Secţiunea 2.
Teste/Criterii Universale
41. În implementarea recomandărilor din secţiunea următoare se va lua în considerare validarea procedurilor analitice.
42. Substanţe medicamentoase
1) Pentru substanţele medicamentoase sunt general aplicabile următoarele teste şi criterii de acceptare.
a) Descriere: prezintă o declaraţie calitativă despre starea (ex.: solidă, lichidă), culoarea şi alte proprietăţi organoleptice ale substanţei medicamentoase. Dacă oricare dintre aceste caracteristici se schimbă în timpul stocării, această modificare necesită investigare şi luare de măsuri corespunzătoare.
b) Identificare: testarea identităţii trebuie să ofere posibilitatea optimă de a delimita analitul de compuşii înrudiţi chimic, care pot fi eventual prezenţi. Testele de identificare trebuie să fie specifice pentru substanţă medicamentoasă (ex.: spectroscopia în infraroşu). Identificarea executată numai în baza timpului de retenţie cromatografic, de exemplu, nu este considerată ca fiind una specifică. Cu toate acestea, utilizarea a două proceduri cromatografice, în cazul în care separarea se bazează pe principii diferite sau o combinaţie de teste într-o singură procedură, cum ar fi cromatografie de lichide cuplat cu detector spectrometric în ultraviolet cu diode array detection (HPLC/UV cu detector DAD), cromatografie de lichide cuplat cu spectrometru de masă (HPLC/MS) sau cromatografie de gaze cuplat cu spectrometru de masă (GC/MS) este în general acceptabilă. În cazul, în care substanţa medicamentoasă prezintă o sare, testarea identităţii trebuie să fie specifică pentru ioni individuali.
(i) Specificaţiile pentru substanţele medicamentoase optic active trebuie să includă teste de identificare specifice sau efectuarea unei dozări, bazate pe proprietăţile atomilor chirali. Se va consulta pct. 33, subpunctul4), din prezentul document pentru desfăşurarea în continuare a acestui subiect.
c) Dozare: La determinarea cantitativă a unei substanţe medicamentoase se va include o procedura specifică, care indică stabilitatea substanţei. Este posibilă utilizarea aceleiaşi proceduri (ex.: HPLC), atât pentru analiza cantitativă a substanţei medicamentoase, cât şi pentru cuantificarea impurităţilor.
(i) În cazurile, când este justificată utilizarea unei metode de dozare non-specifice, vor fi cooptate alte proceduri analitice pentru a obţine specificitatea în ansamblu. De exemplu, în cazul utilizării metodei de titrare pentru dozarea substanţei medicamentoase, metoda de titrare se va combina cu o metodă adecvată de determinare impurităţilor.
d) Impurităţi: în această categorie sunt incluse impurităţile organice şi anorganice şi solvenţii reziduali. Arborele de decizie nr. 1 (vezi anexa la Ghid) indică modul de extrapolare a limitelor semnificative ale datelor de bază obţinute în în procesul de dezvoltare. La momentul completării, este puţin probabil că vor fi suficiente date disponibile pentru a evalua coerenţa procesului. Prin urmare, acesta este considerat inadecvat pentru a stabili criteriile de acceptare, care cuprind datele pentru serie la data depunerii (vezi Secţiunea 5, Capitolul II).
43. Produs medicamentos
1) Testele şi criteriile de acceptare enumerate mai jos, sunt aplicabile tuturor produselor medicamentoase.
a) Descriere:Prezintă o descriere calitativă a formei medicamentoase (ex.: mărimea, forma şi culoarea). Dacă oricare dintre aceste caracteristici se schimba în timpul fabricării sau stocării, această modificare trebuie să fie investigată şi trebuie să fie luate măsurile corespunzătoare. Criteriile de acceptare trebuie să includă descrierea aspectului final admisibil. Dacă un produs îşi modifică culoarea în timpul stocării, se va impune estimarea cantitativă a intensităţii acesteia.
b) Identificare: Testele de identificare trebuie să stabilească identitatea substanţei medicamentoase în produsul medicamentos. Acestea trebuie să ofere posibilitatea optimă de a delimita analitul de compuşii înrudiţi chimic, care pot fi eventual prezenţi. Testele de identificare trebuie să fie specifice pentru substanţă medicamentoasă (ex.: spectroscopia în infraroşu). Identificarea executată numai în baza timpului de retenţie cromatografic, de exemplu, nu este considerată ca fiind una specifică. Cu toate acestea, utilizarea a două proceduri cromatografice, în cazul în care separarea se bazează pe principii diferite sau o combinaţie de teste într-o singură procedură, cum ar HPLC/UV cu detector DAD, HPLC/MS, sau GC/MS se consideră acceptabilă.
c) Dozare: La determinarea cantitativă a unui produs medicamentos se va include o procedura specifică, care indică stabilitatea substanţei. Este posibilă utilizarea aceleiaşi proceduri (ex.: cromatografia de lichide de performanţă înaltă), atât pentru analiza cantitativă a substanţei medicamentoase, cât şi pentru cuantificarea impurităţilor. Rezultatele testului de uniformitate a conţinutului pentru produsele medicamentoase pot fi utilizate şi pentru determinarea cantitativă, în cazul când metodele pentru determinarea uniformităţii conţinutului sunt acceptabile ca metode de dozare.
(i) În cazurile, când este justificată utilizarea unei metode de dozare non-specifice, vor fi cooptate alte proceduri analitice pentru a obţine specificitatea în ansamblu. De exemplu, în cazul utilizării metodei de titrare pentru dozarea substanţei medicamentoase, metoda de titrare se va combina cu o metodă adecvată de determinare impurităţilor. Când este demonstrată interferenţa unui excipient la dozarea non-specifică, se va utiliza o procedură de dozare specifică.
d) Impurităţi: în această categorie sunt incluse impurităţile organice şi anorganice şi solvenţii reziduali.
