TRATAT nr. 398 din 12.08.1982   MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ȘI INTEGRĂRII EUROPENE   publicat 30.12.2015

TRATATUL ÎNTRE UNIUNEA REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE ŞI REPUBLICA SOCIALISTĂ CEHOSLOVACĂ PRIVIND ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI RAPORTURILE JURIDICE ÎN MATERIE CIVILĂ FAMILIALĂ ŞI PENALĂ

În vigoare din 26.05.2006
pe legis.md/id/117400
Trimiteri: 38 legate   16 nerezolvateActe din afara site-ului: 7 fără adresă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.

Nerezolvate (16)
  • punctelor 1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctul 4 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolul 24 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • punctelor 1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctului 1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctelor 1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctului 1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctul 1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctul 1 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • punctul 1 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 3 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • punctele 1 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
Din afara site-ului: fără adresă (7)

_________________________
*Întocmită la Moscova la 12 august 1982.
În vigoare din 26 mai 2006.

Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Preşedintele Republicii Socialiste Cehoslovace,
conduşi de voinţa dezvoltării şi în continuare a relaţiilor de prietenie între popoarele ambelor state în conformitate cu Tratatul de prietenie, cooperare şi ajutor reciproc între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Socialistă Cehoslovacă din 6 mai 1970, şi ţinînd cont de nivelul atins al cooperării în domeniul relaţiilor juridice din momentul încheierii Tratatului între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Socialistă Cehoslovacă privind acordarea asistenţei juridice în materie civilă, de familie şi căsătorie şi cea penală din 31 august 1957,
au convenit să încheie prezentul Tratat şi în acest scop au împuternicit:
Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste - pe dl Terebilov Vladimir Ion, Ministrul Justiţiei al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste,
Preşedintele Republicii Socialiste Cehoslovace - pe dl Lovetinschi Cestmir, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Socialiste Cehoslovace în URSS,
care, făcînd schimb cu deplinele puteri ale fiecăruia, considerate a fi în forma cerută şi ordinea cuvenită,
au convenit asupra celor ce urmează:

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1 Protecţia juridică

1. Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale de aceeaşi protecţie juridică ca şi cetăţenii proprii.

2. Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestingherit instanţelor de judecată, organelor procuraturii, birourilor notariale (numite în continuare „instituţii de justiţie") şi altor instituţii ale alei Părţi Contractante, de competenţa cărora ţin cauzele civile, de muncă, familiale şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă demersuri, să introducă acţiuni şi să înfăptuiască alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii celeilalte Părţi Contractante.

3. Prevederile prezentului Tratat se aplică corespunzător şi faţă de persoane juridice ale Părţilor Contractante.

ASISTENŢA JURIDICĂ

Articolul 2 Acordarea asistenţei juridice

1. Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante acordă asistenţa juridică reciprocă în cauzele civile, de muncă, familiale şi penale în conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.

2. Instituţiile de justiţie acordă asistenţă juridică şi altor instituţii în cauze indicate în alin. (1) al prezentului articol.

3. Alte instituţii, de competenţa cărora ţin cauzele prevăzute în alin. (1) al prezentului articol, expediază cererile de asistenţă juridică prin intermediul instituţiilor de justiţie, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.

Articolul 3 Modul de legătură

1. La aplicarea prezentului Tratat instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante comunică între ele prin Ministerul Justiţiei sau Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi, respectiv, Ministerul Justiţiei Republicii Socialiste Cehia sau Ministerul Justiţiei Republicii Socialiste Slovace sau Procuratura Republicii Socialiste Cehoslovace, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.

2. Ministerul Justiţiei sau Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi, respectiv, Ministerul Justiţiei Republicii Socialiste Cehia sau Ministerul Justiţiei Republicii Socialiste Slovace sau Procuratura Republicii Socialiste Cehoslovace pentru îndeplinirea prezentului Tratat comunică nemijlocit.

Articolul 4 Volumul asistenţei juridice

Părţile Contractante îşi acordă asistenţa juridică internaţională prin realizarea acţiunilor procesuale, prevăzute de legislaţia Părţii Contractante solicitate, în special: întocmirea şi transmiterea documentelor, efectuarea percheziţiilor, ridicarea, transmiterea şi emiterea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea părţilor, acuzaţilor, martorilor, experţilor şi altor persoane, precum şi prin înmînarea documentelor.

Articolul 5 Cererea de asistenţă juridică

1. Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să conţină:

a) denumirea instituţiei solicitante;

b) denumirea instituţiei solicitate;

c) denumirea cauzei în care se solicită asistenţă juridică;

d) numele şi prenumele părţilor, acuzaţilor, inculpaţilor, condamnaţilor sau părţilor vătămate, domiciliul sau reşedinţa lor, cetăţenia lor, ocupaţia, iar în cazurile penale şi locul şi data naşterii şi, după posibilitate, numele şi prenumele părinţilor; pentru persoanele juridice - denumirea şi sediul lor;

e) în cazul desemnării persoanelor împuternicite, arătaţi la subpunctul „a” numele, prenumele şi adresa lor;

f) conţinutul cererii, precum şi alte date necesare pentru executarea ei;

g) pe marginea cauzelor penale, de asemenea descrierea şi încadrarea juridică a faptei comise şi informaţii privind mărimea pagubei dacă aceasta a fost cauzată de fapta comisă.

2. În cererea privind înmînarea documentelor, totodată, trebuie să fie indicate adresa exactă a destinatarului şi denumirea documentului.

3. Cererea trebuie să fie semnată şi certificată cu sigiliul oficial al instituţiei solicitante.

4. La adresarea cu o cerere de acordare a asistenţei juridice Părţile Contractante utilizează formulare în două limbi, exemple ale cărora îşi comunică reciproc.

Articolul 6 Modul de îndeplinire

1. Pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică, instituţia de justiţie solicitată aplică legislaţia statului său. însă, la rugămintea instituţiei solicitante, aceasta poate să aplice normele procesuale ale Părţii Contractante solicitante, dacă acestea nu contravin legislaţiei statului solicitat.

2. Dacă instituţia de justiţie solicitată nu este competentă să soluţioneze cererea, ea o va transmite instituţiei de justiţie competente şi va informa despre aceasta instituţia solicitantă.

3. La cererea instituţiei solicitante, instituţia de justiţie solicitată va anunţa la timp instituţia solicitantă şi părţile interesate despre data şi locul îndeplinirii cererii, pentru ca aceştia să poată să asiste la executarea cererii, în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitante.

4. Dacă adresa exactă a persoanei indicate în cererea de înmînare nu este cunoscută, instituţia solicitată va lua toate măsurile necesare în vederea stabilirii adresei exacte, în conformitate cu legislaţia sa.

5. După îndeplinirea cererii, instituţia de justiţie solicitată remite documentele instituţiei silicitante; în cazul în care asistenţa juridică n-a putut fi acordată, ea aduce la cunoştinţă circumstanţele care împiedică îndeplinirea cererii şi, concomitent, restituie documentele către instituţia solicitantă.

