Articolul 22. Măsuri de ocupare a forței de muncă
(1) În scopul prevenirii şomajului, creşterii şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, stimulării angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă, precum și în scopul realizării strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor în risc de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării, adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii, Agenția Națională implementează măsuri de ocupare a forței de muncă.
(2) Măsurile de ocupare a forței de muncă includ:
a) măsuri de promovare a ocupării forței de muncă:
– servicii de ocupare a forței de muncă;
– măsuri active de ocupare a forței de muncă;
b) programe de facilitare a ocupării forței de muncă;
c) asigurarea de șomaj.
(3) Măsurile de ocupare a forței de muncă se asigură din contul mijloacelor bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și din alte surse financiare în conformitate cu actele normative în vigoare, care se acordă conform prevederilor prezentei legi.
Articolul 23. Beneficiarii măsurilor de ocupare a forței de muncă
(1) Măsurile de ocupare a forței de muncă se adresează atît persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea sprijinirii lor pentru a dobîndi statutul de persoană ocupată, cît şi angajatorilor şi sînt furnizate de către Agenția Națională prin intermediul subdiviziunilor teritoriale.
(2) Pentru facilitarea integrării în cîmpul muncii a unor categorii de șomeri, Agenția Națională implementează măsuri conform prezentei legi, în corespundere cu politicile aprobate de către Guvern sau cu planurile anuale de activitate ale Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, pornind de la necesităţile şi priorităţile pieţei muncii.
(3) Șomerii care necesită suport suplimentar pe piața muncii sînt:
a) tinerii cu vîrstă cuprinsă între 16 și 24 de ani;
b) persoanele care nu dețin o profesie/meserie;
c) persoanele cu dizabilități;
d) șomerii de lungă durată;
e) persoanele cu vîrstă de 50 de ani și peste;
f) persoanele eliberate din locurile de detenție;
g) victimele traficului de ființe umane, după reabilitarea psihologică și socială;
h) persoanele care se luptă cu consumul de substanțe stupefiante ori psihotrope, după reabilitarea socială și psihologică;
i) victimele violenței în familie;
j) alte categorii supuse riscului de excluziune socială stabilite prin lege sau de către Guvern.
Secțiunea 1
Servicii de ocupare a forței de muncă
Articolul 24. Servicii de ocupare a forței de muncă
(1) Serviciile de ocupare a forţei de muncă sînt servicii prin care se asigură conexiunea dintre cererea şi oferta de muncă, la nivel local și național, în scopul promovării și sprijinirii ocupării forței de muncă.
(2) Agenția Națională prestează următoarele servicii de ocupare a forței de muncă:
a) informarea privind piaţa muncii;
b) ghidarea în carieră;
c) intermedierea muncii;
d) servicii de preconcediere;
e) reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilități.
(3) Accesul la serviciile de ocupare a forței de muncă este gratuit și necondiționat.
Articolul 25. Informarea privind piaţa muncii
(1) Subdiviziunile teritoriale oferă angajatorilor și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă informații cu privire la:
a) cererea și oferta de muncă, înregistrate la Agenția Națională;
b) serviciile și măsurile în vederea plasării în cîmpul muncii;
c) condițiile de acces la serviciile și măsurile de ocupare a forței de muncă;
d) calificările și abilitățile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate la subdiviziunile teritoriale;
e) locurile de muncă vacante înregistrate la Agenția Națională și condițiile de ocupare a acestora;
f) metodele de căutare a unui loc de muncă;
g) situația și tendințele ocupaţionale pe piața muncii.
(2) Informarea privind piaţa muncii se realizează la solicitarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și angajatorilor, precum și din oficiu.
(3) Informarea profesională din oficiu se realizează prin plasarea informațiilor indicate la alin. (1) pe pagina web oficială a Agenției Naționale, prin realizarea campaniilor de informare, prin editarea și distribuirea de materiale informative.
