante. Băncile trebuie să reefectueze astfel de analiză, dacă este necesar, pentru a asigura în permanență punerea în aplicare/executare a contractelor menționate.

49. Băncile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe operaționale:

1) să documenteze în mod corespunzător contractele de garanție reală și să dispună de proceduri clare și complexe pentru executarea în timp util a garanției reale;

2) să aplice proceduri și procese complexe de control al riscurilor care decurg din utilizarea garanției reale, inclusiv al riscurilor de protecție nereușită sau redusă a creditului, al riscurilor de evaluare, al riscurilor asociate rezilierii protecției creditului, al riscului de concentrare care rezultă din utilizarea garanției reale, precum și al interacțiunii acestora cu profilul general de risc al băncii;

3) să dispună de politici și practici documentate privind tipurile de garanții reale acceptate și valorile acestora;

4) să calculeze valoarea de piață a garanției reale și să o revizuiască în mod corespunzător, cel puțin o dată la șase luni și ori de câte ori au motive să considere că a avut loc o scădere semnificativă a valorii de piață a garanției reale considerații legate de riscurile de mediu, social și guvernanță determină efectuarea unei evaluări pentru a se stabili dacă a avut loc o scădere semnificativă a valorii de piață a garanției reale;

5) în cazul în care garanția reală este deținută de o parte terță - să întreprindă măsurile rezonabile pentru a se asigura că partea terță separă garanția reală de activele proprii;

6) să se asigure că alocă resurse suficiente pentru buna funcționare a contractelor în marjă cu contrapărțile pentru instrumente financiare derivate extrabursiere și pentru finanțarea pe bază de valori mobiliare, măsurată prin promptitudinea și acuratețea apelurilor lor în marjă lansate și prin timpul de răspuns la apelurile în marjă primite;

7) să dispună de politici de gestionare a garanțiilor reale pentru a controla, monitoriza și raporta următoarele:

a) riscurile la care se expun prin contractele în marjă;

b) riscul de concentrare a anumitor tipuri de active utilizate ca garanția reală;

c) reutilizarea garanțiilor reale, inclusiv lipsa potențială de lichidități care rezultă din reutilizarea garanțiilor reale primite de la contrapărți;

d) renunțarea la drepturile asupra garanțiilor reale furnizate contrapărților.

50. În plus față de îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute la punctele 45-49, pentru ca garanțiile financiare să fie calificate drept garanții reale eligibile în cadrul metodei simple a garanțiilor financiare, scadența reziduală a protecției trebuie să fie cel puțin egală cu scadența reziduală a expunerii.

501. Bunurile imobile se califică drept garanții reale eligibile numai dacă sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute în anexa nr.2 la Regulamentul nr.111/2018.

Secțiunea a 21-a

Cerințe privind creanțele

502. Creanțele se califică drept garanții reale eligibile dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute la punctele 503 și 504.

503. Trebuie îndeplinite următoarele cerințe privind securitatea juridică:

1) mecanismul juridic prin intermediul căruia garanția reală este furnizată unei bănci creditoare trebuie să fie robust și eficace și să asigure existența unor drepturi clare ale băncii respective asupra garanției reale, inclusiv dreptul asupra încasărilor din vânzarea garanției reale;

2) băncile trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a îndeplini cerințele privind caracterul executoriu al garanției reale în toate jurisdicțiile relevante. Băncile creditoare trebuie să dețină un drept prioritar de prim rang asupra garanției reale, deși astfel de drepturi pot fi subordonate drepturilor creditorilor privilegiați prevăzute de legislația în vigoare;

3) băncile trebuie să efectueze o analiză juridică, considerată suficientă pentru a confirma caracterul executoriu al contractelor de garanție reală în toate jurisdicțiile relevante;

4) băncile trebuie să formalizeze în mod corespunzător contractele de garanție reală și să dispună de proceduri clare și solide pentru încasarea în timp util a garanției reale;

5) băncile trebuie să dispună de proceduri care să asigure respectarea tuturor condițiilor juridice cerute pentru declararea stării de nerambursare a unui credit și încasarea în timp util a garanției reale;

6) în cazul în care un credit are dificultăți financiare sau se află în stare de nerambursare, băncile trebuie să aibă autoritatea legală de a vinde sau de a ceda creanțele altor părți, fără consimțământul debitorilor cedați.

504. Trebuie îndeplinite următoarele cerințe privind administrarea riscurilor:

1) o bancă trebuie să dispună de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanțelor. Un astfel de proces trebuie să includă analiza activității debitorului și a sectorului în care acesta își desfășoară activitatea, precum și a tipurilor de clienți cu care debitorul intră în relații de afaceri. Atunci când banca recurge la debitori pentru a stabili riscul de credit al clienților, banca trebuie să reexamineze practicile de credit ale debitorilor pentru a se asigura de fiabilitatea și credibilitatea acestora;

2) diferența dintre cuantumul expunerii și valoarea creanțelor trebuie să reflecte toți factorii corespunzători, inclusiv costul colectării, gradul de concentrare din cadrul portofoliului de creanțe aduse în garanție de același debitor și riscul potențial de concentrare la nivelul expunerilor totale ale băncii, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generală a băncii. Băncile trebuie să dispună de un proces permanent de monitorizare a creanțelor, adecvat acestora. Băncile trebuie, de asemenea, să verifice cu regularitate respectarea clauzelor contractelor de credit, a restricțiilor de mediu și a altor cerințe legale;

3) creanțele aduse în garanție de un debitor trebuie să fie diversificate și nu trebuie să fie corelate în mod nejustificat cu situația debitorului. În cazul în care există o corelație pozitivă semnificativă, băncile trebuie să țină seama de riscurile asociate atunci când stabilesc marjele pentru portofoliul de garanții reale, în ansamblul său;

4) băncile nu trebuie să utilizeze ca protecție eligibilă a creditului creanțe provenind de la afiliații unui debitor, inclusiv de la filialele și angajații acestuia;

5) băncile trebuie să dispună de un proces formalizat pentru colectarea, în situații dificile, a plăților aferente creanțelor. Băncile trebuie să dispună de facilitățile necesare pentru colectare, chiar dacă, în mod normal, se bazează pe debitori pentru colectare.

Secțiunea a 22-a

Cerințe privind alte garanții reale corporale și privind tratarea expunerilor decurgând din operațiuni de leasing ca expuneri acoperite cu garanții reale

505. Garanțiile reale corporale, altele decât garanțiile sub forma bunurilor imobile, se califică drept garanții reale eligibile în cadrul abordării IRB, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) contractul de garanție reală în temeiul căruia garanțiile reale corporale sunt furnizate unei bănci este eficace și executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicțiile relevante și permite băncii respective să valorifice garanția reală într-un interval de timp rezonabil;

2) cu singura excepție a drepturilor de prim rang care pot fi permise, menționate la punctul 503 subpunctul 2), numai drepturile de prim rang sau privilegiile asupra garanției reale se califică drept garanții reale eligibile, iar o bancă are prioritate față de toți ceilalți creditori asupra sumelor obținute în urma executării garanției reale;

3) băncile monitorizează valoarea garanției reale în mod frecvent, respectiv cel puțin anual. Frecvența de monitorizare crește în cazul în care condițiile de piață suferă modificări semnificative;

4) contractul de credit include descrieri detaliate ale garanțiilor reale și specifică în detaliu modalitatea și frecvența reevaluării;

5) băncile formalizează clar în cadrul politicilor și al procedurilor interne de creditare, disponibile pentru examinare, tipurile de garanții reale corporale pe care le acceptă și politicile și practicile pe care le aplică cu privire la cuantumul corespunzător fiecărui tip de garanție reală în raport cu cuantumul expunerii;

6) politicile de creditare ale băncii cu privire la structura tranzacției stabilesc următoarele:

a) cerințe corespunzătoare privind garanțiile reale în raport cu cuantumul expunerii;

b) capacitatea de executare rapidă a garanției reale;

c) capacitatea de a stabili un preț sau o valoare de piață în mod obiectiv;

d) frecvența cu care valoarea poate fi obținută imediat, inclusiv o apreciere sau o evaluare profesională;

e) volatilitatea sau un indicator de aproximare a volatilității valorii garanției reale.

7) atunci când efectuează o evaluare sau o reevaluare, băncile țin seama pe deplin de orice deteriorare sau uzură morală a garanției reale, acordând o atenție deosebită efectelor trecerii timpului asupra garanțiilor reale sensibile la uzura morală; în cazul garanțiilor reale corporale, uzura morală a garanției reale include, de asemenea, considerații de evaluare legate de riscuri de mediu, sociale și de guvernanță referitoare la interdicții sau limitări impuse de obiectivele de reglementare și actele juridice relevante, precum și, dacă este relevant pentru băncile active la nivel internațional, de obiectivele juridice și de reglementare ale țărilor terțe;

8) băncile au dreptul de a efectua o inspecție fizică a garanției reale. Acestea dispun, de asemenea, de politici și proceduri care stabilesc modul de exercitare a dreptului de inspecție fizică;

9) garanția reală acceptată ca protecție este asigurată în mod adecvat împotriva riscului de daune, iar băncile dispun de proceduri de monitorizare a acestui fapt.

506. În cazul în care contractele de garanție generală sau alte forme de garanții constituite asupra unei universalități de bunuri oferă băncii creditoare o creanță înregistrată asupra activelor unei societăți și în cazul în care creanța respectivă conține atât active care nu sunt eligibile drept garanții reale în cadrul abordării IRB, cât și active care sunt eligibile drept garanții reale în cadrul abordării IRB, banca le poate recunoaște pe acestea din urmă drept protecție finanțată a creditului eligibilă. În acest caz, recunoașterea este condiționată de îndeplinirea de către activele respective a cerințelor de eligibilitate a garanțiilor reale în cadrul abordării IRB, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

507. Băncile trebuie să trateze expunerile care decurg din operațiuni de leasing ca fiind garantate cu tipul de bun dat în leasing, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) condițiile stabilite la punctul 501 sau punctele 505-506, după caz, sunt îndeplinite pentru ca tipul de bun dat în leasing să se califice drept garanție reală eligibilă;

2) locatorul efectuează o gestionare riguroasă a riscurilor, care ține seama de modul de utilizare a activului dat în leasing, de locul în care este amplasat acesta, de vechimea sa, precum și de durata planificată de utilizare, inclusiv o monitorizare adecvată a valorii activului;

3) locatorul are drept de proprietate asupra activului și poate să-și exercite drepturile de proprietar în timp util;

4) dacă acest fapt nu a fost deja avut în vedere la calculul nivelului pierderii în caz de nerambursare, diferența dintre cuantumul neamortizat și valoarea de piață a activului nu este atât de mare încât să supraestimeze efectul de diminuare a riscului de credit atribuit activelor date în leasing.