Articolul 7 Chemarea martorilor şi experţilor şi inviolabilitatea lor

1. Martorul sau expertul, care la chemarea înmînată de instituţia de justiţie a Părţii Contractante solicitate, se va prezenta în instituţia de justiţie a Părţi Contractante solicitante, nu poate, indifirent de cetăţenia sa, să fie tras pe teritoriul acestei Părţi la răspundere penală sau administrativă, să fie arestat sau pedepsit pentru o anumită faptă, comisă pînă la traversarea frontierei de stat. Asemenea persoane la fel nu pot fi trase la răspundere, arestate sau pedepsite în legătură cu mărturiile sau cu concluziile făcute de ei în calitate de experţi ori în legătură cu dosarul penal ce constituie obiectul dezbaterilor judiciare.

2. Martorul sau expertul nu se va bucura de privilegiu indicat la paragraful 1 dacă el nu va părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante, deşi a avut această posibilitate, timp de o săptămînă din ziua cînd instituţia care l-a interogat îi va comunica despre lipsa necesităţii prezenţei lui pe viitor. în acest termen nu e inclus timpul în care această persoană nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive ce nu au depins de voinţa lui.

3. Martorul sau expertul are dreptul la recuperarea cheltuielilor legate de transport şi aflarea peste hotare, precum şi la recuperarea salariului neprimit pentru zile de lipsă de la serviciu; expertul de asemenea are dreptul şi la recuperarea onorariului pentru efectuarea expertizei. în chemare trebuie să fie indicat la ce tipuri de plată au dreptul persoanele chemate; la demersul lor, Partea Contractantă, de la care vine chemarea, plăteşte un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.

4. Chemarea martorului sau expertului, domiciliat pe teritoriul unei Părţi Contractante, de a se prezenta în instanţa de judecată a celeilalte Părţi Contractante nu poate conţine ameninţări de aplicare a măsurilor de constrîngere în caz de neprezentare.

Articolul 8 Cererea de înmînare a documentelor

1. Instituţia solicitată înmînează actele conform modalităţii aplicabile înmînării documentelor în statul său, dacă actele înmînate sînt perfectate în limba lui sau sînt însoţite de traducere certificată. În caz contrar, ea le înmînează destinatarului dacă acesta este de acord benevol să le primească.

2. Dacă documentele nu pot fi înmînate pe adresa indicată în cerere, atunci instituţia de justiţie solicitată din iniţiativa proprie întreprinde măsuri necesare pentru stabilirea adresei. Dacă stabilirea adresei de către instituţia de justiţie solicitată nu va fi posibilă, ea informează despre acest fapt instituţia solicitantă şi-i remite documentele ce urmau a fi înmînate.

Articolul 9 Dovada de înmînare a actelor

Înmînarea documentelor se confirmă prin dovada semnată de persoana căreia i s-a înmînat documentul, şi autentificată prin ştampila oficială a instituţiei, cu indicarea datei înmînării şi semnătura agentului instituţiei care înmînează documentul, sau printr-o dovadă emisă de această instituţie, în care trebuie să fie indicate modalitatea, locul şi data înmînării.

Articolul 10 Competenţele reprezentanţelor diplomatice şi oficiilor consulare

1. Părţile Contractante au dreptul să înmîneze documentele cetăţenilor proprii prin intermediul reprezentanţelor sale diplomatice sau oficiilor consulare.

2. Părţile Contractante au dreptul să interogheze cetăţenii proprii prin intermediul reprezentanţelor diplomatice sau oficiilor consulare.

3. În cazuri indicate în alineatele precedente, nu pot fi aplicate măsuri coercitive sau ameninţări cu ele.

Articolul 11 Valabilitatea actelor

1. Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante au fost întocmite sau certificate de către instituţia de justiţie sau altă instituţie, fie de o persoană special împuternicită, în limitele competenţei lor şi în forma stabilită şi certificată cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă legalizare. Aceasta se referă şi la acte întocmite de cetăţeni, semnătura cărora este regulamentar autentificată, valabile pe teritoriul unei Părţi Contractante.

2. Actele, care pe teritoriul unei Părţi Contractante sînt recunoscute ca oficiale, au pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante aceeaşi forţă probantă de acte oficiale.

TRANSMITEREA DOCUMENTELOR PRIVIND ACTELE STĂRII CIVILE ŞI A ALTOR DOCUMENTE

Articolul 12

Cererile cetăţenilor unei Părţi Contractante pentru eliberarea şi transmiterea certificatelor de înregistrare a actelor stării civile, atestatelor de învăţămînt, actelor privind experienţa în muncă şi altor documente referitoare la drepturile personale şi patrimoniale, precum şi la interesele acestor cetăţeni, se transmit instituţiilor de justiţie altei Părţi Contractante pe cale diplomatică. Aceste instituţii eliberează documentele în conformitate cu legislaţia statului său şi le transmit fără traducere gratuit celeilalte Părţi pe cale diplomatică. Instituţia competentă de la domiciliul solicitantului îi transmite acestuia actul, percepînd de la el cheltuielile suportate în mărimea determinată în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază solicitantul. Cheltuielile percepute revin Părţii Contractante, instituţia căreia le-a perceput.

Articolul 13

1. Instituţiile înscrisurilor actelor stării civile unei Părţi Contractante, la cererea instituţiilor altei Părţi Contractante, transmit pentru uz de serviciu extrasele din registre de evidenţă a actelor stării civile.

2. Extrase din registre de evidenţă a actelor stării civile, transmise în temeiul prezentului articol, se emit gratuit şi se transmit fără traducere pe cale diplomatică.

Articolul 14 Informaţii juridice

Ministerul Justiţiei sau Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, pe de o parte, şi Ministerul Justiţiei Republicii Socialiste Cehia sau Ministerul Justiţiei Republicii Socialiste Slovace sau Procuratura Republicii Socialiste Cehoslovace, pe de altă parte, prezintă reciproc, la cerere, informaţii despre legislaţia în vigoare sau cea care a acţionat în statele lor şi despre modul aplicării ei de către instituţiile de justiţie.

Articolul 15 Stabilirea adresei şi altor date

1. Părţile Contractante la cerere vor acorda asistenţa reciprocă, în conformitate cu legislaţia proprie, la stabilirea adreselor persoanelor, care domiciliază pe teritoriul lor, dacă aceasta este necesar pentru exercitarea drepturilor cetăţenilor. În acest caz, Partea Contractantă solicitantă comunică datele de care dispune pentru determinarea adresei persoanei, indicate în cerere.

2. Instituţiile de justiţie unei Părţi Contractante acordă ajutorul instituţiilor de justiţie altei Părţi Contractante la stabilirea locului de muncă şi veniturilor persoanelor domiciliate pe teritoriul lor, cărora în faţa instituţiilor de justiţie ai Părţii Contractante solicitante i-au fost înaintate acţiunile privind perceperea pensiei alimentare.

Articolul 16 Limba folosită

1. În relaţiile reciproce la aplicarea prezentului Tratat Ministerul Justiţiei şi Procuratura URSS folosesc limba rusă, pe cînd Ministerul Justiţiei RSC sau Ministerul Justiţiei RSS sau Procuratura Generală RSCS folosesc limbile cehă sau slovacă.

2. Cererile şi alte solicitări, adresate în temeiul prezentului Tratat, şi documentele anexate la ele, se întocmesc în limba rusă dacă ele sînt adresate instituţiilor RSCS, şi în limbile cehă sau slovacă dacă ele se adresează instituţiilor URSS, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.

Articolul 17 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice

1. Partea Contractantă solicitată nu va pretinde la rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Părţile Contractante suportă de sine stătător toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor.

