Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Prezenta lege are drept scop prevenirea și reducerea şomajului și a efectelor sociale ale acestuia, reducerea riscului de șomaj şi asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Articolul 2. Obiectul şi sfera de reglementare
(1) Prevederile prezentei legi reglementează politica de promovare a ocupării forței de muncă și de migrație în scop de muncă, piața muncii, sistemul instituțional de ocupare a forței de muncă, măsurile de ocupare a forței de muncă, precum și raporturile juridice care apar la implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă.
(11) Prezenta lege reglementează condițiile de intermediere a muncii și de angajare în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova, precum și asigură protecția cetățenilor Republicii Moldova aflați în căutarea unui loc de muncă în străinătate sau care desfășoară activitate de muncă în străinătate.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică cetățenilor Republicii Moldova, persoanelor fizice și juridice care își desfășoară activitatea în Republica Moldova sau peste hotare, precum și categoriilor de străini specificate la art.2 alin.(1) din Legea nr.274/2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova, cu excepția străinilor titulari ai dreptului de ședere provizorie pentru studii și în scop de muncă.
(3) Prezenta lege nu se aplică lucrătorilor imigranți, cu excepţia prevăzută la art.45 alin.(3).
(4) La aplicarea prevederilor prezentei legi se interzice orice discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.
Articolul 3. Noțiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:
piaţa muncii – spaţiu economic în care se întîlnesc, se confruntă şi se negociază liber cererea de muncă, exprimată de către deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători, şi oferta de muncă, reprezentată de posesorii forţei de muncă, în calitate de ofertanţi;
cerere de muncă – nevoie reală de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă și se exprimă prin numărul locurilor de muncă vacante oferite de către angajatori într-o anumită perioadă, la un anumit nivel al salariului;
ofertă de muncă – muncă pe care o pot depune membrii societății în condiții salariale și se exprimă prin numărul persoanelor apte de muncă sau populația aptă disponibilă într-o perioadă, din care se scade numărul celor care nu doresc să se angajeze în nicio activitate, întrucît au alte resurse pentru existență sau au alte preocupări;
persoană aflată în căutarea unui loc de muncă – persoană care întreprinde acțiuni concrete pentru a-şi găsi un loc de muncă prin mijloace proprii sau prin înregistrare la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ori la un alt prestator de servicii de ocupare a forţei de muncă;
măsuri de ocupare a forței de muncă – măsuri pentru reducerea dezechilibrului dintre cererea și oferta de muncă, care includ măsuri de promovare a ocupării forței de muncă și măsuri pasive de ocupare a forței de muncă (asigurarea de șomaj);
măsuri de promovare a ocupării forței de muncă – măsuri orientate spre creşterea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și spre stimularea angajatorilor pentru a încadra în muncă şomerii şi pentru a crea noi locuri de muncă, care includ servicii și măsuri active de ocupare a forței de muncă;
asigurare de șomaj – măsură pasivă de ocupare a forței de muncă care are rolul de a asigura, în caz de șomaj, o persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale, aptă de muncă, dar care, din motive prevăzute de lege, nu a identificat un loc de muncă corespunzător pregătirii sale, și se realizează prin punerea la dispoziţia acesteia, pentru o perioadă determinată, a indemnizației de șomaj;
adaptarea locului de muncă – totalitatea acțiunilor întreprinse de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă și creșterea randamentului la locul de muncă al persoanei cu dizabilități, ținând cont de necesitățile individuale ale persoanei respective pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, prin utilarea acestuia cu dispozitive și echipamente de acces, prin angajarea personalului de suport și prin adaptarea spațiului;
angajare asistată – serviciu prestat gratuit persoanelor specificate la art. 23 alin.(3) lit.c) de către prestatorii privați ai serviciilor de angajare asistată în vederea asigurării accesului, obținerii și păstrării unui loc de muncă remunerat pe piața muncii;
emigrare în scop de muncă – deplasare benevolă a cetăţenilor Republicii Moldova peste hotare în scopul de a desfăşura activităţi provizorii de muncă;
lucrător emigrant – cetățean al Republicii Moldova, cu domiciliu permanent sau cu reședință temporară pe teritoriul țării, care este angajat, urmează a fi angajat sau a fost angajat în vederea prestării unei activități remunerate pe teritoriul țării de destinație;
agenție privată de ocupare a forței de muncă (în continuare – agenție privată) – prestator privat de servicii de ocupare a forţei de muncă, care desfăşoară activități de recrutare şi plasare în cîmpul muncii, în ţară şi/sau peste hotarele ţării prin prestarea serviciilor de intermediere a muncii.
contract de intermediere a muncii – contract încheiat între agenția privată și lucrătorul emigrant, prin care o parte (agenția privată) se obligă față de cealaltă parte (lucrătorul emigrant) să acționeze, în calitate de intermediar, la stabilirea raporturilor de muncă prin prestarea serviciilor de intermediere a muncii;
intermediar nelicențiat – persoană fizică sau juridică care desfășoară activități de intermediere a muncii, în mod similar unei agenții private, fără a deține licență de activitate;
beneficiar străin – angajator, persoană fizică sau juridică ori intermediar din țara de destinație care urmează să angajeze sau să plaseze în alt mod lucrătorul emigrant pe piața forței de muncă a țării respective;
lucrător independent – lucrător emigrant care își desfășoară activitatea economică pe teritoriul țării de destinație în calitate de persoană fizică autorizată, în mod individual și independent, sau în calitate de întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale ori al altei forme juridice de organizare, în condițiile prevăzute de legislația țării de destinație;
lucrător emigrant sezonier – lucrător emigrant care desfășoară activitate de muncă pe teritoriul țării de destinație pentru perioada îndeplinirii unor lucrări sezoniere care, în virtutea condițiilor climaterice, se pot desfășura într-o perioadă anumită a anului;
lucrător emigrant temporar – lucrător emigrant angajat pe o perioadă determinată în țara de destinație, în baza unui contract individual de muncă, prestări servicii sau a unui contract asimilat, a cărui activitate nu este influențată de aspecte sezoniere de muncă;
tinerii NEET – tinerii în vârstă de 15–29 de ani, care nu fac parte din populația ocupată, nu studiază/învață în cadrul sistemului formal de educație și nu participă la niciun fel de cursuri sau alte instruiri în afara sistemului formal de educație;
voucher pentru formarea profesională a șomerilor – bon pe suport de hârtie sau în format electronic, emis de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care reprezintă contravaloarea serviciilor de formare profesională și prin care se atestă că posesorul acestuia are dreptul să procure servicii de formare profesională de la prestatorii acestor servicii.
echipă mobilă – o componentă funcțională a subdiviziunii teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, având drept scop deplasarea în localitățile din raionul respectiv pentru realizarea măsurilor de promovare a ocupării forței de muncă;
profilare – activitate prin care Agenția Națională identifică profilul șomerului înregistrat în evidență și îl încadrează într-un nivel de ocupabilitate: scăzut, mediu sau înalt.