Secțiunea a 3-a.

Cerințe pentru alte tipuri de protecție finanțată a creditului

51. Mijloacele bănești sub formă de depozit constituit la o bancă terță sau instrumentele asimilate mijloacelor bănești deținute de banca terță, prevăzute la punctul 35 subpunctul 1) sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la punctul 108, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) creanța debitorului față de banca terță este, în mod transparent, gajată în favoarea băncii creditoare sau cesionată acesteia, iar acest gaj sau această cesiune este eficace din punct de vedere juridic și poate fi pusă în aplicare/executare în toate jurisdicțiile relevante și este necondiționată și irevocabilă;

2) gajul sau cesiunea sunt notificate băncii terțe;

3) în urma notificării, banca terță poate efectua plăți numai către banca creditoare, sau către alte părți numai cu acordul prealabil al băncii creditoare.

511. Polițele de asigurare de viață gajate în favoarea băncii creditoare se califică drept garanții reale eligibile, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) polița de asigurare de viață este, în mod transparent, gajată în favoarea băncii creditoare sau cesionată acesteia;

2) societatea care furnizează asigurarea de viață este notificată în legătură cu gajul sau cesiunea și, în urma notificării, nu poate plăti sumele exigibile în baza contractului fără acordul prealabil al băncii creditoare;

3) banca creditoare are dreptul de a anula polița și de a primi valoarea de răscumpărare în cazul în care debitorul se află în stare de nerambursare;

4) banca creditoare este informată în legătură cu orice plăți neefectuate de deținătorul poliței și care sunt corespunzătoare acesteia;

5) protecția creditului este furnizată până la scadența creditului. Dacă acest lucru nu este posibil deoarece asigurarea încetează înainte de expirarea duratei creditului, banca se asigură că suma care decurge din contractul de asigurare îi servește drept garanție până la sfârșitul duratei contractului de credit;

6) gajul sau cesiunea sunt valide din punct de vedere legal și au caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicțiile relevante la momentul încheierii contractului de credit;

7) valoarea de răscumpărare este declarată de societatea care furnizează asigurarea de viață și nu este reductibilă;

8) valoarea de răscumpărare trebuie plătită în timp util, la cerere, de către societatea care furnizează asigurarea de viață;

9) valoarea de răscumpărare nu poate fi solicitată fără acordul prealabil al băncii;

10) societatea care furnizează asigurarea de viață intră sub incidența Legii nr.92/2022 privind activitatea de asigurare sau de reasigurare sau este supusă supravegherii efectuate de o autoritate competentă a unei țări terțe care aplică norme de supraveghere și reglementare cel puțin echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova.

Capitolul VII.

Cerințe pentru protecția nefinanțată a creditului și instrumentele de tip credit linked note

Secțiunea 1.

Cerințe comune pentru garanțiile personale și instrumentele financiare derivate de credit

52. Prezenta secțiune stabilește cerințe care sunt comune pentru garanțiile personale și instrumentele financiare derivate de credit și care trebuie să fie îndeplinite concomitent cu cerințele specifice stabilite la secțiunea 3 din prezentul capitol pentru garanțiile personale și la secțiunea 4 din prezentul capitol pentru instrumentele financiare derivate de credit.

53. Sub rezerva punctului 57, protecția creditului care rezultă dintr-o garanție personală sau dintr-un instrument financiar derivat de credit se califică drept protecție nefinanțată a creditului eligibilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) protecția creditului este directă;

2) nivelul de protecție a creditului este clar definit și incontestabil;

3) contractul de protecție a creditului nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al băncii creditoare și care:

a) ar permite furnizorului de protecție să denunțe sau să modifice unilateral protecția;

b) ar crește costul efectiv al protecției creditului ca rezultat al deteriorării calității creditului expunerii protejate;

c) ar putea împiedica furnizorul de protecție de obligația de a plăti în timp util în cazul în care debitorul inițial nu efectuează plățile datorate sau în cazul în care contractul de leasing a expirat din punct de vedere a recunoașterii valorii reziduale garantate în temeiul Regulamentul nr.111/2018 și actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

d) ar putea permite reducerea duratei protecției creditului de către furnizorul de protecție;

4) contractul de protecție a creditului este eficace din punct de vedere juridic și poate fi pus în aplicare/executare în toate jurisdicțiile care sunt relevante la momentul încheierii contractului de credit.

54. Banca trebuie să dispună de sisteme de gestionare a eventualelor concentrări ale riscului generate de utilizarea garanțiilor personale și a instrumentelor financiare derivate de credit. O bancă trebuie să poată demonstra Băncii Naționale a Moldovei, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, cum strategia sa privind utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit și a garanțiilor personale interacționează cu gestionarea profilului său general de risc.

55. Banca trebuie să îndeplinească toate cerințele contractuale și legale privind punerea în aplicare/executare a protecției nefinanțate a creditului în temeiul legii aplicabile dreptului său asupra protecției creditului și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare/executare.

56. Banca trebuie să efectueze o analiză juridică care confirmă că protecția nefinanțată a creditului poate fi pusă în aplicare/executare în toate jurisdicțiile relevante. Banca trebuie să repete o astfel de analiză, dacă este necesar, pentru a asigura în permanență punerea în aplicare/executare a protecției nefinanțate a creditului.

Secțiunea a 2-a.

Contragaranții furnizate de stat și de alte entități din sectorul public

57. Băncile pot trata expunerile menționate la punctul 58 ca fiind acoperite de o garanție personală furnizată de entitățile indicate la același punct, cu condiția că sunt satisfăcute cumulativ următoarele cerințe:

1) contragaranția acoperă toate elementele de risc de credit ale creanței;

2) atât garanția personală inițială, cât și contragaranția îndeplinesc cerințele pentru garanțiile personale prevăzute la secțiunea 1 din prezentul capitol și la punctul 60, cu excepția faptului că o contragaranție nu este necesar să fie directă;

3) acoperirea este solidă și să nu existe date istorice care să indice faptul că acoperirea aferentă contragaranției este mai puțin eficientă comparativ cu cea a garanției personale directe care ar fi furnizată de entitatea în cauză.

58. Tratamentul prevăzut la punctul 57 se aplică expunerilor acoperite de o garanție personală care, la rândul său, este contragarantată de oricare din următoarele entități:

1) o administrație centrală sau o bancă centrală;

2) o administrație regională sau o autoritate locală;

3) o entitate din sectorul public, în cazul în care creanțele față de aceasta sunt tratate ca creanțele față de administrația centrală în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018”.

4) o bancă de dezvoltare multilaterală sau o organizație internațională, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

5) o entitate din sectorul public, în cazul în care creanțele față de aceasta sunt tratate în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

59. Băncile aplică tratamentul prevăzut la punctul 57 și în cazul unei expuneri care nu este contragarantată de oricare din entitățile indicate la punctul 58, atunci când contragaranția acestei expuneri este la rândul său direct garantată de una din entitățile respective și condițiile enumerate la punctul 57 sunt îndeplinite.

Secțiunea a 3-a.

Cerințe suplimentare pentru garanțiile personale

60. Garanțiile personale se califică drept protecție nefinanțată a creditului eligibilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la secțiunea 1 din prezentul capitol precum și următoarele condiții:

1) în caz de intrare în stare de nerambursare sau în caz de neplată de către debitor, banca creditoare are dreptul să urmărească, în timp util, garantul pentru orice sume datorate în temeiul creanței pentru care este furnizată protecția, și efectuarea plății de către garant nu este condiționată de obligația băncii creditoare de a urmări în prealabil debitorul. În cazul protecției nefinanțate a creditului care acoperă credite ipotecare locative, cerințele prevăzute la punctul 53 subpunctul 3) lit.c) și la prima propoziție din prezentul subpunct trebuie îndeplinite în termen de 24 de luni;

2) garanția personală este o obligație documentată explicit, asumată de garant;

3) una din următoarele condiții este îndeplinită:

a) garanția personală acoperă toate tipurile de plăți estimate a fi efectuate de debitor în temeiul creanței;

b) dacă anumite tipuri de plată sunt excluse de la acoperirea furnizată de garanție personală, banca creditoare a ajustat valoarea garanției pentru a reflecta acoperirea limitată.

61. În cazul garanțiilor personale furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă sau al celor furnizate sau contragarantate de către entitățile enumerate la punctul 58, cerințele prevăzute la punctul 53 subpunctul 3) lit.c) și la punctul 60 subpunctul 1) se consideră satisfăcute, dacă una din următoarele condiții este îndeplinită:

1) în caz de intrare în stare de nerambursare sau în caz de neplată de către debitorul inițial, banca creditoare are dreptul de a obține în timp util din partea garantului o plată provizorie care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) plata provizorie reprezintă o estimare riguroasă a valorii pierderii pe care ar putea să o suporte banca creditoare, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plată pe care debitorul are obligația să le efectueze;

b) plata provizorie este proporțională cu acoperirea furnizată de garanția personală;

2) banca creditoare demonstrează Băncii Naționale a Moldovei că efectele garanției personale, justifică aplicarea care trebuie să acopere, de asemenea, pierderile rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plăți pe care debitorul are obligația să le efectueze, unui astfel de tratament; această justificare este documentată în mod corespunzător și face obiectul unor proceduri interne specifice de aprobare și audit.

Secțiunea a 4-a.

