Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii Prezenta lege are drept scop prevenirea și reducerea şomajului și a efectelor sociale ale acestuia, reducerea riscului de șomaj şi asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Articolul 2. Obiectul şi sfera de reglementare
(1) Prevederile prezentei legi reglementează politica de promovare a ocupării forței de muncă, piața muncii, sistemul instituțional de ocupare a forței de muncă, măsurile de ocupare a forței de muncă, precum și raporturile juridice care apar la implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor Republicii Moldova, persoanelor fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova sau peste hotare, precum şi categoriilor de străini specificate la art. 2 alin. (1) lit. a), d)–g) din Legea nr. 274/2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova.
(3) Prezenta lege nu se aplică lucrătorilor imigranți, cu excepţia prevăzută la art. 45 alin. (3).
(4) La aplicarea prevederilor prezentei legi se interzice orice discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.
Articolul 3. Noțiuni principale În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale: piaţa muncii – spaţiu economic în care se întîlnesc, se confruntă şi se negociază liber cererea de muncă, exprimată de către deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători, şi oferta de muncă, reprezentată de posesorii forţei de muncă, în calitate de ofertanţi; cerere de muncă – nevoie reală de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă și se exprimă prin numărul locurilor de muncă vacante oferite de către angajatori într-o anumită perioadă, la un anumit nivel al salariului; ofertă de muncă – muncă pe care o pot depune membrii societății în condiții salariale și se exprimă prin numărul persoanelor apte de muncă sau populația aptă disponibilă într-o perioadă, din care se scade numărul celor care nu doresc să se angajeze în nicio activitate, întrucît au alte resurse pentru existență sau au alte preocupări; persoană aflată în căutarea unui loc de muncă – persoană care întreprinde acțiuni concrete pentru a-şi găsi un loc de muncă prin mijloace proprii sau prin înregistrare la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ori la un alt furnizor de servicii de ocupare a forţei de muncă; măsuri de ocupare a forței de muncă – măsuri pentru reducerea dezechilibrului dintre cererea și oferta de muncă, care includ măsuri de promovare a ocupării forței de muncă și măsuri pasive de ocupare a forței de muncă (asigurarea de șomaj); măsuri de promovare a ocupării forței de muncă – măsuri orientate spre creşterea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și spre stimularea angajatorilor pentru a încadra în muncă şomerii şi pentru a crea noi locuri de muncă, care includ servicii și măsuri active de ocupare a forței de muncă; asigurare de șomaj – măsură pasivă de ocupare a forței de muncă care are rolul de a asigura, în caz de șomaj, o persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale, aptă de muncă, dar care, din motive prevăzute de lege, nu poate presta o muncă potrivit pregătirii sale, și se realizează prin punerea la dispoziţia acesteia, pentru o perioadă determinată, a ajutorului de șomaj; loc de muncă corespunzător – loc de muncă, inclusiv loc de muncă pe o perioadă determinată, care întrunește cumulativ următoarele condiții:
a) corespunde pregătirii sau experienţei profesionale a persoanei;
b) corespunde stării de sănătate a persoanei;
c) este situat în localitatea în care persoana își are domiciliul sau în afara ei la o distanţă accesibilă. Criteriile pentru identificarea distanţei accesibile şi distanţa considerată ca fiind accesibilă se stabilesc de către Guvern;
adaptare locului de muncă – totalitatea acțiunilor întreprinse de către angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă și creșterea randamentului la locul de muncă al persoanei cu dizabilități prin utilarea cu echipamente, dispozitive și tehnologii de acces, ţinînd cont de necesitățile individuale ale persoanei respective;
angajare asistată – metodă de intervenție care sprijină persoanele specificate la art. 23 alin. (3) în vederea obținerii și menținerii unui loc de muncă remunerat pe piața muncii;
emigrare în scop de muncă – deplasare benevolă a cetăţenilor Republicii Moldova peste hotare în scopul de a desfăşura activităţi provizorii de muncă;
lucrător emigrant – cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliul permanent pe teritoriul ţării, care s-a deplasat în mod voluntar în altă ţară în scopul de a desfăşura activități provizorii de muncă;
agenție privată de ocupare a forței de muncă (în continuare – agenție privată) – furnizor privat de servicii de ocupare a forţei de muncă, care desfăşoară activități de recrutare şi plasare în cîmpul muncii, în ţară şi/sau peste hotarele ţării prin prestarea serviciilor de intermediere a muncii;
intermediar străin – persoană juridică, indiferent de forma juridică de organizare şi tipul de proprietate, învestită cu dreptul de intermediere şi recrutare a lucrătorilor străini.
Articolul 4. Piaţa muncii
(1) În Republica Moldova, fiecărei persoane îi este garantat dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurare de şomaj.
(2) Piaţa muncii, în Republica Moldova, este liberă şi constituie cadrul de afirmare a drepturilor la muncă şi la protecţie socială ale persoanelor apte de muncă.
(3) La nivel naţional şi teritorial, situaţiile şi evoluţiile de pe piaţa muncii sînt monitorizate cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:
a) populația în vîrstă de muncă;
b) forța de muncă;
c) populația ocupată;
d) persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;
e) șomerii;
f) locurile de muncă vacante;
g) ajutorul de șomaj;
h) populația ieșită din șomaj prin ocupare, precum și prin părăsirea pieței muncii;
i) rata șomajului.
(4) Sistemul de indicatori statistici şi metodologia de calcul al acestora se stabilesc de către Biroul Naţional de Statistică, în comun cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale.
(5) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ține statistici în baza indicatorilor proprii.
(6) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă creează şi administrează sistemul informaţional al pieţei forţei de muncă, care include documente primare şi baze de date proprii, informaţii ale participanţilor pe piaţa muncii.
Articolul 5. Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova
(1) Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova (în continuare – Clasificatorul ocupațiilor) este un sistem de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, în baza Clasificatorului Standard Internațional al Ocupațiilor (BIM, ISCO-08), în colaborare cu ministerele și alte autorităţi administrative centrale şi instituţii interesate.