Articolul 4. Piaţa muncii
(1) În Republica Moldova, fiecărei persoane îi este garantat dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurare de şomaj.
(2) Piaţa muncii, în Republica Moldova, este liberă şi constituie cadrul de afirmare a drepturilor la muncă şi la protecţie socială ale persoanelor apte de muncă.
(3) La nivel naţional şi teritorial, situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sînt monitorizate cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:
a) populația în vîrstă de muncă;
b) forța de muncă;
c) populația ocupată;
d) persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;
e) șomerii;
f) locurile de muncă vacante;
g) indemnizația de șomaj;
h) populația ieșită din șomaj prin ocupare, precum și prin părăsirea pieței muncii;
i) rata șomajului.
(4) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul al acestora se stabilesc de către Biroul Naţional de Statistică, în comun cu Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale.
(5) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ține statistici în baza indicatorilor proprii.
(6) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă creează şi administrează sistemul informaţional al pieţei forţei de muncă, care include documente primare şi baze de date proprii, informaţii ale participanţilor pe piaţa muncii.
Articolul 5. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova
(1) Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova (în continuare – Clasificatorul ocupațiilor) este un sistem de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de către Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale, în baza Clasificatorului Standard Internațional al Ocupațiilor (BIM, ISCO-08), în colaborare cu ministerele și alte autorităţi administrative centrale şi instituţii interesate.
(2) Structura Clasificatorului ocupațiilor se aprobă de către Guvern.
(3) Conținutul Clasificatorului ocupaţiilor și orice actualizare a acestuia se aprobă prin ordinul ministrului muncii și protecției sociale, la solicitarea celor interesaţi sau în temeiul legii, şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Regulile de ținere și modificare a Clasificatorului ocupațiilor se aprobă de către ministrul muncii și protecției sociale.
(5) Utilizarea Clasificatorului ocupaţiilor este obligatorie la completarea documentelor oficiale.
Capitolul II
ELABORAREA, COORDONAREA, IMPLEMENTAREA ŞI CONTROLUL POLITICII ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ ȘI AL MIGRAȚIEI ÎN SCOP DE MUNCĂ
Articolul 6. Politica în domeniul promovării ocupării forței de muncă
(1) Statul asigură promovarea, adoptarea și implementarea strategiilor și altor documente de politici, a actelor normative de toate categoriile în vederea protecţiei persoanelor în risc de şomaj, precum și în vederea asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
(2) Scopul politicii de promovare a ocupării forței de muncă este creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și reducerea excluziunii sociale pe piața muncii.
(3) Politicile în domeniul promovării ocupării forței de muncă au următoarele sarcini:
a) corelarea cererii și ofertei de muncă;
b) sporirea șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea creării locurilor de muncă;
d) reducerea inegalităților de pe piața forței de muncă.
(4) Politicile în domeniul promovării ocupării forței de muncă au drept scop realizarea următoarelor obiective:
a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor care aparțin unor categorii ale populaţiei care necesită suport suplimentar pe piața muncii;
d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) încurajarea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;
h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în corespundere cu schimbările structurale ale economiei naționale și cerințele pieței muncii;
i) protecţia persoanelor prin intermediul asigurării de șomaj.
Articolul 7. Sistemul instituțional de promovare a ocupării forței de muncă
(1) Instituţiile implicate, conform competenţelor, în elaborarea, coordonarea, aprobarea și controlul realizării politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:
a) Guvernul Republicii Moldova;
b) Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale.
(2) Instituțiile implicate în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă sînt:
a) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
b) alte autorităţi administrative din subordinea ministerelor.
(3) Alți subiecți implicați în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă sînt:
a) autoritățile administrației publice locale;
b) partenerii sociali;
c) organizațiile necomerciale;
d) angajatorii;
e) întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție.
Articolul 8. Atribuțiile Guvernului Republicii Moldova
În domeniul promovării ocupării forței de muncă, Guvernul Republicii Moldova are următoarele atribuții specifice:
a) asigură promovarea ocupării forței de muncă prin elaborarea, aprobarea, în limitele competențelor, prin punerea în aplicare și controlul realizării politicilor și acțiunilor aprobate în domeniu;
b) integrează necesităţile pieței muncii în politica de dezvoltare social-economică a statului;
c) coordonează activitatea ministerelor și a altor autorități ale administrației publice privind promovarea ocupării forței de muncă;
d) asigură finanţarea necesară pentru implementarea politicilor de stat în domeniul promovării ocupării forței de muncă.
Articolul 9. Atribuțiile Ministerului Muncii și Protecției Sociale
(1) În domeniul promovării ocupării forței de muncă, Ministerul Muncii și Protecției Sociale are următoarele atribuții de bază:
a) elaborează și promovează acte normative şi politici în domeniul promovării ocupării forței de muncă;
b) coordonează, analizează și evaluează politicile în domeniul promovării ocupării forței de muncă;
c) în colaborare cu alte autorități ale administrației publice centrale, instituții și alte entități specializate în domeniul cercetării, dezvoltă mecanisme de analiză și prognoză continuă a nevoilor pieței muncii, a evoluției cererii și ofertei de muncă;
d) planifică și asigură gestionarea/repartizarea mijloacelor financiare alocate pentru implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă;
e) stabilește obiective anuale de activitate privind ocuparea forței de muncă;
f) coordonează, monitorizează şi controlează activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(11) În domeniul migrației în scop de muncă, Ministerul Muncii și Protecției Sociale are următoarele atribuții de bază:
a) elaborează și promovează politici și acte normative în domeniul migrației în scop de muncă;
b) coordonează, analizează și evaluează politicile în domeniul migrației în scop de muncă;
c) colaborează cu autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și cu autoritățile competente străine, în scopul managementului migrației în scop de muncă;
d) inițiază, negociază și încheie tratate internaționale în modul stabilit de Legea nr. 595/1999 privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova.