Cerințe suplimentare pentru instrumentele financiare derivate de credit

62. Instrumentele financiare derivate de credit se califică drept protecție nefinanțată a creditului eligibilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la secțiunea 1 din prezentul capitol precum și următoarele condiții:

1) evenimentele de credit specificate în contractul aferent instrumentului financiar derivat de credit includ:

a) neplata sumelor datorate conform condițiilor, în vigoare la momentul neplății, aferente obligației-suport, cu o perioadă de grație egală cu perioada de grație a obligației-suport, sau mai scurtă decât aceasta;

b) falimentul, insolvabilitatea sau incapacitatea debitorului de a-și plăti datoriile sale, sau imposibilitatea acestuia ori recunoașterea în scris a incapacității acestuia de a-și plăti în general datoriile sale pe măsură ce acestea devin scadente, precum și evenimente similare;

c) restructurarea obligației-suport, care implică anularea sau amânarea plății principalului, a dobânzii sau a comisioanelor și are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit;

2) în cazul în care instrumentele financiare derivate de credit permit decontarea în mijloace bănești:

a) băncile aplică un proces riguros de evaluare în vederea estimării corecte a pierderii;

b) se specifică în mod clar perioada în care trebuie obținute evaluările obligației-suport după apariția unui eveniment de credit;

3) dacă efectuarea decontării implică dreptul și capacitatea cumpărătorului de protecție de a transfera obligația-suport furnizorului de protecție, condițiile aferente obligației-suport trebuie să prevadă faptul că orice consimțământ necesar pentru un astfel de transfer nu poate fi refuzat în mod nejustificat;

4) identitatea părților care au responsabilitatea de a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit este precizată în mod clar;

5) determinarea apariției unui eveniment de credit nu este responsabilitatea exclusivă a furnizorului de protecție;

6) cumpărătorul de protecție are dreptul sau capacitatea de a informa furnizorul de protecție în legătură cu producerea unui eveniment de credit.

63. Dacă evenimentele de credit nu includ restructurarea obligației-suport, după cum se precizează la punctul 62 subpunctul 1) lit.c), protecția creditului poate fi totuși eligibilă, cu condiția reducerii valorii, astfel cum se specifică la punctul 111.

64. Se permite existența unei neconcordanțe între obligația-suport și obligația de referință aferentă instrumentului financiar derivat de credit sau între obligația-suport și obligația utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) obligația de referință sau obligația utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, după caz, are același rang ca obligația-suport sau are un rang inferior în raport cu aceasta;

2) obligația-suport și obligația de referință sau obligația utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, după caz, au același debitor și există clauze care pot fi puse în aplicare/executare din punct de vedere juridic de declarare simultană a stării de nerambursare sau a exigibilității obligațiilor (clauze de tip cross-default sau cross-acceleration).

641. Prin derogare de la punctul 62, pentru o expunere față de societăți garantată cu un instrument financiar derivat de credit, nu este obligatoriu ca evenimentul de credit menționat la punctul 62 subpunctul 1) litera c) să fie specificat în contractul derivat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) este necesar un vot de 100% pentru a modifica scadența, principalul, cuponul, moneda sau rangul expunerii-suport față de societăți;

2) jurisdicția unde este reglementată expunerea față de societăți dispune de un cadru legal bine stabilit privind falimentul, care permite unei societăți să se reorganizeze și să se restructureze și prevede decontarea ordonată a creanțelor creditorilor.

În cazul în care condițiile prevăzute la subpunctele 1) și 2) nu sunt îndeplinite, protecția creditului poate fi totuși eligibilă, sub rezerva unei reduceri a valorii, astfel cum se specifică la punctul 111.

Titlul IV.

Calculul efectelor diminuării riscului de credit

Capitolul VIII.

Calculul efectelor în cazul protecției finanțate a creditului

Secțiunea 1.

Compensarea bilanțieră și instrumente de tip credit linked note

65. Creditele acordate de către banca creditoare și depozitele constituite la banca creditoare care fac obiectul compensării bilanțiere trebuie tratate de către banca respectivă drept garanții reale sub formă de mijloace bănești în scopul calculării efectului protecției finanțate a creditului pentru acele credite și depozite ale băncii creditoare ce fac obiectul compensării bilanțiere.

66. Investițiile în instrumente de tip credit linked note emise de banca creditoare pot fi tratate drept garanții reale sub formă de mijloace bănești în scopul calculării efectului protecției finanțate a creditului în conformitate cu prezentul capitol, cu condiția ca instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note să fie calificat drept protecție nefinanțată a creditului eligibilă.

67. Pentru a stabili dacă instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note se califică drept protecție nefinanțată a creditului eligibilă, banca poate considera că condiția prevăzută la punctul 17 subpunctul 3) este îndeplinită.

Secțiunea a 2-a.

Utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate în cazul acordurilor-cadru de compensare

68. Atunci când băncile calculează valoarea ajustată integral a expunerii (E*) pentru expunerile care fac obiectul unui acord-cadru de compensare eligibil ce acoperă operațiunile de finanțare prin instrumente financiare sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital, acestea trebuie să calculeze ajustările de volatilitate pe care trebuie să le aplice, utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate, astfel cum se prevede la secțiunile 5-7 din prezentul capitol pentru metoda extinsă a garanțiilor financiare.

69. În vederea calculării valorii ajustate integral a expunerii (E*), băncile trebuie să procedeze după cum urmează:

1) să calculeze poziția netă în fiecare grup de valori mobiliare sau în fiecare tip de marfă prin scăderea sumei indicate la lit.b) din suma menționată la lit.a) din prezentul subpunct:

a) valoarea totală a unui grup de valori mobiliare sau de mărfuri de același tip, date cu împrumut, vândute sau furnizate în cadrul acordului-cadru de compensare;

b) valoarea totală a unui grup de valori mobiliare sau de mărfuri de același tip, luate cu împrumut, achiziționate sau primite în cadrul acordului-cadru de compensare;

2) să calculeze poziția netă în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare, prin scăderea sumei indicate la lit.b) din suma menționată la lit.a) din prezentul subpunct:

a) suma dintre valoarea totală a valorilor mobiliare exprimate în anumită monedă date cu împrumut, vândute sau furnizate în cadrul acordului-cadru de compensare și suma mijloacelor bănești în moneda respectivă date cu împrumut sau transferate în cadrul acordului respectiv;

b) suma dintre valoarea totală a valorilor mobiliare exprimate în anumită monedă luate cu împrumut, achiziționate sau primite în cadrul acordului-cadru de compensare și suma mijloacelor bănești în moneda respectivă luate cu împrumut sau primite în cadrul acordului respectiv;

3) să aplice valoarea ajustării de volatilitate sau, dacă este cazul, valoarea absolută a ajustării de volatilitate adecvate unui anumit grup de valori mobiliare sau pentru un anumit tip de mărfuri, valorii absolute a poziției nete pozitive sau negative în valorile mobiliare din grupul respectiv de valori mobiliare, sau pe mărfurile din acel tip de mărfuri;

4) să aplice ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar (fx) poziției nete pozitive sau negative în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare.

70. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*) conform următoarei formule:

unde:

i = indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau pozițiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt date cu împrumut, vândute cu acordul de a răscumpăra sau furnizate de bancă contrapărții;

j = indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau pozițiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt luate cu împrumut, achiziționate cu acordul de a revinde sau deținute de bancă;

k = indicele care desemnează toate monedele separate în care sunt denominate titlurile de valoare, mărfurile sau pozițiile în numerar din cadrul acordului;

Ei = valoarea expunerii pentru un anumit titlu de valoare, o anumită marfă sau o anumită poziție în numerar i, care este dat(ă) cu împrumut, vândut(ă) cu un acord de răscumpărare sau furnizat(ă) contrapărții în cadrul acordului, valoare care s-ar aplica în lipsa unei protecții a creditului în cazul în care băncile calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018 sau actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, după caz;

Cj = valoarea unui anumit titlu de valoare, a unei anumite mărfuri sau a unei anumite poziții în mijloace bănești j, care este luat(ă) cu împrumut, achiziționat(ă) cu un acord de revânzare sau deținut(ă) de bancă în cadrul acordului;

Ekfx = poziția netă (pozitivă sau negativă) într-o monedă dată k, alta decât moneda de decontare a acordului, astfel cum este calculată în conformitate cu punctul 69 subpunctul 2);

Hjsec = ajustarea de volatilitate adecvată unui anumit grup de valori mobiliare j;

Hkfx = ajustarea de volatilitate aferentă riscului valutar pentru moneda k, calculată în conformitate cu secțiunea 6 din prezentul capitol.

Hkfx = ajustarea de volatilitate corespunzătoare cursului de schimb aferent monedei k;

Enet = expunerea netă a acordului, calculată după cum urmează:

unde:

l = indicele care desemnează toate grupurile distincte de aceleași titluri de valoare și toate tipurile distincte de aceleași mărfuri din cadrul acordului;

Elsec = poziția netă (pozitivă sau negativă) pe un anumit grup de titluri de valoare l sau pe un anumit tip de mărfuri l, din cadrul acordului, calculată în conformitate cu punctul 69 subpunctul 1);

Hlsec = ajustarea de volatilitate corespunzătoare unui anumit grup de titluri de valoare l sau unui anumit tip de mărfuri l, stabilită în conformitate cu punctul 69 subpunctul 3); semnul Hlsec se stabilește după cum urmează:

1) semn pozitiv în cazul în care grupul de titluri de valoare l este dat cu împrumut, vândut cu un acord de răscumpărare sau tranzacționat într-un mod similar cu darea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord repo;

2) semn negativ în cazul în care grupul de titluri de valoare l este luat cu împrumut, achiziționat cu un acord de revânzare sau tranzacționat într-un mod similar cu luarea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord reverse repo;

N = numărul total de grupuri distincte de aceleași titluri de valoare și de tipuri distincte de aceleași mărfuri din cadrul acordului; în scopul acestui calcul, nu se iau în considerare grupurile și tipurile Elsec pentru care |Elsec |este mai mică decât ;

Ebrut = expunerea brută a acordului, calculată după cum urmează:

71. În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate pentru tranzacțiile de răscumpărare, sau pentru operațiunile de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, sau pentru alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital, acoperite de acorduri-cadru de compensare, băncile trebuie să utilizeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*), astfel cum este calculată în conformitate cu punctul 70, ca valoare a expunerii față de contraparte, care rezultă din tranzacțiile ce fac obiectul acordului-cadru de compensare, în sensul Regulamentului nr.111/2018 sau actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării IRB.

72. În scopul punctelor 69 și 70, „grup de valori mobiliare” înseamnă valori mobiliare care sunt emise de aceeași entitate, au aceeași dată de emitere și aceeași scadență și sunt supuse acelorași termeni și condiții și acelorași perioade de lichidare cum este indicat la secțiunea 6 din prezentul capitol, în funcţie de caz.