(2) Structura Clasificatorului ocupațiilor se aprobă de către Guvern.
(3) Conținutul Clasificatorului ocupaţiilor și orice actualizare a acestuia se aprobă prin ordinul ministrului sănătății, muncii și protecției sociale, la solicitarea celor interesaţi sau în temeiul legii, şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Regulile de ținere și modificare a Clasificatorului ocupațiilor se aprobă de către ministrul sănătății, muncii și protecției sociale.
(5) Utilizarea Clasificatorului ocupaţiilor este obligatorie la completarea documentelor oficiale.
Capitolul II
ELABORAREA, COORDONAREA, IMPLEMENTAREA ȘI
CONTROLUL POLITICII ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII
OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ
Articolul 6. Politica în domeniul promovării ocupării forței de muncă
(1) Statul asigură promovarea, adoptarea și implementarea strategiilor și altor documente de politici, a actelor normative de toate categoriile în vederea protecţiei persoanelor în risc de şomaj, precum și în vederea asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
(2) Scopul politicii de promovare a ocupării forței de muncă este creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și reducerea excluziunii sociale pe piața muncii.
(3) Politicile în domeniul promovării ocupării forței de muncă au următoarele sarcini:
a) corelarea cererii și ofertei de muncă;
b) sporirea șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea creării locurilor de muncă;
d) reducerea inegalităților de pe piața forței de muncă.
(4) Politicile în domeniul promovării ocupării forței de muncă au drept scop realizarea următoarelor obiective:
a) prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor care aparțin unor categorii ale populaţiei care necesită suport suplimentar pe piața muncii;
d) asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) încurajarea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;
h) creşterea mobilităţii forţei de muncă în corespundere cu schimbările structurale ale economiei naționale și cerințele pieței muncii;
i) protecţia persoanelor prin intermediul asigurării de șomaj.
Articolul 7. Sistemul instituțional de promovare a ocupării forței de muncă
(1) Instituţiile implicate, conform competenţelor, în elaborarea, coordonarea, aprobarea și controlul realizării politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă sînt:
a) Guvernul Republicii Moldova;
b) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale.
(2) Instituțiile implicate în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă sînt:
a) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
b) alte autorităţi administrative din subordinea ministerelor.
(3) Alți subiecți implicați în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă sînt:
a) autoritățile administrației publice locale;
b) partenerii sociali;
c) organizațiile necomerciale;
d) angajatorii.
Articolul 8. Atribuțiile Guvernului Republicii Moldova În domeniul promovării ocupării forței de muncă, Guvernul Republicii Moldova are următoarele atribuții specifice:
a) asigură promovarea ocupării forței de muncă prin elaborarea, aprobarea, în limitele competențelor, prin punerea în aplicare și controlul realizării politicilor și acțiunilor aprobate în domeniu;
b) integrează necesităţile pieței muncii în politica de dezvoltare social-economică a statului;
c) coordonează activitatea ministerelor și a altor autorități ale administrației publice privind promovarea ocupării forței de muncă;
d) asigură finanţarea necesară pentru implementarea politicilor de stat în domeniul promovării ocupării forței de muncă.
Articolul 9. Atribuțiile Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
(1) În domeniul promovării ocupării forței de muncă, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale are următoarele atribuții de bază:
a) elaborează și promovează acte normative şi politici în domeniul promovării ocupării forței de muncă;
b) coordonează, analizează și evaluează politicile în domeniul promovării ocupării forței de muncă;
c) în colaborare cu alte autorități ale administrației publice centrale, instituții și alte entități specializate în domeniul cercetării, dezvoltă mecanisme de analiză și prognoză continuă a nevoilor pieței muncii, a evoluției cererii și ofertei de muncă;
d) planifică și asigură gestionarea/repartizarea mijloacelor financiare alocate pentru implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă;
e) stabilește obiective anuale de activitate privind ocuparea forței de muncă;
f) coordonează, monitorizează şi controlează activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(2) Ministerele și autoritățile administrative din subordinea ministerelor, în limitele competențelor atribuite acestora de actele normative în vigoare, participă la elaborarea și la realizarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă.
Articolul 10. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
(1) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare – Agenţie Naţională) este autoritate administrativă, subordonată Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cu statut de persoană juridică, responsabilă de implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă.
(2) Regulamentul de activitate, precum și structura și efectivul-limită ale Agenţiei Naţionale se aprobă de către Guvern.
(3) Agenția Națională își desfășoară activitatea în teritoriu prin intermediul subdiviziunilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă (în continuare – subdiviziuni teritoriale).
(4) Subdiviziunile teritoriale sînt structuri fără personalitate juridică, care funcţionează sub conducerea şi controlul Agenţiei Naţionale. Regulamentele de organizare şi funcţionare a subdiviziunilor teritoriale se aprobă de către Agenția Naţională.
(5) Agenția Națională are următoarele atribuții de bază:
a) participă la elaborarea politicilor în domeniul promovării ocupării forţei de muncă;
b) asigură implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă, conform prevederilor prezentei legi;
c) organizează, coordonează și controlează activitatea subdiviziunilor teritoriale;
d) asigură utilizarea adecvată a mijloacelor financiare acordate pentru implementarea măsurilor de ocupare a forței de muncă;
e) monitorizează piața muncii și prognozează schimbările acesteia la nivel național;
f) dezvoltă și administrează sistemul informațional al pieței muncii;
g) evaluează impactul măsurilor de ocupare a forței de muncă;
h) aprobă planul anual al măsurilor de ocupare a forței de muncă, implementate de subdiviziunile teritoriale, monitorizează şi controlează realizarea acestuia;
i) formulează propuneri de măsuri orientate spre reducerea șomajului și de creștere a nivelului de ocupare a forței de muncă, pe care le prezintă Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale pentru aprobare și promovare;
j) asigură publicarea pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale a informațiilor, a registrelor, a documentelor, conform prevederilor prezentei legi;
k) elaborează şi prezintă Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale propuneri de buget.