(4) În scopul informării complete și complexe cu privire la informațiile indicate la alin. (1), subdiviziunile teritoriale înregistrează locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a acestora, precum și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
(5) Procedura de înregistrare a locurilor de muncă vacante și a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă se aprobă de către directorul Agenției Naționale.
Articolul 26. Ghidarea în carieră
(1) Ghidarea în carieră are drept scop susținerea persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă în identificarea oportunităților educaționale și profesionale.
(2) Ghidarea în carieră include:
a) informare cu privire la profesii și specificul pieței muncii;
b) autocunoaștere;
c) consultanță în elaborarea instrumentelor de marketing personal;
d) consultanță pentru decizia de carieră.
(3) Informarea cu privire la profesii și specificul pieței muncii urmăreşte sprijinirea persoanei în vederea corelării intereselor profesionale cu solicitările pieței muncii.
(4) Autocunoașterea constă în sprijinirea persoanei în evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea corelării abilităților, aptitudinilor, studiilor şi a experienţei cu interesele profesionale.
(5) Consultanța în elaborarea instrumentelor de marketing personal include suport și informare în elaborarea curriculumului vitae, scrisorii de intenție și pentru susținerea unui interviu pentru integrare în cîmpul muncii.
(6) Consultanța pentru decizia de carieră presupune sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea luării deciziei privind propria carieră.
(7) Procedura de ghidare în carieră se stabilește de către directorul Agenției Naționale.
Articolul 27. Intermedierea muncii
(1) Intermedierea muncii constă în mijlocirea, de către subdiviziunile teritoriale, între eventualii angajați și angajatori în vederea satisfacerii cererilor ambelor părți și stabilirii unor raporturi de muncă.
(2) Intermedierea muncii se realizează prin:
a) oferirea de informații privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de tîrguri ale locurilor de muncă;
b) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora;
c) acordarea suportului suplimentar persoanelor specificate la art. 23 alin. (3) în cadrul angajării asistate;
d) intermedierea electronică care are drept scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnologiilor informaţionale.
(3) Procedura de intermediere se stabilește de către directorul Agenției Naționale.
Articolul 28. Serviciile de preconcediere
(1) Serviciile de preconcediere se acordă persoanelor preavizate în legătură cu lichidarea unităţii, reducerea numărului sau a statelor de personal și constau în:
a) punerea la dispoziție a informațiilor cu privire la:
– prevederile legale referitoare la asigurarea de şomaj, serviciile și măsurile active de ocupare a forței de muncă, precum și acordarea acestora;
– locurile de muncă vacante înregistrate;
b) instruirea în modalitățile de căutare a unui loc de muncă;
c) oferirea posibilităților de formare profesională.
(2) Pentru facilitarea procesului de desfășurare a serviciilor de preconcediere, angajatorul este obligat, în termenele stabilite de Codul muncii, să informeze, în scris, subdiviziunea teritorială în a cărei circumscripție își are sediul unitatea despre posibila disponibilizare a fiecărui salariat în parte.
(3) În cazul unei decizii a instanței de judecată privind declararea stării de insolvență, angajatorul este obligat să informeze, în scris, în maximum 5 zile de la data emiterii hotărîrii judecătorești, subdiviziunea teritorială în a cărei circumscripție își are sediul unitatea despre personalul ce urmează a fi concediat.
(4) Angajatorul este obligat să asigure condițiile necesare pentru furnizarea de către subdiviziunea teritorială a serviciilor de preconcediere conform procedurii stabilite.
(5) Serviciile de preconcediere se pot acorda, la cerere, şi altor persoane expuse riscului de șomaj.
(6) Procedura de acordare a serviciilor de preconcediere se stabilește de către directorul Agenției Naționale.
Articolul 29. Reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilități
(1) Serviciile de reabilitare profesională sînt oferite persoanelor cu dizabilități în vederea restabilirii, recuperării sau compensării capacității de muncă a acestora.