Secțiunea a 21-a

Utilizarea abordării bazate pe modele interne în cazul acordurilor-cadru de compensare

721. În scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor și a valorilor pierderilor așteptate pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare sau pentru alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital, altele decât tranzacțiile cu instrumente financiare derivate acoperite de un acord-cadru de compensare eligibil care îndeplinește cerințele aferente compensării contractuale prevăzute în Regulamentul nr.220/2025, o bancă poate calcula valoarea ajustată integral a expunerii (E*) acordului utilizând abordarea bazată pe modele interne, dacă îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 722.

722. Banca poate utiliza abordarea bazată pe modele interne dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) banca utilizează această abordare numai pentru expunerile pentru care valorile ponderate la risc ale expunerilor sunt calculate conform abordării IRB prevăzute în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

2) banca primește aprobarea de a utiliza această abordare din partea Băncii Naționale a Moldovei.

723. O bancă care utilizează o abordare bazată pe modele interne utilizează această abordare pentru toate contrapărțile și titlurile de valoare, cu excepția portofoliilor nesemnificative, pentru care poate utiliza abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la punctele 68-72.

724. Banca Națională a Moldovei permite unei bănci să utilizeze o abordare bazată pe modele interne numai dacă au dovezi satisfăcătoare ale faptului că sistemul folosit de bancă pentru gestionarea riscurilor decurgând din tranzacțiile acoperite de acordul-cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual și aplicat corect și dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe calitative:

1) modelul intern de măsurare a riscurilor utilizat pentru calcularea volatilității potențiale a prețurilor tranzacțiilor este strâns integrat în procesul zilnic de gestionare a riscurilor și servește drept bază pentru raportarea expunerilor la risc către conducerea superioară a băncii;

2) banca dispune de o unitate de control al riscurilor care îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:

a) este independentă de unitățile care derulează tranzacții și raportează direct conducerii superioare;

b) răspunde de conceperea și implementarea sistemului de gestionare a riscurilor al băncii;

c) elaborează și analizează rapoarte zilnice cu privire la rezultatele modelului de măsurare a riscurilor și la măsurile adecvate care trebuie luate în privința limitelor pozițiilor;

3) rapoartele zilnice elaborate de unitatea de control al riscurilor sunt analizate de către un nivel al conducerii care are suficientă autoritate pentru a impune reduceri ale pozițiilor luate și ale expunerii globale la risc;

4) banca dispune, în cadrul unității de control al riscurilor, de suficient personal competent pentru utilizarea modelelor sofisticate;

5) banca a stabilit proceduri pentru monitorizarea și asigurarea respectării unui set formalizat de politici și controale interne privind funcționarea generală a sistemului de măsurare a riscurilor;

6) modelele băncii au un istoric care arată o acuratețe rezonabilă în măsurarea riscurilor, demonstrată prin testarea ulterioară a rezultatelor acestora, pentru care se utilizează date aferente cel puțin unui an;

7) banca desfășoară în mod frecvent un program riguros de simulare de criză, iar rezultatele acestor teste sunt examinate de către conducerea superioară și se reflectă în politicile și în limitele pe care aceasta le stabilește;

8) banca efectuează, în cadrul procesului său periodic de audit intern, o reexaminare independentă a sistemului de măsurare a riscurilor. Această reexaminare include atât activitatea unităților care derulează tranzacții, cât și pe cea a unității independente de control al riscurilor;

9) banca efectuează o reexaminare a sistemului său de gestionare a riscurilor, cel puțin o dată pe an;

10) modelul intern îndeplinește cerințele privind integritatea procesului de modelare și cerințele de validare stabilite în Regulamentul nr.220/2025.

725. Modelul intern de măsurare a riscurilor al unei bănci trebuie să cuprindă un număr suficient de factori de risc pentru a reflecta toate riscurile de preț semnificative.

726. Banca poate utiliza corelații empirice în cadrul categoriilor de risc și între categoriile de risc, dacă sistemul său de măsurare a corelațiilor este solid și este aplicat corect.

727. Băncile care utilizează abordarea bazată pe modele interne calculează E* conform următoarei formule:

unde:

Ei = valoarea expunerii pentru fiecare expunere separată i din cadrul acordului, care s-ar aplica în lipsa protecției creditului, în cazul în care băncile calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate sau în cazul în care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate conform abordării IRB;

Ci = valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziționate sau primite sau numerarul luat cu împrumut sau primit pentru fiecare astfel de expunere i.

728. La calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pe baza modelelor interne, băncile trebuie să utilizeze rezultatul modelului pentru ziua lucrătoare precedentă.

729. Calculul variației potențiale a valorii menționată la punctul 727 trebuie să îndeplinească toate cerințele următoare:

1) să fie efectuat cel puțin zilnic;

2) să se bazeze pe un interval de încredere unilateral pe percentila 99;

3) să se bazeze pe o perioadă de deținere echivalentă cu 5 zile, cu excepția cazului altor tranzacții decât tranzacțiile de răscumpărare de titluri, sau operațiunile de dare sau luare de titluri cu împrumut, pentru care trebuie utilizată o perioadă de deținere echivalentă cu 10 zile;

4) să se bazeze pe o perioadă de observare istorică efectivă de cel puțin un an, cu excepția cazului în care o creștere semnificativă a volatilității prețurilor justifică o perioadă de observare mai scurtă;

5) setul de date utilizat pentru calcul să fie actualizat la fiecare trei luni.

7210. Dacă banca are o tranzacție de răscumpărare, o operațiune de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau o tranzacție de creditare în marjă, ori altă tranzacție ori set de compensare similare, care îndeplinesc criteriile aferente valorii expunerii pentru seturile de compensare care fac obiectul unui contract în marjă stabilite în Regulamentul nr.220/2025, perioada minimă de deținere trebuie să fie aliniată cu perioada de risc de marjă care s-ar aplica în conformitate cu regulamentul menționat, în coroborare cu prevederile aferente reconstituirii marjei cu o periodicitate de N zile.

7211. Pentru obținerea aprobării menționate la punctul 724 banca va adresa Băncii Naționale a Moldovei în scris o solicitare în acest sens, cu anexarea informației/documentației pertinente din care să rezulte îndeplinirea condițiilor de la punctul respectiv.

Secțiunea a 3-a.

Dispoziţii generale cu privire la metodele aplicabile în cazul garanţiilor financiare

73. Pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor garantate cu garanţia financiară se poate utiliza metoda simplă a garanţiilor financiare în condiţiile secțiunii 4 sau metoda extinsă a garanţiilor financiare în condiţiile secțiunii 5 din prezentul capitol. Băncile pot utiliza metoda simplă a garanțiilor financiare numai în cazul în care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate.

74. Băncile nu trebuie să utilizeze atât metoda simplă a garanțiilor financiare cât și metoda extinsă a garanțiilor financiare, decât pentru scopurile implementării abordării IRB pentru diferite clase de expuneri și unități operaționale și ale condițiilor de utilizare parțială permanentă conform actelor normative ale Băncii Naționale a Moldovei aferente abordării bazate pe modele interne de rating. Băncile nu trebuie să utilizeze această excepție în mod selectiv, pentru a reduce cerințele de fonduri proprii sau pentru a efectua un arbitraj de reglementare.

Secțiunea a 4-a.

Metoda simplă a garanțiilor financiare

75. Conform metodei simple a garanțiilor financiare, băncile trebuie să atribuie unei garanții financiare eligibile o valoare egală cu valoarea sa de piață, determinată în conformitate cu punctul 49 subpunctul 4).

76. Băncile trebuie să atribuie acelor părți din valorile expunerilor care sunt garantate cu valoarea de piață a garanției reale eligibile ponderea de risc pe care ar atribui-o în temeiul Regulamentului nr.111/2018, dacă banca creditoare ar avea o expunere directă față de instrumentul care constituie garanția reală. În acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanțier trebuie să fie egală cu 100 % din valoarea elementului și nu cu valoarea expunerii elementului extrabilanțier determinată în baza actului normativ sus-indicat.

77. Ponderea de risc aferentă părții garantate trebuie să fie de cel puțin 20 %, cu excepția cazurilor specificate la punctele 79-82.

78. Băncile trebuie să aplice părții negarantate a valorii expunerii ponderea de risc pe care acestea ar atribui-o unei expuneri negarantate față de contraparte, în temeiul Regulamentului nr.111/2018.

79. Băncile atribuie o pondere de risc de 0 % părții garantate a expunerii care provine din tranzacția de răscumpărare și din operațiuni de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut care îndeplinește criteriile prevăzute la secțiunea 8 din prezentul capitol. În cazul în care contrapartea cu care s-a efectuat tranzacția nu este un participant principal pe piață, băncile trebuie să atribuie o pondere de risc de 10 %.

80. Băncile atribuie o pondere de risc de 0 %, în limita acoperirii cu garanții reale, valorilor expunerilor, determinate în temeiul Regulamentului nr.220/2025, pentru instrumentele financiare derivate enumerate în anexa nr.1 la Regulamentul nr.114/2018 și supuse unei marcări zilnice la piață, care sunt garantate cu mijloace bănești sau cu instrumente asimilate mijloacelor bănești, dacă nu există nicio neconcordanță de monede.

81. Băncile atribuie o pondere de risc de 10 %, în limita acoperirii cu garanții reale, valorilor expunerilor ale tranzacțiilor de tipul celor menționate la punctul 80, dar garantate cu titluri de datorie emise de administrații centrale sau de bănci centrale, cărora le este atribuită o pondere de risc de 0 % conform temeiul Regulamentul nr.111/2018.

82. În cazul altor tranzacții decât cele menționate la punctele 79-81, băncile pot atribui o pondere de risc de 0 % dacă expunerea și garanția reală sunt exprimate în aceeași monedă și dacă este îndeplinită una din următoarele condiții:

1) garanția reală reprezintă mijloacele bănești sub formă de depozit sau instrument asimilat mijloacelor bănești, conform punctului 25 subpunctul 1);

2) garanția reală este constituită sub formă de titluri de datorie emise de administrații centrale sau de bănci centrale, care sunt eligibile pentru atribuirea unei ponderi de risc de 0 % în temeiul Regulamentul nr.111/2018 și a căror valoare de piață a fost diminuată cu 20 %.