(2) Ministerele și autoritățile administrative din subordinea ministerelor, în limitele competențelor atribuite acestora de actele normative în vigoare, participă la elaborarea și la realizarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă.
Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
(1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare – Agenţie Naţională) este autoritate administrativă, subordonată Ministerului Muncii și Protecției Sociale, cu statut de persoană juridică, responsabilă de implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă și al migrației în scop de muncă.
(2) Regulamentul de activitate, precum și structura și efectivul-limită ale Agenţiei Naţionale se aprobă de către Guvern.
(3) Agenția Națională își desfășoară activitatea în teritoriu prin intermediul subdiviziunilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă (în continuare – subdiviziuni teritoriale).
(4) Subdiviziunile teritoriale sînt structuri fără personalitate juridică, care funcţionează sub conducerea şi controlul Agenţiei Naţionale. Regulamentele de organizare şi funcţionare a subdiviziunilor teritoriale se aprobă de către Agenția Naţională.
(5) Agenția Națională are următoarele atribuții de bază:
a) participă la elaborarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă și al migrației în scop de muncă;
b) asigură implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă și a reglementărilor în domeniul migrației în scop de muncă, conform prevederilor prezentei legi;
c) organizează, coordonează și controlează activitatea subdiviziunilor teritoriale;
c1) implementează mecanisme de susținere a angajatorilor care au stabilit regim de activitate redusă;
d) asigură utilizarea adecvată a mijloacelor financiare acordate pentru implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă;
e) monitorizează piața muncii și prognozează schimbările acesteia la nivel național;
f) dezvoltă și administrează sistemul informațional al pieței muncii;
g) evaluează impactul măsurilor de ocupare a forței de muncă;
h) aprobă planurile anuale de activitate ale subdiviziunilor teritoriale, monitorizează și controlează realizarea acestora;
i) formulează propuneri de măsuri orientate spre reducerea șomajului și de creștere a nivelului de ocupare a forței de muncă, pe care le prezintă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru aprobare și promovare;
j) asigură publicarea pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale a informațiilor, a registrelor, a documentelor, conform prevederilor prezentei legi;
k) elaborează şi prezintă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale propuneri de buget;
l) monitorizează activitatea agențiilor private în conformitate cu procedura stabilită de Guvern;
m) sesizează Inspectoratul de Stat al Muncii în cazul depistării încălcărilor și riscurilor întemeiate în procesul de intermediere a muncii realizat de către agențiile private;
n) publică raportul privind activitatea de plasare a lucrătorilor emigranți în câmpul muncii în străinătate;
o) colaborează cu autoritățile competente naționale și internaționale în vederea asigurării respectării legislației în domeniul migrației în scop de muncă;
p) implementează tratatele internaționale, precum și memorandumurile de înțelegere interinstituționale încheiate în domeniul migrației în scop de muncă;
q) coordonează, la nivel național, activitățile privind facilitarea mobilității forței de muncă în cadrul Rețelei de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă.
[Art.10 al.(5), lit.q) introdusă prin LP200 din 10.07.25, MO490-493/18.09.25 art.639; în vigoare 18.03.26]
(6) Pentru realizarea atribuțiilor sale, Agenția Națională asigură, prin intermediul platformei de interoperabilitate, consumul datelor necesare din sistemele informaționale ale altor autorități/instituții publice și, respectiv, disponibilitatea datelor din sistemele informaționale pe care le deține, cât și furnizarea acestora către platforma de interoperabilitate, în conformitate cu prevederile legislației privind schimbul de date și interoperabilitatea și ale legislației privind protecția datelor cu carter personal.
(7) La nivel local, subdiviziunile teritoriale au următoarele atribuții:
a) implementează măsuri de ocupare a forței de muncă prin furnizarea de servicii pe piața muncii, prin realizarea măsurilor active de ocupare a forței de muncă, prin stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, conform prezentei legi;
a1) implementează mecanisme de susținere a angajatorilor care au stabilit regim de activitate redusă;
b) înregistrează persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și locurile de muncă vacante;
b1) asigură realizarea procesului de profilare a șomerului și elaborarea planului individual de angajare, în scopul identificării celor mai potrivite măsuri de promovare a ocupării forței de muncă în conformitate cu profilul identificat;
c) cooperează cu angajatorii în vederea identificării locurilor de muncă vacante, a stabilirii de parteneriate cu angajatorii la nivel local și a implementării măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă;
d) monitorizează menținerea în activitate a persoanelor angajate în urma implementării măsurilor active de ocupare a forței de muncă;
e) monitorizează șomerii aflați în evidență;
f) elaborează planul anual de activitate și îl propun Agenției Naționale spre aprobare;
g) înregistrează informațiile privind disponibilizarea salariaților, prezentate de către angajatori;
h) raportează Agenţiei Naţionale cu privire la rezultatele implementării măsurilor de promovare a ocupării forței de muncă şi execută indicaţiile acesteia în limitele competenţelor;
i) colaborează cu autorităţile publice locale, întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, cu organizaţiile necomerciale, cu partenerii sociali, cu instituţiile, cu organizaţiile internaţionale în vederea realizării măsurilor de ocupare a forței de muncă;
j) monitorizează piața muncii.
Articolul 11. Atribuțiile autorităților administrației publice locale
În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, autoritățile administrației publice locale (primăriile) au următoarele atribuții:
a) participă la elaborarea planurilor de acțiuni ale subdiviziunilor teritoriale;
b) colaborează cu subdiviziunile teritoriale în vederea sprijinirii lor la realizarea măsurilor de ocupare a forței de muncă;
c) monitorizează evoluțiile de pe piața muncii la nivel teritorial.
Articolul 12. Parteneriatul social pe piața muncii
(1) Elaborarea și implementarea politicilor în domeniul promovării ocupării forței de muncă se efectuează prin participarea sindicatelor, patronatelor în cadrul consiliilor tripartite.
(2) Consiliile tripartite se constituite pe lîngă Agenția Națională şi pe lîngă fiecare subdiviziune teritorială, pe baza principiului parității, cu rol consultativ.
(3) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă Agenția Națională se aprobă de către ministrul muncii și protecției sociale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către ministru.
(4) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă subdiviziunile teritoriale se aprobă de către directorul Agenției Naționale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către directorul Agenției Naționale.
(5) Agenția Națională colaborează cu comitetele sectoriale pentru formare profesională în probleme ce vizează funcționarea pieței muncii.
