Parlamentul adoptă prezenta lege.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni principale:
activităţi economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător - activităţi, a căror desfăşurare necesită aplicarea tehnologiilor nou-elaborate, folosirea resurselor naturale, care pot duce la degradarea mediului înconjurător, la apariţia situaţiilor excepţionale, la crearea condiţiilor nefavorabile pentru viaţa oamenilor, la distrugerea florei, faunei şi solului;
activităţi economice preconizate - orice activitate planificată sau proiectată care presupune folosirea resurselor naturale şi în procesul căreia se modifică peisajul, se amplasează în mediul înconjurător deşeuri, se emană noxe şi/sau se deversează substanţe poluante şi care poate provoca modificarea stării mediului înconjurător şi componentelor naturii;
autoritatea centrală pentru mediu - organul central al administraţiei publice în domeniul protecţiei mediului înconjurător şi folosirii resurselor naturale;
beneficiarul documentaţiei - persoana fizică sau juridică care prezintă documentaţia pentru expertizare şi/sau realizează în baza acesteia o activitate economică preconizată;
biocenoză - totalitatea populaţiilor de plante, animale şi microorganisme care se află în relaţii determinate de interacţiune între ele şi cu biotopul;
cazuri de avarie - cazuri de perturbare a proceselor tehnologice, avînd ca rezultat apariţia factorilor de leziune pentru personalul întreprinderii, populaţia din zona de influenţă a întreprinderii, precum şi pentru mediul înconjurător;
componente ale naturii - elementele şi condiţiile naturale ale Terei: aerul, apele de suprafaţă şi apele freatice, solul şi subsolul, rocile, masivele muntoase, lumea vegetală şi fiinţele vii;
desecare - complex de măsuri hidrotehnice şi agrotehnice aplicate pentru eliminarea parţială a apei din sol;
documentaţie completă - documentaţia de proiect şi planificare, al cărei volum şi conţinut corespund documentelor normative în construcţii, inclusiv anexele şi avizele necesare;
documente de urbanism şi amenajare a teritoriului - ansamblul documentelor, elaborate şi aprobate în modul stabilit, referitoare la un teritoriu determinat, care conţin analiza situaţiei existente şi stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului;
echilibru ecologic - ansamblul stărilor unui ecosistem, a cărui dinamică asigură stabilitatea structurii şi funcţiilor acestuia;
ecosistem - orice complex dinamic al comunităţilor de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor ambiant, aflate într-o permanentă interacţiune funcţională;
expertiză ecologică - gen de activitate în domeniul protecţiei mediului înconjurător, constînd în aprecierea prealabilă a influenţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative şi altor acte normative, normelor şi standardelor în vigoare;
extinderea obiectelor - construcţia obiectelor auxiliare şi extinderea unor secţii ale întreprinderii în funcţiune în scopul creării unor capacităţi de producţie suplimentare;
fond genetic - integritatea speciilor vegetale şi animale, asociaţiilor şi biocenozelor naturale în totalitatea particularităţilor lor genetice;
impactul asupra mediului înconjurător - efectele negative ale activităţii umane asupra elementelor şi factorilor naturali, ecosistemelor, sănătăţii şi securităţii oamenilor, precum şi asupra bunurilor materiale;
mediu înconjurător - totalitatea elementelor naturale şi tehnogene;
regim de protecţie - reglementarea activităţii economice în scopul protecţiei complexului natural şi conservării componentelor naturii pentru asigurarea funcţionării normale a ecosistemelor;
zonă de protecţie a rîurilor şi bazinelor de apă - teritoriu cu dimensiuni stabilite, aferent obiectului acvatic, destinat protecţiei apelor de suprafaţă contra poluării, epuizării şi/sau înnămolirii, în perimetrul căruia activitatea economică este supusă restricţiilor.
Articolul 2. Subiectele expertizei ecologice
(1) Expertiza ecologică se efectuează de autoritatea centrală pentru mediu, de alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice sau de asociaţiile obşteşti, în modul stabilit de prezenta lege şi de alte acte normative în domeniu.
(2) Expertiza ecologică de stat este atribuţia exclusivă a autorităţii centrale pentru mediu, care dispune efectuarea ei de subdiviziunile sale structurale şi /sau de organizaţiile din subordine ce constituie sistemul expertizei ecologice de stat.
(3) Expertiza ecologică departamentală este efectuată de ministere şi departamente în organizaţiile şi întreprinderile din subordine.
(4) Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează de asociaţiile obşteşti în conformitate cu capitolul III din prezenta lege.
(5) Pînă la aprobarea de autoritatea centrală pentru mediu, rezultatele expertizelor ecologice departamentale şi obşteşti au caracter de recomandare.
Articolul 3. Scopurile expertizei ecologice
Expertiza ecologică a documentaţiei pentru obiectele şi activităţile economice preconizate, la etapa de planificare şi proiectare, se efectuează în scopul:
a) adoptării unor decizii argumentate şi aprobării actelor care prevăd utilizarea resurselor naturale şi măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui;
b) prevenirii sau minimizării eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor şi activităţilor economice preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
c) menţinerii echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, creării condiţiilor optime de viaţă pentru oameni;
d) corelării dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
Articolul 4. Sarcinile sistemului expertizei ecologice de stat
Sarcinile de bază ale sistemului expertizei ecologice de stat sînt:
a) asigurarea expertizării ecologice a proiectelor de acte legislative, a documentaţiei de proiect şi planificare şi a altor materiale în termenele prevăzute de prezenta lege şi întocmirea avizelor respective conform prescripţiilor documentelor normative;
b) generalizarea practicii expertizării ecologice a materialelor prezentate şi elaborarea propunerilor privind perfecţionarea modalităţilor de efectuare a acesteia;
c) asigurarea controlului asupra aplicării corecte de către beneficiarii şi executanţii documentaţiei de proiect şi planificare a dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative în vigoare, precum şi a normelor şi instrucţiunilor în domeniu;
d) analiza tendinţelor şi practicii expertizării ecologice din alte ţări şi valorificarea experienţei mondiale în acest domeniu;
e) asigurarea metodologică a activităţii organelor de expertiză ale ministerelor, departamentelor şi organizaţiilor privind protecţia mediului înconjurător.