83. În scopul punctelor 81 și 82, titlurile de datorie emise de administrații centrale sau de bănci centrale, de asemenea, includ:

1) titluri de datorie emise de bănci de dezvoltare multilaterală, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 %;

2) titluri de datorie emise de organizații internaționale, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 %;

3) titluri de datorie emise de entități din sectorul public care se tratează ca expuneri față de administrații centrale, în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018;

4) titluri de datorie emise de administrațiile regionale sau de autoritățile locale, dacă expunerile față de acestea se tratează ca expuneri față de administrația centrală în a cărei jurisdicție sunt stabilite, în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

Secțiunea a 5-a.

Metoda extinsă a garanțiilor financiare

84. La evaluarea garanțiilor financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanțiilor financiare, pentru a ține seama de volatilitatea prețurilor, băncile trebuie să aplice ajustările de volatilitate valorii de piață a garanției reale, astfel cum se prevede la secțiunile 6-8 din prezentul capitol.

85. În cazul în care garanția reală și expunerea-suport sunt exprimate în monede diferite, băncile trebuie să adauge la ajustarea de volatilitate adecvată garanției reale indicate la punctul 84 o ajustare care să reflecte volatilitatea monedei, astfel cum se prevede la secțiunile 6-8 din prezentul capitol.

86. În cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere acoperite de acorduri de compensare recunoscute în baza Regulamentului nr.220/2025, dacă există o neconcordanță între moneda garanției reale și moneda de decontare, băncile trebuie să aplice o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea monedei. Chiar dacă în tranzacțiile acoperite de acordul de compensare sunt implicate mai multe monede, băncile trebuie să aplice o singură ajustare de volatilitate.

87. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției reale (CVA), pe care acestea trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

CVA = C * (1 – HC - Hfx)

unde:

C = valoarea garanției reale;

HC= ajustarea de volatilitate adecvată garanției reale, calculată în conformitate cu secțiunile 6 și 8 din prezentul capitol;

Hfx= ajustarea de volatilitate adecvată neconcordanței de monede, calculată în conformitate cu secțiunile 6 și 8 din prezentul capitol.

88. Băncile trebuie să utilizeze formula prevăzută de punctul 87 la calculul valorii ajustate în funcție de volatilitate a garanției reale pentru toate tranzacțiile, cu excepția celor tranzacții care fac obiectul acordurilor-cadru de compensare recunoscute, cărora li se aplică dispozițiile secțiunii 2 din prezentul capitol.

89. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată în funcție de volatilitate a expunerii (EVA), pe care acestea trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

EVA = E * (1+HE)

unde:

E = valoarea expunerii, care ar fi determinată în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018 sau actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării IRB, după caz, dacă expunerea nu ar fi garantată;

HE= ajustarea de volatilitate adecvată expunerii, calculată în conformitate cu secțiunile 6 și 8 din prezentul capitol.

90. În cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, băncile care utilizează metoda modelului intern pentru tratamentul riscului de credit al contrapărții, trebuie să calculeze EVAdupă cum urmează:

EVA = E

91. În vederea calculării valorii E menționate la punctul 90, se aplică următoarele:

1) pentru băncile care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate, valoarea expunerii unui element extrabilanțier indicat în Regulamentul nr.111/2018 trebuie să fie 100% din valoarea elementului respectiv și nu valoarea expunerii indicată în actul normativ menționat supra;

2) pentru elementele extrabilanțiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, băncile își calculează valorile expunerilor utilizând un factor de conversie a creditului (CCF) de 100% în locul CCF pe baza abordării standardizate sau CCF pe baza abordării IRB.

92. Băncile trebuie să calculeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*), luând în calcul atât volatilitate, cât și de efectele de diminuare a riscului ale garanției reale, după cum urmează:

E* = max {0,EVA - CVAM}

unde:

EVA= valoarea ajustată în funcție de volatilitate a expunerii, astfel cum a fost calculată la punctele 89 și 90;

CVAM= CVA indicată la punctul 87, ajustată suplimentar pentru orice neconcordanță de scadențe, în conformitate cu dispozițiile din titlul V.

921. În cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, băncile care utilizează metodele abordării standardizate, abordării standardizate simplificate și metoda expunerii inițiale prevăzute în Regulamentul nr.220/2025, țin seama de efectele de diminuare a riscului ale garanțiilor reale în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul nr.220/2025 capitolul III, IV și V, după caz.

93. Băncile trebuie să calculeze ajustările de volatilitate utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menționată la secțiunea 6 din prezentul capitol.

94. În cazul în care garanția reală constă într-un număr de elemente eligibile, băncile trebuie să calculeze ajustarea de volatilitate (H) după cum urmează:

unde:

ai= ponderea valorii unui element eligibiliîn valoarea totală a garanției reale;

Hi= ajustarea de volatilitate aplicabilă elementului eligibili.

Secțiunea a 6-a.

Ajustările de volatilitate reglementate în cadrul metodei extinse a garanțiilor financiare

95. Băncile trebuie să utilizeze ajustările de volatilitate reglementate, prevăzute în tabelele 1-4 din prezentul punct, în condiţiile în care realizează reevaluări zilnice.

Ajustări de volatilitate

tabelul nr.1

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorieScadența reziduală (m), exprimată în aniAjustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entitățile descrise la punctul 25 subpunctele 2) și 3)Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entitățile descrise la punctul 25 subpunctele 4) și 5)Ajustările de volatilitate pentru pozițiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la punctul 25 subpunctul 9)
Perioadă de deținere de 20 de zile (%)Perioadă de deținere de 10 zile (%)Perioadă de deținere de 5 zile (%)Perioadă de deținere de 20 de zile (%)Perioadă de deținere de 10 zile (%)Perioadă de deținere de 5 zile (%)Perioadă de deținere de 20 de zile (%)Perioadă de deținere de 10 zile (%)Perioadă de deținere de 5 zile (%)
1m ≤ 10,7070,50,3541,41410,7072,82821,414
1 < m ≤ 32,82821,4144,24332,12111,31485,657
3 < m ≤ 52,82821,4145,65742,82811,31485,657
5 < m ≤ 105,65742,8288,48564,24322,6271611,314
m > 105,65742,82816,971128,48522,6271611,314
2-3m ≤ 11,41410,7072,82821,4145,65742,828
1 < m ≤ 34,24332,1215,65742,82816,971128,485
3 < m ≤ 54,24332,1218,48564,24316,971128,485
5 < m ≤ 108,48564,24316,971128,48533,9412416,971
m > 108,48564,24328,2842014,14233,9412416,971
4toți21,2131510,607N/AN/AN/AN/AN/AN/A

[Tabelul nr.1 în redacția HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare 01.01.28]

Tabelul nr.2

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie pe termen scurtAjustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entitățile descrise la punctul 25 subpunctele 2) și 3) care beneficiază de evaluări ale creditului pe termen scurtAjustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entitățile descrise la punctul 25 subpunctele 4) și 5) care beneficiază de evaluări ale creditului pe termen scurtAjustările de volatilitate pentru pozițiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la punctul 25 subpunctul 9) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt
Perioadă de lichidare de 20 zile lucrătoare (%)Perioadă de lichidare de 10 zile lucrătoare (%)Perioadă de lichidare de 5 zile lucrătoare (%)Perioadă de lichidare de 20 zile lucrătoare (%)Perioadă de lichidare de 10 zile lucrătoare (%)Perioadă de lichidare de 5 zile lucrătoare (%)Perioadă de deținere de 20 de zile (%)Perioadă de deținere de 10 zile (%)Perioadă de deținere de 5 zile (%)
10,7070,50,3541,41410,7072,82821,414
2-31,41410,7072,82821,4145,65742,828

[Tabelul nr.2 modificat prin HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare 01.01.28]

Tabelul nr.3

Alte tipuri de garanții reale sau de expuneri

Tipuri de garanții realePerioadă de
lichidare de 20 zile
lucrătoare (%)
Perioadă de
lichidare de 10 zile
lucrătoare (%)
Perioadă de
lichidare de 5 zile
lucrătoare (%)
Titluri de capital incluse într-un indice principal, obligațiuni convertibile incluse într-un indice principal28,2842014,142
Alte titluri de capital sau obligațiuni convertibile cotate la o bursă recunoscută42,4263021,213
Mijloace bănești000
Aur lingouri28,2842014,142

Tabelul nr.4

Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanța de monede (Hfx)

Perioadă de lichidare de 20 zile lucrătoare (%)Perioadă de lichidare de 10 zile lucrătoare (%)Perioadă de lichidare de 5 zile lucrătoare (%)
11,31485,657

96. Calcularea ajustărilor de volatilitate în conformitate cu punctul 95 este supusă următoarelor condiții:

1) pentru tranzacțiile de creditare garantate, perioada de lichidare trebuie să fie de 20 de zile lucrătoare;

2) pentru tranzacțiile de răscumpărare (cu excepția cazului în care astfel de tranzacții implică transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra mărfurilor) și pentru operațiunile de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut, perioada de lichidare trebuie să fie de 5 zile lucrătoare;

3) pentru alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital, perioada de lichidare trebuie să fie de 10 zile lucrătoare.

961. Dacă banca are o tranzacție sau un set de compensare care îndeplinesc criteriile aferente valorii expunerii pentru seturile de compensare care fac obiectul unui contract în marjă stabilite conform actelor normative ale Băncii Naționale a Moldovei aferente tratamentului riscului de credit al contrapărții, perioada minimă de deținere trebuie aliniată cu perioada de risc de marjă care s-ar aplica în conformitate cu aceste criterii.

97. Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată o evaluare a creditului pentru un titlu de datorie, menționat în tabelele de la punctul 95 și la punctele 99-101, este nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului de către Banca Națională a Moldovei în conformitate cu Regulamentul nr.111/2018.

98. În vederea determinării nivelului de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie, menționat la punctul 97, se aplică, de asemenea, punctul 29.

99. Pentru valorile mobiliare neeligibile sau pentru mărfurile date cu împrumut sau vândute în cadrul tranzacțiilor de răscumpărare sau al operațiunilor de dare sau luare de valori mobiliare sau mărfuri cu împrumut, ajustarea de volatilitate este aceeași ca și pentru titlurile de capital neincluse în indicele principal dar cotate la o bursă recunoscută.