Articolul 13. Competențele întreprinderilor sociale și întreprinderilor sociale de inserție, organizațiilor necomerciale
(1) Reprezentanții întreprinderilor sociale și întreprinderilor sociale de inserție, organizațiilor necomerciale, ai altor organizații ce reprezintă interesele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pot participa, cu rol consultativ, în activitățile consiliilor tripartite.
(2) Întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, organizațiile necomerciale au dreptul să formuleze propuneri de îmbunătățire a politicilor în domeniul ocupării forței de muncă şi să participe la implementarea acestora.
(3) Agenţia Naţională poate contracta întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, organizațiile necomerciale sau alte entităţi specializate în implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă, finanțate din bugetul de stat sau din alte mijloace financiare, conform actelor normative în vigoare.
(4) Procedura de contractare și principiile de selectare a întreprinderilor sociale și întreprinderilor sociale de inserție, organizațiilor necomerciale în scopul prevăzut la alin. (3) se stabilesc de către Guvern.
Articolul 14. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor în domeniul promovării ocupării forței de muncă
(1) Angajatorii contribuie la realizarea politicilor privind ocuparea forţei de muncă prin:
a) crearea de condiţii pentru calificarea, recalificarea şi perfecţionarea salariaţilor;
a1) publicarea listei locurilor de muncă devenite vacante pe portalul www.angajat.md, inclusiv a locurilor de muncă create și/sau rezervate pentru angajarea persoanelor cu dizabilități, în termenul menționat la lit. b), fără obligativitatea informării în scris a subdiviziunii teritoriale;
b) informarea, în scris, prin fax, prin poşta electronică a subdiviziunii teritoriale în a cărei rază îşi are adresa juridică sau în a cărei rază este adresa locului de muncă, despre toate locurile de muncă devenite vacante inclusiv despre locurile de muncă vacante create și/sau rezervate pentru angajarea persoanelor cu dizabilități,, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care au devenit vacante, conform modelului aprobat de către Agenția Națională;
c) - abrogată.
(2) Ofertele şi anunţurile privind locurile de muncă nu includ elemente discriminatorii bazate pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.
(3) Ofertele de muncă și anunțurile privind locurile de muncă vacante includ toate condițiile de ocupare a locului de muncă.
[Art.14 al.(3) introdus prin LP200 din 10.07.25, MO490-493/18.09.25 art.639; în vigoare 18.03.26]
Capitolul IV
STATUTUL ȘOMERULUI
Articolul 20. Statutul șomerului
(1) Șomer este considerată persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, care întrunește cumulativ următoarele condiţii:
a) are vîrsta cuprinsă între 16 ani și vîrsta stabilită pentru obținerea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă;
b) este aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are un loc de muncă;
d) nu studiază la o formă de învăţămînt cu frecvență;
e) caută activ un loc de muncă atît în mod individual, cît și prin intermediul subdiviziunii teritoriale și este disponibilă să înceapă activitatea de muncă;
f) este înregistrată cu statut de șomer la subdiviziunea teritorială.
(2) Persoana care nu şi-a găsit un loc de muncă în primele 12 luni de la înregistrarea statutului de șomer se consideră șomer de lungă durată și beneficiază de suport pentru identificarea și ocuparea unui loc de muncă, conform prevederilor prezentei legi.
(3) Șomerii au dreptul să beneficieze, în condițiile prezentei legi, de toate măsurile de ocupare a forței de muncă.
(4) Persoana înregistrată cu statut de şomer, sub riscul pierderii acestui statut, este obligată să respecte condițiile următoare:
a) să se prezinte o dată la 30 de zile calendaristice, conform programării, la subdiviziunea teritorială la care este înregistrată, precum și la solicitarea acesteia, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
b) să participe la interviuri cu angajatorii în legătură cu perspectivele de angajare, organizate de subdiviziunea teritorială sau din propria iniţiativă;
c) să participe la serviciile și măsurile active de ocupare a forţei de muncă;
c1) să prezinte, o dată la 30 de zile calendaristice, raportul privind activitățile realizate în căutarea unui loc de muncă, pe suport de hârtie sau în format electronic, la adresa de e-mail a subdiviziunii teritoriale, anterior vizitei la aceasta sau în ziua vizitei, conform modelului aprobat de Agenția Națională;
d) să accepte locul de muncă corespunzător;
e) să informeze subdiviziunea teritorială la care este înregistrată despre orice schimbare a condițiilor ce au determinat acordarea statutului de şomer, în termen de 3 zile lucrătoare de la apariţia schimbării;
f) să informeze subdiviziunea teritorială cu privire la rezultatul interviului cu angajatorul, în termen de 10 zile calendaristice de la data eliberării Fișei de repartizare pentru ocuparea unui loc corespunzător de muncă, prin telefon sau la adresa de e-mail, și să prezinte, la următoarea vizită, fișa completată de angajator.
(5) Înregistrarea statutului de șomer se face în baza cererii persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă, de către subdiviziunea teritorială la care persoana s-a adresat, sau prin intermediul echipelor mobile.
(6) – abrogat.
(7) Cetăţenii Republicii Moldova care corespund condiţiilor stabilite la alin. (1) lit.a)–e) și au domiciliul în localităţile din partea stîngă a Nistrului şi în municipiul Bender pot fi înregistraţi cu statut de şomer în cazul adresării la una dintre subdiviziunile teritoriale aflate pe teritoriul efectiv controlat de Republica Moldova.
Articolul 201. Loc de muncă corespunzător
(1) Se consideră loc de muncă corespunzător locul de muncă, inclusiv pe o perioadă determinată, cu durata normală a timpului de muncă, cu durata redusă a timpului de muncă sau cu timp de muncă parțial (munca pe fracțiune de normă), conform prevederilor Codului muncii, care întrunește cumulativ următoarele condiții:
a) corespunde studiilor/pregătirii sau experienței profesionale a persoanei;
b) face parte din profesiile conexe aceluiași domeniu de formare profesională;
c) este situat în localitatea în care persoana își are domiciliul ori reședința sau la o distanță de cel mult 30 km în afara ei, cu condiția disponibilității transportului public până în și din localitatea în care se află locul de muncă sau cu condiția oferirii transportului de către angajator.