Articolul 5. Principiile de bază ale expertizei ecologice
Principiile de bază ale expertizei ecologice sînt:
a) prezumţia că orice activitate economică sau altă activitate materială preconizată care presupune utilizarea resurselor naturale poate dăuna mediului;
b) efectuarea în mod obligatoriu a expertizei ecologice de stat înainte de adoptarea deciziilor privind realizarea obiectelor;
c) aprecierea complexă a influenţei activităţii economice preconizate asupra mediului înconjurător;
d) fundamentarea ştiinţifică, obiectivitatea şi legalitatea avizelor expertizei ecologice;
e) transparenţa, participarea asociaţiilor obşteşti şi luarea în considerare a opiniei publice.
Articolul 6. Documentaţia de proiect şi planificare pentru obiectele şi activităţile economice preconizate, supusă expertizei ecologice de stat
(1) Expertiza ecologică de stat este obligatorie pentru documentaţia de proiect şi planificare privind obiectele şi activităţile economice preconizate care influenţează sau pot influenţa asupra stării mediului înconjurător şi/sau prevăd folosirea resurselor naturale, indiferent de destinaţie, amplasare, tipul de proprietate şi subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor capitale, sursa de finanţare şi modul de execuţie a lucrărilor de construcţii.
(2) Sînt supuse în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat:
a) proiectele de acte legislative şi de alte acte normative, instrucţiunile, normativele şi metodologiile, regulamentele şi standardele referitoare la starea mediului şi/sau care reglementează activităţile potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, folosirea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător;
b) proiectele convenţiilor internaţionale, proiectele contractelor de concesiune care prevăd folosirea resurselor naturale ale Republicii Moldova;
c) noile proiecte, programe, planuri şi scheme, vizînd:
- dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova, a anumitor zone, raioane, municipii, oraşe, sate;
- ocrotirea naturii în ansamblu pe ţară şi pe teritorii aparte;
- reconstrucţia municipiilor, oraşelor, satelor;
- alimentarea cu căldură, apă, gaze, energie electrică;
- construcţia sistemelor de canalizare ale localităţilor;
- urbanismul şi amenajarea teritoriului în localităţile urbane şi rurale;
- construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea şi reprofilarea, conservarea, demolarea sau lichidarea tuturor obiectelor economice şi sociale susceptibile să afecteze mediul înconjurător, precum şi a celor care pot afecta starea mediului înconjurător în statele limitrofe, determinate de Convenţia Internaţională privind Evaluarea Impactului Asupra Mediului Înconjurător în Context Transfrontieră, la care Republica Moldova este parte;
- construcţia căilor de comunicaţie rutieră, feroviară, fluvială, reconstrucţia albiilor rîurilor, construcţiilor hidrotehnice, sistemelor de irigare şi de desecare, construcţia sistemelor de combatere a eroziunilor şi salinizării solului;
- explorarea şi exploatarea subsolului, inclusiv în zonele cu regim de protecţie a apelor;
- plantarea viţei de vie şi livezilor în zonele cu regim de protecţie a apelor;
- producerea şi distrugerea pesticidelor şi altor substanţe toxice;
- amplasarea şi amenajarea platformelor pentru deşeuri industriale, menajere, agricole şi reziduuri toxice, construcţia sau amplasarea instalaţiilor de prelucrare, neutralizare sau distrugere a acestor deşeuri şi reziduuri;
- alte activităţi care pot afecta starea mediului înconjurător.
Capitolul V
ORGANIZAREA EXPERTIZEI ECOLOGICE DE STAT
Articolul 18. Prezentarea documentaţiei pentru efectuarea expertizei ecologice de stat
(1) Beneficiarul prezintă, pentru examinare, organului respectiv al sistemului expertizei ecologice de stat documentaţia completă privind activitatea economică preconizată, în modul stabilit de către autoritatea centrală pentru mediu.
(2) Documentaţia de proiect şi planificare prezentată trebuie să corespundă normativelor în vigoare şi să conţină autorizaţiile prealabile ale organului administraţiei publice locale şi ale organizaţiilor interesate referitoare la amplasarea şi asigurarea tehnică a obiectului proiectat, precum şi avizele organelor de supraveghere şi control de stat privind desfăşurarea activităţii economice preconizate.
(3) Expertiza ecologică de stat se efectuează ţinîndu-se cont de avizele centrelor de igienă şi epidemiologie ale Ministerului Sănătăţii şi de avizele altor organe de supraveghere şi control de stat.
(4) Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect şi planificare în domeniul construcţiilor capitale, urbanismului şi amenajării teritoriului se efectuează înainte de examinarea finală a documentaţiei în ansamblu de către Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor.
(5) Expertiza ecologică de stat a activităţilor economice preconizate, incluse în lista prevăzută la art.16 din prezenta lege, se efectuează în baza documentaţiei privind E.I.M.Î., elaborată în conformitate cu Regulamentul cu privire la evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.