(6) Agenția Națională are acces la sistemele informaționale ale instituțiilor publice relevante pentru realizarea atribuțiilor sale, în baza acordurilor instituţionale, respectînd prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.
(7) La nivel local, subdiviziunile teritoriale au următoarele atribuții:
a) implementează măsuri de ocupare a forței de muncă prin furnizarea de servicii pe piața muncii, prin realizarea măsurilor active de ocupare a forței de muncă, prin stabilirea și acordarea ajutorului de șomaj, conform prezentei legi;
b) înregistrează persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și locurile de muncă vacante;
c) cooperează cu angajatorii în vederea identificării locurilor de muncă vacante și a implementării măsurilor de promovare a ocupării forţei de muncă;
d) monitorizează menținerea în activitate a persoanelor angajate în urma implementării măsurilor active de ocupare a forței de muncă;
e) monitorizează șomerii aflați în evidență;
f) elaborează și propun Agenţiei Naţionale spre aprobare planul anual al măsurilor de ocupare a forței de muncă;
g) înregistrează informațiile privind disponibilizarea salariaților, prezentate de către angajatori;
h) raportează Agenţiei Naţionale cu privire la rezultatele implementării măsurilor de promovare a ocupării forței de muncă şi execută indicaţiile acesteia în limitele competenţelor;
i) colaborează cu autorităţile publice locale, cu organizaţiile necomerciale, cu partenerii sociali, cu instituţiile, cu organizaţiile internaţionale în vederea realizării măsurilor de ocupare a forței de muncă;
j) monitorizează piața muncii.
Articolul 11. Atribuțiile autorităților administrației publice locale În domeniul promovării ocupării forţei de muncă, autoritățile administrației publice locale (primăriile) au următoarele atribuții:
a) participă la elaborarea planurilor de acțiuni ale subdiviziunilor teritoriale;
b) colaborează cu subdiviziunile teritoriale în vederea sprijinirii lor la realizarea măsurilor de ocupare a forței de muncă;
c) monitorizează evoluțiile de pe piața muncii la nivel teritorial.
Articolul 12. Parteneriatul social pe piața muncii
(1) Elaborarea și implementarea politicilor în domeniul promovării ocupării forței de muncă se efectuează prin participarea sindicatelor, patronatelor în cadrul consiliilor tripartite.
(2) Consiliile tripartite se constituite pe lîngă Agenția Națională şi pe lîngă fiecare subdiviziune teritorială, pe baza principiului parității, cu rol consultativ.
(3) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă Agenția Națională se aprobă de către ministrul sănătății, muncii și protecției sociale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către ministru.
(4) Componenţa consiliului tripartit de pe lîngă subdiviziunile teritoriale se aprobă de către directorul Agenției Naționale. Consiliul activează în baza regulamentului aprobat de către directorul Agenției Naționale.
(5) Agenția Națională colaborează cu comitetele sectoriale pentru formare profesională în probleme ce vizează funcționarea pieței muncii.
Articolul 13. Competențele organizațiilor necomerciale
(1) Reprezentanții organizațiilor necomerciale, ai altor organizații ce reprezintă interesele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pot participa, cu rol consultativ, în activitățile consiliilor tripartite.
(2) Organizațiile necomerciale au dreptul să formuleze propuneri de îmbunătățire a politicilor în domeniul ocupării forței de muncă şi să participe la implementarea acestora.
(3) Agenţia Naţională poate contracta organizațiile necomerciale sau alte entităţi specializate în implementarea măsurilor de ocupare a forţei de muncă, finanțate din bugetul de stat sau din alte mijloace financiare, conform actelor normative în vigoare.
(4) Procedura de contractare și principiile de selectare a organizațiilor necomerciale în scopul prevăzut la alin. (3) se stabilesc de către Guvern.
Articolul 14. Participarea angajatorilor la realizarea politicilor în domeniul promovării ocupării forței de muncă
(1) Angajatorii contribuie la realizarea politicilor privind ocuparea forţei de muncă prin:
a) crearea de condiţii pentru calificarea, recalificarea şi perfecţionarea salariaţilor;
b) informarea, în scris, prin telefon/fax, prin poşta electronică a subdiviziunii teritoriale în a cărei rază îşi are adresa juridică sau în a cărei rază este adresa locului de muncă, despre toate locurile de muncă devenite vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care au devenit vacante;
c) informarea în scris, obligatoriu, în termen de 3 zile, a subdiviziunii teritoriale asupra angajării şomerilor la locurile de muncă vacante despre care a fost informată în condiţiile lit. b).
(2) Ofertele şi anunţurile privind locurile de muncă nu includ elemente discriminatorii bazate pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu.
Capitolul III
MONITORIZAREA PIEȚEI MUNCII
Articolul 15. Monitorizarea pieței muncii
(1) Agenția Națională monitorizează piața muncii în scopul colectării de informații actualizate privind cererea și oferta de muncă, care vor servi și drept instrumente de avertizare timpurie pentru blocajele și dezechilibrele de pe piața muncii.
(2) Monitorizarea pieței muncii se realizează prin:
a) evidența persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a șomerilor și a locurilor de muncă vacante;
b) analiza și prognoza pieței muncii;
c) evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forței de muncă.
(3) Procedura de monitorizare a pieței muncii se stabilește de către ministrul sănătății, muncii și protecției sociale.
Articolul 16. Evidența persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a șomerilor și a locurilor de muncă vacante
(1) Agenția Națională păstrează evidența persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a șomerilor și a locurilor de muncă vacante prin deținerea și actualizarea registrelor de evidență.
(2) Accesul la registrele de evidență a locurilor de muncă vacante și a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, inclusiv a șomerilor, se face respectînd prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.