(2) Reabilitarea profesională se prestează în cadrul instituțiilor și centrelor de reabilitare profesională specializate, la îndreptarea subdiviziunilor teritoriale, în conformitate cu recomandările conținute în Programul individual de reabilitare și incluziune socială a persoanei cu dizabilități, elaborat de către Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă.
(3) Agenția Națională contractează servicii de reabilitare profesională de la furnizorii de servicii specializate, în condițiile actelor normative în vigoare.
(4) Procedura de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilități se stabilește de către Guvern.
Secțiunea a 2-a
Măsuri active de ocupare a forței de muncă
Articolul 30. Măsurile active de ocupare a forței de muncă
(1) Măsurile active de ocupare a forței de muncă se adresează șomerilor și angajatorilor și sînt acordate în scopul creșterii şanselor de ocupare a forței de muncă, fie prin crearea de noi locuri de muncă, fie prin înlesnirea accesului la locurile de muncă vacante.
(2) Pentru realizarea scopului prevăzut la alin. (1), Agenția Națională, prin intermediul subdiviziunilor teritoriale, implementează următoarele măsuri active de ocupare a forței de muncă:
a) formarea profesională;
b) subvenționarea locurilor de muncă;
c) suportul pentru crearea sau adaptarea locului de muncă;
d) stimularea mobilității forței de muncă.
(3) Nu pot beneficia de măsuri active de ocupare a forței de muncă, conform prezentei legi, angajatorii care:
a) au activitatea suspendată, se află în proces de insolvabilitate sau lichidare;
b) au datorii față de bugetul public național;
c) au datorii față de salariați.
Articolul 31. Formarea profesională
(1) Formarea profesională presupune calificarea, recalificarea, perfecționarea, specializarea sau, după caz, certificarea șomerilor în scopul reintegrării lor ulterioare în cîmpul muncii.
(2) Formarea profesională a șomerilor se realizează de către furnizorii de servicii de formare profesională, publici sau privaţi, autorizaţi în condițiile legii sau de către angajatori.
(3) Formarea profesională se realizează prin:
a) cursuri de calificare, recalificare, perfecționare și specializare;
b) instruirea la locul de muncă în cadrul unității;
c) stagii profesionale;
d) certificarea cunoștințelor și a competențelor dobîndite în contexte de educație nonformală și informală.
(4) Procedura de formare profesională a șomerilor se stabilește de către Guvern.
Articolul 32. Cursurile de calificare, recalificare, perfecționare și specializare
(1) Subdiviziunea teritorială direcționează șomerii la cursuri de calificare, recalificare, perfecționare sau specializare (în continuare – cursuri de formare profesională) ca urmare a ghidării în carieră.
(2) Sînt direcționați la cursuri de formare profesională șomerii care nu pot fi încadrați în cîmpul muncii din lipsa locurilor de muncă corespunzătoare.
(3) Cursurile de formare profesională se efectuează în baza contractului de instruire încheiat între Agenția Naţională și șomer.
(4) Selectarea furnizorilor de cursuri de formare profesională se efectuează conform legislației în domeniul achizițiilor publice.
(5) Șomerii înmatriculați la cursurile de formare profesională beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, în cuantum de 15% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, care se acordă proporțional frecvenței la cursurile de formare profesională.
(6) Șomerii pot beneficia gratuit de un singur curs de formare profesională, într-un interval de 24 de luni consecutive.
(7) Durata și curriculumurile cursurilor de formare profesională se stabilesc conform actelor normative în vigoare în domeniul educației.
(8) Pentru cursurile de formare profesională a șomerilor se acoperă, conform modului aprobat de către Guvern, următoarele cheltuieli aferente:
a) de instruire;
b) de cazare, în proporţie de 20% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, pentru fiecare lună de închiriere;
c) de transport, în cazul direcționării șomerului la cursuri de formare profesională în altă localitate decît cea în care își are domiciliul;
d) pentru bursă.