(i) În produsele medicamentoase trebuie să fie monitorizate impurităţile organice, rezultate din degradarea substanţei medicamentoase şi impurităţile care se formează în timpul procesului de fabricaţie. Limitele de acceptare trebuie să fie stabilite pentru produse individuale de degradare, care includ atât produse identificate, cât şi neidentificate de degradare, şi de asemenea suma produselor de degradare.
(ii) Impurităţile care se formează în procesul de sinteza a substanţei medicamentoase, vor fi monitorizate în timpul testării substanţei medicamentoase şi prin urmare nu necesită includerea în suma totală a impurităţilor. În cazul, când o impuritate de sinteză este, de asemenea şi un produs de degradare, conţinutul acesteia trebuie să fie monitorizat şi inclus în suma totală a produselor de degradare. Dacă a fost demonstrat prin metodele corespunzătoare de analiză, că substanţa medicamentoasă ce se conţine în produsul medicamentos nu degradează în condiţiile de depozitare propuse, testele de determinare a produselor de degradare, aplicate produsului medicamentos, pot fi reduse sau excluse din specificaţie cu aprobarea de către autorităţile de reglementare.
(iii) Arborele de decizie nr. 2 (vezi anexa la Ghid) prezintă extrapolarea unor limite semnificative privind produsele de degradare din setul de date generate în timpul dezvoltării. La momentul depunerii, este puţin probabil că vor fi suficiente date disponibile pentru a evalua coerenţa procesului. Prin urmare, acesta este considerat inadecvat pentru a stabili criteriile de acceptare, care cuprind datele pentru serie la data depunerii (vezi Secţiunea 5, Capitolul II).
Secţiunea 3.
Teste/criterii specifice
44. Adiţional la testele/criteriile universale enumerate mai sus, în specificaţii se vor aplica următoarele teste pentru substanţele medicamentoase şi/sau produse medicamentoase. Testele/criteriile individuale trebuie să fie incluse în specificaţii atunci când acestea au un impact asupra calităţii substanţei medicamentoase şi produsului medicamentos la controlul de eliberare a seriei. Se vor include şi alte teste adiţional celor enumerate mai jos la obţinerea datelor/informaţiei relevante noi.
45. Substanţe medicamentoase
1) Proprietăţile fizico-chimice: Acestea sunt proprietăţi, cum ar fi pH-ul unei soluţii apoase, punctul de topire, indicele de refracţie etc. Procedurile aplicate pentru măsurarea acestor proprietăţi sunt, de regulă, unice şi nu necesită o elaborare amplă (ex.: punct de topire, indice de refracţie etc.). Testele încadrate în această categorie sunt determinate de natura fizică a substanţei medicamentoase.
2) Dimensiunea particulelor: Pentru unele substanţe medicamentoase, destinate utilizării în fabricaţia produselor medicamentoase solide sau suspensii, dimensiunea particulelor influenţează semnificativ rata de dizolvare, biodisponibilitatea, şi/sau stabilitatea. În astfel de cazuri testarea distribuţiei dimensiunilor particulelor trebuie să fie efectuată, utilizând o procedură adecvată, cu stabilirea criteriilor de acceptare. Arborele de decizie nr. 3 (vezi anexa la Ghid) oferă date suplimentare atunci, când trebuie să fie luată în consideraţie testarea dimensiunilor particulelor.
3) Forme polimorfe: Unele substanţe medicamentoase există în diferite forme cristaline, proprietăţile fizice ale căror diferă. Polimorfismul poate include, de asemenea, produse de solvatare sau hidratare (de asemenea cunoscut sub numele de pseudopolimorfe) şi forme amorfe. Diferenţele în aceste forme ar putea afecta în unele cazuri calitatea sau performanţa produselor medicamentoase. În cazurile existenţei diferenţelor care afectează performanţa produsului medicamentos, biodisponibilitatea sau stabilitatea, trebuie de specificat adecvat tipul formei polimorfe.
a) Pentru a determina prezenţa mai multor forme polimorfe sunt utilizate diverse tehnici şi măsurări fizico-chimice. Exemple de astfel de proceduri sunt: punctul de topire (inclusiv microscopia la etapa de încălzire), spectroscopia în infraroşu la solide, difracţia X-ray la pulberi, procedurile de analiză termică (ex.: analiza termo-gravimetrică, colorimetria diferenţială prin scanare, analiza termică diferenţială), spectroscopia Raman, microscopie optică şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN) în solide. Arborii de decizie nr. 4 (1) prin 4 (3) (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii cu privire la cazurile şi modul în care, trebuie să fie monitorizate şi verificate formele polimorfe.
Notă: Aceşti arbori de decizie ar trebui să fie urmaţi succesiv. Arborii de decizie nr. 4(1) şi nr. 4(2) (vezi anexa la Ghid) vor lua în considerare, dacă este expusă polimorfismului substanţa medicamentoasă şi dacă diferitele forme polimorfe pot afecta performanţa produsului medicamentos. Arborele de decizie nr. nr. 4(3) (vezi anexa la Ghid) trebuie să se aplice numai atunci, când substanţa medicamentoasă prezintă polimorfism şi când aceste proprietăţi pot fi afectate. Prin aplicarea Arborelui de decizie nr. nr. 4(3) (vezi anexa la Ghid) se va aprecia posibila schimbare în forme polimorfe ale produsului medicamentos şi dacă o astfel de schimbare are vreun efect asupra performanţei produsului.
De regulă, este foarte dificil din punct de vedere tehnic, de a măsura schimbările polimorfe în produsele medicamentoase. În acest scop poate fi utilizat un test alternativ (ex.: testul de dizolvare) (a se vedea arborele de decizie nr. 4(3), vezi anexa la Ghid), pentru a monitoriza performanţa produsului, iar determinarea conţinutului de forme polimorfe va fi utilizată numai ca test şi criteriu de acceptare de ultimă instanţă.