(3) Registrul de evidență a locurilor de muncă este public, se plasează pe pagina web oficială a Agenției Naționale, cu acces gratuit. Agenția Națională asigură actualizarea zilnică a informațiilor din registru.
(4) Structura, modul de ținere, regimul informațiilor din acesta și modalitatea de acces se aprobă de către ministrul sănătăți, muncii și protecției sociale.
Articolul 17. Analiza și prognoza pieței muncii
(1) Agenția Națională realizează analiza și prognoza pieței muncii în baza:
a) datelor statistice deținute cu privire la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, la șomeri și la locurile de muncă vacante;
b) rezultatelor chestionării angajatorilor privind piața muncii;
c) analizelor situației economice naționale și a prognozelor economice existente;
d) rezultatelor evaluării impactului măsurilor de ocupare a forței de muncă, în special al măsurilor de promovare a ocupării forței de muncă;
e) prognozelor cererii privind calificările și competențele forței de muncă;
f) datelor statistice cu privire la piața muncii, colectate de Biroul Național de Statistică;
g) rezultatelor cercetărilor științifice.
(2) Agenţia Naţională realizează anual analiza privind ocuparea forței de muncă și situația pe piaţa muncii din Republica Moldova. În raportul de analiză se expun cele mai recente tendințe referitoare la ocuparea forței de muncă și situația pe piaţa muncii naţionale, precum și se prezintă viitoarele necesităţi şi obiective.
(3) În colaborare cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Agenția Națională realizează şi alte analize și cercetări cu privire la situația și evoluția pieței muncii, care se publică pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale. Pentru realizarea cercetărilor, Agenția Națională poate contracta furnizorii de servicii specializați în domeniu.
(4) Procedura de contractare a furnizorilor de servicii prevăzuți la alin. (3) se stabilește de către Guvern.
Articolul 18. Evaluarea impactului măsurilor de ocupare a forței de muncă
(1) Agenția Națională evaluează impactul măsurilor de ocupare a forței de muncă conform metodologiei aprobate de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
(2) Rezultatele evaluării impactului măsurilor de ocupare a forței de muncă se publică pe pagina web oficială a Agenției Naționale.
Articolul 19. Utilizarea rezultatelor monitorizării pieței muncii Rezultatele monitorizării pieței muncii se utilizează pentru:
a) elaborarea politicii de promovare a ocupării forței de muncă, a formării profesionale, social-economice și dezvoltării regionale;
b) elaborarea obiectivelor privind implementarea politicii de promovare a ocupării forței de muncă;
c) identificarea măsurilor de ocupare a forței de muncă, necesare în vederea realizării obiectivelor politicii de promovare a ocupării forței de muncă și estimarea necesarului de mijloace financiare pentru realizarea lor;
d) identificarea, elaborarea și promovarea programelor în domeniul promovării ocupării forței de muncă;
e) evaluarea activității Agenției Naționale.
Capitolul IV
STATUTUL ȘOMERULUI
Articolul 20. Statutul șomerului
(1) Șomer este considerată persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, care întrunește cumulativ următoarele condiţii:
a) are vîrsta cuprinsă între 16 ani și vîrsta stabilită pentru obținerea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau la o altă categorie de pensie, conform legislației în vigoare, cu excepția persoanelor care exercită dreptul la pensie de urmaș și la pensie de dizabilitate, cărora li se recomandă încadrarea în cîmpul muncii în baza programului individual de reabilitare şi incluziune socială;
b) este aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are un loc de muncă;
d) nu studiază la o formă de învăţămînt cu frecvență;
e) caută activ un loc de muncă atît în mod individual, cît și prin intermediul subdiviziunii teritoriale și este disponibilă să înceapă activitatea de muncă;
f) este înregistrată cu statut de șomer la subdiviziunea teritorială.
(2) Persoana care nu şi-a găsit un loc de muncă în primele 12 luni de la înregistrarea statutului de șomer se consideră șomer de lungă durată și beneficiază de suport pentru identificarea și ocuparea unui loc de muncă, conform prevederilor prezentei legi.
(3) Șomerii au dreptul să beneficieze, în condițiile prezentei legi, de toate măsurile de ocupare a forței de muncă.
(4) Persoana înregistrată cu statut de şomer, sub riscul pierderii acestui statut, este obligată să respecte condițiile următoare:
a) să se prezinte lunar, conform programării, la subdiviziunea teritorială la care este înregistrată, precum și la solicitarea acesteia, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
b) să participe la interviuri cu angajatorii în legătură cu perspectivele de angajare, organizate de subdiviziunea teritorială sau din propria iniţiativă;
c) să participe la măsurile active de ocupare a forţei de muncă;
d) să accepte locul de muncă corespunzător;
e) să informeze subdiviziunea teritorială la care este înregistrată despre orice schimbare a condițiilor ce au determinat acordarea statutului de şomer, în termen de 3 zile lucrătoare de la apariţia schimbării.
(5) Înregistrarea statutului de şomer se face în baza cererii persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă, de către subdiviziunea teritorială în a cărei rază aceasta îşi are domiciliul sau, după caz, reședința.
(6) Statutul de șomer încetează pe perioada antrenării șomerului în măsuri active de ocupare a forței de muncă, conform prezentei legi.
(7) Cetăţenii Republicii Moldova care corespund condiţiilor stabilite la alin. (1) lit. a)–e) și au domiciliul în localităţile din partea stîngă a Nistrului şi în municipiul Bender pot fi înregistraţi cu statut de şomer în cazul adresării la una dintre subdiviziunile teritoriale aflate pe teritoriul efectiv controlat de Republica Moldova.
