Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni principale:
activităţi economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător - activităţi, a căror desfăşurare necesită aplicarea tehnologiilor nou-elaborate, folosirea resurselor naturale, care pot duce la degradarea mediului înconjurător, la apariţia situaţiilor excepţionale, la crearea condiţiilor nefavorabile pentru viaţa oamenilor, la distrugerea florei, faunei şi solului;
activităţi economice preconizate - orice activitate planificată sau proiectată care presupune folosirea resurselor naturale şi în procesul căreia se modifică peisajul, se amplasează în mediul înconjurător deşeuri, se emană noxe şi/sau se deversează substanţe poluante şi care poate provoca modificarea stării mediului înconjurător şi componentelor naturii autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu - autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
aviz al expertizei ecologice de stat – act eliberat de Agenția de Mediu ce constată corespunderea documentaţiei de proiect cu prevederile legislaţiei de mediu şi cuprinde măsurile pentru protecţia mediului care necesită să fie respectate în procesul realizării proiectului;
beneficiarul documentaţiei - persoana fizică sau juridică care prezintă documentaţia pentru expertizare şi/sau realizează în baza acesteia o activitate economică preconizată;
biocenoză - totalitatea populaţiilor de plante, animale şi microorganisme care se află în relaţii determinate de interacţiune între ele şi cu biotopul;
cazuri de avarie - cazuri de perturbare a proceselor tehnologice, avînd ca rezultat apariţia factorilor de leziune pentru personalul întreprinderii, populaţia din zona de influenţă a întreprinderii, precum şi pentru mediul înconjurător;
componente ale naturii - elementele şi condiţiile naturale ale Terei: aerul, apele de suprafaţă şi apele freatice, solul şi subsolul, rocile, masivele muntoase, lumea vegetală şi fiinţele vii;
desecare - complex de măsuri hidrotehnice şi agrotehnice aplicate pentru eliminarea parţială a apei din sol;
documentație de proiect – piese scrise și desenate care cuprind soluții tehnice și economice de realizare a obiectului de investiții în volumul stabilit;
documente de urbanism şi amenajare a teritoriului - ansamblul documentelor, elaborate şi aprobate în modul stabilit, referitoare la un teritoriu determinat, care conţin analiza situaţiei existente şi stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului;
echilibru ecologic - ansamblul stărilor unui ecosistem, a cărui dinamică asigură stabilitatea structurii şi funcţiilor acestuia;
ecosistem - orice complex dinamic al comunităţilor de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor ambiant, aflate într-o permanentă interacţiune funcţională;
expertiză ecologică - gen de activitate în domeniul protecţiei mediului înconjurător, constînd în aprecierea prealabilă a influenţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative şi altor acte normative, normelor şi standardelor în vigoare;
extinderea obiectelor - construcţia obiectelor auxiliare şi extinderea unor secţii ale întreprinderii în funcţiune în scopul creării unor capacităţi de producţie suplimentare;
fond genetic - integritatea speciilor vegetale şi animale, asociaţiilor şi biocenozelor naturale în totalitatea particularităţilor lor genetice;
mediu înconjurător - totalitatea elementelor naturale şi tehnogene;
regim de protecţie - reglementarea activităţii economice în scopul protecţiei complexului natural şi conservării componentelor naturii pentru asigurarea funcţionării normale a ecosistemelor;
zonă de protecţie a rîurilor şi bazinelor de apă - teritoriu cu dimensiuni stabilite, aferent obiectului acvatic, destinat protecţiei apelor de suprafaţă contra poluării, epuizării şi/sau înnămolirii, în perimetrul căruia activitatea economică este supusă restricţiilor.
Articolul 2. Subiectele expertizei ecologice
(1) Expertiza ecologică se efectuează de Agenția de Mediu – autoritate emitentă a actelor permisive în domeniul mediului (în continuare – autoritate emitentă) – sau de asociaţiile obşteşti, în modul stabilit de prezenta lege şi de alte acte normative în domeniu.
(2) Expertiza ecologică de stat este atribuţia exclusivă a autorității emitente și subdiviziunilor sale teritoriale, care constituie sistemul expertizei ecologice de stat.
(4) Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează de asociaţiile obşteşti în conformitate cu capitolul III din prezenta lege.
(5) Pînă la aprobarea de către autoritatea emitentă, rezultatele expertizei ecologice obștești au caracter de recomandare.
Articolul 3. Scopurile expertizei ecologice
Expertiza ecologică se efectuează în scopul:
a) adoptării unor decizii argumentate şi aprobării actelor care prevăd utilizarea resurselor naturale şi măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui;
b) prevenirii sau minimizării eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor şi activităţilor economice preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
c) menţinerii echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, creării condiţiilor optime de viaţă pentru oameni;
d) corelării dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
Articolul 4. Sarcinile sistemului expertizei ecologice de stat
Sarcinile de bază ale sistemului expertizei ecologice de stat sînt:
a) asigurarea expertizării ecologice a proiectelor de acte legislative, a documentaţiei de proiect şi a altor materiale în termenele prevăzute de prezenta lege şi întocmirea avizelor respective conform prescripţiilor documentelor normative;
b) generalizarea practicii expertizării ecologice a materialelor prezentate şi elaborarea propunerilor privind perfecţionarea modalităţilor de efectuare a acesteia;
c) asigurarea controlului asupra aplicării corecte de către beneficiarii şi executanţii documentaţiei de proiect a dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative în vigoare, precum şi a normelor şi instrucţiunilor în domeniu;
d) analiza tendinţelor şi practicii expertizării ecologice din alte ţări şi valorificarea experienţei mondiale în acest domeniu;
e) asigurarea metodologică a activităţii organelor de expertiză ale ministerelor, departamentelor şi organizaţiilor privind protecţia mediului înconjurător.
Articolul 5. Principiile de bază ale expertizei ecologice
Principiile de bază ale expertizei ecologice sînt:
b) efectuarea în mod obligatoriu a expertizei ecologice de stat înainte de adoptarea actelor legislative și actelor normative ce pot avea impact asupra mediului;
c) aprecierea complexă a influenţei activităţii economice preconizate asupra mediului înconjurător;
d) fundamentarea ştiinţifică, obiectivitatea şi legalitatea avizelor expertizei ecologice;
e) transparenţa, participarea asociaţiilor obşteşti şi luarea în considerare a opiniei publice.
Articolul 6. Activitățile supuse în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat
(1) Expertiza ecologică de stat este efectuată pentru obiectele şi activităţile economice preconizate care nu au fost supuse evaluării impactului asupra mediului și influenţează mediul şi/sau prevăd folosirea resurselor naturale, indiferent de destinaţie, amplasare, tipul de proprietate şi subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor capitale, sursa de finanţare şi modul de execuţie a lucrărilor de construcţii.
(2) Este supusă în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat documentația de proiect pentru domeniile și activitățile stabilite în anexa nr. 1 la prezenta lege.
(3) În cazul în care proiectele activităților menționate la alin. (2) din prezentul articol și specificate la anexa nr. 1 la prezenta lege se încadrează în anexa nr. 1 sau anexa nr. 2 la Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului și au fost supuse evaluării impactului asupra mediului, expertiza ecologică a documentației de proiect nu se efectuează.