4) Teste pentru substanţă medicamentoasă chirală: Când într-o substanţă medicamentoasă predomină un enantiomer, iar conţinutul enantiomerului opus este mai mic de limitele de detecţie şi de cuantificate, atunci din cauza dificultăţilor practice în determinarea cantitativă la asemenea concentraţii mici, conţinutul acestuia nu se determină. Totodată, prezenţa impurităţii în substanţă medicamentoasă chirală şi în produsul medicamentos rezultat, impune o abordare în conformitate cu principiile stabilite de prezentul document. Arborele de decizie nr. 5 (vezi anexa la Ghid) indică modul de aplicare a testelor de identificare a substanţelor chirale, testelor de puritate şi determinare cantitativă. De asemenea se indică, dacă acestea se vor aplica în testarea substanţelor medicamentoase şi a produselor medicamentoase rezultate, aplicând următoarele concepte:
a) Substanţa medicamentoasă:
(i) Impurităţi. Pentru substanţele medicamentoase chirale, care sunt elaborate ca un singur enantiomer, controlul celuilalt enantiomer trebuie luat în considerare în acelaşi mod ca şi pentru alte impurităţi. Însă unele impedimente tehnice pot împedica aplicarea limitelor de detecţie sau de cuantificare a acestuia. În asemenea cazuri, asigurarea controlului se va realiza prin testarea materiei prime sau controlul „în proces”, cu prezentarea justificării adecvate.
(ii) Dozare. Metoda de dozare, inclusă în specificaţie, trebuie fie o metodă de determinare cantitativă enantioselectivă. Pentru atingerea acestui scop, se consideră relevantă utilizarea unei metode specifice de determinare cantitativă a substanţei chirale sau combinarea unei metode de determinare cantitativă nespecifice cu metode corespunzătoare de determinare a impurităţilor-enantiomeri.
(iii) Identitate. Pentru o substanţă medicamentoasă elaborată ca un singur enantiomer, testul de identitate trebuie să asigure posibilitatea diferenţierii ambilor enantiomeri sau a amestecului racemic al acestora. Pentru substanţa medicamentosă care prezintă un amestec racemic, există două abordări pentru cazurile când este indicată identificarea sterioizomerilor ca test efectuat la eliberarea seriei/verificarea calităţii: (1) când există o probabilitate semnificativă ca enantiomerul să fie înlocuit cu un amestec racemic, sau (2) cînd există date, că cristalizarea selectivă poate duce la obţinerea neintenţionată a unui amestec non-racemic.
b) Produs medicamentos:
(i) Produse de degradare. Este considerat necesar controlul celuilalt enantiomer într-un produs medicamentos, cu excepţia cazului, în care a fost demonstrat, că în timpul fabricaţiei formei medicamentoase şi la depozitare racemizarea este nesemnificativă.
(ii) Dozare: În cazul când a fost demonstrat, că în timpul fabricaţiei sau la stocare racemizarea este nesemnificativă, este suficientă determinarea cantitativă a compusului chiral prin aplicarea unei metode nespecifice de analiză. În caz contrar, este necesară utilizarea unei metode specifice de determinare cantitativă a compusului chiral, sau ca alternativă poate fi utilizată o metodă non-specifică de determinare cantitativă, combinată cu o metodă validată de determinare a celuilalt enantiomer.
(iii) Identitate: În specificaţia de eliberare a produsului medicamentos nu este necesară includerea unui test de identitate stereospecifică. Când racemizarea în timpul fabricaţiei medicamentului şi în cazul stocării este nesemnificativă, testarea identităţii stereospecifice este indicat să fie inclusă în specificaţia substanţei medicamentoase. Când a fost demonstrat, că în forma medicamentoasă are loc procesul de racemizare, atunci pentru identificare se va utiliza metoda specifică de determinare cantitativă a compusului chiral sau testul de puritate enantiomerică.
5) Conţinut de apă: Acest test este important în cazurile, când este stabilit, că substanţa medicamentoasă e higroscopică sau degradabilă la umiditate, sau prezintă un hidrat stechiometric. Criteriile de acceptare se justifică cu date privind efectele de hidratare sau de absorbţie a umidităţii. În unele cazuri este adecvată utilizarea testului „Pierdere prin uscare”, dar este preferenţială aplicarea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer).
6) Impurităţi anorganice: Necesitatea includerii testelor şi criteriilor de acceptare pentru impurităţi anorganice (ex.: catalizatori), trebuie să fie studiată în timpul dezvoltării substanţei medicamentoase şi să fie bazată pe cunoaşterea procesului de fabricaţie. Procedurile şi criteriile de acceptare pentru testele Cenuşa de sulfaţi/Cenuşa totală trebuie să corespundă prevederilor farmacopeice; alte impurităţi anorganice pot fi determinate prin alte proceduri adecvate (ex.: spectroscopia de absorbţie atomică).
7) Limite pentru contaminarea microbiană: Specificaţia trebuie să conţină prevederi pentru testarea numărului total de germeni aerobi, numărului total combinat de levuri şi fungi în conformitate cu prevederile farmacopeice (Ph.Eur. ediţia curentă). Selectarea metodei de analiză microbiologică şi a criteriilor de acceptare se va efectua în funcţie de natura substanţei medicamentoase, metoda fabricaţie, precum şi de destinaţia aceteia. De exemplu, testarea sterilităţii poate fi adecvată pentru substanţele medicamentoase fabricate ca produse sterile, iar testarea endotoxinelor bacteriene poate fi adecvată pentru substanţele medicamentoase utilizate la fabricarea produselor medicamentoase injectabile. Arborele de decizie nr. 6 (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii suplimentare cu privire la aplicarea limitelor pentru contaminarea microbiană.