100. Pentru unitățile eligibile deținute în OPC, ajustarea de volatilitate este media ponderată a ajustărilor de volatilitate care s-ar aplica activelor în care fondul a investit, având în vedere perioada de lichidare a tranzacției specificată la punctul 96. Dacă banca nu are cunoștință de activele în care a investit fondul, ajustarea de volatilitate este cea mai mare ajustare de volatilitate care s-ar aplica orcărui activ în care fondul are dreptul să investească.

101. Pentru titlurile de datorie care nu beneficiază de rating emise de bănci și satisfac criteriile de eligibilitate prevăzute la punctul 28, ajustarea de volatilitate este aceeași ca și pentru valori mobiliare emise de bănci sau de societăți, care au o evaluare externă a creditului asociată cu nivelul 2 sau 3 de calitate a creditului.

Secțiunea a 7-a.

Majorarea ajustărilor de volatilitate în cadrul metodei extinse a garanțiilor financiare

102. Ajustările de volatilitate prevăzute la secțiunea 6 din prezentul capitol sunt cele pe care o bancă trebuie să le aplice dacă efectuează o reevaluare zilnică.

103. Dacă frecvența reevaluării este mai mica decât zilnică, băncile trebuie să aplice ajustări de volatilitate mai mari. Băncile trebuie să le calculeze prin majorarea ajustărilor de volatilitate rezultate din reevaluarea zilnică, utilizând următoarea formulă a rădăcinii pătrate a raportului perioadelor de deținere:

unde:

H = ajustarea de volatilitate care trebuie aplicată (majorată);

HM = ajustarea de volatilitate în cazul în care se efectuează reevaluarea zilnică;

NR = numărul efectiv de zile lucrătoare dintre reevaluări;

TM = perioada de lichidare pentru respectivul tip de tranzacție.

Secțiunea a 8-a.

Condiții de aplicare a unei ajustări de volatilitate de 0 % în cadrul metodei extinsea garanțiilor financiare

104. În ceea ce privește tranzacțiile de răscumpărare și operațiunile de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut, băncile pot aplica o ajustare de volatilitate de 0 % (în loc să aplice ajustările de volatilitate calculate în conformitate cu secțiunile 6 și 7 din prezentul capitol), dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) atât expunerea, cât și garanția reală constau în mijloace bănești sau titluri de datorie emise de administrații centrale sau de bănci centrale, în sensul punctului 25 subpunctele 1) și 2), și eligibile pentru atribuirea unei ponderi de risc de 0 % în temeiul Regulamentul nr.111/2018;

2) atât expunerea, cât și garanția reală sunt exprimate în aceeași monedă;

3) fie scadența tranzacției nu depășește o zi, fie atât expunerea, cât și garanția reală sunt supuse marcării zilnice la piață sau fac obiectul ajustării zilnice a marjei (margin);

4) în cazul eșecului contrapărții de a ajusta marja (re-margin), perioada dintre ultima marcare la piață, înainte de eșec de a ajusta marja, și momentul realizării garanției reale nu depășește patru zile lucrătoare;

5) tranzacția este decontată în cadrul unui sistem de decontare adecvat pentru tipul de tranzacție respectiv;

6) documentația care acoperă acordul sau tranzacția este documentația standard utilizată pe piață pentru tranzacții de răscumpărare sau pentru operațiuni de dare sau luare de valori mobiliare cu împrumut, pentru valori mobiliare respective;

7) tranzacția este guvernată de documentația care prevede rezoluțiunea imediată a tranzacției, în cazul în care contrapartea nu respectă obligația de a livra mijloace bănești sau valori mobiliare ori de a da curs apelului în marjă, sau nu îndeplinește alte obligații;

8) contrapartea este considerată un participant principal pe piață.

1041. Băncile care utilizează abordarea bazată pe modele interne prevăzută la secțiunea 21 din prezentul capitol nu utilizează tratamentul stabilit în prezenta secțiune.

105. Participanții principali pe piață menționați la punctul 104 subpunctul 8) cuprind următoarele entități:

1) entitățile menționate la punctului 25 subpunctele 1) și 2), dacă expunerilor față de acestea li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul Regulamentul nr.111/2018;

2) bănci;

21) societăți de investiții;

22) alte întreprinderi financiare care reprezintă un asigurător sau reasigurător, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, dacă expunerilor față de acestea li se atribuie o pondere de risc de 20% conform abordării standardizate, sau întreprinderi care, în cazul băncilor care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate conform abordării IRB, nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI recunoscută și sunt evaluate intern de către bancă;

3) OPC-urile reglementate care fac obiectul cerințelor de capital sau de îndatorare;

4) fonduri de pensii reglementate;

5) organizații de compensare recunoscute.

Secțiunea a 9-a.

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor în cadrul metodei extinse a garanțiilor financiare pentru expunerile tratate conform abordării standardizate

106. În cadrul abordării standardizate, Băncile trebuie să utilizeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*) calculată în conformitate cu punctul 92 ca valoare a expunerii pentru scopul Regulamentul nr.111/2018.

107. În cazul elementelor extrabilanțiere băncile, pentru a obține valoarea expunerii, trebuie să utilizeze valoarea ajustată integral a expunerii (E*) ca valoare la care trebuie să fie aplicate ponderile de risc indicate în Regulamentul nr.111/2018.

Secțiunea a 91-a

Principii de evaluare pentru garanțiile reale eligibile, altele decât garanțiile financiare

1071. Evaluarea bunurilor imobile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe:

1) valoarea bunului imobil este evaluată independent de procesul desfășurat de bancă pentru realizarea achiziției ipotecare, de procesarea creditului și de procesul de luare a deciziei în ceea ce privește creditul, de către un evaluator independent, conform Legii nr.989/2002 cu privire la activitatea de evaluare;

2) valoarea bunului imobil este evaluată pe baza unor criterii de evaluare prudente, care îndeplinesc cumulativ următoarele cerințe:

a) valoarea bunului imobil nu ține seama de așteptările de creștere a prețului;

b) valoarea bunului imobil este ajustată pentru a ține seama de potențialul ca valoarea de piață curentă să fie cu mult peste valoarea care ar fi sustenabilă pe durata creditului;

3) valoarea bunului imobil este documentată într-un mod transparent și clar;

4) valoarea bunului imobil nu este mai mare decât o valoare de piață a bunului imobil, în cazul în care poate fi determinată o astfel de valoare de piață;

5) în cazul reevaluării bunului imobil, valoarea acestuia nu poate să depășească valoarea medie determinată pentru bunul respectiv, sau pentru un bun imobil comparabil în ultimii șase ani în cazul bunurilor imobile locative ori opt ani în cazul bunurilor imobile comerciale, sau valoarea în momentul inițierii, optându-se pentru valoarea mai mare dintre cele două.

1072. În scopul calculării valorii medii, băncile iau în considerare media valorilor bunului imobil observate la intervale egale, iar perioada de referință include cel puțin trei puncte de date.

În scopul calculării valorii medii, băncile pot utiliza rezultatele monitorizării valorilor bunului imobil efectuate în conformitate cu anexa nr.2 la Regulamentul nr.111/2018. Valoarea bunului imobil poate depăși valoarea medie respectivă sau valoarea în momentul inițierii, după caz, în cazul modificărilor aduse bunului care îi sporesc fără echivoc valoarea, cum ar fi îmbunătățirea performanței energetice sau îmbunătățirea rezilienței, a protecției și a adaptării la riscurile fizice ale clădirii sau ale unității locative. Valoarea bunului imobil nu poate fi reevaluată în sens crescător dacă băncile nu au suficiente date pentru a calcula valoarea medie, cu excepția cazului în care creșterea valorii se bazează pe modificări care sporesc fără echivoc valoarea bunului imobil.

1073. Evaluarea bunurilor imobile ține seama de eventualele creanțe anterioare asupra bunurilor imobile, cu excepția cazului în care o creanță anterioară este luată în considerare la calcularea cuantumului brut al expunerii în temeiul punctelor 68 subpunctul 3) din Regulamentul nr.111/2018 sau ca factor ce reduce cuantumul de 55% din valoarea bunului imobil în temeiul Regulamentului nr.111/2018 punctele 69-693 privind bunurile imobile locative și 71-713 privind bunurile imobile comerciale, și reflectă, după caz, rezultatele monitorizării impuse în temeiul anexei nr.2 la Regulamentul nr.111/2018.

1074. În cazul creanțelor, valoarea acestora reprezintă cuantumul de încasat.

1075. Băncile trebuie să evalueze garanțiile reale corporale, altele decât bunurile imobiliare, la valoarea de piață a acestora. În sensul prezentului punct, valoarea de piață reprezintă suma estimată pentru care bunul respectiv ar putea fi schimbat la data evaluării între un cumpărător interesat și un vânzător interesat, în cadrul unei tranzacții încheiate în condiții de concurență deplină.

Secțiunea a 92-a

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și al cuantumurilor pierderilor așteptate pentru o expunere cu o protecție finanțată a creditului eligibilă în cadrul abordării IRB

1076. În cadrul abordării IRB, cu excepția expunerilor care intră sub incidența punctelor 68-72, băncile utilizează pierderea în caz de nerambursare efectivă (LGD*) ca LGD în sensul actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, pentru a recunoaște protecția finanțată a creditului eligibilă în temeiul prezentului regulament. Băncile calculează LGD* după cum urmează:

unde:

E = valoarea expunerii înainte de a se lua în considerare efectul protecției finanțate a creditului; pentru o expunere garantată cu o garanție financiară eligibilă în conformitate cu prezentul regulament, cuantumul respectiv se calculează în conformitate cu punctele 89-90; în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanție, cuantumul respectiv este egal cu numerarul dat cu împrumut sau cu titlurile de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanție; în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanție, valoarea expunerii se majorează prin aplicarea ajustării de volatilitate (HE) în conformitate cu secțiunile 5 – 8 din prezentul capitol;

ES = valoarea curentă a protecției finanțate a creditului primite după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile tipului respectiv de protecție finanțată a creditului (HC) și a ajustării de volatilitate pentru neconcordanțele de monede (Hfx) dintre expunere și protecția finanțată a creditului, în conformitate cu punctele 1077-1078; ES se plafonează la următoarea valoare: E·(1+HE);

EU = E·(1+HE) – ES;

LGDU = LGD aplicabilă pentru o expunere negarantată, astfel cum se prevede în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

LGDS = LGD aplicabilă expunerilor garantate de tipul de protecție finanțată a creditului (FCP) eligibilă utilizată în tranzacție, astfel cum se specifică în tabelul nr.5.