Articolul 21. Scoaterea din evidență a șomerului
(1) Persoanele înregistrate cu statut de șomer sînt scoase din evidenţă, pierzîndu-şi statutul de şomer, în cazul:
a) neîntrunirii condițiilor stabilite la art. 20 alin. (1);
b) stabilirii pensiei pentru limită de vîrstă sau altei categorii de pensie, cu excepția pensiei de urmaș și pensiei de dizabilitate;
c) constatării pierderii totale a capacității de muncă;
d) aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu;
e) executării hotărîrii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa cu închisoare sau de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical;
f) dobîndirii sau încercării de a obţine statutul de şomer sau ajutorul de șomaj prin înşelăciune;
g) neprezentării neîntemeiate la subdiviziunea teritorială, la care este înregistrat, mai mult de 60 de zile calendaristice de la data ultimei vizite;
h) decesului;
i) începerii concediului de maternitate;
j) începerii îndeplinirii obligației militare;
k) confirmării de către şomer a plecării peste hotare în scop de muncă;
l) refuzului neîntemeiat a două locuri de muncă corespunzătoare, oferite de subdiviziunea teritorială la care este înregistrat;
m) refuzului neîntemeiat de a participa la măsurile de promovare a ocupării forţei de muncă;
n) expirării permisului de ședere pe teritoriul Republicii Moldova;
o) înmatriculării la o formă de învăţămînt cu frecvenţă.
(2) Se consideră întemeiată neprezentarea la subdiviziunea teritorială mai mult de 60 de zile calendaristice dacă aceasta a avut loc din următoarele motive:
a) concediul medical, conform certificatului confirmativ;
b) decesul rudelor de gradul I şi II;
c) situaţii de forţă majoră.
(3) În cazul constatării motivelor menţionate la alin. (2), persoanele scoase din evidenţă se înregistrează repetat, la cerere, în conformitate cu prezenta lege și cu actele normative de punere în aplicare a prezentei legi.
(4) Persoanele scoase din evidenţă din motivele prevăzute la alin. (1) lit. f), g), l) şi m) au dreptul să depună repetat cerere pentru înregistrarea statutului de şomer doar după expirarea a 6 luni de la data scoaterii lor din evidenţă.
(5) Persoanele scoase din evidenţă din motivul prevăzut la alin. (1) lit. i) au dreptul să depună o cerere repetată pentru înregistrarea statutului de şomer după expirarea duratei concediului de maternitate.
(6) Persoanele scoase din evidență din alte motive decît cele specificate la alin. (4) și (5) se înregistrează repetat la depunerea unei noi cereri pentru înregistrarea statutului de şomer.
(7) Procedura de înregistrare a statutului de șomer și de scoatere din evidență a șomerilor se stabilește de către Guvern.
Capitolul VII
EMIGRAREA ÎN SCOP DE MUNCĂ A CETĂȚENILOR REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 53. Modul de angajare provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova Angajarea provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova se face:
a) în mod individual, în baza unui contract individual de muncă încheiat cu beneficiarul solicitant înainte de ieşire din Republica Moldova;
b) prin intermediul agenţiilor private;
c) în conformitate cu prevederile tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 54. Condiţiile de angajare provizorie în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova în mod individual În cazul în care cetăţeanul Republicii Moldova se angajează provizoriu în cîmpul muncii în străinătate în mod individual, în vederea asigurării protecţiei lui, acesta trebuie:
a) să obțină un contract individual de muncă;
b) să înregistreze contractul individual de muncă la Agenția Națională;
c) să înregistreze contractul individual de muncă la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi să achite contribuţiile de asigurări sociale;
d) să prezinte Agenției Naționale, în modul stabilit de către Guvern, copia documentului de confirmare privind luarea la evidenţă a copiilor minori care rămîn în ţară, emis de către organul competent de protecţie a copiilor din raionul/sectorul de domiciliu al părinţilor.
Articolul 55. Angajarea prin intermediul agențiilor private
(1) Agențiile private îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale legislaţiei naționale cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, cu privire la reglementarea activității de întreprinzător, la migraţie şi în conformitate cu normele internaţionale ce reglementează activitatea acestora.
(2) Agenţia privată îşi poate desfăşura activitatea dacă dispune de licenţă pentru desfăşurarea activităţii de recrutare şi plasare a forţei de muncă în ţară şi/sau peste hotare.
(3) Agenţia privată nu acordă servicii de intermediere a muncii marinarilor şi a minorilor.
(4) Pentru prestarea serviciilor sale, agenţia privată nu are dreptul să încaseze de la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, direct sau indirect, total sau parţial, niciun fel de onorarii sau alte plăţi.
(5) În interesul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, după consultarea partenerilor sociali, Guvernul, la propunerea Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, poate autoriza agenţiile private să încaseze plăţi de la unele categorii de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau pentru unele tipuri de servicii prestate de către acestea.
(6) În cazul prevăzut la alin. (5), Republica Moldova prezintă în rapoartele sale, expediate Organizaţiei Internaţionale a Muncii, informaţia privind aceste excepţii şi indică motivele lor.
Articolul 56. Eliberarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în țară și/sau în străinătate
(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în țară și/sau în străinătate se eliberează de către organul de licenţiere dacă agentul economic întruneşte următoarele condiţii:
a) directorul și colaboratorii agenției private sînt cetăţeni cu domiciliul permanent pe teritoriul Republicii Moldova și dispun de diplomă de studii superioare de licenţă/diplomă de studii profesionale sau experiență de muncă în domeniul managementului resurselor umane, domeniul plasării în cîmpul muncii, consultanței sau în alte domenii conexe;
b) directorul și colaboratorii agenției private nu au antecedente penale nestinse sau neanulate conform legislației în vigoare;
c) dispune de spaţiu (încăperi cu destinaţie nelocativă) uşor accesibil pentru toate categoriile de cetăţeni, mobilat corespunzător şi dotat cu mijloace de telecomunicaţii (computer, telefon, fax);
d) a încheiat cu intermediarii/beneficiarii solicitanți din străinătate, persoane juridice sau fizice autorizate de către organul competent din străinătate acorduri de colaborare în care sînt stipulate oferte veridice de locuri de muncă şi a coordonat cu aceştia proiectul contractului individual de muncă, întocmit în conformitate cu legislaţia ţării de destinaţie şi legislaţia Republicii Moldova;
e) a coordonat cu autoritatea competentă pentru ocuparea forţei de muncă acordul de colaborare cu intermediarul/beneficiarul solicitant străin şi proiectul contractului individual de muncă;
f) dispune de o bază de date veridice privind ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, condiţiile de ocupare a acestor locuri, nivelul de calificare a candidaţilor ce urmează a fi selectaţi pentru încadrarea în muncă.