46. Produse medicamentoase
1) Specificaţiile pentru produsele medicamentoase trebuie să includă teste adiţionale şi criterii de acceptare. Un exemplu reprezentativ pentru formele medicamentoase cu tipurile de teste şi criterii de acceptare, adecvate pentru includerea în specificaţie, este prezentat mai jos. Formele medicamentoase specifice abordate includ produse medicamentoase solide orale, lichide orale şi cele pentru administrare parenterală (volum mic şi mare). Aplicarea conceptelor expuse în acest document este aplicabilă şi pentru alte forme farmaceutice.
2) Teste aplicabile pentru comprimate (filmate şi fără film) şi capsule tari gelatinoase. Unul sau mai multe dintre testele menţionate vor fi, de asemenea, aplicabile pentru capsule moi şi granule.
a) Dizolvare: Specificaţia pentru forme medicamentoase solide orale va include un test pentru determinarea elibetrării substanţei active din produsul medicamentos. Pentru formele cu eliberare imediată se efectuează testarea cedării substanţei active într-un singur punct. Pentru formele medicamentoase cu eliberare modificată, trebuie să fie stabilite condiţii adecvate de testare şi proceduri de prelevare a probelor.De exemplu, pentru formele medicamentoase cu eliberare prelungită se vor stabili mai multe puncte de prelevare la anumite intervale de timp, iar pentru formele de dozare cu eliberare întârziata, testarea se va efectua în două etape (cu utiizarea diferitor medii de dizolvare în mod succesiv sau în paralel, după caz). În aceste cazuri, la etapa de proiectare a testului şi la stabilirea criteriilor de acceptare, este importantă evaluarea populaţiei de indivizi, care va administra medicamentul (ex.: se va ţine cont de incidenţa aclorhidriei la vârstnici). În unele cazuri (vezi pct. 34, litera b) Dezagregare) testarea dizolvării poate fi înlocuită prin teste de dezagregare (Arborele de decizie nr. 7 (1), vezi anexa la Ghid).
(i) În cazul produselor medicamentoase cu eliberare imediată, pentru care s-a demonstrat, că rata de dizolvare influenţează semnificativ biodisponibilitatea, este necesară elaborarea condiţiilor de testare, care vor permite depistarea loturilor cu biodisponibilitate inacceptabilă. Dacă modificările în formula de fabricaţie sau parametrii procesului de fabricaţie vor afecta în mod semnificativ dizolvarea, iar astfel de modificări nu pot fi verificate prin alte teste incluse în specificaţie, atunci se va impune elaborarea unor condiţii de testare a dizolvării, care vor evidenţia aceste modificări (Arborele de decizie nr. 7 (2), vezi anexa la Ghid).
(ii) În cazul, când dizolvarea afectează în mod semnificativ biodisponibilitatea, trebuie să fie stabilite criterii de acceptare la testarea dizolvării, care ar permite respingerea seriilor cu o biodisponibilitate inacceptabilă. Dar condiţiile de testare şi criteriile de acceptare stabilite trebuie să permită aprobarea seriilor acceptabile din punct de vedere clinic (Arborele de decizie nr. 7 (2), vezi anexa la Ghid).
(iii) La stabilirea criteriilor de acceptare pentru produsele medicamentoase cu eliberare prelungita, poate fi utilizată corelaţia in vitro/in vivo pentru cazurile, când sunt disponibile date de biodisponibilitate umană pentru diverse formulări cu rate de eliberare diferite. Când astfel de date nu sunt disponibile, şi nu poate fi demonstrată independenţa dizolvării de condiţiile de testare in vitro, atunci criteriile de acceptare se vor stabili în baza datelor disponibile de testare a seriilor. Limitele de admisibilitate a ratei medii de eliberare pentru timpul stabilit nu trebuie să depăşească ±10 % din conţinutul de medicament declarat pe etichetă (adică devierea va constitui sumar 20%; astfel limita 50±10 % va constitui un interval de acceptare de la 40% până la 60%), cu exceptia cazurilor, când în baza stiudiilor de bioechivelenţă au fost stabilite intervale mai largi ale criteriilor de acceptare (Arborele de decizie nr. 7 (3), vezi anexa la Ghid).
b) Dezagregare: Pentru produsele medicamentoase cu o rată de dizolvare rapidă (dizolvare >80% în 15 minute la pH 1.2, 4.0 şi 6.8), care conţin substanţe foarte uşor solubile în intervalul fiziologic de pH (raportul doză/volum de solubilizare <250 ml în interval de pH 1.2 - 6.8), indicele Dizolvare poate fi substituit cu indicele Dezagregare. Testarea dezagregării este mai adecvată în cazul, când a fost stabilită o relaţie a acesteia în raport cu dizolvarea sau când dezagregarea este mai relevantă decât dizolvarea. În astfel de cazuri testarea dizolvării poate fi omisă. Substituirea Dizolvării cu testul de Dezagregare necesită prezentarea datelor de dezvoltare pentru demonstrarea robusteţii formulării şi procesului de fabricaţie (Arborele de decizie nr. 7 (1), vezi anexa la Ghid).
c) Teste de duritate/friabilitate: În mod general testarea durităţii şi/sau friabilităţii sunt efectuate la etapa controlului „în proces” (vezi Secţiunea 3, Capitolul II). Aceşti indici nu se vor include în mod obligatoriu în specificaţie. În cazul, când duritatea şi friabilitatea au un impact critic asupra calităţii produselor medicamentoase (ex.: comprimate masticabile), în specificaţie se vor include aceste teste cu stabilirea criteriilor de acceptare corespunzătoare.