(6) Documentaţia prezentată pentru prima dată pentru efectuarea expertizei ecologice de stat trebuie să fie însoţită de documentul bancar care face dovada vărsării la bugetul de stat a sumei ce constituie cheltuielile legate de efectuarea expertizei, calculată în conformitate cu metodologia aprobată de autoritatea centrală pentru mediu.
(7) Se scutesc de plata pentru efectuarea expertizei ecologice de stat beneficiarii documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Articolul 19. Examinarea documentaţiei de proiect şi planificare
(1) Documentaţia de proiect şi planificare, prezentată pentru efectuarea expertizei ecologice de stat, este supusă unei examinări complexe, în cadrul căreia se iau în considerare factorii ecologici, economici şi sociali, se studiază riguros variantele de soluţii tehnice menite să asigure îndeplinirea cerinţelor ecologice, armonizate cu particularităţile regionale, şi menţinerea stabilităţii ecosistemelor naturale în contextul unui eventual impact, pe întreaga perioadă de desfăşurare a activităţii economice preconizate, inclusiv construcţia obiectului, exploatarea, demolarea sau lichidarea acestuia.
(2) În procesul examinării documentaţiei prezentate se verifică următoarele aspecte:
a) gradul de exactitate a evaluării impactului activităţii economice preconizate asupra mediului înconjurător;
b) motivarea necesităţii de realizare a activităţii economice preconizate pe terenul ales şi a modului de desfăşurare a acestei activităţi;
c) caracterul soluţiilor tehnice, inginereşti, arhitectural-urbanistice, precum şi al propunerilor privind folosirea materiei prime, resurselor energetice şi naturale;
d) suficienţa şi eficacitatea măsurilor prevăzute pentru evitarea cazurilor de avariere a utilajelor şi de poluare a mediului înconjurător, precum şi pentru intervenţiile de urgenţă în vederea lichidării consecinţelor poluării;
e) implementarea metodelor eficiente de epurare a apelor, excluderea deversărilor de ape reziduale neepurate în bazinele de apă;
f) introducerea metodelor noi de restabilire a fertilităţii solului, de ameliorare şi recultivare a terenurilor, de prevenire a eroziunii;
g) aplicarea metodelor eficiente de păstrare şi completare a fondului genetic şi biodiversităţii, de optimizare a structurii regnului animal şi vegetal în ecosistemele naturale, folosirea mijloacelor de protecţie a resurselor piscicole, a tehnologiilor de reproducere a acestora, precum şi a metodelor de redresare ecologică şi de regenerare a pădurilor;
h) minimizarea, pe baza tehnologiilor avansate, a cantităţii de deşeuri industriale rezultate la utilizarea resurselor minerale;
i) eficacitatea soluţiilor tehnice de prelucrare, reciclare şi înhumare a deşeurilor industriale, menajere şi agricole, relevarea posibilităţilor de cooperare regională în acest domeniu;
j) aplicarea metodelor de control recomandate pentru asigurarea siguranţei ecologice a activităţii economice preconizate şi a calităţii normate a mediului înconjurător;
k) elaborarea măsurilor de prevenire sau de minimizare a consecinţelor ecologice ale realizării proiectului.
(3) Nerespectarea prevederilor actelor legislative şi ale altor acte normative, precum şi a instrucţiunilor în vigoare privind volumul şi conţinutul documentaţiei prezentate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat constituie temei de restituire a documentaţiei beneficiarului pentru completare şi perfectare.
(4) Prezentarea documentaţiei pentru efectuarea expertizei ecologice repetate se face în modul prevăzut la art.18 din prezenta lege.
Articolul 20. Avizul general al expertizei ecologice de stat
(1) După examinarea complexă a documentaţiei prezentate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat, experţii ecologi de stat întocmesc un aviz general care conţine decizia cu privire la acceptarea sau respingerea documentaţiei. Concluziile şi propunerile din avizul general trebuie să fie formulate clar şi să constate:
a) oportunitatea şi condiţiile de realizare a proiectului, programului, planului, schemei sau necesitatea refacerii acestora şi prezentării repetate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat;
b) respingerea documentaţiei în cazul în care aceasta nu este conformă dispoziţiilor legale şi cerinţelor normative în domeniu.
(2) În funcţie de complexitatea şi importanţa obiectului preconizat pentru economia naţională, avizul general al expertizei ecologice de stat poate fi examinat, în caz de necesitate, la şedinţa colegiului autorităţii centrale pentru mediu, care adoptă decizia respectivă.
(3) Avizul general al expertizei ecologice de stat se transmite beneficiarului documentaţiei.
(4) Avizul general al expertizei ecologice de stat cu privire la proiectele de acte legislative şi de alte acte normative se transmite autorităţilor publice, care adoptă aceste acte.
(5) Avizul general al expertizei ecologice de stat şi decizia autorităţii centrale pentru mediu sînt apărate de legislaţia în vigoare.
(6) Avizul general al expertizei ecologice de stat este obligatoriu pentru beneficiar, proiectant, autorităţile publice de toate nivelurile şi pentru organele care asigură finanţarea activităţii economice preconizate şi serveşte drept bază pentru:
a) aprobarea noilor proiecte, programe, planuri, scheme şi pentru finanţarea lor după efectuarea expertizei tehnice sau generale, în modul stabilit de normativele respective;
b) eliberarea de către organele de resort, în modul stabilit, a autorizaţiilor pentru dreptul de folosinţă a resurselor naturale şi componentelor naturii;
c) suspendarea sau interzicerea finanţării de către unităţile bancare a construcţiei şi dării în exploatare a obiectelor respective sau a executării altor lucrări;
d) publicarea informaţiei despre rezultatele expertizei ecologice de stat a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele concrete.