Articolul 33. Instruirea la locul de muncă în cadrul unității
(1) Instruirea la locul de muncă în cadrul unității se organizează pentru șomerii care nu au o profesie sau meserie, direcționați de către subdiviziunea teritorială, în baza contractului între angajator, furnizorul de servicii de formare profesională, șomer și Agenția Naţională.
(2) Contractul prevăzut la alin. (1) poate să conțină obligația șomerului de a activa în cadrul unității după finalizarea instruirii.
(3) Programul de instruire la locul de muncă se elaborează de către furnizorul de servicii de formare profesională în comun cu angajatorul și se aprobă conform actelor normative în vigoare în domeniul educației.
(4) Șomerul antrenat în instruirea la locul de muncă (șomer-cursant) beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, conform prevederilor art. 32 alin. (5), şi i se acoperă corespunzător cheltuielile prevăzute la art. 32 alin. (8) lit. b) şi (c).
(5) Bursa prevăzută la alin. (4) se acordă dacă șomerul-cursant nu primește salariu achitat conform contractului prevăzut la alin. (1).
(6) Angajatorul care asigură instruirea la locul de muncă a șomerului- cursant, la solicitarea depusă în formă scrisă la Agenția Națională, beneficiază pe toată durata instruirii de o subvenție egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
(7) Instruirea la locul de muncă în cadrul unităţii se poate acorda o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de șomer.
Articolul 34. Stagiul profesional
(1) Stagiul profesional se organizează pentru șomerii fără vechime în muncă în profesia deținută, direcționați de către subdiviziunea teritorială, cu o durată de pînă la 4 luni, în scopul dobîndirii abilităților practice, în baza contractului între angajator, șomer și Agenția Naţională.
(2) Contractul prevăzut la alin. (1) poate să conțină obligația șomerului de a activa în cadrul unității după finalizarea stagiului.
(3) Șomerul antrenat în stagiu profesional (șomer-stagiar) beneficiază de o bursă lunară neimpozabilă, conform prevederilor art. 32 alin. (5), şi i se acoperă corespunzător cheltuielile prevăzute la art. 32 alin. (8) lit. b) şi c).
(4) Bursa prevăzută la alin. (2) se acordă dacă șomerul-stagiar nu primește salariu achitat conform contractului prevăzut la alin. (1).
(5) Angajatorul care asigură stagiul profesional al șomerului-stagiar, la solicitarea depusă în formă scrisă la Agenția Națională, beneficiază pe toată durata stagiului de o subvenție egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
(6) Şomerii pot beneficia gratuit de stagiu profesional în profesia deținută doar o singură dată.
(7) În scopul dobîndirii abilităților practice, șomerii pot fi antrenați și în activități de voluntariat conform Legii voluntariatului nr. 121/2010.
Articolul 35. Certificarea cunoștințelor și a competențelor dobîndite în contexte de educație nonformală și informală
(1) Certificarea cunoștințelor și a competențelor dobîndite în contexte de educație nonformală și informală se efectuează pentru șomerii care dețin astfel de competențe, identificate ca urmare a ghidării în carieră.
(2) Certificarea cunoștințelor și a competențelor dobîndite în contexte de educație nonformală și informală se realizează conform actelor normative în vigoare în domeniul educației.
(3) Agenția Naţională asigură certificarea cunoștințelor și a competențelor dobîndite în contexte de educație nonformală și informală, în baza contractelor încheiate cu șomerul și structura abilitată în acest sens, conform actelor normative în vigoare în domeniul educației.
(4) Șomerii pot beneficia gratuit de certificarea cunoștințelor și a competențelor dobîndite în contexte de educație nonformală și informală o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de șomer.
Articolul 36. Subvenționarea locurilor de muncă
(1) Subvenționarea locurilor de muncă se organizează pentru șomerii care necesită suport suplimentar pe piața muncii, în scopul facilitării integrării acestora în cîmpul muncii.