2. Instituţia de justiţie solicitată notifică instituţiei solicitante suma cheltuielilor. Dacă instituţia solicitantă va percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le suporte, sumele percepute revin în folosul Părţii Contractante care le-a perceput.

TITLUL II

RAPORTURILE JURIDICE ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE

Articolul 18 Dispoziţii generale

În cazul iniţierii procedurii în cauza între aceleaşi părţi şi pe marginea aceluiaşi litigiu în instanţele de judecată ale ambelor Părţi Contractante, competente în conformitate cu prezentul Tratat, iar în cazuri nereglementate de prezentul Tratat - competente în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante corespunzătoare, instanţa judecătorească care a intentat procedura mai tîrziu o va înceta.

CAPITOLUL I

STATUTUL PERSONAL

Articolul 19 Capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu

1. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana în cauză.

2. Capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice se stabileşte de legislaţia acelei Părţii Contractante care a guvernat constituirea ei. Lipsirea, limitarea şi redobîndirea capacităţii de exerciţiu

Articolul 20

În cauze de lipsire sau limitare a capacităţii de exerciţiu, cu excepţia prevederilor articolului 21, este competentă instanţa Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana, în privinţa capacităţii de exerciţiu al căreia se adoptă decizia.

Articolul 21

1. În cazul în care instanţa de judecată a Părţii Contractante va lua cunoştinţă de existenţa unor temeiuri pentru lipsirea sau limitarea capacităţii de exerciţiu a persoanei, care este cetăţean al unei Părţi Contractante şi domiciliază pe teritoriul altei Părţi Contractante, această instanţă va informa instanţa Părţii Contractante, cetăţean al căreia este persoana în privinţa capacităţii de exerciţiu al căreia urmează a fi adoptată decizia; această reglementare se aplică şi în cazul în care instanţa a întpreprins măsuri temporare necesare pentru protecţia persoanei menţionate şi a averii acesteia.

2. Dacă instanţa Părţii Contractante, care a fost informată despre existenţa unor temeiuri pentru lipsirea sau limitarea capacităţii de exerciţiu, timp de trei luni nu va intenta procedura sau pe parcursul acestui termen nu-şi va exprima opţiunea, cauza de lipsire sau limitare a capacităţii de exerciţiu va fi examinată de instanţa acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia acest cetăţean are domiciliul permanent. în acest caz, decizia privind lipsirea sau limitarea capacităţii de exerciţiu poate fi adoptată doar în baza temeiurilor stabilite de legislaţia ambelor Părţi Contractante. Decizia privind lipsirea sau limitarea capacităţii de exerciţiu se expediază instanţei competente celeilalte Părţi Contractante.

Articolul 22

Dispoziţiile articolelor 20 şi 21 se aplică corespunzător şi redobîndirii capacităţii de exerciţiu.

Articolul 23 Recunoaşterea absenţei fără veste, declararea morţii şi stabilirea faptului morţii

1. În cauzele de recunoaştere a absenţei fără veste şi declararea morţii sau de stabilire a faptului morţii sînt competente instituţiile acelei Părţi Contractante cetăţean al căreia a fost persoana în timpul cînd ea, după ultimele informaţii, era în viaţă.

2. Instituţiile uneia dintre Părţile Contractante pot recunoaşte cetăţeanul altei Părţi Contractante absent fără veste sau mort, precum şi să stabilească faptul morţii, la cererea persoanelor interesate care domiciliază pe teritoriul acesteia, drepturile şi interesele cărora rezidă în legislaţia acestei Părţi Contractante.

3. La examinarea cazurilor de recunoaştere absenţei fără veste, declararea morţii şi stabilirea faptului instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante aplică legislaţia statului lor.

CAPITOLUL II

CAUZE FAMILIALE

Articolul 24 Încheierea căsătoriei

1. Condiţiile încheierii căsătoriei sînt determinate pentru fiecare dintre viitorii soţi de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este. în afară de aceasta, trebuie să fie respectate cerinţele legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria în privinţa restricţiilor pentru încheierea căsătoriei.

2. Forma încheierii căsătoriei este determinată de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.

Articolul 25 Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor

1. Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia au domiciliu comun.

2. Dacă unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, iar altul - pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante şi ambii au una şi aceeaşi cetăţenie, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale sînt determinate de legislaţia acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni sînt.

3. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre Părţile Contractante, iar celălalt - al altei Părţi Contractante şi unul din ei locuieşte pe teritoriul uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale sînt determinate de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu au avut ultimul domiciliu comun.

4. Dacă persoanele indicate la punctul 3 al prezentului articol n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părţilor Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante instituţia căreia este sesizată pentru examinarea cauzei.

5. În cauzele privind raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor sînt competente instituţiile Părţii Contractante, legislaţia căreia va fi aplicată conform punctelor 1,2 şi 3. În situaţia reglementată de punctul 4, sînt competente instituţiile ambelor Părţi Contractante.

DESFACEREA CĂSĂTORIEI

Articolul 26

1. În cazul acţiunilor de divorţ se aplică legislaţia Părţii Contractante ai cărei cetăţeni sînt soţii la momentul depunerii cererii.

2. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar al doilea - al celeilalte Părţi Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante instituţia căreia examinează cauza privind desfacerea căsătoriei.

Articolul 27

1. În cazul acţiunilor de divorţ în situaţia prevăzută de articolul 26 punct 1, sînt competente instituţiile Părţii Contractante ai cărei sînt cetăţeni soţii la momentul depunerii cererii. Dacă la momentul depunerii cererii de divorţ ambii soţi au domiciliul pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instituţiile acestei Părţi Contractante.

2. În cazul acţiunilor de divorţ în situaţia prevăzută de articolul 26 punct 2 sînt competente instituţiile Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază ambii soţi. Dacă unul dintre soţi domiciliază pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, în cazul acţiunilor de divorţ sînt competente instituţiile ambelor Părţi Contractante.

Articolul 28 Recunoaşterea nulităţii sau anularea căsătoriei

1. La examinarea acţiunilor privind recunoaşterea nulităţii sau anulării căsătoriei se aplică legislaţia Părţii Contractante, care se aplică în conformitate cu articolul 24 la încheierea căsătoriei.

2. Competenţa instituţiilor privind acţiunile de recunoaştere a nulităţii sau anulării căsătoriei se stabileşte corespunzător în conformitate cu articolul 25.

Articolul 29 Stabilirea şi contestarea paternităţii

1. Stabilirea şi contestarea paternităţii se determină de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia s-a născut copilul.

2. în privinţa modalităţii recunoaşterii paternităţii este suficientă respectarea legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia are loc recunoaşterea.

3. Pentru adoptarea hotărîrilor privind stabilirea şi contestarea paternităţii sînt competente instanţele Părţii Contractante, pe teritoriul căreia copilul are domiciliul.

Articolul 30 Raporturile juridice dintre părinţi şi copii

1. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia copilul are domiciliul permanent.

2. În cauzele privind perceperea pensiei de întreţinere de la copii majori se aplică legislaţia Părţi Contractante, pe teritoriul căreia are domiciliul persoana care pretinde să primească pensia de întreţinere.

3. Pentru adoptarea hotărîrilor privind raporturile juridice între părinţi şi copii este competentă instanţa Părţii Contractante, legislaţia căreia se aplică în temeiul punctelor 1 şi 2.

Tutela şi curatela

Articolul 31

1. Instituirea sau încetarea tutelei şi curatelei se efectuează în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante, cetăţean al căreia este persoana asupra căreia se instituie sau încetează tutela sau curatela.

2. Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela sînt determinate de legislaţia Părţii Contractante a cărei instituţie l-a numit pe tutore sau curator.

3. Obligaţia de tutelă sau curatela se determină de legislaţia Părţii Contractante, cetăţean al căreia este persoana numită ca tutore sau curator.

4. Ca tutore sau curator al persoanei, care este cetăţean al unei Părţi Contractante, poate fi numit cetăţean al altei Părţi Contractante în cazul dacă el domiciliază pe teritoriul acelei Părţi Contractante în care va fi efectuată tutela sau curatela.

Articolul 32

În cauzele privind instituirea sau încetarea tutelei şi curatelei sînt competente instituţiile Părţii Contractante, cetăţean al căreia este persoana asupra căreia se instituie sau încetează tutela sau curatela, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.

Articolul 33

1. În cazul în care e necesar să se instituie tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor persoanei cetăţean al unei Părţi Contractante, al cărei domiciliu, reşedinţă ori bunurile căreia se află pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, instituţia acestei Părţi Contractante va informa neîntîrziat instituţia competentă potrivit articolului 32.

2. În cazuri de neamînat instituţia celeilalte Părţi Contractante poate să adopte de sine stătător măsurile necesare temporare în conformitate cu legislaţia sa naţională, dar este obligată să înştiinţeze neîntîrziat instituţia competentă potrivit articolului 32. Aceste măsuri rămîn valabile pînă la luarea de către instituţia indicată în articolul 32 a unei decizii contrare.

Articolul 34

1. Instituţia competentă, conform articolului 32, poate transmite competenţa privind tutela sau curatela instituţiei altei Părţi Contractante dacă persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela îşi are domiciliul, reşedinţa ori averea pe teritoriul acestei Părţi Contractante. Transmiterea tutelei sau curatelei devine valabilă cînd instituţia solicitată acceptă preluarea acestei competenţe şi informează despre aceasta instituţia solicitantă.

2. Instituţia care potrivit punctului 1 a acceptat preluarea competenţei privind tutela sau curatela îşi îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu legislaţia statului său. Ea, însă, nu este în drept să adopte hotărîri în legătură cu statutul personal al persoanei asupra căreia s-a instituit tutelă sau curatela, dar poate da permisiunea de încheiere a căsătoriei necesară conform legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este această persoană.

Articolul 35 Înfierea

1. Înfierea este determinată de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este înfietorul la momentul depunerii cererii de înfiere sau de anularea acesteia.

2. Dacă copilul este cetăţean al altei Părţi Contractante, pentru înfiere sau anularea acesteia este necesar de obţinut consimţămîntul reprezentantului legal şi organului de stat competent, precum şi consimţămîntul copilului în cazul în care acesta se cere potrivit legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este.

3. Dacă copilul este înfiat de soţi, dintre care unul este cetăţean a uneia dintre Părţile Contractante, iar celălalt - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, înfierea sau anularea acesteia se va efectua în conformitate cu condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare pe teritoriul ambelor Părţi Contractante.

4. În cauzele privind înfierea sau anularea acesteia este competentă instituţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este înfietorul la momentul depunerii cererii de înfiere sau de anularea acesteia. În cazul prevăzut de punctul 3 al prezentului articol, este competentă instituţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia soţii au sau au avut ultimul domiciliu sau reşedinţă comună.

CAPITOLUL III

CAUZELE PATRIMONIALE

Articolul 36 Forma tranzacţiilor

1. Forma tranzacţiei se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante care se aplică însăşi tranzacţiei. Este suficientă, însă, respectarea legislaţiei locului încheierii tranzacţiei.

2. Forma tranzacţiei în privinţa bunurilor imobile se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri imobile.

Articolul 37 Dreptul de proprietate

Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află bunurile imobile. Deciziile în privinţa acestor bunuri este competentă să adopte instituţia de justiţie a acestei Părţi Contractante.

Articolul 38 Repararea prejudiciului

1. Angajamentul cu privire la repararea prejudiciului, în afară de acţiunile legale ce reies din contracte şi alte acţiuni legale, se determină de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea sau o altă circumstanţă ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului.

2. Dacă cauzatorul de prejudiciu şi păgubaşul sînt cetăţeni ai uneia şi aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia acestei Părţii Contractante.

3. În cauzele prevăzute de prezentul articol este competentă instanţa de judecată a Părţii Contractante pe teritoriul căreia a avut loc acţiunea sau o altă circumstanţă ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului. Păgubaşul poate să înainteze cererea şi în instanţa de judecată a Părţii Contractante pe teritoriul căreia reclamatul are domiciliul.

CAPITOLUL IV

CAUZE SUCCESORALE

Articolul 39 Principiul egalării în drepturi

Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante pot moşteni bunuri sau drepturi pe teritoriul altei Părţi Contractante prin testament sau moştenire legală în condiţii egale şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii proprii.

Articolul 40 Dreptul de succesiune

1. Dreptul de succesiune a bunurilor mobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia testatorul avea ultimul domiciliu stabil.

2. Dreptul de succesiune a bunurilor imobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se află bunurile imobile.

3. Chestiunea privind care bunuri succesorale urmează a fi considerate mobile şi care imobile se va soluţiona în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află bunurile.

Articolul 41 Trecerea moştenirii în proprietatea statului

Dacă în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante, care urmează a fi aplicată succesiunii, statul devine succesor, bunurile mobile succesorale revin Părţii Contractante a cărei cetăţean era defunctul la momentul decesului, iar bunurile imobile - Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află.

Articolul 42 Testamentul

1. Capacitatea de întocmire sau revocare a testamentului, consecinţe juridice viciilor de consimţămînt, precum şi modul de contestare a puterii legale a testamentului se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean era testatorul la momentul întocmirii sau revocării testamentului.

2. Forma unui testament este stabilită de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii testamentului. Este suficientă, însă, şi respectarea legislaţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu a fost întocmit testamentul. Această dispoziţie se aplică şi în privinţa revocării testamentului.

Articolul 43 Competenţa în cauzele cu privire la succesiune

1. Procedura în cauzele cu privire la succesiunea bunurilor mobile ţine de competenţa instituţiei de justiţie a Părţii Contractante pe teritoriul căreia defunctul a avut domiciliu permanent la data morţii sale.

2. Procedura în cauzele succesorale privind bunurile imobile este de competenţa instituţiilor de justiţie ale Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se află aceste bunuri.

3. Dispoziţiile punctelor 1 şi 2 se aplică de asemenea şi la examinarea litigiilor, apărute în legătură cu cauzele succesorale.

Articolul 44 Competenţa reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular în cauze succesorale

În cauze succesorale, inclusiv litigii apărute în legătură cu cauzele succesorale, reprezentanţele diplomatice sau oficii consulare ale Părţilor Contractante sînt competente să reprezinte, cu excepţia dreptului de renunţare la moştenire, fără procură specială, cetăţenii săi în faţa instituţiilor celeilalte Părţi Contractante, dacă aceşti cetăţeni lipsesc sau nu au desemnat un reprezentant.

Măsurile de pază a averii succesorale

Articolul 45

1. Instituţiile ambelor Părţi Contractante iau în conformitate cu legislaţiile proprii măsuri necesare pentru paza averii succesorale, lăsate pe teritoriile lor de către cetăţeanul altei Părţi Contractante, sau pentru administrarea ei.