(2) În cazul în care șomerul sau agenția nu a identificat un loc de muncă corespunzător în decurs de 3 luni de la data înregistrării persoanei cu statut de șomer, se consideră loc de muncă corespunzător locul de muncă vacant, ce presupune un nivel de calificare inferior comparativ cu cel al unei persoane din același domeniu de formare profesională sau dintr-un alt domeniu de formare profesională, după caz.
(3) Pentru șomerii care nu dețin nicio calificare se consideră loc de muncă corespunzător orice loc de muncă ce presupune prestarea unei munci necalificate.
Articolul 21. Scoaterea din evidență a șomerului
(1) Persoanele înregistrate cu statut de șomer sînt scoase din evidenţă, pierzîndu-şi statutul de şomer, la data constatării următoarelor situații:
a) neîntrunirii condițiilor stabilite la art. 20 alin. (1);
b) atingerii vârstei stabilite pentru obținerea dreptului la pensie pentru limită de vârstă;
c) constatării pierderii totale a capacității de muncă;
d) aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu;
e) executării hotărîrii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa cu închisoare sau de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical;
f) dobîndirii sau încercării de a obţine statutul de şomer sau indemnizației de șomaj prin înşelăciune;
g) neprezentării neîntemeiate la subdiviziunea teritorială, la care este înregistrat, mai mult de 30 de zile calendaristice de la data ultimei vizite;
g1) neprezentării, o dată la 30 de zile calendaristice, a raportului cu privire la activitățile realizate în căutarea unui loc de muncă conform art. 20 alin. (4) lit. c1);
h) decesului;
i) începerii concediului de maternitate;
j) începerii îndeplinirii obligației militare;
k) confirmării de către şomer a plecării peste hotare în scop de muncă;
l) refuzului a două locuri de muncă corespunzătoare, oferite de subdiviziunea teritorială la care este înregistrat;
m) refuzului de a participa la măsurile active de ocupare a forței de muncă;
n) expirării cărții de rezidență sau a permisului de ședere pe teritoriul Republicii Moldova;
o) înmatriculării la o formă de învăţămînt cu frecvenţă;
p) nerespectării obligației specificate la art. 20 alin. (4) lit. e);
q) neinformării subdiviziunii teritoriale cu privire la rezultatul interviului cu angajatorul conform art. 20 alin. (4) lit. f).
(11) Persoanele înregistrate cu statut de șomer nu sunt scoase din evidență:
a) pe perioada angajării temporare, până la 3 luni;
b) pe perioada exercitării în calitate de zilier a activităților necalificate cu caracter ocazional.
(2) Se consideră întemeiată neprezentarea la subdiviziunea teritorială mai mult de 30 de zile calendaristice dacă aceasta a avut loc din următoarele motive:
a) concediul medical, conform certificatului confirmativ;
b) decesul rudelor de gradul I şi II;
c) situaţii de forţă majoră.
(3) În cazul constatării motivelor menţionate la alin. (2), persoanele scoase din evidenţă se înregistrează repetat, la cerere, în conformitate cu prezenta lege și cu actele normative de punere în aplicare a prezentei legi.
(4) Persoanele scoase din evidenţă din motivele prevăzute la alin. (1) lit. f), g), l), m) și p) au dreptul să depună repetat cerere pentru înregistrarea statutului de şomer doar după expirarea a 6 luni de la data scoaterii lor din evidenţă.
(5) Persoanele scoase din evidenţă din motivul prevăzut la alin. (1) lit. i) au dreptul să depună o cerere repetată pentru înregistrarea statutului de şomer după expirarea duratei concediului de maternitate.
(6) Persoanele scoase din evidență din alte motive decît cele specificate la alin. (4) și (5) se înregistrează repetat la depunerea unei noi cereri pentru înregistrarea statutului de şomer.
(7) Procedura de înregistrare a statutului de șomer și de scoatere din evidență a șomerilor se stabilește de către Guvern.
Capitolul VII
INTERMEDIEREA MUNCII ȘI ANGAJAREA ÎN STRĂINĂTATE A CETĂȚENILOR REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 53. Emigrarea în scop de muncă a cetățenilor Republicii Moldova
(1) Angajarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova se realizează în conformitate cu prevederile legislației Republicii Moldova, țărilor de destinație și tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
(2) La angajare în câmpul muncii în străinătate, cetățenii Republicii Moldova urmează să se asigure cu privire la:
a) îndeplinirea condițiilor de intrare, ședere și ieșire pe/de pe teritoriul țării de destinație;
b) obținerea unui act ce conferă dreptul de a desfășura activități de muncă;
c) obținerea unui contract individual de muncă sau a altei forme de reglementare a raporturilor de muncă, conform legislației țării de destinație;
d) obținerea asigurării medicale valabile pe teritoriul țării de destinație;
e) alte prevederi aplicabile lucrătorilor imigranți în țara de destinație.
Articolul 54. Modalitățile de angajare în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova
(1) Angajarea în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova se realizează:
a) în mod individual, în baza unui contract individual de muncă, prestări servicii sau a unui contract asimilat;
b) în cadrul tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
c) prin intermediul agențiilor private.
(2) În vederea angajării în câmpul muncii în străinătate, cetățenii Republicii Moldova, înainte de plecare, se asigură că au îndeplinit toate demersurile necesare în vederea legalizării statutului de lucrător imigrant pe teritoriul țării de destinație.
(3) La angajarea în câmpul muncii în străinătate, cetățenii Republicii Moldova, înainte de plecare, prezintă la Agenția Națională o copie a dispoziției privind instituirea sau refuzul instituirii custodiei asupra copilului care rămâne în țară, emisă în condițiile Legii nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți.
(4) Procedura de angajare în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova se stabilește de Guvern.
Articolul 55. Plasarea în câmpul muncii în străinătate a lucrătorilor independenți
(1) Cetățenii Republicii Moldova pot desfășura activitate de muncă (economică) în calitate de lucrători independenți pe teritoriul țării de destinație în conformitate cu legislația acesteia.
(2) Intermedierea muncii cetățenilor Republicii Moldova în calitate de lucrători independenți se realizează în cazul în care legislația țării de destinație nu prevede angajarea cetățenilor străini în baza unui contract individual de muncă sau acest lucru este determinat de specificul pieței muncii locale.
(3) Agenția privată poartă responsabilitate în raport cu lucrătorii independenți intermediați.
(4) Agențiile private notifică Agenția Națională, în modul stabilit de Guvern, cu privire la intermedierea muncii și angajarea ulterioară a lucrătorilor independenți prin intermediul acestora.