(2) Angajatorul care angajează pe o perioadă nedeterminată șomeri din categoriile persoanelor menţionate la art. 23 alin. (3) lit. c), e)–j), direcţionați de către subdiviziunea teritorială, primeşte subvenții lunare în sumă egală cu 30% din salariul mediu lunar pe economie pentru anul precedent, pe un termen de 6 luni, pentru fiecare șomer angajat. Subvenția se acordă în scopul compensării parțiale a salariului șomerului angajat.
(3) Angajatorul prevăzut la alin. (2) este obligat să menţină raporturile de muncă cu persoana angajată pe o perioada de cel puţin 12 luni de la data încheierii perioadei în care a primit subvenția.
(4) Angajatorul care desface, din iniţiativă proprie, contractul individual de muncă cu persoana angajată înainte de termenul prevăzut la alin. (3) este obligat să restituie subvențiile primite pentru aceasta, cu excepția cazului în care temei pentru desfacerea contractului individual de muncă l-a constituit încălcarea disciplinei de muncă, constatată conform actelor normative în vigoare.
(5) Angajatorul are dreptul să primească subvenții pentru fiecare persoană angajată doar o singură dată într-o perioadă de 36 de luni consecutive.
(6) Procedura de acordare a subvențiilor se stabilește de către Guvern.
Articolul 37. Suport pentru crearea și adaptarea locului de muncă
Angajatorii și șomerii care creează locuri de muncă sau adaptează locurile de muncă existente pot beneficia de suport din partea subdiviziunilor teritoriale care constă din:
a) subvenții acordate pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilități;
b) consultanța, asistența și sprijinirea inițierii unei afaceri;
c) susținerea proiectelor de inițiative locale.
Articolul 38. Subvenții pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilități
(1) Subvențiile pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilități se acordă angajatorilor care creează locuri de muncă sau adaptează locurile de muncă existente și care angajează în bază de contract individual de muncă, pe o perioadă nedeterminată, șomerii cu dizabilități, conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități.
(2) Agenția Naţională compensează 50% din costurile necesare creării sau adaptării locului de muncă, suportate de către angajator, iar mărimea subvenției nu poate depăși cuantumul a 10 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent pentru fiecare loc de muncă creat sau adaptat.
(3) Angajatorul este obligat să păstreze locul de muncă creat sau adaptat cel puțin 36 de luni.
(4) În cazul concedierii sau demisiei persoanei cu dizabilități înaintea expirării termenului prevăzut la alin. (3), angajatorul este obligat să angajeze, cel puțin pentru perioada restantă, alt șomer cu dizabilități, direcționat de subdiviziunea teritorială.
(5) În cazul lichidării înainte de termen a locului de muncă creat sau adaptat, angajatorul restituie:
a) 100% din subvenție, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în primele 12 luni din ziua creării sau adaptării acestuia;
b) 80% din subvenție, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 13 pînă la 24 de luni din ziua creării sau adaptării acestuia;
c) 50% din subvenție, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 25 pînă la 36 de luni din ziua creării sau adaptării acestuia.
(6) Controlul privind menţinerea locului de muncă se efectuează de către subdiviziunea teritorială.
(7) Decizia cu privire la restituirea subvenției se adoptă de către Agenția Națională în baza propunerii subdiviziunii teritoriale.
(8) Subdiviziunile teritoriale țin evidența locurilor de muncă create și a celor rezervate pentru persoanele cu dizabilități.
(9) Procedura de acordare a subvențiilor pentru crearea sau adaptarea locurilor de muncă pentru șomerii cu dizabilități se stabilește de către Guvern.