2. Despre măsurile luate în conformitate cu p.1 al prezentului articol, fără întîrziere se informează reprezentanţa diplomatică sau instituţia consulară celeilalte Părţi Contractante, care ar putea să ia parte la efectuarea acestor măsuri. La propunerea reprezentanţei diplomatice sau instituţiei consulare măsurile luate în conformitate cu p.1 pot fi modificate, ridicate sau suspendate.

3. La cererea instituţiei de justiţie competente să administreze cauzele succesorale, măsurile luate în conformitate cu p. 1 pot fi modificate, ridicate sau suspendate.

Articolul 46

Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante a decedat în timpul şederii de scurtă durată pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, bunurile care le-a avut asupra sa se transmit, însoţite de un inventar, reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean era acesta. Bunurile indicate pot fi scoase din statul pe teritoriul căruia a decedat cetăţeanul doar în conformitate cu legislaţia acestui stat.

Articolul 47 Deschiderea testamentului

Deschiderea şi citirea publică a testamentului se efectuează de instituţia de justiţie a Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află testamentul. Dacă competenţa procedurală privind cauza succesorală revine instituţiei de justiţie a celeilalte Părţi Contractante, acesteia i se transmite copia autentificată a testamentului şi procesul-verbal de deschidere şi citire publică a lui.

Articolul 48 Transmiterea averii succesorale

Dacă după încheierea procedurii succesorale pe teritoriul unei Părţi Contractante averea succesorală mobilă sau suma bănească, obţinută de la realizarea averii succesorale mobile sau imobile, urmează a fi transmisă moştenitorilor, domiciliul sau reşedinţa cărora se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, şi nu le poate fi transmisă nemijlocit sau reprezentanţilor săi legali, atunci averea succesorală sau suma bănească obţinută de la realizare este transmisă reprezentanţei diplomatice sau instituţiei consulare a acestei Părţi Contractante, în cazul în care:

a) biroul notarial de stat a chemat, dacă aşa este prevăzut de legislaţia statului unde se află averea succesorală, creditorii defunctului pentru înaintarea pretenţiilor pînă la expirarea termenului de trei luni;

b) toate taxele succesorale şi pretenţiile înaintate au fost asigurate sau achitate;

c) instituţiile corespunzătoare au încuviinţat, în caz de necesitate, scoaterea din ţară a bunurilor care fac parte din averea succesorală sau transferul sumelor băneşti obţinute din realizare.

CAPITOLUL V

CHELTUIELILE LEGATE DE EXAMINAREA CAUZEI

Articolul 49 Eliberarea de la achitarea cheltuielilor judiciare

Cetăţenii unei Părţi Contractante, prezenţi în faţa instanţelor judecătoreşti ale altei Părţi Contractante şi care au domiciliu sau reşedinţa pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, nu pot fi obligaţi să asigure achitarea cheltuielilor judecătoreşti exclusiv în temeiul faptul că sînt cetăţeni străini sau nu au pe teritoriul altei Părţi Contractante domiciliul sau reşedinţa.

Articolul 50 Eliberarea de la plata taxelor şi cheltuielilor

1. Cetăţenilor uneia dintre Părţile Contractante li se acordă pe teritoriul altei Părţi Contractante eliberarea de la plata taxelor şi cheltuielilor judiciare şi notariale, precum şi asistenţa juridică gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenilor altei Părţi Contractante.

2. Înlesnirile prevăzute la p. 1 se răsfrîng asupra întregii proceduri judiciare efectuate într-o anumită cauză, inclusiv executarea hotărîrilor.

Articolul 51

1. Înlesnirile prevăzute la articolul 50 se acordă în baza documentului privind starea personală, familială şi patrimonială a persoanei care iniţiază demersul. Acest document se eliberează instituţiei competente a Părţii Contractante pe teritoriul căreia are domiciliul sau reşedinţa persoana care iniţiază demersul.

2. Dacă persoana care iniţiază demersul nu are pe teritoriul Părţilor Contractante domiciliul sau reşedinţa, este suficient documentul eliberat de reprezentanţa diplomatică sau instituţia consulară Părţii Contractante al cărei cetăţean este.

3. Instituţia care adoptă decizia asupra demersului de acordare a înlesnirilor poate solicita datele suplimentare sau explicaţiile necesare de la instituţia emitentă a documentului.

Articolul 52

1. Cetăţean al unei Părţi Contractante doritor să iniţieze pe teritoriul altei Părţi Contractante un demers de acordarea înlesnirilor conform articolului 50, poate transmite acest demers prin intermediul instituţiei competente a statului său. Această instituţie transmite demersul, însoţit de documente eliberate conform articolului 51, şi împreună cu alte documente depuse de persoana care a iniţiat demersul instituţiei competente ale altei Părţi Contractante conform modalităţii prevăzute în articolul 3.

2. Concomitent cu demersul de acordare a înlesnirilor conform articolului 50 poate fi transmisă şi cererea de intentare a cauzei, precum şi demersul de desemnare a reprezentantului sau alte demersuri eventuale.

TITLUL III

RECUNOAŞTEREA ŞI EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR

Articolul 53 Recunoaşterea hotărîrilor în cauze nepatrimoniale

1. Hotărîrile în vigoare adoptate în cauze nepartimoniale de către instituţiile de justiţie al unei Părţi Contractante se recunosc pe teritoriul altei Părţi Contractante fără o procedură suplimentară cu condiţia că instituţiile de justiţie ale acestei Părţi Contractante nu au adoptat anterior în această cauză o hotărîre, care a intrat în vigoare, sau dacă cauza conform dispoziţiilor prezentului Tratat - iar în cazurile neprevăzute de prezentul Tratat, conform legislaţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să fie recunoscută hotărîrea - este de competenţa exclusivă a instituţiilor acestei Părţi Contractante.

2. Prevederile punctului 1 se referă corespunzător la hotărîrile privind tutela şi curatela, precum şi la hotărîrile privind desfacerea căsătoriei, emise de către instituţiile competente conform legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia a fost emisă hotărîrea.

Articolul 54 Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor în cauze patrimoniale

1. Părţile Contractante, în condiţiile stabilite de prezentul Tratat, recunosc şi execută următoarele hotărîri adoptate pe teritoriul altei părţi Contractante:

a) hotărîrile instituţiilor de justiţie în cauzele civile, familiale şi de muncă cu caracter patrimonial, inclusiv tranzacţiile admise de instanţa judecătorească în asemenea cauze (în continuare „hotărîrile");

b) hotărîrile instanţelor judecătoreşti în cauze penale privind repararea prejudiciului.

2. Hotărîrile indicate în subpunctul a) se recunosc şi se execută dacă au fost adoptate în privinţa raporturilor izvorîte după 9 mai 1958, adică după intrarea în vigoare a Tratatului între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Cehoslovacă privind acordarea asistenţei juridice în materie civilă, familială şi penală din 31 august 1957. Hotărîrile indicate în subpunctul b) se recunosc şi se execută dacă au fost adoptate după intrarea în vigoare a Tratatului menţionat.

Articolul 55

1. Demersul de încuviinţare a executării silite se înaintează instanţei care a adoptat decizia în cauză în prima instanţă. Această instanţă transmite demersul, prin modalitatea prevăzută în articolul 3, instanţei competente să adopte decizia în privinţa demersului. Dacă persoana care solicită încuviinţarea executării silite a hotărîrii are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul statului în care hotărîrea urmează a fi executată, demersul poate fi înaintat şi nemijlocit instanţei judecătoreşti competente a acestei Părţi Contractante.