d) Uniformitate unităţi dozate: Testul se va efectua conform prevederilor farmacopeice. Acest termen include atât variaţia masei cât şi uniformitatea conţinutului substanţei active în forma medicamentoasă. Specificaţia trebuie să includă unul din aceste teste, dar nu ambele concomitent. Aceste teste pot fi efectuate la controlul „în proces”, iar criteriile de acceptare se vor include obligator în specificaţie. Dacă pentru produsele medicamentoase testate devierile masei vor depăşi limitele admisibile, care ar permite testarea uniformităţii conţinutului prin metoda de variaţie a masei, aplicantul trebuie să verifice în timpul dezvoltării medicamentului dacă omogenitatea produsului este adecvată.
e) Conţinut de apă: Determinarea conţinutul de apă va fi inclusă în specificaţie, după caz. Criteriile de acceptare se justifică cu date privind efectele de hidratare sau de absorbţie a umidităţii de către produsul medicamentos. În unele cazuri este adecvată utilizarea testului Pierdere prin uscare, dar este preferenţială aplicarea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer).
f) Limite pentru contaminarea microbiană: Testarea contaminării microbiene este tratată ca un atribut al bunei practici de fabricaţie, precum şi al asigurării calităţii. În general, este recomandabilă efectuarea acestui test pentru produsul medicamentos, cu excepţia cazurilor, când componentele sale sunt testate înainte de fabricaţie, iar studiile de validare a procesului de fabricaţie au demonstrat lipsa unui risc semnificativ de contaminare microbiană sau proliferare.
(i) Întrucât acest document nu se referă în mod direct la excipienţi, principiile abordate pentru contaminarea microbiană sunt aplicabile şi excipienţilor. Pentru cazurile menţionate, efectuarea testarii selective poate fi o abordare adecvată (Arborele de decizie nr. 6, vezi anexa la Ghid), Limite pentru contaminarea microbiană în substanţa medicamentoasă şi excipienţi).
(ii) Specificaţia trebuie să conţină prevederi pentru testarea numărului total de germeni aerobi, numărului total combinat de levuri şi fungi şi absenţa anumitor tipuri de bacterii specifice (ex.: Escherichia coli). Acestea se vor determina în procesul de fabricaţie, folosind proceduri farmacopeice, cu o frecvenţă de eşantionare la intervale stabilite de timp, care sunt justificate prin date şi experienţă. La selectarea tipului de teste microbiene şi criteriile de acceptare aplicate, se va lua în consideraţie natura substanţei medicamentoase, metoda de fabricaţie, precum şi modul de administrare a produsului medicamentos. În cazul justificării ştiinţifice acceptabile, este posibilă omiterea testării contaminării microbiene pentru formele solide orale. Arborele de decizie nr. 8 (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii suplimentare cu privire la aplicarea testelor de contaminare microbiană.
3) Lichide orale: Unul sau mai multe dintre testele menţionate vor fi, de asemenea, aplicabile pentru lichide orale şi pulberi destinate reconstituirii pentru lichide orale.
a) Uniformitate unităţi dozate: Testul se va efectua conform prevederilor farmacopeice. Acest termen include atât variaţia masei cât şi uniformitatea conţinutului substanţei active în forma medicamentoasă. Specificaţia trebuie să includă unul din aceste teste, dar nu ambele concomitent. Dacă pentru produsele medicamentoase testate devierile masei vor depăşi limitele admisibile, care ar permite testarea uniformităţii conţinutului prin metoda de variaţie a masei, aplicantul trebuie să verifice în timpul dezvoltării medicamentului dacă omogenitatea produsului este adecvată.
(i) Aceste teste pot fi efectuate la controlul „în proces”, iar criteriile de acceptare se vor include obligator în specificaţie. Acest concept poate fi aplicat atât pentru formele medicamentoase lichide în containere unidoze, cât şi pentru cele multidoze.
(ii) Unitate dozată este considerată doza tipică administrată de pacient. Când este supusă controlului unitatea dozată factică, administrată de pacient, aceasta poate fi măsurată direct sau calculată în funcţie de masa sau volumul total determinat al medicamentului raportat la numărul total de doze estimate. La utilizarea dispozitivelor de dozare (picurătoare sau recipiente cu picurătoare), care sunt parte integrală a ambalajului, pentru determinarea dozei trebuie utilizat acest dispozitiv. La absenţa acestuia se va utiliza un dispozitiv standard de măsurare a volumului. Selectarea echipamentului, ce urmează a fi utilizat ca dispozitiv pentru dozare, se va efectua in timpul dezvoltării.
(iii) Pentru pulberile destinate reconstituirii pentru lichide orale este indicată testarea uniformităţii masei.
b) pH: Pentru indicele de calitate pH trebuie să fie stabilite criterii de acceptare, iar intervalul propus trebuie să fie justificat.
c) Limite pentru contaminarea microbiană: Testarea contaminării microbiene este tratată ca un atribut al bunei practici de fabricaţie, precum şi al asigurării calităţii. În general, este recomandabilă efectuarea acestui test pentru produsul medicamentos, cu excepţia cazurilor, când componentele sale sunt testate înainte de fabricaţie, iar studiile de validare a procesului de fabricaţie au demonstrat lipsa unui risc semnificativ de contaminare microbiană sau proliferare. Întrucât acest document nu se referă în mod direct la excipienţi, principiile abordate pentru contaminarea microbiană sunt aplicabile şi excipienţilor. Testarea selectivă poate fi o abordare adecvată, în ambele cazuri, acolo unde este admisibilă. În cazul justificării ştiinţifice acceptabile, este posibilă omiterea testării contaminării microbiene pentru pulberile destinate reconstituirii pentru lichide orale.