Articolul 56. Încheierea tratatelor internaționale în domeniul migrației în scop de muncă
(1) În vederea gestionării migrației în scop de muncă, Guvernul, prin intermediul organului responsabil pentru încheierea tratatului, inițiază, negociază și încheie tratate internaționale cu țările de destinație pentru a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor emigranți în străinătate.
(2) Tratatele internaționale în domeniul migrației în scop de muncă vor stabili cel puțin:
a) modalitățile de angajare legală;
b) condițiile generale de muncă;
c) măsurile de protecție și securitate a muncii;
d) mecanismele de asigurare a respectării drepturilor lucrătorilor emigranți.
(3) În vederea eficientizării mecanismelor de angajare legală în străinătate, Guvernul promovează modelul migrației circulare, cu asigurarea măsurilor de securitate socială pentru lucrătorii emigranți.
(4) Elaborarea și promovarea schemelor de migrație circulară cu țările de destinație se vor realiza sub forma unor programe comune sau prin intermediul încheierii tratatelor internaționale.
Articolul 57. Activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova
(1) Activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova se realizează de către agențiile private, în baza licenței eliberate de autoritatea de licențiere pentru desfășurarea acestei activități.
(2) Agenția privată nu acordă servicii de intermediere a muncii marinarilor, minorilor, precum și cetățenilor străini.
(3) În interesul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, după consultarea partenerilor sociali, poate autoriza agențiile private să încaseze plăți de la unele categorii de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau pentru unele tipuri de servicii prestate de agențiile respective.
(4) În cazul prevăzut la alin.(3), Republica Moldova prezintă în rapoartele sale expediate Organizației Internaționale a Muncii informația privind aceste excepții și indică motivele lor.
(5) Intermediarii nelicențiați care desfășoară activități legate de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova poartă răspundere conform legislației.
Articolul 58. Obținerea licenței pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetățenilor Republicii Moldova în străinătate
(1) Licența pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetățenilor Republicii Moldova în străinătate se eliberează de către autoritatea de licențiere, în baza cererii (declarației) pentru obținerea licenței și a documentelor care se anexează la cerere, în condițiile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
(2) Licența pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetățenilor Republicii Moldova în străinătate se eliberează dacă se întrunesc următoarele condiții:
a) administratorul și angajații agenției private sunt cetățeni ai Republicii Moldova cu domiciliu permanent sau cu reședință temporară pe teritoriul Republicii Moldova;
a1) angajații agenției private implicați direct în desfășurarea activităților de intermediere a muncii dețin diplomă de studii superioare de licență;
b) administratorul, fondatorul, asociații și angajații agenției private implicați direct în desfășurarea activităților de intermediere a muncii, precum și persoana juridică nu au antecedente penale și nu au fost anterior condamnați pentru trafic de ființe umane, muncă forțată, organizarea migrației ilegale, proxenetism, spălare de bani și/sau crime conexe cu aceste infracțiuni;
c) agenția privată dispune de spațiu ușor accesibil tuturor categoriilor de persoane, dotat cu mijloace electronice de comunicare, inclusiv telefon, fax, computer, acces la internet, pagină web oficială, e-mail și alte aplicații relevante;
d) administratorul a realizat procedura de verificare prealabilă a beneficiarului străin și a prezentat autorității de licențiere actele obținute în cadrul acestei proceduri;
e) administratorul a coordonat și a încheiat cu beneficiarii străini acorduri de colaborare în care sunt stipulate oferte veridice de locuri de muncă și a coordonat cu aceștia proiectul contractului individual de muncă, prestări servicii sau proiectul contractelor asimilate, întocmite în conformitate cu legislația țării de destinație și legislația Republicii Moldova;
f) - abrogată.
(3) Solicitanții de licență anexează la cererea (declarația) de obținere a licenței următoarele acte:
a) copia de pe actul ce atestă dreptul de proprietate, comodat sau de locațiune a imobilului destinat desfășurării activității;
b) copiile de pe diplomele de studii superioare de licență ale angajaților agenției private implicați direct în desfășurarea activităților de intermediere a muncii;
c) - abrogată;
d) cazierul judiciar al administratorului, fondatorului, asociaților, angajaților și al persoanei juridice;
e) - abrogată;
f) actele obținute în cadrul procedurii de verificare prealabilă.
(4) În cadrul procedurii de verificare prealabilă a beneficiarului străin se obțin următoarele acte:
a) acordul de colaborare încheiat cu beneficiarul străin, întocmit în limba română;
b) copia de pe actul de constituire a beneficiarului străin, tradus în limba română, legalizat notarial și apostilat;
c) copia de pe licența de activitate sau de pe alt act permisiv emis de către autoritățile statului de destinație ce confirmă dreptul beneficiarului străin de a recruta și de a plasa în câmpul muncii cetățeni străini. Actele se prezintă traduse în limba română, legalizate notarial și apostilate.
(41) Actele prevăzute la alin. (4) lit. c) nu se prezintă în cazul în care:
a) beneficiarul străin este angajator direct și genul de activitate din actul de constituire coincide cu cel din ofertele de muncă prezentate în acordul de colaborare;
b) legislația statului de destinație nu prevede aceste acte.
În cazul prevăzut la lit. b), agenția privată declară pe propria răspundere lipsa unuia dintre actele prevăzute la autoritatea de licențiere și poartă răspundere pentru declarațiile depuse conform art. 3521 alin. (1) din Codul penal nr. 985/2002.
(5) - abrogat.
(6) - abrogat.
(7) Pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetățenilor Republicii Moldova în străinătate se obține o licență unică.
(8) În cazul în care colaborează cu un beneficiar străin nou, agenția privată notifică despre aceasta autoritatea de licențiere și înregistrează beneficiarul nou.
(9) Procedura de notificare și înregistrare a beneficiarului străin nou se stabilește de către Guvern.
(10) Procedura și cerințele verificării prealabile a beneficiarului străin se stabilesc de către Guvern.
Articolul 59. Suspendarea licenței pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova
(1) Licența pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova se suspendă în condițiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător și ale Legii nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător.
(2) Suspendarea licenței în baza deciziei autorității emitente, fără adresare în instanța de judecată, se realizează în temeiul cererii titularului privind suspendarea licenței.