(2) Sînt considerate veridice ofertele de locuri de muncă prezentate de către angajatorul din străinătate care cuprind următoarele elemente cu caracter minimal:
a) condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare, durata şi natura angajării;
b) funcţia sa, calificarea profesională, salariul, durata timpului de muncă şi de odihnă, achitarea orelor suplimentare de lucru, concediul de odihnă plătit, condiţiile de muncă, măsurile de protecţie şi securitate a muncii;
c) acordarea de despăgubiri angajaţilor în cazul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale;
d) condiţiile de trai şi de asigurare a hranei;
e) asigurarea îndeplinirii formalităţilor, asumarea cheltuielilor de transport;
f) fiscalitatea şi alte contribuţii care grevează veniturile angajaţilor.
(3) Agenția Națională examinează, în termen de pînă la 15 zile lucrătoare, acordurile de colaborare ale agenţiei private cu intermediarul/beneficiarul solicitant din străinătate, întocmite în conformitate cu cerinţele stipulate în anexa nr. 2, şi proiectele contractelor individuale de muncă.
Articolul 57. Suspendarea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în țară și/sau în străinătate
(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în țară și/sau în străinătate este suspendată, în condiţiile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, în cazul în care titularul:
a) activează cu licenţă sau cu un alt document ce confirmă dreptul intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate de intermediere sau angajare a străinilor avînd termenul de valabilitate expirat;
b) în 6 luni de activitate nu a înregistrat contracte individuale de muncă la Agenția Națională, cu excepţia situaţiei în care se constată că agenţia privată nu a încheiat contracte;
c) nu prezintă la timp Agenției Naționale dările de seamă statistice în forma stabilită;
d) oferă cetăţenilor care solicită angajarea în cîmpul muncii informaţii neveridice şi inautentice despre posibilitatea de angajare, despre condiţiile contractului individual de muncă, despre condiţiile de muncă şi de remunerare, despre condiţiile climaterice şi de trai din ţara de destinaţie;
e) nu repară prejudiciile cauzate solicitantului locului de muncă ca urmare a încălcării procedurii de mediere a unui loc de muncă;
f) în alte cazuri prevăzute de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(2) Licenţa poate fi suspendată la dorinţa titularului în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a activa.
Articolul 58. Retragerea licenţei pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în țară și/sau în străinătate
(1) Licenţa pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în țară și/sau în străinătate se retrage în condiţiile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, precum și în cazul în care:
a) instanţa de judecată a stabilit că titularul de licenţă a fost implicat în traficul de fiinţe umane;
b) titularul de licenţă prestează servicii de selectare şi plasare a forţei de muncă în străinătate în baza licenţei sau acordului de colaborare cu un alt intermediar/beneficiar solicitant din străinătate care nu este indicat în licenţă;
c) titularul de licenţă organizează angajarea în cîmpul muncii în străinătate fără acorduri de colaborare cu intermediarul/ beneficiarul solicitant din străinătate;
d) titularul de licenţă prestează servicii de angajare în cîmpul muncii în străinătate fără încheierea unor contracte individuale de muncă între lucrătorii emigranţi şi beneficiarul solicitant din străinătate;
e) titularul de licenţă face, direct sau indirect, publicitate falsă locurilor de muncă în străinătate;
f) titularul de licenţă oferă servicii de mediere a muncii la o altă adresă decît cea indicată în licenţă;
g) titularul de licenţă nu a intervenit pentru soluţionarea litigiilor apărute între beneficiarul solicitant din străinătate şi cetăţeanul Republicii Moldova;
h) una dintre situaţiile prevăzute la art. 57 alin. (1) se repetă.
(2) Titularul licenţei retrase are dreptul să solicite eliberarea unei noi licenţe pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii în țară și/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova numai după expirarea termenului de 3 ani de la data retragerii, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (1) lit. a).
(3) Organul de licenţiere prezintă, în termen de 5 zile lucrătoare, Agenției Naționale informaţia privind licenţele reperfectate, cele suspendate şi cele retrase.
Articolul 59. Controlul activității agenției private
(1) Controlul activităţii agenţiilor private se efectuează în conformitate cu Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(2) Agenția privată care nu dispune de licenţă, dar care desfăşoară activităţi legate de plasarea în cîmpul muncii în țară și/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv activităţi de creare a unei baze de date, de publicare a anunţurilor, de difuzare a informaţiei cu privire la beneficiarii şi intermediarii solicitanți din străinătate, poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 60. Evidenţa lucrătorilor emigranţi
(1) Agenția Națională va înregistra contractele individuale de muncă încheiate între beneficiarii solicitanți din străinătate şi cetăţenii Republicii Moldova în cazul angajării individuale.
(2) Agenţiile private vor înregistra la Agenția Națională contractele individuale de muncă încheiate între beneficiarii solicitanţi din străinătate şi cetăţenii Republicii Moldova pînă la ieşirea din ţară a lucrătorilor emigranţi.
(3) Înregistrarea datelor cetăţenilor care solicită un loc de muncă în străinătate, precum şi a contractelor individuale de muncă sau a altor date, nu impune achitarea unor taxe sau plăţi.
(4) Datele personale ale lucrătorilor emigranţi nu pot fi utilizate în alte scopuri decît pentru plasarea în cîmpul muncii în străinătate. Colectarea, selectarea, păstrarea, difuzarea sau orice altă utilizare a datelor cu privire la lucrătorii emigranţi este considerată confidenţială şi aceste date se protejează conform legislației în vigoare.
