ORDIN nr. 192 din 28.02.2013   MINISTERUL SĂNĂTĂȚII   publicat 26.07.2013

cu privire la cerinţele pentru specificaţiile de calitate a medicamentelor în Republica Moldova

În vigoare din 26.07.2013
pe legis.md/ordin/2013/192-ms
Trimiteri: 22 legate   1 nerezolvată   2 fără țintă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.

Nerezolvate (1)
Fără țintă (2)
  • Secţiunea 3 Fără legătură: se potrivesc mai multe acte sau părți, iar textul nu arată care dintre ele.
  • Secţiunea 3 Fără legătură: se potrivesc mai multe acte sau părți, iar textul nu arată care dintre ele.

În temeiul Legii cu privire la activitatea farmaceutică nr. 1456-XII din 25 mai 1993, cu modificările şi completările ulterioare, Legii cu privire la medicamente nr. 1409-XIII din 17 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr. 1352-XV din 03.10.2002 cu privire la aprobarea Politicii de Stat în domeniul medicamentului, Foii de parcurs a Agenţiei Medicamentului pentru anii 2012-2014: Reformarea sistemului de reglementate în domeniile medicamentului şi dispozitivelor medicale, aprobată prin Dispoziţia Guvernului nr. 28-d din 11 aprilie 2012, prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 71 din 23 ianuarie 2013 „Cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale”, pct. 9 al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 397 din 31 mai 2011, precum şi în scopul asigurării calităţii medicamentelor produse în Republica Moldova,

O R D O N:

1.Se aprobă:

1) Nomenclatorul indicilor de calitate, incluşi în Specificaţiile de calitate (anexa nr. 1);

2) Ghidul cu privire la elaborarea Specificaţiilor de calitate (anexa nr. 2).

2.Producătorii de medicamente vor elabora şi aproba Specificaţii de calitate, ţinînd cont de prevederile actelor normative cu privire la autorizarea medicamentelor, precum şi de realizările ştiinţifice contemporane în domeniu, cu includerea acestora în dosarul de înregistrare a medicamentelor.

3.Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va monitoriza implementarea de către întreprinderile producătoare de medicamente a cerinţelor către Specificaţiile de calitate în conformitate cu prevederile prezentului ordin.

4.Controlul executării prezentului ordin se atribuie dlui Octavian Grama, viceministru.

MINISTRUL SĂNĂTĂŢII Andrei USATÎI

Nr . 192. Chişinău, 28 februarie 2013.

Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 192 din 28 februarie 2013

NOMENCLATORUL indicilor de calitate, incluşi în Specificaţiile de calitate

Secţiunea 1.

Substanţă medicamentoasă

1. Indicii de calitate pentru substanţe medicamentoase

1) Descriere

2) Solubilitate*

3) Identificare

4) Punct de topire (descompunere), sau Punct de solidificare, sau Punct de fierbere*

5) Densitate relativă (absolută)*

6) Putere rotatorie *

7) Absorbanţa specifică (extincţia specifică)*

8) Indice de refracţie*

9) Transparenţa soluţiei*

10) Coloraţia soluţiei*

11) pH sau Aciditate/alcalinitate*

12) Incluziuni mecanice*

13) Impurităţi înrudite chimic

14) Impurităţi anorganice (cloruri, sulfaţi, cenuşa de sulfaţi, metale grele ş.a.)*

15) Pierdere prin uscare sau Apă (Karl Fischer)*

16) Solvenţi organici reziduali (la utilizarea lor în ultimul stadiu al procesului tehnologic)*

17) Pirogenitate sau conţinutul endotoxinelor bacteriene (LAL test)*

18) Toxicitate*

19) Conţinutul de substanţe cu acţiune analogică histaminei*

20) Puritate microbiologică sau sterilitate.

21) Determinare cantitativă.

Notă. Compartimente marcate cu * se vor include/exclude în specificaţie/din specificaţie în funcţie de natura substanţei medicamentoase, tehnologia de obţinere şi formele medicamentoase, ce vor fi fabricate din ea. Justificarea propunerii de excludere a unui test din specificaţie, trebuie să se bazeze pe date de dezvoltare şi validare de proces.

Secţiunea 2.

Forme medicamentoase

2. Formele medicamentoase parenterale lichide (soluţii injectabile, suspensii injectabile, soluţii perfuzabile, concentrate pentru soluţii injectabile/perfuzabile)

1) Descriere

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Transparenţă**

4) Coloraţie**

5) pH sau Aciditate/alcalinitate.

6) Particule în suspensie (vizibile şi subvizibile)

7) Osmolaritate (în cazul, când tonicitatea produsului este declarată pe ambalaj)**

8) Densitate relativă (absolută)**

9) Viscozitate **

10) Impurităţi străine sau Impurităţi înrudite chimic.

11) Volum extractibil.