(3) Suspendarea licenței de către autoritatea emitentă, în temeiul unei hotărâri a instanței de judecată, se efectuează în cazul în care:
a) agenția privată nu a demonstrat, în 12 luni, conform informației disponibile la Serviciul Fiscal de Stat, activități de recrutare și plasare în câmpul muncii a lucrătorilor emigranți;
b) agenția privată nu prezintă Agenției Naționale, în termenul și forma stabilite de Agenția Națională, rapoartele de activitate privind plasarea în câmpul muncii în străinătate a lucrătorilor emigranți;
c) agenția privată nu intervine în soluționarea litigiilor sau a conflictelor de muncă în care este implicat lucrătorul emigrant intermediat de agenție;
d) agenția privată face, direct sau indirect, inclusiv în mediul online, publicitate falsă locurilor de muncă în străinătate;
e) agenția privată oferă servicii de intermediere a muncii la o altă adresă decât cea indicată în licență.
(4) Termenul de suspendare a licenței nu poate depăși 2 luni.
Articolul 60. Retragerea licenței pentru activitatea de plasare în câmpul muncii a cetățenilor Republicii Moldova în străinătate
(1) Licența pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetățenilor Republicii Moldova în străinătate se retrage în condițiile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător și Legii nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, precum și în cazul în care:
a) se atestă existența unei sentințe definitive a instanței de judecată privind condamnarea administratorului sau a fondatorului agenției private pentru traficul de ființe umane, munca forțată, organizarea migrației ilegale, proxenetism, fals în acte publice, spălare de bani, escrocherie și/sau crimele conexe cu aceste infracțiuni;
b) se prestează servicii de intermediere a muncii fără încheierea între lucrătorii emigranți și beneficiarii străini a unor contracte de intermediere a muncii, contracte individuale de muncă, prestări servicii sau contracte asimilate;
c) a fost stabilită plasarea cu rea-credință a lucrătorilor emigranți la beneficiarul străin care a fost condamnat pentru nerespectarea drepturilor lucrătorilor emigranți;
d) se intermediază plasarea în câmpul muncii a cetățenilor Republicii Moldova la beneficiari străini neindicați în licență;
e) se activează cu licență sau alt act permisiv ce confirmă dreptul beneficiarului străin de intermediere sau angajare cu termenul expirat;
f) nu se înlătură una dintre situațiile prevăzute la art. 59 alin. (3) în termenul stabilit în decizia de suspendare.
(2) Administratorul, titularul licenței retrase și fondatorii au dreptul să solicite eliberarea unei noi licențe pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova după expirarea termenului de 3 ani de la data retragerii, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c).
(3) Autoritatea de licențiere prezintă, în termen de 5 zile lucrătoare, Agenției Naționale informația privind licențele perfectate, reperfectate, suspendate și retrase.
Articolul 61. Intermedierea muncii realizată de agențiile private
(1) Agențiile private încheie contracte de intermediere a muncii cu lucrătorii emigranți în vederea realizării acțiunilor indicate la art. 27 alin. (2), precum și a altor acțiuni în scopul plasării acestora în câmpul muncii la un beneficiar străin, în condițiile stipulate de prezenta lege și alte acte normative.
(2) Agenția privată, în vederea intermedierii muncii în străinătate, încheie, în mod obligatoriu, contracte de intermediere a muncii cu lucrătorii emigranți până la plasarea acestora în câmpul muncii în străinătate.
(3) Prin contractul de intermediere a muncii se realizează reprezentarea intereselor lucrătorilor emigranți în raport cu beneficiarul străin, în vederea plasării efective a acestora și a încheierii ulterioare a unui contract individual de muncă, prestări servicii sau a unor contracte asimilate, în temeiul cărora urmează a fi desfășurate activități de muncă.
(4) Contractul de intermediere a muncii se încheie pentru o perioadă determinată. Acțiunea contractului de intermediere a muncii încetează parțial, odată cu plasarea în câmpul muncii a lucrătorului emigrant la beneficiarul străin, cu excepția următoarelor clauze:
a) obligația agenției private să intervină în soluționarea litigiilor și a conflictelor de muncă apărute între lucrătorul emigrant și beneficiarul străin;
b) obligația agenției private de a recepționa petițiile lucrătorului emigrant plasat în câmpul muncii în străinătate și de a oferi asistență în conformitate cu legislația.
(5) Drepturile și obligațiile atât ale lucrătorului emigrant, cât și ale agenției private în cadrul relațiilor de intermediere a muncii și de plasare în câmpul muncii se stabilesc de prezenta lege și de alte acte normative.
(6) În cazul în care agenția privată intermediază plasarea în câmpul muncii în străinătate a unui cetățean al Republicii Moldova ce deține dublă cetățenie cu domiciliu permanent sau cu reședința temporară pe teritoriul Republicii Moldova, acestui lucrător emigrant i se aplică prevederile legislației Republicii Moldova. În acest caz, agenția privată este obligată să respecte procedura de intermediere a muncii prevăzută de prezenta lege și de alte acte normative.
(7) Procedura de realizare a activității de intermediere a muncii de către agențiile private și de înregistrare a contractelor individuale de muncă, prestări servicii și a contractelor asimilate se stabilește de Guvern.
Articolul 62. Garanții de informare a lucrătorului emigrant cu privire la drepturile și obligațiile acestuia
(1) Odată cu semnarea contractului de intermediere a muncii, agenția privată este obligată să ofere lucrătorului emigrant nota informativă cu privire la drepturile și obligațiile lucrătorului emigrant, conform cerințelor stabilite de Guvern.
(2) Agenția privată este obligată să afișeze nota informativă prevăzută la alin. (1) într-un loc vizibil și accesibil pentru informarea publică a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate.
Articolul 63. Intervenția agenției private în soluționarea litigiilor și conflictelor de muncă apărute între beneficiarul străin și lucrătorul emigrant
(1) Agenția privată este obligată să monitorizeze situația lucrătorului emigrant plasat în câmpul muncii în străinătate și să intervină în modul stabilit de legislație în soluționarea litigiilor și a conflictelor de muncă apărute între beneficiarul străin și lucrătorul emigrant, în scopul protecției drepturilor lucrătorului emigrant.
(2) În cazul neîndeplinirii cerințelor prevăzute la alin.(1), agenția privată poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate lucrătorului emigrant.
(3) Procedura de intervenție în soluționarea litigiilor și a conflictelor de muncă apărute între beneficiarul străin și lucrătorul emigrant se stabilește de Guvern.
Articolul 631. Registrele de licențiere și listele agențiilor private
(1) Autoritatea de licențiere publică pe pagina sa web oficială, cu titlu gratuit, informația privind licențele eliberate, suspendate sau retrase.