Articolul 39. Consultanța, asistența și sprijinirea inițierii unei afaceri
(1) Consultanța, asistența și sprijinirea inițierii unei afaceri se acordă, la cerere, șomerilor care inițiază o activitate de antreprenoriat, prin care își creează loc de muncă.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de:
a) consultanță și asistență pentru inițierea unei afaceri;
b) subvenționare pentru acoperirea cheltuielilor necesare inițierii unei afaceri, precum și pentru dotarea locului de muncă creat.
(3) Consultanța și asistența pentru inițierea unei afaceri presupun:
a) acordare de informații și consultanță privind condițiile de inițiere a unei activități de antreprenoriat;
b) consultanță juridică, contabilă, financiară, de marketing, de management, în probleme privind vînzările;
c) asistență în dialogul cu autoritățile publice locale și, după caz, centrale;
d) cursuri de formare profesională privind bazele antreprenoriatului;
e) asistenţă tehnică la elaborarea actului constitutiv, înregistrarea persoanei juridice sau persoanei fizice, legalizarea de acte, elaborarea planului de afaceri.
(4) Subvenționarea se realizează prin compensarea, de către Agenția Naţională, a 50% din cheltuielile specificate la alin. (2) lit. b), estimate de către șomer, dar nu mai mult de 10 salarii lunare medii pe economie pentru anul precedent. Lista cheltuielilor necesare iniţierii unei afaceri care se subvenţionează de către Agenţia Naţională se stabilește de către Guvern.
(5) Subvențiile se acordă în baza dosarului depus la subdiviziunea teritorială, care conține:
a) cererea de finanțare;
b) formularul de aplicare conform modelului aprobat de Guvern.
(6) Evaluarea dosarului se efectuează de către Agenția Națională în parteneriat cu ministerele competente şi partenerii sociali.
(7) Beneficiarul subvenției este obligat să păstreze locul de muncă creat cel puțin 36 de luni.
(8) În cazul lichidării locului de muncă creat înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (7), beneficiarul restituie:
a) 100% din subvenție, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în primele 12 luni din ziua creării;
b) 80% din subvenție, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 13 pînă la 24 de luni din ziua creării;
c) 50% din subvenție, în cazul în care locul de muncă a fost lichidat în perioada de la 25 pînă la 36 de luni din ziua creării.
(9) Consultanța, asistența şi subvenţia pentru inițierea unei afaceri se pot acorda o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de șomer.
(10) Procedura de acordare a subvențiilor, inclusiv mecanismul de evaluare a dosarului, se stabilește de către Guvern.
Articolul 40. Susținerea proiectelor de inițiative locale
(1) În scopul stimulării creării locurilor noi de muncă și reducerii șomajului în localitățile rurale, statul acordă subvenții pentru susținerea proiectelor de inițiative locale prin care se creează locuri de muncă.
(2) Subvențiile se acordă întreprinderilor care creează locuri noi de muncă, care angajează șomeri înregistrați la subdiviziunea teritorială și care activează în localitățile rurale.
(3) Subvențiile se acordă în baza dosarului depus la subdiviziunea teritorială, care conține:
a) cererea de finanțare;
b) formularul de aplicare conform modelului aprobat de Guvern;
c) alte acte stabilite de către Guvern.
(4) Subvențiile se acordă în condițiile acoperirii de către întreprinderea beneficiară de subvenție a 35% din costul proiectului, iar cuantumul subvenției acordate nu poate depăși 65% din acesta, dar nu mai mult de 10 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent.
(5) Evaluarea dosarului se efectuează de către Agenția Națională în parteneriat cu ministerele competente şi partenerii sociali.
(6) Proiectele de inițiative locale se implementează în localitățile rurale cu un nivel înalt al şomajului, stabilite de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale la propunerea Agenţiei Naţionale.
(7) Procedura de acordare a subvențiilor pentru susținerea proiectelor de inițiative locale şi modelul formularului de aplicare se stabilesc de către Guvern.