(7) Aprobarea noilor proiecte, programe, planuri şi scheme specificate la art.6, cu excepţia proiectelor de acte legislative şi de alte acte normative, şi autorizarea realizării lor se fac numai în cazul în care beneficiarul dispune de avizul general pozitiv al expertizei ecologice de stat şi respectă întocmai recomandările acesteia.
(8) Persoanele fizice şi juridice care nu respectă deciziile adoptate în baza avizului general al expertizei ecologice de stat poartă răspundere juridică în conformitate cu legea.
(9) În cazul în care beneficiarul nu este de acord cu deciziile din avizul general al expertizei ecologice de stat, el este în drept să atace aceste decizii în instanţa judecătorească.
Articolul 21. Termenele de efectuare a expertizei ecologice de stat
(1) Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele şi activităţile economice preconizate se efectuează în termen de pînă la 3 luni de la data prezentării documentaţiei, însoţite de materialele şi documentele necesare pentru examinare, în modul stabilit de către autoritatea centrală pentru mediu.
(2) Termenul de efectuare a expertizei ecologice de stat a documentaţiei pentru obiectele şi activităţile economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, inclusiv a documentaţiei a cărei examinare necesită derularea unor cercetări ştiinţifice speciale suplimentare, poate fi prelungit de autoritatea centrală pentru mediu pînă la 6 luni.
Anexă la Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător
R E G U L A M E N T cu privire la evaluarea impactului asupra mediului înconjurător
I.
DISPOZIŢII GENERALE
1. Prezentul regulament este elaborat în baza capitolului IV al prezentei legi şi este obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice, care intenţionează să desfăşoare pe teritoriul Republicii Moldova activităţi complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător.
2. Regulamentul stabileşte scopul elaborării documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător (în continuare - E.I.M.Î.), procedura E.I.M.Î., cerinţele impuse documentaţiei privind E.I.M.Î., modul de elaborare, coordonare şi aprobare a acesteia şi include Lista obiectelor şi activităţilor pentru care documentaţia privind E.I.M.Î. se elaborează în mod obligatoriu la etapa anterioară celei de proiectare.
3. E.I.M.Î. se efectuează în scopul stabilirii măsurilor necesare pentru prevenirea consecinţelor ecologice negative legate de realizarea obiectelor şi activităţilor preconizate incluse în Lista obiectelor şi activităţilor pentru care documentaţia privind E.I.M.Î. se elaborează în mod obligatoriu la etapa anterioară celei de proiectare.
4. Procedurii de E.I.M.Î. pot fi supuse, după caz, prin decizie a autorităţii centrale pentru mediu, şi alte obiecte şi activităţi, în funcţie de nivelul eventualului impact asupra mediului înconjurător.
5. E.I.M.Î. anticipează elaborarea documentaţiei de proiect. Documentaţia privind E.I.M.Î. este supusă în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat. Organizarea şi finanţarea elaborării documentaţiei privind E.I.M.Î. şi dezbaterilor publice, coordonarea şi prezentarea documentaţiei privind E.I.M.Î. pentru expertizare este obligaţia beneficiarului.
II.
CERINŢELE PRINCIPALE IMPUSE COMPONENŢEI DOCUMENTAŢIEI PRIVIND E.I.M.Î.
6. Documentaţia privind E.I.M.Î. trebuie să conţină:
6.1. Materialele privind stabilirea, descrierea şi evaluarea eventualului impact direct şi indirect al obiectelor şi activităţilor preconizate asupra:
a) condiţiilor climaterice, aerului atmosferic, apelor de suprafaţă, apelor freatice şi subterane, solului, subsolului, peisajelor, ariilor naturale protejate de stat, regnului vegetal şi animal, funcţionalităţii şi stabilităţii ecosistemelor, asupra populaţiei;
b) resurselor naturale;
c) monumentelor culturii şi istoriei;
d) calităţii mediului în localităţile urbane şi rurale;
e) situaţiei social-economice.
6.2. Compararea soluţiilor de alternativă propuse şi fundamentarea soluţiei optime.
6.3. Măsurile sau condiţiile propuse care ar exclude sau ar diminua eventualul impact ori măsurile şi condiţiile care ar spori influenţa pozitivă a obiectelor şi activităţilor preconizate asupra mediului înconjurător.
6.4.Evaluarea consecinţelor în cazul în care obiectele şi activităţile preconizate nu vor fi realizate.
7. Impactul obiectelor şi activităţilor trebuie să fie evaluat atît pentru perioada elaborării, realizării şi funcţionării, cît şi pentru cazul lichidării sau încetării funcţionării acestora, inclusiv pentru perioada de după lichidare sau de după încetarea funcţionării. La pronosticarea eventualului impact al obiectelor şi activităţilor trebuie să fie luate în considerare toate caracteristicile posibile ale teritoriului supus impactului, atît în cazul funcţionării obiectelor sau desfăşurării activităţilor în regim normal, cît şi în caz de eventuală avarie.
8. În baza documentaţiei privind E.I.M.Î., beneficiarul întocmeşte Declaraţia cu privire la impactul asupra mediului înconjurător (în continuare-D.I.M.Î.), în care sînt sistematizate şi analizate toate materialele, calculele şi investigaţiile realizate în procesul elaborării documentaţiei privind E.I.M.Î.
III.
CERINŢELE PRINCIPALE IMPUSE CONŢINUTULUI D.I.M.Î.