(2) Agenția Națională elaborează și publică anual lista agențiilor private care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(3) Criteriile de selectare a agențiilor private, precum și modalitatea de creare și publicare a listei prevăzute la alin. (2) se stabilesc de Guvern.
Articolul 632. Evidența lucrătorilor emigranți
(1) Agențiile private prezintă la Agenția Națională spre înregistrare contractele individuale de muncă, contractele de prestări servicii sau contractele asimilate, încheiate între lucrătorii emigranți și beneficiarii străini, pe suport de hârtie ori sub forma de document electronic cu semnătura electronică aplicată de persoana responsabilă.
(2) Contractele prevăzute la alin. (1) se înregistrează până la ieșirea lucrătorilor emigranți din țară, iar în cazul lucrătorilor emigranți independenți – după plasarea acestora în câmpul muncii.
(3) Agenția Națională înregistrează contractele individuale de muncă, prestări servicii sau contractele asimilate prezentate în cadrul angajării individuale sau în baza tratatelor și acordurilor internaționale.
(4) Agenția Națională înregistrează rapoartele privind activitatea de plasare a lucrătorilor emigranți în câmpul muncii în străinătate, prezentate de agențiile private în forma și termenele stabilite de Agenția Națională.
Articolul 633. Controlul activității agențiilor private și a intermediarilor nelicențiați
(1) Controlul și monitorizarea activității agențiilor private și a intermediarilor nelicențiați se realizează de către Inspectoratul de Stat al Muncii, cu participarea Centrului pentru combaterea traficului de persoane, a autorității de licențiere și a Agenției Naționale.
(2) În vederea realizării controlului activității agențiilor private și intermediarilor nelicențiați, Inspectoratul de Stat al Muncii realizează controale planificate și inopinate în conformitate cu prevederile prezentei legi, Legii nr.140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii, Legii nr.131/2012 privind controlul de stat și ale altor acte normative.
(3) Inspectoratul de Stat al Muncii va iniția controlul inopinat al activității agențiilor private sau a intermediarilor nelicențiați în temeiul sesizărilor, autosesizărilor sau al petițiilor înaintate de persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate ori de lucrătorii emigranți plasați în câmpul muncii, cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat, doar dacă informațiile pe care acestea le conțin, fiind analizate în baza evaluării riscurilor, indică în mod rezonabil asupra unei posibile încălcări legate de traficul de ființe umane, de munca forțată, de munca în condiții nocive, de munca în condiții periculoase, precum și de alte forme de exploatare prin muncă sau de exploatare sexuală și doar dacă sunt probate.
(4) În cazul exercitării controlului inopinat al activității unei agenții private sau a unui intermediar nelicențiat, Inspectoratul de Stat al Muncii poate solicita implicarea în procedura de control a Centrului de combatere a traficului de persoane sau a altor autorități abilitate.
(5) În cazul în care, în urma desfășurării acțiunilor de control al activității agenției private sau a intermediarului nelicențiat, se constată suspiciuni privind traficul de ființe umane sau munca forțată, Inspectoratul de Stat al Muncii transmite Centrului de combatere a traficului de persoane procesul-verbal de control și alte acte aferente cazului pentru constatarea elementelor constitutive ale infracțiunii.
(6) În cadrul procedurii de control asupra activității agențiilor private sau a intermediarilor nelicențiați, Inspectoratul de Stat al Muncii urmează să constate următoarele circumstanțe:
a) deținerea unei licențe pentru activitatea legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate, precum și valabilitatea actului permisiv;
b) numărul lucrătorilor emigranți plasați în câmpul muncii în străinătate prin intermediul agenției private sau prin intermediarul nelicențiat;
c) perioada de activitate și prezența cazurilor de percepere a unor plăți;
d) corectitudinea informării lucrătorului emigrant cu privire la locul de muncă și drepturile de muncă în cadrul procedurii de intermediere a muncii;
e) intervenția agenției private în soluționarea conflictului sau a litigiului de muncă apărut după plasarea în câmpul muncii a lucrătorului emigrant în străinătate;
f) acțiunile întreprinse de agenția privată în vederea informării autorităților cu privire la plângerile lucrătorilor emigranți recepționate de agenție ce țin de litigiile și conflictele de muncă apărute între beneficiarul străin și lucrătorul emigrant plasat în câmpul muncii, precum și acțiunile întreprinse pentru soluționarea acestora;
g) realizarea procedurii de verificare prealabilă a beneficiarului străin;
h) existența unor plângeri anterioare la adresa agenției private sau beneficiarului străin și natura acestora;
i) implicarea agenției private în repatrierea lucrătorilor emigranți în conformitate cu procedura stabilită de Guvern;
j) plasarea directă sau indirectă, inclusiv în mediul online, a publicității false privind locurile de muncă în străinătate.
(7) - abrogat.
Articolul 634. Atribuțiile misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale Republicii Moldova în domeniul migrației în scop de muncă
(1) În cazul în care misiunile diplomatice și oficiile consulare constată încălcarea prevederilor legale ori contractuale comisă de către agențiile private, beneficiarii străini sau alți intermediari sau dacă sunt sesizate cu privire la încălcarea respectivă, acestea înștiințează imediat organele abilitate din statul pe al cărui teritoriu sunt angajați cetățenii Republicii Moldova în vederea soluționării cazului de încălcare a drepturilor.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), misiunile diplomatice și oficiile consulare comunică neîntârziat Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene și Ministerului Muncii și Protecției Sociale despre circumstanțele identificate și acțiunile care au fost întreprinse.
Articolul 635. Răspunderea agențiilor private și a intermediarilor nelicențiați
(1) Pentru încălcarea procedurii de intermediere a muncii, agenția privată poartă răspundere contravențională sau penală în conformitate cu legislația.
(2) Intermediarul nelicențiat, persoană fizică sau juridică, care desfășoară activitate legată de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor din Republica Moldova poartă răspundere pentru intermedierea muncii fără deținerea licenței de activitate conform legislației.
(3) În cazul accidentelor de muncă soldate cu incapacitate de muncă sau deces din vina angajatorului, agenția privată este responsabilă de acoperirea cheltuielilor de repatriere, dacă acestea nu sunt acoperite de asigurare.
(4) Agenția privată este obligată să informeze despre obligativitatea deținerii asigurării și să faciliteze obținerea acesteia de către lucrătorul emigrant.