1077. În tabelul nr.5 se specifică valorile LGDS și Hc aplicabile în formula stabilită la punctul 1076.

Tabelul nr.5

Tipul de protecție finanțată
a creditului (FCP)
LGDSAjustarea
de volatilitate (Hc)
Garanții financiare0 %Ajustarea de volatilitate Hc stabilită la punctele 95-105
Creanțe20 %40 %
Bunuri imobile locative și comerciale20 %40 %
Alte garanții reale corporale25 %40 %
Protecție finanțată a creditului neeligibilăN/A100 %

1078. În cazul în care o protecție finanțată a creditului eligibilă este exprimată într-o monedă diferită de cea a expunerii, ajustarea de volatilitate pentru neconcordanța de monede (Hfx) este aceeași cu cea care se aplică în temeiul punctelor 95-105.

1079. Ca alternativă la tratamentul prevăzut la punctele 1076-1077 și sub rezerva punctelor 683-686 din Regulamentul nr.111/2018, băncile pot atribui o pondere de risc de 50% pentru partea din expunere care este, în limitele stabilite la punctele 69 și, respectiv, 71 din Regulamentul nr.111/2018, garantată integral cu bunuri imobile locative sau comerciale, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la punctele 344-345 sau 346-347 din prezentul regulament.

10710. Pentru a calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile IRB care intră sub incidența punctelor 68-70, băncile utilizează E* în conformitate cu punctul 71 și LGD pentru expunerile negarantate, astfel cum se prevede în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

Secțiunea a 93-a

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și al cuantumurilor pierderilor așteptate în cazul portofoliilor de protecții finanțate ale creditului eligibile pentru o expunere tratată conform abordării IRB

10711. Băncile care au obținut mai multe tipuri de protecție finanțată a creditului pot, pentru expunerile tratate conform abordării IRB, să aplice formula prevăzută la secțiunea 92 din prezentul capitol în mod secvențial pentru fiecare tip de garanție reală.

10712. În scopul punctului 10711, după fiecare etapă de recunoaștere a unui tip de protecție finanțată a creditului, băncile reduc valoarea expunerii negarantate rămase (EU) cu valoarea ajustată a garanției reale (ES) recunoscute în etapa respectivă. În conformitate cu punctul 1076, totalul ES pentru toate tipurile de protecție finanțată a creditului este plafonat la valoarea E·(1+HE), având ca rezultat următoarea formulă:

unde:

LGDS,i = LGD aplicabilă FCPi, astfel cum se specifică la punctul 1077;

ES,i = valoarea curentă a FCPi primită după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile pentru tipul de protecție finanțată a creditului (Hc) în temeiul punctului 1077.

Secțiunea a 10-a.

Alte tipuri de protecție finanțată a creditului

108. Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 51, depozitul constituit la o bancă terță prevăzut la punctul 35 subpunctul 1) poate fi tratat drept garanție furnizată de banca terță.

1081. Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 511, băncile trebuie să aplice următorul tratament pentru partea din expunere garantată cu valoarea curentă de răscumpărare a polițelor de asigurare de viață gajate în favoarea băncii creditoare:

1) dacă expunerea face obiectul abordării standardizate, aceasta trebuie ponderată la risc utilizând ponderile de risc specificate la punctul 1082;

2) dacă expunerea face obiectul abordării IRB dar nu și al estimărilor proprii ale băncii cu privire la pierderea în caz de nerambursare, i se atribuie o pierdere în caz de nerambursare de 40%.

În cazul unei neconcordanțe de monede, băncile trebuie să reducă valoarea curentă de răscumpărare în conformitate cu punctul 112, valoarea protecției creditului fiind valoarea curentă de răscumpărare a poliței de asigurare de viață.

1082. În sensul punctului 1081 subpunctul 1), băncile atribuie următoarele ponderi de risc, pe baza ponderii de risc atribuite unei expuneri cu rang prioritar negarantată față de întreprinderea care furnizează asigurarea de viață:

1) o pondere de risc de 20%, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate față de întreprinderea care furnizează asigurarea de viață i se atribuie o pondere de risc de 20%;

2) o pondere de risc de 35%, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate față de întreprinderea care furnizează asigurarea de viață i se atribuie o pondere de risc de 50%;

3) o pondere de risc de 52,5%, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate față de întreprinderea care furnizează asigurarea de viață i se atribuie o pondere de risc de 75%;

4) o pondere de risc de 70%, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate față de întreprinderea care furnizează asigurarea de viață i se atribuie o pondere de risc de 100%;

5) o pondere de risc de 150%, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate față de întreprinderea care furnizează asigurarea de viață i se atribuie o pondere de risc de 150%.

109. Instrumentele răscumpărate la cerere, care sunt eligibile în temeiul punctului 35 subpunctul 2), pot fi tratate de către bănci drept garanție furnizată de banca emitentă /societatea de investiții emitentă. Valoarea protecției creditului eligibile este următoarea:

1) dacă instrumentul va fi răscumpărat la valoarea sa nominală, valoarea protecției este această sumă;

2) dacă instrumentul va fi răscumpărat la prețul de piață, valoarea protecției este valoarea instrumentului evaluat în același mod ca titlurile de datorie care îndeplinesc condițiile prevăzute la punctul 28.

Capitolul IX.

Calculul efectelorîn cazul protecției nefinanțate a creditului

Secțiunea 1.

Evaluare

110. În scopul calculării efectelor protecției nefinanțate a creditului în conformitate cu prezentul capitol, valoarea protecției nefinanțate a creditului (G) este suma pe care furnizorul de protecție s-a angajat să o plătească în cazul în care debitorul intră în stare de nerambursare sau nu plătește, ori dacă se produc alte evenimente de credit specificate.

111. În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ ca eveniment de credit restructurarea obligației-suport, care implică anularea sau amânarea plății principalului, a dobânzii sau a comisioanelor și are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit, se aplică următoarele:

1) dacă suma pe care furnizorul de protecție s-a angajat să o plătească nu depășește valoarea expunerii, băncile trebuie să reducă valoarea protecției creditului, calculată în conformitate cu punctul 110, cu 40 %;

2) dacă suma pe care furnizorul de protecție s-a angajat să o plătească depășește valoarea expunerii, valoarea protecției creditului nu trebuie să fie mai mare de 60 % din valoarea expunerii.

112. Dacă protecția nefinanțată a creditului și expunerea sunt exprimate în monede diferite, băncile trebuie să reducă valoarea protecției creditului prin aplicarea unei ajustări de volatilitate după cum urmează:

G* = G *(1 - Hfx)

unde:

G* = valoarea protecției creditului ajustată în funcție de riscul valutar,

G = valoarea nominală a protecției creditului,

Hfx= ajustarea de volatilitate pentru orice neconcordanță de monede între protecția creditului și obligația-suport, determinată în conformitate cu punctul 113. Dacă nu există neconcordanță de monede, Hfxeste egală cu zero.

113. Băncile trebuie să bazeze ajustările de volatilitate pentru orice neconcordanță de monede pe o perioadă de lichidare de 10 zile lucrătoare, presupunând că se efectuează o reevaluare zilnică, și efectuează calculul conform abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate, după cum se prevede la capitolul VIII secțiunea 6. Băncile trebuie să majoreze ajustările de volatilitate în conformitate cu capitolul VIII secțiunea 7.

Secțiunea 11

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al valorilor pierderilor așteptate în cazul protecției parțiale și al segmentării pe tranșe

1131. Dacă o bancă transferă în una sau mai multe tranșe o parte din riscul aferent unui credit, se aplică regulile stabilite în Regulamentul nr. 221/2025 privind tratamentul prudențial al securitizărilor.

1132. Băncile pot considera că pragurile de semnificație pentru plăți, sub care nu se fac plăți în cazul producerii pierderilor, sunt echivalente cu poziții păstrate care suportă primele pierderea și dau naștere unui transfer de risc segmentat în tranșe.

[Secțiunea 11 introdusă prin HBN143 din 17.06.26, MO277-279/25.06.26 art.489; în vigoare 01.01.28]

Secțiunea a 2-a

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării standardizate

114. Pentru scopul Regulamentul nr.111/2018, băncile trebuie să calculeze valorile ponderate la risc ale expunerilor cu protecție nefinanțată a creditului în cazul cărora băncile respective aplică abordarea standardizată, indiferent de tratamentul expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție, conform următoarei formule:

max {0,E - GA} * r + GA *g

unde:

E = valoarea expunerii în conformitate cu actul normativ menționat supra; în acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanțier este egală cu 100 % din valoarea elementului și nu cu valoarea expunerii elementului extrabilențier determinată conform actului normati nominalizat;

GA= valoarea protecției pentru riscul de credit calculată în conformitate cu punctul 112 din prezentul regulament (G*) și ajustată suplimentar pentru orice neconcordanță de scadențe prevăzută în titlul V;

r = ponderea de risc a expunerilor față de debitor, cum este specificat în Regulamentul nr.111/2018e;

g = ponderea de risc a expunerilor față de furnizorul de protecție, cum este specificat în Regulamentul nr.111/2018.

115. Dacă valoarea protejată (GA) este mai mică decât expunerea (E), băncile pot aplica formula specificată la punctul 114 numai dacă părțile protejate și cele neprotejate ale expunerii au același rang, adică banca și garantul împart pierderile în mod proportional.

116. Băncile pot extinde tratamentul preferențial aferent expunerilor față de administrații centrale sau bănci centrale prevăzut în Regulamentul nr.111/2018, asupra expunerilor sau a părților din expuneri garantate de administrația centrală sau de banca centrală, ca și cum expunerile respective ar fi expuneri directe față de administrația centrală sau de banca centrală, cu condiția ca astfel de expuneri directe să îndeplinească condițiile prevăzute la punctele 31-33 din regulamentul menționat și în cazul în care garanția este exprimată în moneda națională a debitorului, iar expunerea este finanțată în aceeași monedă.