9. Declaraţia cu privire la impactul asupra mediului înconjurător trebuie să conţină:
9.1. Date generale:
a) denumirea proiectului;
b) caracterul activităţii (construcţia unui obiect nou, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea şi reprofilarea, conservarea, demolarea sau lichidarea celor existente);
c) amplasarea obiectului (raionul, localitatea etc.);
d) fundamentarea amplasării obiectului în raionul respectiv (continuarea realizării proiectului, existenţa materiei prime, forţei de muncă etc.);
e) beneficiarul;
f) elaboratorul proiectului;
g) uzufructuarii;
h) durata funcţionării obiectului sau realizării activităţii;
i) caracteristicile tehnice şi tehnologice (caracteristicile principale ale procesului de producţie, volumul producţiei, numărul de locuri de muncă);
j) nivelul soluţiilor tehnice preconizate;
k) valoarea de deviz totală a obiectului;
l) lista localităţilor în care, în procesul realizării proiectului, va fi afectată starea mediului înconjurător.
9.2. Date privind impactul direct asupra mediului înconjurător.
9.2.1. Caracteristici introductive:
A. Terenuri:
1) terenurile ocupate, din care:
a) teren ocupat provizoriu pe perioada executării lucrărilor de construcţie, reconstrucţie etc.;
b) terenuri ocupate pe o perioadă îndelungată, din care: terenuri agricole, parcele forestiere;
2) ariile naturale protejate de stat;
3) zonele de protecţie.
B. Apă:
1) volumul total de apă captată (m3/h, m3/zi, m3/an), din care pentru scopuri de producţie;
2) consumul de apă total (m3/h, m3/zi, m3/an);
3) sursa de apă (sistemul centralizat de alimentare cu apă, sursă de suprafaţă, sursă subterană).
C. Surse de materie primă şi energie: tipul, consumul anual, modul de obţinere a materiei prime şi a energiei (sursă proprie, materie primă şi energie importată).
D. Transport şi altă infrastructură.
E. Aer atmosferic. Caracteristica fondului existent.
9.2.2. Eventualele modificări ale stării mediului înconjurător ca rezultat al realizării obiectelor şi activităţilor preconizate.
A. Emisii în aerul atmosferic:
1) principalele surse punctiforme de poluare a aerului:
a) procesul tehnologic care conduce la poluarea aerului;
b) cantitatea de poluanţi eliminaţi în atmosferă, t/an (fracţia solidă, oxizi de sulf, oxizi de azot, bioxid de carbon, metale grele, hidrocarburi, hidrocarburi halogenice, hidrocarburi policiclice aromatice şi alte substanţe specifice);
c) metoda de captare şi epurare a emisiilor (tipul instalaţiilor, debitul);
2) principalele surse de suprafaţă plană de poluare a aerului (praful, materia primă depozitată, lucrările de construcţii-montaj etc.):
a) tipul sursei;
b) caracteristica procesului tehnologic;
c) suprafaţa sursei (m2);
d) funcţionarea sursei (temporar, permanent, în caz de avarie);
e) cantitatea de poluanţi (g/s, t/an);
3) principalele surse mobile de poluare (mijloacele de transport etc.):
a) tipul sursei;
b) cantitatea de poluanţi (g/s, t/an).
B. Deversări:
1) volumul total de apă poluată deversată (m3/zi, m3/an), din care direct în bazinele de apă, în instalaţiile de epurare;
2) procesul tehnologic care produce deversări;
3) tipul, debitul şi eficacitatea instalaţiilor de epurare;
4) caracteristica bazinului de apă receptor (caracteristicile hidrologice ale cursurilor de apă de suprafaţă, nivelul de poluare a fondului);
5) cantitatea de poluanţi deversaţi, t/an, mg/l (NBO, NCO, metale grele, fosfor, azot, clor şi alte elemente şi compuşi chimici), indicatorii biologici şi microbiologici, radioactivitatea, temperatura etc.
C. Deşeuri:
1) tipul de deşeuri (industriale, agricole, menajere, radioactive etc.) şi clasificarea acestora;
2) procesul tehnologic producător de deşeuri;
3) cantitatea de deşeuri (t/an);
4) metoda de valorificare a deşeurilor.
D. Zgomot şi vibraţie.
E. Radiaţie radioactivă şi electromagnetică.
9.3. Descrierea complexă şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.
9.3.1. Descrierea soluţiilor de alternativă propuse (cu caracter geografic sau tehnologic: amplasare, tipul tehnologiei), a alternativei relative (cazul de refuz de a realiza proiectul, cazul impactului nul asupra mediului înconjurător la realizarea proiectului, alternativa cea mai avantajoasă pentru mediul înconjurător la realizarea proiectului) şi compararea lor.
9.3.2. Caracteristica succintă a componentelor naturii supuse cel mai mult impactului:
A. Componente principale:
1) aerul atmosferic (parametrii climaterici, calitatea aerului);
2) apa (apele subterane şi freatice, cursurile de apă de suprafaţă, caracteristicile cantitative şi calitative);
3) solul (tipul, calitatea, gradul de poluare);
4) factorii geologici şi geografici (geologia, hidrologia, relieful terenului, seismicitatea, eroziunile şi alunecările de teren);
5) fauna şi flora (diversitatea speciilor, specii rare şi pe cale de dispariţie);
6) ecosistemele şi peisajele locale stabile.
B. Alte componente:
1) peisajele (caracteristica transformării peisajelor, productivitatea şi valoarea lor recreativă, caracteristica localităţilor);
2) caracteristica localităţilor urbane, caracteristica funcţională a zonei suburbane;
3) ariile naturale protejate de stat;
4) zonele de protecţie;
5) monumentele de istorie şi cultură.