2. Rechizitele demersului de încuviinţare a executării silite a hotărîrii se determină de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează a fi efectuată executarea silită.

3. La demers se anexează:

a) hotărîrea sau copia ei autentificată, precum şi documentul oficial privind intrarea în vigoare a hotărîrii şi dobîndirea caracterului executoriu, fie că devine executorie pînă la intrarea în vigoare dacă aceasta nu rezultă din textul însuşi a hotărîrii;

b) actul din care rezultă că reclamatul care nu a participat la proces a fost citat în forma cuvenită şi la timp, iar în cazul incapacităţii procesuale a fost reprezentată în modul corespunzător.

4. Demersul de încuviinţare a executării silite a hotărîrii şi documentele anexate se însoţesc cu traducerea autentificată în limba Părţii Contractante solicitate şi se înaintează într-un număr de exemplare necesar astfel ca un exemplar să rămînă în instituţia de justiţie care va adopta decizia în privinţa executării şi fiecare parte să primească cîte unul.

Modul de recunoaştere şi executare a hotărîrilor

Articolul 56

1. Demersurile privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite în cauze prevăzute de articolul 54 se examinează de către instanţele judecătoreşti ale Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să aibă loc executarea.

2. Instanţa de judecată care examinează demersul de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a hotărîrii se limitează la stabilirea faptului că condiţiile prevăzute de prezentul Tratat sînt respectate. în cazul în care condiţiile sunt respectate instanţa de judecată adoptă hotărîrea de încuviinţare a executării şi dispune executarea silită.

Articolul 57

Dacă la eliberarea autorizaţiei pentru executarea silită instanţa judecătorească va avea careva dubii, ea poate să citeze persoana care a formulat demersul, să-i ceară explicaţii sau să o oblige să înlăture carenţele demersului. Instanţa de asemenea poate să audieze debitorul asupra esenţei demersului şi să solicite explicaţii de la instanţa care a adoptat hotărîrea.

Articolul 58

1. Modul de executare silită se reglementează de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu trebuie să aibă loc executarea.

2. Debitorul poate face obiecţii în faţa instanţei care a adoptat hotărîrea de încuviinţare a executării, atît împotriva admisibilităţii, cît şi împotriva pretenţiilor satisfăcute prin hotărîrea judecătorească, doar în cazul în care aceasta se permite de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia este adoptată hotărîrea.

Articolul 59 Cheltuieli legate de executare

În privinţa cheltuielilor de judecată legate de executare silită se aplică legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea hotărîrii.

Articolul 60 Refuzul în recunoaşterea şi executarea hotărîrilor

Recunoaşterea hotărîrilor prevăzute în articolul 54 şi încuviinţarea executării silite poate fi refuzată:

a) dacă hotărîrea, potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia a fost adoptată, nu a intrat în vigoare sau nu este susceptibilă de executare, cu excepţia cazurilor cînd hotărîrea devine executorie pînă la intrarea în vigoare;

b) dacă potrivit legislaţiei cel puţin uneia dintre Părţile Contractante a expirat termenul de prescripţie pentru înaintarea spre executarea silită;

c) dacă persoana care a intentat demersul, sau debitorul nu a participat la proces, ca urmare a faptului că lui sau reprezentantului lui nu i-a fost înmînată la timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată, sau ca urmare a acelui fapt că citaţia a avut loc doar prin anunţ public sau printr-o modalitate care derivă de la prevederile prezentului Tratat;

d) dacă pe marginea aceluiaşi litigiu juridic între aceleaşi părţi, pe teritoriul Părţii Contractante unde urmează a fi recunoscută şi executată hotărîrea, a fost deja adoptată o hotărîre intrată în vigoare sau dacă de instituţia acestei Părţi Contractante a fost anterior pornită procedura în această cauză;

e) dacă conform dispoziţiilor prezentului Tratat, iar în cazurile neprevăzute de prezentul Tratat, potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască şi sa se execute hotărîrea, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor proprii.

Articolul 61 Transmiterea bunurilor şi transferul sumelor de bani

Prevederile prezentului Tratat privind executarea hotărîrilor nu aduc atingere legislaţiei Părţii Contractante referitoare la transferul sumelor de bani şi transportarea obiectelor dobîndite ca rezultat al executării.

Executarea hotărîrilor de perceperea cheltuielilor
de judecată

Articolul 62

1. Dacă partea în temeiul hotărîrii definitive emise pe teritoriul unei Părţi Contractante este obligată să restituie cheltuielile de judecată, instanţa de judecată competentă a celeilalte Părţi Contractante la cerere încuviinţează executarea gratuită a hotărîrii de percepere a acestor cheltuieli.

2. Ca cheltuieli de judecată se consideră a fi inclusiv şi cheltuieli de traducere şi legalizare a documentelor indicate în articolul 64.

Articolul 63

În cazul recuperării cheltuielilor de judecată suportate de către stat, demersul se înaintează de către instanţa de judecată a Părţii Contractante pe teritoriul căreia au apărut cheltuielile.

Articolul 64

La demersul de încuviinţare a executării silite se anexează copia hotăririi, sau a unei părţi din ea care conţine indiciu referitor la cheltuieli, autentificate de către instanţa de judecată de prima instanţă, precum şi certificatul emis de aceeaşi instanţă care atestă faptul că hotărîrea a intrat în vigoare şi este susceptibilă de executare.

Articolul 65

1. Demersul de executare a hotărîrii privind cheltuielile de judecată care urmează a fi examinat pe teritoriul altei Părţi Contractante se depune la instanţa care a emis hotărîrea privind cheltuielile de judecată, sau la instanţa care a adoptat hotărîrea în cauză în prima instanţă.

2. Instanţa de judecată menţionată la punctul 1 transmite demersul instanţei competente celeilalte Părţi Contractante utilizînd modalitatea indicată la articolul 3.

Articolul 66

Instanţa de judecată care încuviinţează în temeiul demersului executarea silită a hotărîrii privind perceperea cheltuielilor de judecată se limitează doar la verificarea faptului dacă hotărîrea a intrat în vigoare şi dacă este susceptibilă de executare. Hotărîrea privind încuviinţarea executării silite sau privind refuzul în executare se emite fără audierea părţilor; ea poate fi atacată în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia se examinează demersul.

TITLUL IV

ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE CAPITOLUL I EXTRĂDAREA

Articolul 67 Obligaţia de a extrăda

1. Părţile Contractante se obligă, în condiţii stabilite de prezentul Tratat, la cerere să-şi extrădeze reciproc persoanele care se află pe teritoriul lor, în vederea tragerii la răspundere penală sau în vederea executării pedepsei.

2. Extrădarea în vederea atragerii la răspundere penală are loc pentru acele acţiuni care, în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante, sînt sancţionate şi pentru comiterea cărora se prevede pedeapsa de privaţiune de libertate nu mai mică decît un an sau cu o pedeapsă mai aspră.

3. Extrădarea în vederea executării pedepsei are loc pentru acele acţiuni care, în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante, sînt sancţionate şi pentru comiterea cărora persoana extrădarea căreia se solicită a fost condamnată la privaţiune de libertate nu mai mică decît şase luni sau la o pedeapsă mai aspră.