Secțiunea a 21-a

Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB, iar o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție este tratată conform abordării standardizate

1161. În cazul expunerilor cu protecție nefinanțată a creditului pentru care o bancă aplică abordarea IRB și în cazul în care expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție sunt tratate conform abordării standardizate, băncile calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea formulă:

max{0, E – GA} · r + GA · g

unde:

E = valoarea expunerii determinată în conformitate cu actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating; în acest scop, băncile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanțiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100% în locul CCF pe baza abordării standardizate sau al CCF pe baza IRB prevăzuți în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

GA = cuantumul protecției creditului ajustat în funcție de riscul valutar (G*) calculat în conformitate cu punctul 112 și ajustat suplimentar pentru orice neconcordanță de scadențe, astfel cum se prevede în titlul V;

r = ponderea de risc aferentă expunerilor față de debitor, specificată în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;

g = ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe față de furnizorul de protecție, specificată în Regulamentul nr.111/2018.

1162. În cazul în care cuantumul protecției creditului (GA) este mai mic decât valoarea expunerii (E), băncile pot aplica formula de la punctul 1161 numai dacă părțile protejate și cele neprotejate ale expunerii au același rang.

1163. Băncile pot extinde tratamentul preferențial prevăzut în Regulamentul nr.111/2018 la expunerile sau la părțile din expuneri garantate de administrația centrală sau de banca centrală, ca și cum expunerile respective ar fi expuneri directe față de administrația centrală sau de banca centrală, cu condiția ca astfel de expuneri directe să îndeplinească condițiile prevăzute la punctele 31-33 din regulamentul menționat.

1164. Valoarea pierderii așteptate pentru partea garantată a valorii expunerii este zero.

1165. Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), băncile utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, băncile atribuie părții negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu Regulamentul cu privire la fondurile proprii ale băncilor și cerințele de capital, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.109/2018 (în continuare – Regulamentul 109/2018) legată de activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale băncii sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile privind cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante efectuate în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018.

Secțiunea a 22-a

Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor și al cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB fără utilizarea estimărilor proprii ale LGD, iar expunerea directă comparabilă față de furnizorul de protecție este tratată conform abordării IRB

1166. În cazul unei expuneri cu protecție nefinanțată a creditului pentru care o bancă aplică abordarea IRB, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD, și în cazul în care expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, banca determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) și valoarea ajustată a protecției nefinanțate a creditului (GA).

1167. Băncile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție utilizând propriile estimări ale PD calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii și cuantumul pierderii așteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD a furnizorului de protecție și LGD aplicabilă pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție, astfel cum se menționează în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, în conformitate cu punctul 1168. Pentru expunerile subordonate și protecția nefinanțată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către bănci părții garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanțelor cu rang prioritar, iar băncile pot ține seama de orice protecție finanțată a creditului care garantează protecția nefinanțată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

1168. Băncile calculează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD specificată la punctul 1167 și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și, dacă este cazul, utilizează scadența (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

1169. Băncile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție utilizând metoda aplicabilă determinării valorii ponderate la risc pentru expunerile provenind din finanțări specializate prevăzută în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii care corespund expunerilor provenind din finanțări specializate prevăzute în actul normativ menționat.

11610. În pofida punctului 1169, băncile care aplică abordarea IRB expunerilor garantate utilizând metoda aplicabilă determinării valorii ponderate la risc pentru expunerile provenind din finanțări specializate prevăzută în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating calculează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii utilizând PD, LGD aplicabilă unei expuneri directe comparabile față de furnizorul de protecție, astfel cum se menționează în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, în conformitate cu punctul 1168, și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și, dacă este cazul, utilizează scadența (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu. Pentru expunerile subordonate și protecția nefinanțată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către bănci părții garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanțelor cu rang prioritar, iar băncile pot ține seama de orice protecție finanțată a creditului care garantează protecția nefinanțată a creditului în conformitate cu prezentul regulament.

11611. Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), băncile utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul valorilor pierderilor așteptate, al deficitului conform IRB și al excedentului conform IRB prevăzut în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, băncile atribuie părții negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018 legată de activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale băncii sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile privind cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante efectuate în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018.

11612. În sensul prezentei secțiuni, (GA) este valoarea protecției creditului ajustat în funcție de riscul valutar (G*) calculată în conformitate cu punctul 12 și ajustată suplimentar pentru orice neconcordanță de scadențe astfel cum se prevede în titlul V „neconcordanța de scadențe”. Valoarea expunerii (E) este valoarea expunerii determinată în conformitate cu actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating. Băncile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanțiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100% în locul CCF pe baza abordării standardizate sau al CCF pe baza IRB prevăzuți în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

Secțiunea a 23-a

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și al cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizându-se estimările proprii ale LGD, iar o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție este tratată conform abordării IRB

11613. În cazul unei expuneri cu protecție nefinanțată a creditului pentru care o bancă aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale LGD și în cazul în care expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB, însă fără utilizarea propriilor estimări ale LGD, banca determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) și valoarea ajustată a protecției nefinanțate a creditului (GA), calculată în conformitate cu punctul 1161. Banca calculează valoarea ponderată la risc a expunerii și cuantumul pierderii așteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD, LGD și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și utilizează, dacă este cazul, scadența (M) aferentă expunerii-suport.

11614. Băncile care aplică abordarea IRB, dar fără a utiliza propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție determină LGD în conformitate cu actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating. Pentru expunerile subordonate și protecția nefinanțată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către bănci părții garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanțelor cu rang prioritar, iar băncile ar putea ține seama de orice protecție finanțată a creditului care garantează protecția nefinanțată a creditului în conformitate cu prezentul regulament.

11615. Băncile care aplică abordarea IRB, utilizând propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție calculează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și utilizează, dacă este cazul, scadența (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.

11616. Băncile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție utilizând metoda aplicabilă determinării vaporii ponderate la risc pentru expunerile provenind din finanțări specializate prevăzută în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii care corespund expunerilor provenind din finanțări specializate prevăzute în actul normativ menționat.

11617. Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), băncile utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul valorilor pierderilor așteptate, al deficitului conform IRB și al excedentului conform IRB prevăzut în actul normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating prevăzut la, băncile atribuie părții negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018 legată de activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale băncii sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile privind cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante efectuate în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018.

Titlul V.

Neconcordanța de scadențe

Capitolul X.

Cerinţe pentru eligibilitatea protecţiei creditului în cazul neconcordanței de scadenţă

117. În scopul calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor, neconcordanța de scadențe are loc atunci când scadența reziduală a protecției creditului este mai mică decât cea a expunerii protejate.

118. Dacă protecția are o scadență reziduală mai mică de trei luni și scadența protecției este mai mică decât scadența expunerii-suport, protecția respectivă nu se califică drept protecție a creditului eligibilă.

119. În cazul în care există o neconcordanță de scadențe, protecția creditului nu se consideră ca eligibilă, dacă scadența inițială a protecției este mai mică de 1 an sau dacă expunerea este o expunere pe termen scurt, a cărei valoare a scadenței (M) calculată conform actului normativ al Băncii Naționale a Moldovei aferent tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating este supusă, unui plafon de o zi și nu de un an.

Capitolul XI.

Scadența protecției creditului

120. Sub rezerva unei limite maxime de 5 ani, scadența efectivă a activului-suport este cea mai lungă perioada posibilă, rămasă până la momentul la care este stabilită îndeplinirea obligațiilor de către debitor.

121. Sub rezerva punctelor 122 și 123, scadența protecției creditului este perioada până la cea mai apropiată dată la care protecția poate expira sau poate fi reziliată.

122. Dacă există o opțiune de a înceta protecția, aflată la discreția vânzătorului protecției, băncile trebuie să considere scadența protecției ca fiind perioada până la cea mai apropiată data la care opțiunea respectivă poate fi exercitată.

123. Dacă există o opțiune de a înceta protecția, aflată la discreția cumpărătorului protecției, iar prevederile contractului în baza căruia s-a stabilit protecția conțin un stimulent positiv pentru exercitarea acestei opțiuni de către bancă înainte de scadența contractuală, banca trebuie să considere scadența protecției ca fiind perioada până la cea mai apropiată data la care opțiunea respectivă poate fi exercitată. În caz contrar, banca poate considera că o astfel de opțiune nu afectează scadența protecției.

124. Dacă nu este împiedicată rezilierea unui instrument financiar derivat de credit înainte de expirarea oricărei perioade de grație necesare ca starea de nerambursare a obligației-suport să se producă în urma unei neplăți, băncile trebuie să reducă scadența protecției cu durata perioadei de grație.

Capitolul XII.

Evaluarea protecției

125. În cazul tranzacțiilor supuse protecției finanțate a creditului în cadrul metodei simple a garanțiilor financiare, dacă există o neconcordanță între scadența expunerii și scadența protecției, garanția reală nu este considerată protecție finanțată a creditului eligibilă.

126. În cazul tranzacțiilor supuse protecției finanțate a creditului în cadrul metodei extinse a garanțiilor financiare, băncile trebuie să reflecte scadența protecției creditului și scadența expunerii în valoarea ajustată a garanției reale conform următoarei formule:

unde:

CVA= valoarea cea mai mică dintre valoarea ajustată în funcție de volatilitate a garanției reale, specificată la punctul 87, și valoarea expunerii;

t = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămași până la data scadenței protecției creditului, calculată în conformitate cu capitolul XI, și valoarea T;

T = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămași până la data scadenței expunerii, calculată în conformitate cu capitolul XI, și cinci ani;

t* = 0,25.

În formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (E*), prevăzută la punctul 92, băncile trebuie să utilizeze CVAMca CVAajustată suplimentar pentru neconcordanța de scadențe.

127. În cazul tranzacțiilor supuse protecției nefinanțate a creditului, băncile trebuie să reflecte scadența protecției creditului și scadența expunerii în valoarea ajustată a protecției creditului conform următoarei formule:

unde:

GA= valoarea G* ajustată pentru orice neconcordanță de scadențe;

G* = valoarea protecției ajustată pentru orice neconcordanță de monede;

t = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămași până la data scadenței protecției creditului, calculată în conformitate cu capitolul X, și valoarea T;

T = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămași până la data scadenței expunerii, calculată în conformitate cu capitolul XI, și cinci ani;

t* = 0,25.

Băncile trebuie să utilizeze GAca valoare a protecției pentru scopurile capitolul IX.

Titlul VI - abrogat.