9.3.3. Descrierea complexă a impactului eventual asupra mediului înconjurător (impact direct, indirect, repetat, de scurtă durată, temporar, de lungă durată şi permanent) şi evaluarea gradului acestuia.
A. Impact asupra populaţiei:
1) riscul de îmbolnăvire, consecinţele sociale şi economice;
2) numărul de locuitori supuşi impactului obiectelor şi activităţilor;
3) consecinţele prejudiciabile ale realizării obiectului, activităţii;
4) factorii de disconfort în viaţa populaţiei.
B. Impactul asupra ecosistemelor, componentelor şi funcţionalităţii acestora:
1) impactul asupra climei şi calităţii aerului atmosferic:
a) volumul şi concentraţia emisiilor şi influenţa lor asupra ecosistemelor la diferite distanţe de la sursa de emisie;
b) efectele organoleptice esenţiale;
c) alt impact asupra climei şi aerului atmosferic;
2) impactul asupra mediului acvatic:
a) asupra regimului hidrologic şi hidrogeologic al suprafeţei de acumulare a apei (nivelul apelor freatice, regimul debitului de suprafaţă, epuizarea surselor de apă);
b) asupra calităţii apei;
3) impactul asupra solului, particularităţilor geografice şi condiţiilor geologice:
a) impactul asupra gradului şi modului de folosire a terenului;
b) poluarea solului;
c) modificările topografice locale, influenţa asupra activităţii proceselor erozionale;
d) impactul asupra rocilor şi resurselor minerale;
e) schimbările regimului hidrologic;
f) impactul asupra obiectelor protejate ale naturii;
g) impactul de la depozitarea deşeurilor;
4) impactul asupra florei şi faunei: inhibiţia şi dispariţia animalelor şi plantelor, degradarea biotopurilor;
5) impactul asupra ecosistemelor.
C. Impact asupra sistemelor antropogene, componentelor şi funcţionării acestora:
1) impactul asupra clădirilor, monumentelor arhitecturale şi arheologice şi asupra altor valori culturale materiale;
2) impactul asupra valorilor culturale nemateriale (tradiţiilor locale etc.);
3) deteriorarea sau pierderea obiectelor geologice şi paleontologice protejate.
D. Impact asupra structurii şi folosirii funcţionale a teritoriilor:
1) asupra căilor de comunicaţie (căilor locale de comunicaţie, şoselelor, căilor ferate, căilor aeriene şi navale);
2) impactul lucrărilor de construcţii şi activităţilor concomitente (construcţie de drumuri noi, lucrări inginereşti, construcţie de locuinţe etc.);
3) dezvoltarea infrastructurii secundare;
4) impactul asupra valorilor estetice ale teritoriului;
5) impactul asupra calităţilor recreative ale peisajelor.
E. Alt impact:
1) impactul asupra biotei;
2) impactul zgomotului şi radiaţiei;
3) alt impact ecologic.
F. Impact de proporţii asupra peisajelor.
9.3.4. Descrierea acţiunilor preconizate de preîntîmpinare, lichidare, minimizare şi compensare a impactului asupra mediului înconjurător.
A. Planuri teritoriale de ocrotire a naturii.
B. Soluţii tehnice pentru: depoluare, reciclarea deşeurilor, protecţia monumentelor arhitecturale şi arheologice etc.
C. Măsuri de compensare.
D. Alte acţiuni.
9.3.5. Descrierea măsurilor operative de diminuare a riscului unor eventuale avarii şi a impactului neprevăzut asupra mediului înconjurător.
9.3.6. Schema monitoringului şi conducerea calităţii mediului, planurile de analiză ecologică periodică pentru perioada de funcţionare a obiectului şi realizării activităţii.
9.3.7. Descrierea metodelor de pronosticare utilizate, a principiilor de bază folosite la evaluarea impactului şi a modalităţilor de obţinere a indicatorilor reali şi a celor de prognoză ai calităţii mediului în raionul în care urmează să fie realizat proiectul.
9.3.8. Evaluarea gradului de incertitudine a concluziilor principale.
9.3.9. Anexele (hărţi, scheme, diagrame etc.).
9.3.10. Concluzia.
IV.
MODUL DE ELABORARE ŞI PREZENTARE A DOCUMENTAŢIEI PRIVIND E.I.M.Î.
10. Documentaţia privind E.I.M.Î. poate fi elaborată în conformitate cu metodologia elaborată de Institutul Naţional de Ecologie al autorităţii centrale pentru mediu, exclusiv de către persoanele şi organizaţiile care au autorizaţia respectivă, eliberată de autoritatea centrală pentru mediu în baza certificatului de calificare.
11. Cerinţele principale impuse nivelului profesional al elaboratorilor documentaţiei privind E.I.M.Î. sînt: studiile superioare respective, practica de muncă în specialitate de cel puţin 5 ani, atestarea pentru aptitudinea de a practica atare activitate. Condiţiile de atestare şi de eliberare, în baza rezultatelor acesteia, a certificatelor de calificare se stabilesc de către autoritatea centrală pentru mediu.
12. Beneficiarul care intenţionează să construiască obiecte noi, să extindă, reconstruiască, modernizeze, reprofileze, conserveze sau să demoleze obiectele existente, să desfăşoare noi activităţi care pot influenţa asupra mediului înconjurător, enumerate în titlul X al prezentului regulament, prezintă pentru expertiza ecologică de stat, concomitent cu documentaţia privind E.I.M.Î., Declaraţia cu privire la impactul asupra mediului înconjurător. În D.I.M.Î. trebuie să fie luate în considerare toate obiecţiile şi propunerile organelor administraţiei publice locale, ale ministerelor, departamentelor, precum şi rezultatele dezbaterilor publice.