(i) Specificaţia trebuie să conţină prevederi pentru testarea numărului total de germeni aerobi, numărului total combinat de levuri şi fungi şi absenţa anumitor tipuri de bacterii specifice (ex.: Escherichia coli). Acestea se vor determina în procesul de fabricaţie, folosind proceduri farmacopeice, cu o frecvenţă de eşantionare la intervale stabilite de timp, care sunt justificate prin date şi experienţă. Arborele de decizie nr. 8 (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii suplimentare cu privire la aplicarea testelor de contaminare microbiană.
d) Dozarea conservant antimicrobian: Când în compoziţia formei farmaceutice lichide orale este prezent un conservant antimicrobian, trebuie să fie stabilite criterii de acceptare a conţinutului acestuia. Criteriile de acceptare pentru conservanţi trebuie să se bazeze pe nivelul minim necesar destinat menţinerii calităţii microbiologice a produsului pentru perioada de administrare propusă şi pentru termenul de valabilitate. Eficienţa concentraţiei minime specificate de conservant antimicrobian, trebuie să fie demonstrată prin utilizarea unui test farmacopeic de verificare a eficacităţii antimicrobiene a conservantului.
(i) Dozarea conservantului antimicrobian se va efectua la eliberarea produsului medicamentos. În cazul justificării conţinutul conservantului antimicrobian se efectuează ca un test „în proces” în locul testării la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie.
(ii) Eficacitatea conservantului antimicrobian ar trebui să fie demonstrată în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos, în timpul transferului tehnologic al produsului la scară industrială şi la determinarea termenului de valabilitate (ex.: în testul de stabilitate), deşi conţinutul de conservant se determină prin metode chimice analitice incluse în specificaţie.
e) Conţinut de conservanţi antioxidanţi: Determinarea conţinutului de antioxidanţi, se efectuiază la eliberarea produsului. În unele circumstanţe justificate prin studiile de stabilitate şi dezvoltare, nu este necesară testarea conţinutului de conservant antioxidant pentru perioada de valabilitate al produsului, iar testarea „în proces” poate substitui testarea la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie. Dacă testarea se efectuează numai la eliberare, în cazul modificării procedurii de fabricaţie sau a recipientului/sistemului de închidere decizia aceasta este un subiect pentru reinvestigare.
f) Substanţe extractabile: Când studiul de dezvoltare şi testarea stabilităţii demonstrează, că substanţele extrase din containere/sisteme de închidere sunt permanent mai jos de limitele de acceptare şi inofensivitate, atunci este posibilă omiterea acestui test din specificaţie. În cazul modificării formulei de fabricaţie sau containerului/sistemului de închidere, aceste date necesită reinvestigare.
(i) Când datele indică necesitatea efectuării acestor teste pentru componentele containerelor/sistemelor de închidere (ex.: dop de cauciuc, garnituri, recipiente din plastic etc.), atunci inluderea în specificaţie a testelor şi criteriilor de acceptare pentru substanţele extractabile din containere se va efectua pentru formele medicamentoase lichide orale ambalate în containere, care nu sunt confecţionate din sticlă sau în recipiente din sticlă cu sistem de închidere, care nu este confecţionat din sticlă. Trebuie să fie enumerate componentele containerelor/sistemelor de închidere şi să fie prezentate datele acumulate pentru aceste componente începând cu etapele cât mai timpurii ale procesului de dezvoltare.
g) Conţinut de alcool: Când este declarat conţinutul cantitativ de alcool pe etichetă în conformitate cu reglementările în vigoare, conţinutul acestua trebuie să fie inclus în specificaţie. Conţinutul alcoolului poate fi determinat cantitativ sau aplicarea calculelor.
h) Dizolvare: În cazul suspensiilor pentru administrare orală şi pulberilor destinate reconstituirii în vederea administrării sub formă de suspensii orale, adiţional la indicii de calitate descrişi anterior, este indicată (ex.: substanţa medicamentoasă insolubilă) includerea în specificaţie a testului de dizolvare şi criteriilor de acceptare. Testarea dizolvării trebuie să fie efectuată la eliberare. Testul poate fi efectuat şi la controlul „în proces” în cazul justificării prin date de dezvoltare a produsului medicamentos. Aparatele utilizate la efectuarea testelor, mediile de dizolvare, precum şi condiţiile trebuie să fie farmacopeice, iar în cazul utilizării metodelor non-farmacopeice acestea trebuie să fie justificate. Procedurile de dizolvare aplicate, cu utilizarea aparatelor farmacopeice sau non-farmacopeice şi condiţiile de efectuare a testelor trebuie să fie validate.
(i) Pentru formele medicamentoase cu eliberare imediată (obiţnuită) este acceptabilă determinarea dizolvării într-un singur punct. Pentru formele medicamentoase cu eliberare modificată se vor stabili multiple puncte de prelevare, la intervale corespunzătoare de timp. Criteriile de acceptare trebuie să fie stabilite în baza intervalului observat de variaţie, luând în consideraţie profilurile de dizolvare a seriilor, care au demonstrat performanţe acceptabile in vivo. Datele obţinute în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos vor stabili fie necesitatea includerii în specificaţie a indicelui de dizolvare, fie determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor.
i) Distribuţie dimensiuni particule: În cazul suspensiilor pentru administrare orală este adecvată includerea indicelui de determinare a distribuţiei dimensiunilor particulelor cu stabilirea criteriilor cantitative de acceptare. Datele obţinute în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos vor stabili fie necesitatea includerii în specificaţie a indicelui de dizolvare, fie determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor.
(i) Determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor trebuie să fie efectuată la eliberare. Testul poate fi efectuat şi la controlul „în proces” în cazul justificării prin date de dezvoltare a produsului medicamentos. Dacă în timpul dezvoltării au fost demonstrate în mod constant caracteristici rapide de eliberare a substanţei medicamentoase, testului de distribuţie a dimensiunilor particulelor poate fi omis din specificaţie.