Articolul 41. Stimularea mobilităţii forţei de muncă
(1) Şomerul care se angajează, în bază de contract individual de muncă, la un loc de muncă într-o altă localitate selectată de subdiviziunea teritorială, la o distanţă mai mare de 20 de km de localitatea în care îşi are domiciliul, beneficiază de o indemnizaţie unică de încadrare egală cu un salariu mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
(2) Şomerul care se angajează, în bază de contract individual de muncă, la un loc de muncă într-o localitate selectată de subdiviziunea teritorială, alta decît cea în care îşi are domiciliul, şi, ulterior angajării, îşi schimbă domiciliul în localitatea în care se află locul de muncă primeşte o indemnizaţie unică de instalare egală cu 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul precedent.
(3) Indemnizaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se pot acorda o singură dată pentru fiecare perioadă în care persoana este înregistrată cu statut de șomer.
(4) Procedura de stimulare a mobilității forței de muncă se stabilește de către Guvern.
Secțiunea a 4-a
Asigurare de șomaj
Articolul 43. Stabilirea ajutorului de șomaj
(1) Dreptul la ajutorul de șomaj se stabilește de către subdiviziunile teritoriale.
(2) Ajutorul de șomaj se acordă în baza cererii de acordare a ajutorului de șomaj depuse de către șomer la subdiviziunea teritorială.
(3) Decizia privind acordarea ajutorului de șomaj se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acordare a ajutorului de șomaj.
(4) Ajutorul de șomaj se stabilește șomerilor care întrunesc cumulativ următoarele condiții:
a) nu realizează venituri la momentul stabilirii ajutorului de şomaj;
b) au activat şi au realizat un stagiu de cotizare în sistemul public de asigurări sociale de stat de cel puţin 12 luni în ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării;
c) nu refuză un loc de muncă corespunzător sau participă la măsurile active de ocupare a forței de muncă oferite de subdiviziunea teritorială conform planului individual de angajare a șomerului.
(5) Procedura de examinare a cererii de stabilire a dreptului la ajutorul de șomaj se stabilește de către Guvern.
Articolul 44. Termenele și condițiile de stabilire a ajutorului de șomaj
(1) Persoanele care au încetat activitatea de muncă ca urmare a lichidării unității și reducerii statelor de personal şi s-au înregistrat la subdiviziunea teritorială pînă la expirarea a 3 luni calendaristice de la data concedierii beneficiază de ajutorul de şomaj imediat după expirarea a 3 luni calendaristice de la data concedierii.
(2) În cazul în care persoanele indicate la alin. (1) s-au înregistrat la subdiviziunea teritorială după expirarea a 3 luni calendaristice de la data concedierii, precum şi în cazul persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă din alte motive decît cele indicate la alin. (1), ajutorul de șomaj se acordă începînd cu a 8-a zi de la data înregistrării la subdiviziunea teritorială a statutului de șomer.
(3) Șomerilor beneficiari de indemnizație de îngrijire a copilului, stabilită anterior înregistrării la subdiviziunea teritorială, li se acordă ajutorul de șomaj după expirarea perioadei în care beneficiază de indemnizaţia indicată.
Articolul 45. Cuantumul ajutorului de șomaj
(1) Cuantumul ajutorului de șomaj se stabilește în funcţie de circumstanțele în care persoana a încetat activitatea de muncă, după cum urmează:
a) în cazul încetării activității de muncă ca urmare a lichidării sau încetării activității angajatorului, reducerii numărului sau a statelor de personal sau în cazul decesului, declarării decedat sau dispărut fără veste, prin hotărîrea instanței de judecată, a angajatorului persoană fizică – 50% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării;
b) în cazul încetării activității de muncă în alte circumstanțe decît cele prevăzute la lit. a) – 40% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării.
(2) Cuantumul lunar al ajutorului de șomaj nu poate depăși cuantumul salariului mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
(3) Lucrătorul migrant asigurat, în cazul încetării activității de muncă, beneficiază de ajutor de șomaj conform acordurilor (convențiilor) în domeniul securității sociale și migrației forței de muncă la care Republica Moldova este parte.