V.
PUBLICAREA D.I.M.Î. ŞI DEZBATERILE ASUPRA D.I.M.Î.
13. Beneficiarul remite D.I.M.Î. ministerelor şi departamentelor de resort, în corespundere cu profilul obiectului sau activităţilor, şi organelor administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se preconizează construcţia unui obiect nou, extinderea, reconstrucţia, modernizarea, conservarea sau demolarea unui obiect existent ori realizarea unei noi activităţi. Organele administraţiei publice locale, în decurs de 5 zile de la primirea D.I.M.Î., urmează să difuzeze prin intermediul mass-media informaţia privind locul şi timpul cînd: se poate lua cunoştinţă de D.I.M.Î. şi obţine copia acesteia, se poate efectua expertiza ecologică obştească, vor avea loc dezbaterile publice. Accesul publicului la documentaţia privind E.I.M.Î. şi la D.I.M.Î. este liber în decurs de 30 de zile calendaristice. În acest termen, obiecţiile privind documentele în cauză pot fi înaintate în scris persoanei desemnate de organele administraţiei publice locale.
14. Organele administraţiei publice locale înaintează obiecţiile formulate în cadrul dezbaterilor publice ale D.I.M.Î. şi propriile obiecţii beneficiarului, iar copia acestor obiecţii o remit autorităţii centrale pentru mediu, în decurs de 14 zile de la expirarea termenului indicat la pct. 13 din prezentul regulament.
15. În decurs de 50 de zile de la primirea D.I.M.Î., ministerele şi departamentele prezintă beneficiarului propriile obiecţii asupra D.I.M.Î., iar o copie a acestora o remit autorităţii centrale pentru mediu.
16. În cazul în care D.I.M.Î. conţine date care constituie secret de stat, prevederile pct. 13 din prezentul regulament nu se aplică.
17. În cazul în care, în termenele indicate la pct.13, 14 şi 15 ale prezentului regulament, beneficiarul şi autoritatea centrală pentru mediu nu primesc obiecţii privind D.I.M.Î., se consideră că atare nu există.
VI.
PARTICIPAREA ASOCIAŢIILOR DE INIŢIATIVĂ ALE CETĂŢENILOR ŞI ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI LA E.I.M.Î
18. În sensul prezentului regulament, asociaţii de iniţiativă ale cetăţenilor sînt grupe de cetăţeni, în număr de cel puţin 100 de persoane, care au atins vîrsta de 18 ani, asociaţi în scopul efectuării expertizei ecologice obşteşti a D.I.M.Î. în cadrul dezbaterilor publice, în conformitate cu titlul V, şi care acţionează în baza mandatului, conform pct.20 din prezentul regulament.
19. Asociaţiile de iniţiativă ale cetăţenilor trebuie să întocmească listele cu numele de familie şi prenumele, domiciliul, numerele buletinelor de identitate şi semnăturile persoanelor care susţin expertiza ecologică obştească a D.I.M.Î. Listele împreună cu rezultatele dezbaterilor publice asupra D.I.M.Î. trebuie să fie expediate organului administraţiei publice locale.
20. Are mandatul asociaţiei de iniţiativă a cetăţenilor persoana fizică care o reprezintă şi este menţionată ca atare în lista membrilor asociaţiei. În cazul în care în listă lipseşte o astfel de menţiune, mandatar al asociaţiei de iniţiativă a cetăţenilor se consideră prima persoană de pe lista membrilor asociaţiei.
21. Mandatarul asociaţiei de iniţiativă a cetăţenilor poate fi înlocuit cu altă persoană, în baza cererii depuse şi cu acordul majorităţii simple a membrilor asociaţiei.
22. Asociaţiile obşteşti care, în conformitate cu prezenta lege, au dreptul de a efectua expertiza ecologică obştească se asimilează asociaţiilor de iniţiativă ale cetăţenilor şi pot să participe la efectuarea expertizei ecologice obşteşti a D.I.M.Î. în rînd cu acestea.
VII.
EXPERTIZA ECOLOGICĂ DE STAT A DOCUMENTAŢIEI PRIVIND E.I.M.Î.
23. Expertiza ecologică de stat a documentaţiei privind E.I.M.Î. se organizează conform prevederilor prezentei legi.
24. Expertiza ecologică de stat a documentaţiei privind E.I.M.Î. se efectuează în baza documentelor prezentate de beneficiar, modificate şi completate în conformitate cu obiecţiile formulate ca rezultat al dezbaterilor publice şi cu obiecţiile organelor administraţiei publice locale, ministerelor şi departamentelor.
25. Persoanele care participă la elaborarea documentaţiei privind E.I.M.Î. nu pot fi antrenate în expertizarea acesteia.
VIII.
AVIZUL PRIVIND EXPERTIZA ECOLOGICĂ DE STAT A DOCUMENTAŢIEI PRIVIND E.I.M.Î.
26. Pe baza rezultatelor expertizei ecologice de stat a documentaţiei privind E.I.M.Î., examinării rezultatelor dezbaterilor publice se întocmeşte avizul privind expertiza ecologică de stat a documentaţiei privind E.I.M.Î. În cazul lipsei unui atare aviz pozitiv, persoanele fizice şi juridice nu au dreptul să aprobe documentaţia privind E.I.M.Î. şi să înceapă elaborarea documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiecte şi activităţi.