(ii) Testarea distribuţiei dimensiunilor particulelor poate substitui testul de dizolvare cu prezentarea justificării corespunzătoare. Criteriile de acceptare trebuie să includă limite de distribuţie a dimensiunilor particulelor în valori procentuale din numărul total de particule pentru tot intervalul stabilit de dimensiuni. Limitele medii, maxime şi/sau minime ale particulelor trebuie să fie bine definite.
(iii) Criteriile de acceptare trebuie să fie stabilite în baza intervalului observat de variaţie, luând în consideraţie profilurile de dizolvare a seriilor, care au demonstrat performanţe acceptabile in vivo, precum şi modul de utilizare a produsului. În timpul dezvoltării produsului, trebuie să fie cercetată o potenţială creştere a dimensiunilor particulelor, iar la stabilirea criteriilor de acceptare se vor lua în consideraţie rezultatele acestor studii.
j) Suspendabilitate: În cazul suspensiilor pentru administrare orală, care sedimentează la stocare, este adecvată includerea criteriilor de acceptare pentru redispersibilitate (resuspendare). O procedură adecvată de resuspendare poate fi agitarea.
(i) Specificaţia trebuie să indice o procedură de resuspendare (mecanică sau manuală). Trebuie să fie stabilită durata de timp necesară pentru agitare, în scopul obţinerii unui amestec omogen. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.
k) Proprietăţi reologice: Pentru soluţiile sau suspensiile relativ viscoase, este indicată includerea în specificaţie a indicilor, ce caracterizează proprietăţile reologice ale acestora (viscozitate/greutate specifică). Trebuie să fie stabilite metode de testare şi criterii de acceptare. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.
l) Timp de reconstituire: Pentru produsele sub formă de pulberi destinare reconstituirii, se vor stabili criteriile de acceptare pentru timpul de reconstituire. Alegerea diluantului trebuie să fie justificată. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.
m) Conţinut de apă: Pentru produsele sub formă de pulberi destinate reconstituirii, trebuie să fie inclus în specificaţie un test pentru determinarea conţinutului de apă. În unele cazuri, testul Pierdere prin uscare poate fi considerat adecvat. Criteriile de acceptare pot fi justificte cu date privind efectele de hidratare sau de absorbţie a apei pentru produsul medicamentos. În unele cazuri includerea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer) este preferenţială.
4) Medicamente pentru administrare parenterală: Medicamentelor pentru administrare parenterală pot fi aplicate următoarele teste.
a) Uniformitate unităţi dozate: Testul se va efectua conform prevederilor farmacopeice. Acest termen include atât variaţia masei, cât şi uniformitatea conţinutului substanţei active în forma medicamentoasă. Specificaţia trebuie să includă unul din aceste teste, dar nu ambele concomitent. Dacă pentru produsele medicamentoase testate devierile masei vor depăşi limitele admisibile, care ar permite testarea uniformităţii conţinutului prin metoda de variaţie a masei, aplicantul trebuie să verifice în timpul dezvoltării medicamentului, dacă omogenitatea produsului este adecvată.
(i) Acest teste pot fi efectuate la controlul „în proces” (vezi Secţiunea 3, Capitolul II), iar criteriile de acceptare se vor include obligatoriu în specificaţie. Acest concept poate fi aplicat atât pentru formele medicamentoase în containere unidoze, cât şi pentru cele multidoze.
(ii) Pentru pulberile destinate reconstituirii este acceptabilă testarea uniformităţii masei.
b) pH: Pentru indicele de calitate pH trebuie să fie stabilite criterii de acceptare, iar intervalul propus trebuie să fie justificat.
c) Sterilitate: Specificaţiile pentru toate produsele destinate administrării parenterale trebuie să sipuleze o procedura de testare şi criterii de acceptare pentru evaluarea sterilităţii. Când eliberarea parametrică este justificată prin date generate în timpul dezvoltării şi validării, atunci această abordare poate fi propusă pentru produsele medicamentoase sterilizate în recipiente finale (vezi Secţiunea 6, Capitolul II).
d) Endotoxine/pirogeni: Specificaţia trebuie să encludă o procedură de testare şi criterii de acceptare pentru determinarea endotoxinelor. La determinarea indicelui se va folosi metoda LAL-test (limulus amoebocyte lysate test). Ca o metodă alternativă testării endotoxinelor poate fi propusă testarea pirogenităţii, în cazul, când aceasta este justificată.
e) Incluziuni mecanice: În specificaţiile pentru produsele destinate administrării parenterale trebuie să fie incluse criterii de acceptare adecvate pentru verificarea incluziunilor mecanice. Acestea vor include criterii de acceptare pentru particule vizibile şi/sau transparenţa soluţiei, precum şi testarea particulelor sub-vizibile la necesitate.
f) Conţinut de apă: Pentru medicamentele parenterale non-apoase, precum şi pentru produsele parenterale destinare reconstituirii, se va stabili o procedura de testare şi criterii de acceptare pentru determinarea conţinutului de apă. Testul Pierdere prin uscare poate fi considerat acceptabil pentru produsele destinate administrării parenterale, când includerea acestuia este justificată prin datele de dezvoltare privind efectele de hidratare sau de absorbţie a apei. În unele cazuri includerea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer) este preferenţială.
g) Conţinut de conservant antimicrobian: Când în compoziţia formei farmaceutice parenterale este prezent un conservant antimicrobian, trebuie să fie stabilite criterii de acceptare a conţinutului acestuia. Criteriile de acceptare pentru conservanţi trebuie să se bazeze pe nivelul minim necesar destinat menţinerii calităţii microbiologice a produsului pentru perioada de administrare propusă şi pentru termenul de valabilitate. Eficienţa concentraţiei minime specificate de conservant antimicrobian, trebuie să fie demonstrată prin utilizarea unui test farmacopeic de verificare a eficacităţii antimicrobiene a conservantului.