12) Pirogenitate sau Endotoxine bacteriene (LAL test).**

13) Toxicitate.*

14) Conţinut de substanţe cu acţiune analogică histaminei.**

15) Sterilitate.

16) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

17) Uniformitate unităţi dozate sau Uniformitate dozare. **

18) Suspendabilitate (în cazul când suspensia injectabilă formează sediment la stocare).**

19) Distribuire dimensiuni particule sau probă pasaj prin ac (numai pentru suspensii injectabile)**

3. Pulberi pentru preparate injectabile (pulberi, liofilizate pentru prepararea soluţiilor şi suspensiilor injectabile)

1) Descriere.

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Masa medie.**

4) Timp reconstituire.**

5) Transparenţă soluţie reconstituită.**

6) Coloraţie soluţie reconstituită.**

7) pH sau Aciditate/alcalinitate soluţie reconstituită.**

8) Putere rotatorie.**

9) Absorbanţa specifică (extincţia specifică).**

10) Solvenţi organici reziduali (la utilizarea lor în ultimul stadiu al procesului tehnologic).**

11) Particule în suspensie (vizibile şi subvizibile).

12) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

16) Pierderea prin uscare sau Apă (Karl Fischer).**

17) Pirogenitate sau Endotoxine bacteriene (LAL test).**

18) Toxicitate.**

19) Conţinut de substanţe cu acţiune analogică histaminei.**

20) Sterilitate.

21) Uniformitate unităţi dozate, Uniformitate dozare sau uniformitate masă.**

22) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

4. Picături oftalmice

1) Descriere.

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Transparenţă.**

4) Coloraţie.**

5) pH sau Aciditate/alcalinitate.

6) Incluziuni mecanice.**

7) Dimensiuni particule (pentru suspensii oftalmice).

8) Viscozitate.**

9) Osmolaritate.**

10) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

11) Volumul nominal sau Uniformitate volum.**

12) Sterilitate.

13) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

5. Soluţii pentru uz intern şi extern (picături, soluţii, suspensii, emulsii, siropuri)

1) Descriere.

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) pH sau Aciditate/alcalinitate.**

4) Densitate relativă (absolută).**

5) Viscozitate.**

6) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

7) Volum nominal sau Uniformitate volum sau Uniformitate masă.**

8) Conţinut alcool.**

9) Puritate microbiologică.**

10) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

11) Uniformitate unităţi dozate sau Uniformitate dozare.**

6. Aerosoli, spray-uri

1) Descriere.

2) Identificare tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Verificarea presiunii.**

4) Verificarea ermetizării balonului.**

5) Masa medie doză

6) Numărul dozelor într-un balon sau Determinarea randamentului eliberării conţinutului ambalajului.

7) Uniformitate volum conţinut recipient sau Uniformitate masă conţinut recipient.

8) Transparenţă.**

9) Coloraţie.**

10) pH.**

11) Dimensiuni particule.**

12) Densitate relativă (absolută).**

13) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

14) Puritate microbiologică*.

15) Uniformitate unităţi dozate sau Uniformitate dozare.*

16) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

7. Comprimate, comprimate filmate şi drajeuri

1) Descriere.

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Uniformitatea masei.**

4. Cenuşa insolubilă în HCl diluat (în cazul prezenţei în formula de fabricaţie a talcului, aerosilului, dioxidului de titan).**

5) Dezagregare şi/sau Dizolvare, inclusiv formele cu cedare lentă.**

6) Rezistenţă la rupere.**

7) Friabilitate (este obligatoriu pentru comprimate neacoperite ambalate într-un flacon).**

8) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

9) Puritate microbiologică.**

10) Acidorezistenţă (pentru forme farmaceutice enterosolubile).

11) Uniformitate unităţi dozate sau Uniformitate dozare.

12) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

13) Apă (Karl Fischer) sau Pierderea prin uscare.**

8. Capsule (microcapsule, pelete)

1) Descriere.

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Uniformitatea masei conţinutului capsulei.**

4) Dezagregare şi/sau Dizolvare, inclusiv formele cu cedare lentă.**

5) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

6) Puritate microbiologică.**

7) Acidorezistenţă (pentru capsule enterosolubile).

8) Uniformitate unităţi dozate sau Uniformitate dozare.

9) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

10) Apă (Karl Fischer) sau Pierderea prin uscare.**

9. Supozitoare

1) Descriere.

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Uniformitatea masei.**

4) Punct de topire şi/sau Timpul de deformare completă şi/sau Timp de dizolvare.

5) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

6) Puritate microbiologică.**

7) Dimensiune particule.**

8) Uniformitate unităţi dozate sau Uniformitate dozare.

9) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

10. Forme farmaceutice semisolide (creme, geluri, linimente, paste)

1) Descriere.

2) Identificarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Masa conţinutului ambalajului.**

4) pH (determinare direct în produs sau în extractul / soluţia apoasă).**

5) Dimensiuni particule.**

6) Omogenitate.