27. Documentaţia privind E.I.M.Î., aprobată în modul stabilit, serveşte drept temei pentru elaborarea compartimentului ”Protecţia mediului înconjurător” la etapa de elaborare a documentaţiei de proiect pentru obiectele respective.
28. În cazul în care obiectele sau activităţile preconizate ţin de domeniul securităţii statului, autoritatea centrală pentru mediu întocmeşte avizul numai după consultarea cu Ministerul Apărării şi/sau Ministerul Securităţii Naţionale.
29. Autoritatea centrală pentru mediu aduce, în mod obligatoriu, la cunoştinţa opiniei publice, prin intermediul mass-media, rezultatele expertizării ecologice a documentaţiei privind E.I.M.Î. în termen de cel mult 10 zile de la aprobarea rezultatelor expertizării şi adoptării deciziei asupra documentaţiei privind E.I.M.Î.
30. Autoritatea centrală pentru mediu asigură păstrarea şi arhivarea D.I.M.Î., care sînt accesibile pentru public.
IX.
E.I.M.Î. ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ
31. În cazul în care impactul obiectelor şi activităţilor preconizate asupra mediului înconjurător au caracter transfrontieră, modul de E.I.M.Î. se reglementează conform Convenţiei privind Evaluarea Impactului asupra Mediului Înconjurător în Context Transfrontieră.
X.
LISTA OBIECTELOR ŞI ACTIVITĂŢILOR PENTRU CARE DOCUMENTAŢIA PRIVIND E.I.M.Î. SE ELABOREAZĂ ÎN MOD OBLIGATORIU LA ETAPA ANTERIOARĂ CELEI DE PROIECTARE
1. Centrale termoelectrice, centrale termice industriale şi de încălzire cu puterea de 300 MW şi peste.
2. Întreprinderi mecanice şi întreprinderi constructoare de maşini cu turnătorii de mare capacitate - 10 mii de tone de fontă, oţel pe an şi peste; 1 mie de tone de metale neferoase pe an şi peste.
3. Întreprinderi metalurgice cu capacitatea de producţie de 500 mii de tone de laminate pe an şi peste.
4. Întreprinderi de fabricare a cimentului şi ardeziei, inclusiv cele care utilizează azbestul în procesele tehnologice, fabrici fixe de beton asfaltic.
5. Întreprinderi chimice şi petrochimice, de prelucrare secundară a hîrtiei şi celulozei.
6. Întreprinderi ale industriei farmaceutice şi de producere a uleiului eteric.
7. Construcţia autostrăzilor, drumurilor amenajate pentru viteze mari, căilor ferate de lung parcurs, aeroporturilor cu lungimea pistei de decolare şi aterizare principale de 2100 m şi peste.
8. Construcţii hidrotehnice complicate (porturi, baraje mari şi rezervoare de acumulare a apei).
9. Conducte magistrale de petrol şi de gaze de înaltă presiune.
10. Baze de depozitare şi desfacere a produselor petroliere.
11. Fabrici de zahăr şi combinate de uleiuri şi grăsimi.
12. Combinate şi fabrici de prelucrare a cărnii şi laptelui.
13. Combinate şi fabrici de conserve cu capacitatea de producţie de 100 milioane borcane convenţionale pe an şi peste, centre mari de depozitare şi prelucrare prealabilă a producţiei agricole.
14. Complexe agroindustriale animaliere pentru bovine, porcine, ovine şi păsări.
15. Prize de apă de grup pentru întreprinderi, localităţi urbane şi rurale cu debitul de: 1 mie m3 /zi şi peste - prize subterane , 10 mii m3 /zi şi peste - prize de suprafaţă.
16. Instalaţii de epurare a apelor reziduale industriale şi menajere de la întreprinderi, din localităţile urbane şi rurale, cu debitul de 10 mii m3/zi şi peste.
17. Livezi şi vii industriale cu suprafaţa de 500 ha şi peste.
18. Sisteme de irigare şi desecare a terenurilor cu suprafaţa de, respectiv, 1000 ha şi 100 ha şi peste.
19. Combinate de sere cu suprafaţa serelor de 24 ha şi peste.
20. Uzine de prelucrare şi ardere a gunoiului.
21. Instalaţii şi rampe de prelucrare, înhumare şi neutralizare a deşeurilor industriale, inclusiv a materialelor toxice, stupefiantelor şi materialelor radioactive.
22. Orice activitate de construcţie în albiile rîurilor, în fîşiile de protecţie a rîurilor şi bazinelor de apă.
23. Cariere de:
a) calcar, cu capacitatea de extracţie de 100 mii m3/an şi peste;
b) nisip, pietriş, argilă, ghips, cu capacitatea de extracţie de 100 mii m3/an şi peste.
24. Explorarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze.
25. Exploatarea subterană a calcarului.
26. Poligoane şi baze militare.
27. Fabrici de vinuri şi de bere, întreprinderi de producere a vinurilor spumante, coniacurilor, lichiorurilor, rachiurilor şi altor produse alcoolice, cu capacitatea de producţie de 100 mii dal/an şi peste.
28. Linii de transport de energie electrică cu tensiunea 330 kV şi peste.
29. Întreprinderi radioelectronice şi electrotehnice cu suprafaţa de producţie de 2 mii m2 şi peste.
30. Tăbăcării, inclusiv întreprinderi de prelucrare primară a pieilor brute.
31. Întreprinderi de prelucrare a lemnului şi de producere a mobilei, cu suprafaţa de producţie de 4 mii m2 şi peste.
32. Întreprinderi ale industriei textile, de confecţii şi de producere a încălţămintei, cu secţii de vopsire şi de prelucrare a materiei prime sintetice şi polimerilor.