Articolul 68 Refuzul de a extrăda

1. Extrădarea nu are loc, dacă:

a) persoana extrădarea căreia se solicită este cetăţean al Părţii Contractante solicitate;

b) la momentul primirii cererii de extrădare, în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, urmărirea penală nu poate fi pornită sau sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de prescripţie sau pentru alt temei legal;

c) în privinţa persoanei extrădarea căreia se solicită, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pentru aceeaşi infracţiune a fost pronunţată sentinţa sau hotărîrea privind încetarea procedurii în cauză intrată în vigoare;

d) infracţiunea în conformitate cu legislaţia cel puţin a unei Părţi Contractante se urmăreşte la plîngerea victimei.

2. Extrădarea poate fi refuzată dacă infracţiunea în privinţa căreia se solicită extrădarea a fost comisă pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.

3. În caz de refuz de a extrăda Partea Contractantă solicitantă trebuie să fie informată despre temeiurile de refuz.

Articolul 69 Cererea de extrădare

1. Cererea de extrădare trebuie să conţină următoarele rechizite:

a) denumirea instituţiei solicitante;

b) textul legii Părţii Contractante solicitante în baza căreia fapta se consideră ca infracţiune;

c) după posibilitate descrierea exteriorului persoanei, extrădarea căreia se solicită, fotografia ei, date de identitate, inclusiv cetăţenia, despre domiciliul sau reşedinţa;

d) mărimea prejudiciului cauzat de infracţiune.

2. La cererea de extrădare în vederea urmăririi penale trebuie să fie anexată copia certificată a hotărîrii de arestare cu indicarea circumstanţelor reale ale cauzei.

3. La cererea de extrădare în vederea executării sentinţei trebuie să fie anexată copia certificată a sentinţei cu menţiunea intrării lui în vigoare, şi textul legii penale, în baza căreia persoana a fost condamnată. Dacă persoana şi-a executat parţial pedeapsa, se comunică şi datele în acest sens.

4. Cererea şi documentele anexate se întocmesc în conformitate cu prevederile articolului 16.

Articolul 70 Informaţii suplimentare

1. Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantă solicitată poate cere informaţii suplimentare, pentru prezentarea cărora stabileşte un termen pînă la o lună. Acest termen dacă există motive întemeiate va putea fi prelungit la cererea Părţii Contractante solicitante.

2. Dacă Partea Contractantă solicitantă nu va prezenta informaţiile suplimentare în termenul stabilit, Partea Contractantă solicitată trebuie să pună în libertate persoana arestată.

Articolul 71 Arestarea în vederea extrădării

La primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare se cere, cu excepţia cazurilor în care extrădarea nu poate să aibă loc.

Articolul 72 Arestarea pînă la primirea cererii de extrădare

1. Persoana, extrădarea căreia se solicită, la cerere poate fi arestată şi pînă la primirea cererii de extrădare. Asemenea cerere urmează să conţină referinţa la ordonanţa cu privire la arestarea sau sentinţa ce a intrat în vigoare, şi menţiunea că cererea de extrădare va fi înaintată suplimentar. Cererea de arestare pînă la primirea cererii de extrădare poate fi transmisă prin poştă, telegraf sau telefax.

2. Persoana, extrădarea căreia se solicită, poate fi arestată şi în lipsa cererii menţionate la punctul 1, dacă există bănuieli întemeiate că ea a comis pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune ce implică extrădarea.

3. Despre arestarea pînă la primirea cererii de extrădare este necesar de a fi înştiinţată imediat cealaltă Parte Contractantă.

Articolul 73 Eliberarea de sub arest

1. Persoana arestată conform punctului 1 al articolului 72 poate fi eliberată dacă pe parcursul unei luni de la data expedierii notificării de arestare nu va parveni cererea de extrădare.

2. Persoana arestată conform punctului 2 al articolului 72 trebuie să fie eliberată, dacă pe parcursul unei luni de la data expedierii notificării de arestare nu va parveni cererea de extrădare.

Articolul 74 Amînarea extrădării

Dacă persoana a cărei extrădare se cere este trasă la răspundere penală sau condamnată pentru o altă infracţiune pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la terminarea urmăririi penale, ispăşirii pedepsei sau liberare de pedeapsă.

Articolul 75 Extrădarea pe un termen

1. Dacă amînarea extrădării, prevăzută de articolul 74, poate să atragă după sine expirarea termenului de prescripţie a urmăririi penale sau creează prejudiciu considerabil efectuării cercetării infracţiunii, persoana extrădarea căreia este necesară la o cerere întemeiată poate fi extrădată pe un termen.

2. Persoana extrădată pe un termen trebuie să fie înapoiată după efectuarea acelei acţiuni în cauza penală pentru care a fost extrădată, dar nu mai tîrziu decît trei luni începînd de la data predării. în cazuri justificate termenul poate fi prelungit.

Articolul 76 Colizia cererilor de extrădare

Dacă cererile de extrădare au parvenit de la mai multe state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte care dintre aceste cereri urmează a fi satisfăcută.

Articolul 77 Limitele urmăririi a persoanei extrădate

1. Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală sau supusă pedepsei pentru o altă infracţiune comisă anterior extrădării, pentru care ea nu a fost extrădată.

2. Persoana nu poate fi de asemenea extrădată unui stat terţ fără acordul Părţii Contractante solicitate.

3. Acordul Părţii Contractante solicitate nu este necesar, dacă persoana extrădată pînă la scurgerea unei luni după sfîrşitul urmăririi penale, iar în cazul condamnării - pînă la scurgerea unei luni după executarea pedepsei sau liberarea de pedeapsă nu va părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante sau dacă se reîntoarce acolo de bună voie. În acest termen nu se include perioada în care persoana extrădată nu a putut din motive ce nu depind de voinţa sa să părăsească teritoriul Părţii Contractante solicitante.

Articolul 78 Efectuarea predării

Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante solicitante locul şi data predării. Dacă Partea Contractantă solicitantă nu preia persoana care este supusă extrădării timp de 15 zile de la data stabilită pentru predare, această persoană trebuie să fie eliberată de sub arest.

Articolul 79 Extrădarea repetată

Dacă persoana extrădată se va sustrage de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei şi se va întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, la o nouă cerere ea va fi extrădată fără prezentarea documentelor menţionate în articolele 69 şi 70.

Articolul 80 Informaţii asupra rezultatelor urmăririi penale

Părţile Contractante se informează reciproc asupra rezultatelor urmăririi penale împotriva persoanei care le-a fost extrădată. La cerere, se trimite şi copia sentinţei definitive.

Articolul 81 Tranzitarea

1. Fiecare Parte Contractantă la cererea celeilalte Părţi Contractante permite tranzitarea pe teritoriul său a persoanelor extrădate de un stat terţ celeilalte Părţi Contractante.

2. Cererea de permisiune a unei astfel de tranzitări se înaintează şi se examinează în acelaşi mod ca şi cererea de extrădare.

3. Părţile Contractante nu sînt obligate să permită tranzitarea persoanelor, extrădarea cărora nu poate avea loc potrivit prevederilor prezentului Tratat.

4. Partea Contractantă solicitată permite tranzitarea prin modalitatea pe care o consideră ca fiind cea oportună.

Articolul 82 Cheltuieli de extrădare şi tranzitare

Cheltuieli ocazionate de extrădare sînt suportate de Partea Contractantă pe teritoriul căreia au survenit, pe cînd cheltuielile legate de tranzitare - de către Partea Contractantă care s-a adresat cu cererea pentru asemenea tranzitare.