(4) Cuantumul ajutorului de șomaj pentru persoanele care s-au aflat în concediul pentru îngrijirea copilului se stabilește în baza venitului asigurat al persoanei realizat înaintea începerii concediului de maternitate.
(5) -abrogat
(6) Modul de organizare a activităţilor privind calculul şi plata ajutorului de şomaj se stabileşte de către Guvern.
[Art.45 al.(6) în redacția LP190 din 19.11.20, MO344-351/18.12.20 art.225; în vigoare 01.01.21]
(7) Agenția Națională asigură transmiterea, prin sistemul informațional, a informației cu privire la schimbările în statutul șomerului către Casa Națională de Asigurări Sociale.
Articolul 46. Perioada de plată a ajutorului de şomaj
Perioada de plată a ajutorului de şomaj se stabileşte diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 5 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între cel puțin 12 luni și pînă la 10 ani;
b) 7 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 10 şi 15 ani;
c) 9 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de peste 15 ani.
Articolul 47. Asigurarea socială în caz de şomaj
(1) Șomerii beneficiari de ajutor de șomaj sînt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale.
(2) Șomerii înregistrați la subdiviziunea teritorială sînt asigurați în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
(3) Perioada în care șomerul primește ajutor de şomaj se include în stagiul de cotizare.
Articolul 48. Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj
(1) Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj are loc:
a) pe perioada concediului medical;
b) pe perioada angajării temporare, pînă la 3 luni, a șomerilor beneficiari de ajutor de șomaj;
c) după expirarea a 3 zile calendaristice de la data în care beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 20 alin. (4) lit. a);
d) pe perioada antrenării în măsuri active de ocupare a forţei de muncă.
(2) Perioada de plată a ajutorului de șomaj se prelungește cu perioada suspendării, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și d), și cu perioada concediului medical neplătit, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a).
Articolul 49. Încetarea plăţii ajutorului de şomaj
Încetarea plății ajutorului de șomaj are loc în următoarele situații:
a) în cazul expirării perioadei stabilite de lege pentru acordarea ajutorului de șomaj;
b) în cazul pierderii statutului de şomer;
c) în cazul începerii concediului de maternitate;
d) în cazul restabilirii în funcţia deţinută, în temeiul hotărîrii definitive a instanţei de judecată;
e) în cazul constatării uneia dintre circumstanțele care nu ar fi permis acordarea ajutorului de şomaj;
f) în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute la art. 20 alin. (4) lit. b), c) şi d);
g) în cazul încetării sau retragerii dreptului de şedere în Republica Moldova, încetării sau anulării statutului de apatrid sau a formei de protecţie, conform Legii nr. 200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova;
h) în cazul încadrării în cîmpul muncii în mod individual, cu excepția cazului prevăzut la art. 48 alin. (1) lit. b);
i) în cazul constatării, în urma controlului de stat al activității de întreprinzător, că persoana realizează muncă nedeclarată;
j) în cazul decesului beneficiarului.
Articolul 50. Restabilirea și acordarea repetată a ajutorului de șomaj
(1) Restabilirea plăţii ajutorului de şomaj după suspendarea dispusă în condiţiile prevăzute la art. 48 se face la cerere, dar nu mai tîrziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare.
(2) Agenţia Naţională anunţă şomerul despre decizia privind încetarea sau suspendarea plăţii ajutorului de şomaj în termen de pînă la 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei.
(3) Șomerii cărora li s-a suspendat plata ajutorului de șomaj în condițiile art. 48 alin. (1) lit. b) și d), după restabilirea plății, beneficiază de ajutor de șomaj în cuantumul și perioada stabilite inițial.
(4) Persoana poate beneficia din nou de ajutor de șomaj cu condiția că a realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 12 luni după încetarea plății ajutorului de șomaj în condițiile art. 49 lit. a).