Articolul 61. Drepturile şi obligaţiile agenţiei private
(1) Agenţia privată care desfăşoară activitatea de plasare în cîmpul muncii în țară și/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova are dreptul:
a) să desfăşoare activitatea de plasare în cîmpul muncii în țară și/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova conform legislaţiei în vigoare;
b) să contribuie la încheierea contractelor individuale de muncă sau să încheie contracte individuale de muncă cu cetăţenii care solicită angajarea în cîmpul muncii în străinătate în baza procurii beneficiarului solicitant din străinătate, legalizată conform legislaţiei în vigoare;
c) să presteze servicii de mediere a muncii prin coordonarea cererii cu oferta locurilor de muncă;
d) să creeze şi să gestioneze propria bază de date privind oferta locurilor de muncă, calificarea solicitanţilor şi să publice informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora;
e) să creeze asociaţii profesionale conform legislaţiei în vigoare.
(2) Agenţia privată care desfăşoară activitatea de plasare în cîmpul muncii în țară și/sau în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova este obligată:
a) să obţină licenţă pentru activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în țară și/sau în străinătate și să respecte condiţiile de licenţiere şi legislaţia în vigoare;
b) să încheie acord de colaborare cu intermediarul/beneficiarul solicitant din străinătate în baza licenţei sau a altui document ce confirmă dreptul de intermediere sau angajare, eliberate partenerului respectiv de către organele competente ale ţării de destinaţie;
c) să ţină sub control îndeplinirea clauzelor contractului individual de muncă, încheiat între cetăţeanul Republicii Moldova şi beneficiarul solicitant din străinătate, solicitant din ţara de destinaţie, şi să intervină pentru soluţionarea litigiilor apărute;
d) să acorde gratuit persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate informaţia completă şi veridică privind posibilitatea de angajare în străinătate, condiţiile contractului individual de muncă, condiţiile climaterice şi de trai, cultura ţării de destinaţie;
e) să încheie cu persoana aflată în căutarea unui loc de muncă în străinătate un contract de prestare a serviciilor de intermediere a angajării în cîmpul muncii în străinătate;
f) să înmîneze lucrătorului emigrant contractul individual de muncă, întocmit în corespundere cu cerinţele stipulate în anexa nr. 1, pînă la ieşirea acestuia de pe teritoriul ţării, dacă contractul respectiv este încheiat în Republica Moldova;
g) să comunice lucrătorului emigrant datele intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate;
h) să înregistreze la Agenția Națională contractele individuale de muncă/proiectele contractelor individuale de muncă;
i) să prezinte trimestrial Agenției Naționale dări de seamă privind persoanele intermediate şi angajate în străinătate, conform modelului stabilit;
j) să prezinte organului de licenţiere noile acorduri de colaborare cu intermediarii/beneficiarii solicitanți din străinătate, însoţite de copiile licenţelor sau ale altor documente ce confirmă dreptul intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate pentru activitatea de intermediere sau de angajare a străinilor, legalizate conform legislaţiei Republicii Moldova şi a ţării de destinaţie, precum şi proiectele contractelor individuale de muncă;
k) să creeze şi să gestioneze propria bază de date prin înregistrarea tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a locurilor de muncă vacante, a lucrătorilor emigranţi angajaţi prin intermediul agenţiei private, precum şi a termenului de valabilitate a contractului individual de muncă.
Articolul 62. Drepturile şi obligaţiile lucrătorului emigrant
(1) Cetăţenii Republicii Moldova aflați în căutarea unui loc de muncă provizoriu în străinătate se bucură de drepturile consfinţite de Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) În condiţiile prezentei legi, lucrătorul emigrant are dreptul:
a) să-şi stabilească locul provizoriu de muncă în afara hotarelor ţării conform legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova şi legislaţiei ţării de destinaţie;
b) să fie informat adecvat despre natura locului de muncă, calificarea cerută, condiţiile de muncă şi de trai (inclusiv costul vieţii), salarizarea, securitatea socială, locuinţa, transferul economiilor, precum şi despre reţinerile din salariu pentru impozite şi alte plăţi;
c) să-şi apere drepturile şi interesele în instanţele judecătoreşti ale ţării de destinaţie şi să fie protejat de stat prin intermediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova;
d) să aibă acces la informaţia privind oportunităţile de angajare;
e) să beneficieze de alte drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) În condiţiile prezentei legi, lucrătorul emigrant este obligat:
a) să respecte legislaţia ţării de destinaţie şi regulamentul intern al beneficiarului solicitant din străinătate;
b) să respecte clauzele contractului individual de muncă;
c) să nu depăşească termenul legal de şedere pe teritoriul ţării de destinaţie;
d) să prezinte Agenției Naționale copia documentului de confirmare privind luarea la evidenţă a copiilor minori care rămîn în ţară, emis de organul competent de protecţie a copiilor din raionul/sectorul de domiciliu al părinţilor.
Articolul 63. Restricţii privind emigrarea în scop de muncă
(1) Cetăţenii Republicii Moldova au restricţii de emigrare în scop de muncă în următoarele situaţii:
a) sînt traşi la răspundere penală sau se află sub urmărire penală, în baza unei hotărîri a instanţei judecătoreşti;
b) au obligaţii patrimoniale faţă de stat sau faţă de unele persoane fizice şi/sau juridice, în baza unei hotărîri a instanţei judecătoreşti;
c) nu au prezentat copia documentulului de confirmare privind luarea la evidenţă a copiilor minori care rămîn în ţară, emis de organul competent de protecţie a copiilor din raionul/sectorul de domiciliu al părinţilor;
d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
(2) Agenţia privată va anunţa solicitantul unui loc de muncă în străinătate cu privire la restricţiile prevăzute la alin. (1) pînă la negocierea în vederea încheierii contractului individual de muncă.