(i) Dozarea conservantului antimicrobian se va efectua la eliberarea produsului medicamentos. În cazul justificării, conţinutul conservantului antimicrobian se efectuează ca un test „în proces” în locul testării la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie.
(ii) Eficacitatea conservantului antimicrobian trebuie să fie demonstrată în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos, în timpul transferului tehnologic al produsului la scară industrială şi la determinarea termenului de valabilitate (ex.: în testul de stabilitate), deşi conţinutul de conservant se determină prin metode chimice analitice incluse în specificaţie.
h) Conţinut de conservanţi antioxidanţi: Determinarea conţinutului de antioxidanţi, se efectuiază la eliberarea produsului. În unele circumstanţe, justificate prin studiile de stabilitate şi dezvoltare, nu este necesară testarea conţinutului de conservant antioxidant pentru perioada de valabilitate al produsului, iar testarea „în proces” poate substitui testarea la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie. Dacă testarea se efectuează numai la eliberare, în cazul modificării procedurii de fabricaţie sau a recipientului/sistemului de închidere decizia aceasta este un subiect pentru reinvestigare.
i) Substanţe extractabile: Când studiul de dezvoltare şi testarea stabilităţii demonstrează, că substanţele extrase din containere/sisteme de închidere sunt permanent mai jos de limitele de acceptare şi inofensivitate, atunci este posibilă omiterea acestui test din specificaţie. În cazul modificării formulei de fabricaţie sau containerului/sistemului de închidere, aceste date necesită reinvestigare.
(i) Când datele indică necesitatea includerii criteriilor de acceptare pentru substanţele extractabile din containere/sistemelede închidere, atunci aceste criterii se vor inlude în specificaţia pentru formele medicamentoase parenterale ambalate în containere, care nu sunt confecţionate din sticlă sau în recipiente din sticlă cu sistem de închidere confecţionat din elastomeri. Testul poate fi efectuat la eliberare, în cazul justificării prin date de dezvoltare. Trebuie să fie enumerate componentele containerelor/sistemelor de închidere (ex.: dop de cauciuc, etc.) şi să fie prezentate datele acumulate pentru aceste componente, începând cu etapele cât mai timpurii ale procesului de dezvoltare.
j) Testarea funcţionalităţii sistemelor/dispozitivelor de administrare: Specificaţia pentru medicamentele parenterale, ambalate în seringi preumplute, cartuşe cu autoinjector sau alte dispozitive similare, trebuie să includă proceduri de testare şi criterii de acceptare pentru testarea funcţionalităţii sistemului dozator. La aceste teste se referă: controlul pasajului prin acul seringii, presiunea şi verificarea ermeticităţii ambalării (lipsa scurgerilor); şi/sau determinarea altor parametri: forţa aplicată pentru înlăturarea capacului, determinarea forţei de pasaj al pistonului prin seringă şi forţei aplicate pentru a pune în funcţiune injectorul. În anumite condiţii aceste teste trebuie să fie efectuate „în proces”. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca bază pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului, sau omiterea unor sau tuturor testelor din specificaţie.
k) Osmolaritate: Când pe eticheta produsului este declarată izotonicitatea, atunci trebuie efectuat un control adecvat al osmolarităţii acestuia. Datele obţinute în procesul de dezvoltare şi validare pot servi ca temei pentru efectuarea testului „în proces”, testarea selectivă (periodică) sau pentru determinarea acestui indice prin aplicarea directă a calculelor.
l) Distribuţie dimensiuni particule: În specificaţia pentru suspensii injectabile este indicată includerea indicelui de determinare a distribuţiei dimensiunilor particulelor cu stabilirea criteriilor cantitative de acceptare pentru acesta. Datele obţinute în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos vor stabili fie necesitatea includerii în specificaţie a indicelui de dizolvare, fie determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor.
(i) Determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor trebuie să fie efectuată la eliberare. Testul poate fi efectuat şi la controlul „în proces” în cazul justificării prin date de dezvoltare a produsului medicamentos. Dacă în timpul dezvoltării au fost demonstrate în mod constant caracteristici rapide de eliberare a substanţei medicamentoase, testului de distribuţie a dimensiunilor particulelor poate fi omis din specificaţie.
(ii) Testarea distribuţiei dimensiunilor particulelor poate fi substituită cu testul de dizolvare, atunci când prin studiile de dezvoltare se demonstrează, că mărimea particulelor este factorul principal care influenţează dizolvarea; cu justificarea corespunzătoare. Criteriile de acceptare trebuie să includă limite de distribuţie a dimensiunilor particulelor în valori procentuale din numărul total de particule pentru tot intervalul stabilit de dimensiuni. Limitele maxime şi/sau minime a particulelor trebuie să fie bine definite.
(iii) Criteriile de acceptare trebuie să fie stabilite în baza intervalului observat de variaţie, luând în consideraţie profilurile de dizolvare a seriilor, care au demonstrat performanţe acceptabile in vivo, precum şi modul de utilizare a produsului. În timpul dezvoltării produsului, trebuie să fie cercetată o potenţială creştere a dimensiunilor particulelor, iar la stabilirea criteriilor de acceptare se vor lua în consideraţie rezultatele acestor studii.
m) Suspendabilitate: În cazul suspensiilor injectabile, care sedimentează la stocare, este adecvată includerea criteriilor de acceptare pentru redispersibilitate (resuspendare). O procedură adecvată de resuspendare poate fi agitarea. Specificaţia trebuie să indice o procedură de resuspendare (mecanică sau manuală). Trebuie să fie stabilită durata de timp necesară pentru agitare. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.
n) Timp de reconstituire: Pentru produsele sub formă de pulberi destinare reconstituirii, se vor stabili criteriile de acceptare pentru timpul de reconstituire. Alegerea diluantului trebuie să fie justificată. Pentru produsele cu o dizolvare rapidă, datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.