CAPITOLUL II

EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE

Articolul 83 Obligaţia de efectuare a urmăririi penale

1. Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea celeilalte Părţi Contractante, să efectueze, în conformitate cu legislaţia sa, urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, suspectaţi de comiterea pe teritoriul Părţii Contractante solicitante a infracţiunii, iar potrivit legislaţiei RSSC - a infracţiunii sau a abaterii grave.

2. Obligativitatea efectuării în conformitate cu legislaţia sa a urmăririi penale se răsfrînge şi asupra unor astfel de încălcări care potrivit legislaţiei Părţii Contractante solicitante sînt considerate ca fiind infracţiuni (potrivit legislaţiei RSSC - infracţiuni sau abateri grave), iar conform legislaţiei Părţii Contractante solicitate - doar ca contravenţii administrative.

3. Dacă infracţiunea pentru comiterea căreia a fost pornită urmărirea penală, implică revendicări civile din partea persoanelor care au suferit prejudiciul material în urma comiterii infracţiunii, aceste revendicări dacă există cererea de recuperare a prejudiciului cauzat se examinează în acest dosar.

Articolul 84 Cererea de efectuare a urmăririi penale

1. Cererea de efectuare a urmăririi penale trebuie să cuprindă:

a) denumirea instituţiei solicitante;

b) descrierea faptei în legătură cu care este formulată cererea de pornire a urmăririi penale;

c) indicarea cît mai exactă a timpului şi locului comiterii infracţiunii;

d) textul legii Părţii Contractante solicitante în baza căreia fapta este considerată ca infracţiune sau abatere gravă, precum şi textul altor prevederi legale care au importanţa deosebită pentru administrarea cauzei;

e) numele şi prenumele persoanei suspectate, datele privind cetăţenia acesteia, precum şi alte date de identitate a acesteia;

f) cererea persoanei vătămate în cauza penală intentată în baza declaraţiei lui, şi cererea acestuia vizînd repararea prejudiciului cauzat;

g) mărimea prejudiciului material cauzat de infracţiune.
La cerere se anexează materialele urmării penale care se află la dispoziţia Părţii Contractante solicitante, precum şi probele.

2. Cererea şi documentele anexate se întocmesc în conformitate cu prevederile articolului 16.

3. Dacă persoana acuzată la momentul înaintării cererii de pornire a urmăririi penale se află în stare de arest pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, ea va fi adusă pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.

Articolul 85 Informaţii asupra rezultatelor urmăririi penale

Partea Contractantă solicitată este obligată să informeze Partea Contractantă solicitantă despre hotărîrea definitivă. La cererea Părţii Contractante solicitante trebuie să se transmită copia hotărîrii definitive.

Articolul 86 Consecinţele adoptării hotărîrii

Dacă Părţii Contractante i-a fost, în conformitate cu articolul 83, adresată cererea de efectuare a urmăririi penale, după intrarea în vigoare a sentinţei sau luarea de către instituţiile Părţii Contractante solicitate a unei alte decizii definitive, dosarul penal nu poate fi intentat de către instituţiile Părţii Contractante solicitante, iar dosarul intentat urmează a fi clasat.

CAPITOLUL III

PREVEDERI SPECIALE PRIVIND ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZE PENALE

Articolul 87 Aducerea persoanelor aflate în stare de arest

1. Dacă apare necesitatea audierii în calitate de martori a persoanelor care se află sub arest sau ispăşesc pedeapsa privativă de libertate pe teritoriul altei Părţi Contractante, instituţiile menţionate la punctul 1 al articolului 3 pot dispune aducerea lor pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane să se afle sub arest şi să fie returnate în cel mai scurt timp după audiere.

2. Dacă va apărea necesitatea audierii în calitate de martori a persoanelor care au se află sub arest sau ispăşesc pedeapsa privativă de libertate pe teritoriul statului terţ, instituţiile menţionate la punctul 1 al articolului 3 ale Părţii Contractante solicitate autorizează tranzitarea acestor persoane pe teritoriul statului său cu respectarea condiţiilor din punctele 1 şi 2 ale articolului 7.

Articolul 88 Transmiterea de obiecte

1. Părţile Contractante se obligă să-şi transmită reciproc:

a) obiecte care fost folosite pentru comiterea infracţiunii, care atrage extrădarea în conformitate cu prevederile prezentului Tratat, instrumente ce au servit la săvîrşirea infracţiunii, obiecte obţinute ca rezultat al infracţiunii sau ca o recompensă pentru ea, fie obiecte pe care infractorul le-a primit în schimbul obiectelor obţinute în acest mod;

b) obiecte care pot avea importanţă în calitate de corpuri delicte într-o cauză penală; aceste obiecte se transmit şi în cazul în care extrădarea infractorului nu poate avea loc urmare decesului acestuia, evadării sau oricăror alte circumstanţe.

2. Dacă Părţii Contractante solicitate îi sînt necesare obiectele în calitate de probe într-o cauză penală, transmiterea acestora poate fi amînată pînă la terminarea procesului penal.

3. Drepturile persoanelor terţe asupra obiectelor transmise rămîn intacte. După terminarea procesului penal aceste obiecte trebuie să fie restituite gratuit Părţii Contractante care le-a transmis.

Articolul 89 Informaţii despre sentinţe de condamnare şi din cazierul judiciar

1. Părţile Contractante anual îşi vor comunica reciproc informaţii despre sentinţele de condamnare intrate în vigoare, pronunţate de instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante în privinţa cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante, concomitent luînd măsuri pentru transmiterea amprentelor digitale existente ale persoanelor condamnate.

2. Părţile Contractante îşi vor acorda reciproc, la cerere şi gratuit, informaţii vizînd antecedentele penale ale persoanelor condamnate anterior de către instanţele de judecată a lor, dacă aceste persoane sînt trase la răspundere penală pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.

TITLUL V

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 90

Prezentul Tratat este supus ratificării.

Articolul 91

1. Prezentul Tratat va intra în vigoare la expirarea a 30 de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi va acţiona pe parcurs a 5 ani din ziua intrării lui în vigoare.

2. Dacă niciuna dintre Părţile Contractante nu va renunţa la prezentul Tratat în termen mai mic de şase luni pînă la expirarea termenului de cinci ani sus-indicat, aplicarea sa se prelungeşte pentru o perioadă nedeterminată, şi Tratatul va rămîne în vigoare pînă cînd una dintre Părţile Contractante nu-l va denunţa cu preîntîmpinarea cu un an înainte.

Articolul 92

Din data intrării în vigoare a prezentului Tratat îşi pierde valoarea Tratatul între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Cehoslovacă privind acordarea asistenţei juridice în materia civilă, de familie şi căsătorie şi cea penală din 31 august 1957.

Articolul 93

în cazuri în care Convenţia consulară între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Socialistă Cehoslovacă din 27 aprilie 1972 conţine trimiteri la Tratatul între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Socialistă Cehoslovacă privind acordarea asistenţei juridice în materia civilă, de familie şi căsătorie şi cea penală, după intrarea în vigoare a prezentului Tratat se subînţelege că trimiterile se fac la prezentul Tratat.
Întocmit la Moscova la 12 august 1982, în două exemplare, fiecare în limba rusă şi cehă, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.