Anexa nr. 1
Clauze minime ale contractului individual de muncă Contractul individual de muncă va conține următoarele:
1. Compartimentul „Date generale”:
a) data şi locul de încheiere a contractului individual de muncă, data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
b) date referitoare la beneficiarul solicitant din străinătate (denumirea şi adresa juridică a întreprinderii, numărul şi data înregistrării, denumirea organului de stat care a autorizat/licenţiat beneficiarul solicitant, numele şi funcţia persoanei responsabile);
c) date referitoare la lucrător (numele şi prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia şi domiciliul permanent, starea familială, numărul paşaportului, studiile, profesia pentru care se angajează, domeniul de activitate).
2. Compartimentul „Obligaţiile beneficiarului solicitant din străinătate”:
a) retribuţia lucrătorului şi echivalentul acesteia într-o unitate convenţională; termenele şi modul de plată a salariului pentru munca prestată în orele de program (8 ore pe zi) şi, după caz, pentru munca prestată peste orele de program, pe timp de noapte sau în condiţii nefavorabile; compensaţia pentru munca prestată în zilele de odihnă şi de sărbătoare;
b) concediul anual plătit, alte suplimente şi indemnizaţii prevăzute de legislaţie;
c) modul de achitare a cheltuielilor de drum din ţara de origine în ţara de destinaţie;
d) asigurarea cu locuinţă corespunzătoare normelor sanitare, condiţiile de alimentare;
e) asigurarea medicală (durata, cine o achită şi pe teritoriul cărei ţări);
f) asigurarea contra accidentelor de muncă, compensarea daunelor şi prejudiciilor cauzate ca urmare a accidentelor de muncă, transportul accidentatului sau al defunctului în ţara de origine, cercetarea accidentelor de muncă şi a cazurilor de îmbolnăvire profesională, întocmirea şi expedierea actelor corespunzătoare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate ale ţării de origine.
3. Compartimentul „Obligaţiile lucrătorului”:
a) respectarea legislaţiei ţării de destinaţie;
b) respectarea regulamentului de ordine interioară a muncii, a modului stabilit de păstrare a valorilor materiale şi a documentelor;
c) respectarea disciplinei de muncă, a regulilor de protecţie a muncii şi a disciplinei tehnologice;
d) îndeplinirea dispoziţiilor beneficiarului solicitant ce ţin de activitatea de muncă;
e) păstrarea secretelor tehnologice şi comerciale în măsura prescrisă de legislaţia ţării de destinaţie;
f) răspunderea materială pentru pagubele pricinuite beneficiarului solicitant.
4. Compartimentul „Condiţii generale”:
a) condiţiile de prelungire sau desfacere a contractului individual de muncă înainte de expirarea termenului lui de valabilitate;
b) modalitatea de transfer al mijloacelor financiare cîştigate;
c) responsabilitatea părţilor pentru nerespectarea clauzelor din contractul individual de muncă, modul de soluţionare a litigiilor;
d) impozitarea şi mărimea reţinerilor din salariu;
e) termenul de valabilitate a contractului individual de muncă, începutul şi încetarea raporturilor de muncă.
Anexa nr. 2
Clauze minime ale acordului de colaborare
dintre intermediarul/beneficiarul solicitant străin şi agenţia
privată de ocupare a forţei de muncă privind plasarea în
cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova
Acordul de colaborare privind plasarea în cîmpul muncii în străinătate a cetăţenilor Republicii Moldova va conţine următoarele:
1. Date generale:
a) data şi locul încheierii acordului de colaborare, data de la care acordul urmează să îşi producă efectele;
b) date referitoare la intermediarul/beneficiarul solicitant din străinătate (denumirea şi adresa juridică a întreprinderii, numărul şi data înregistrării, denumirea organului de stat care a autorizat/licenţiat beneficiarul solicitant din străinătate, numele şi funcţia persoanei responsabile);
c) date referitoare la agenţia privată de ocupare a forţei de muncă din Republica Moldova (denumirea şi adresa juridică a agentului economic, numărul şi data înregistrării, iar în cazul cînd acesta este titular de licenţă – numărul şi data eliberării licenţei, numele şi funcţia persoanei responsabile).
2. Obiectul acordului.
3. Oferta locurilor de muncă:
a) numărul estimativ al locurilor de muncă conform specialităţilor solicitate;
b) condiţiile de angajare, de încetare a activităţii de muncă, durata şi natura angajării;
c) funcţia, specialitatea sau profesia potrivit căreia va fi prestată munca, salariul, durata timpului de muncă şi de odihnă, concediul de odihnă plătit, condiţiile de muncă.
4. Drepturile şi obligaţiile agenţiei private de ocupare a forţei de muncă (în contextul prezentei legi).
5. Obligaţiile intermediarului/beneficiarului solicitant din străinătate:
a) respectarea cerinţelor de securitate şi de sănătate în muncă stabilite în ţara-gazdă pentru genul de muncă prestat, asigurarea medicală a lucrătorului emigrant (durata, modul de achitare);
b) procedura de compensare a daunelor survenite în urma traumelor, leziunilor corporale, bolilor profesionale sau a altor daune cauzate sănătăţii lucrătorului emigrant;
c) achitarea de către beneficiarul solicitant din străinătate a compensaţiilor prevăzute de legislaţia statului beneficiarului solicitant din străinătate în cazul decesului lucrătorului emigrant din vina beneficiarului solicitant din străinătate;
d) responsabilitatea beneficiarului solicitant din străinătate în organizarea transportării lucrătorului emigrant decedat şi suportarea de către beneficiarul solicitant din străinătate a tuturor cheltuielilor legate de transportare;
e) informarea misiunii diplomatice sau a oficiului consular al Republicii Moldova despre decesul lucrătorului emigrant.
6. Responsabilitatea părţilor pentru nerespectarea clauzelor acordului de colaborare, modul de soluţionare a litigiilor.
7. Termenul de valabilitate a acordului de colaborare, condiţiile de prelungire sau de desfacere înainte de termen a acestuia.