7) Impurităţi străine (Impurităţi înrudite chimic).

8) Puritate microbiologică sau sterilitate.**

9) Dozarea tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

11. Produs vegetal medicamentos (produs en gros sau produs divizat: brichete, pungi, , tăiat – presat ş.a.) sau preparat vegetal pentru ceai (plicuri – filtru)

1) Identificare pentru produsul fragmentat şi nefragmentat (integru):

a) Aspect exterior (Descriere);

b) Microscopia, cu includerea ilustraţiilor microfotografice sau desene;

c) Reacţii calitative şi/sau histochimice, teste cromatografice, teste spectrofotometrice;

2) Indici numerici pentru produs fragmentat şi nefargmentat (integru):

a) Conţinutul de principii farmacologic active sau activitatea biologică.

b) Pierdere prin uscare sau Apă.

c) Cenuşa totală.

d) Cenuşa insolubilă în acid clorhidric 10%.**

e) Impurităţi admisibile: fragmentare (analiza prin cernere); fragmente de produs cu coloraţia modificată; alte părţi ale plantei, ce nu sunt supuse colectării; impurităţi organice; impurităţi minerale.**

f) Impurităţi inadmisibile.**

3) Metale grele.

4) Pesticide**

5) Substanţe extractabile.**

6) Factor de îmbibare.**

7) Contaminare radioactivă cu radionuclizi.**

8) Puritate microbiologică.**

9) Dezagregare (pentru produse vegetale tăiat-presate, brichete).**

10) Masă medie şi uniformitate masă (pentru produse vegetale divizate sau preparate vegetale pentru ceai).

12. Tincturi

1) Descriere.

2) Identificarea principiilor active ale tuturor substanţelor active

3) Metale grele.

4) Metanol şi propanol-2.**

5) Dozarea principiilor active ale tuturor substanţelor active.

6) Conţinutul de alcool sau densitatea relativă (sau absolută).

7) Reziduu prin evaporare.

8) Volum nominal sau Uniformitate volum.**

9) Puritate microbiologică.**

13. Extracte (lichide, dense, uscate)

1) Descriere.

2) Identificarea principiilor active ale tuturor substanţelor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

3) Metale grele.

4) Dozarea principiilor active; conservanţilor şi antioxidanţilor (în cazul prezenţei acestora în formula de fabricaţie).

5) Conţinutul de alcool sau densitatea relativă (sau absolută).**

6) Pierdere prin uscare sau Reziduu prin evaporare sau Apă.

7) Volum nominal sau Uniformitate volum sau Masa medie (în extracte dozate).**

8) Solvenţi reziduali.**

9) Pesticide.**

10) Compoziţia granulometrică (în extracte uscate).**

11) Puritate microbiologică.**

Secţiunea 3.

Forme medicamentoase homeopate, probiotice şi pentru diagnostic

14. Preparate homeopate

1) Cerinţele faţă de forme farmaceutice homeopate sunt similare cu cele alopate

2) Granule homeopate

a) Descriere.

b) Identificare.***

c) Numărul de bucăţi în 1g.**

d) Dezagregare.**

e) Masa medie şi uniformitate masă

f) Pierdere prin uscare.**

g) Contaminare microbiană.**

h) Determinare cantitativă.***

Notă. Pentru compartimentele marcate cu *** se va evalua necesitatea includerii în fiecare caz aparte, în dependenţă de compoziţia preparatului, şi limitele de detectare a componenţilor.

15. Probiotice

1) Descriere.

2) Identificare.

3) Dizolvare (dezagregare).**

4) Uniformitatea masei (pentru comprimate, capsule, supozitoare).**

5) рН.**

6) Pierderea prin uscare.

7) Vidul (gaz protector, ermetizare).**

8) Inofensivitatea.**

9) Absenţa microorganismelor şi ciupercilor exogene sau puritatea microbiană.**

10) Activitate specifică.

11) Tulpini industriale.**

16. Preparate pentru diagnostic

1) Descriere.

2) Identificare.

3) Solubilitate (pentru preparate uscate).**

4) рН.**

5) Vidul (gaz protector, ermetizare).**

6) Pierdere prin uscare.**

7) Sterilitate sau puritate microbiană.**

8) Activitate specifică.**

9) Tulpini industriale.**

10) Substanţe, incluse în compoziţia preparatului.**

Notă. Compartimente marcate cu ** se vor include/exclude în specificaţie/din specificaţie în funcţie de natura substanţei medicamentoase, tehnologia de obţinere a formei medicamentoase, modul de administrare, etc. Justificarea propunerii de excludere a unui test din specificaţie, trebuie să se bazeze pe date de dezvoltare şi validare de proces.

Anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Sămtăţii nr. 192 din 28 februarie 2013

GHID cu privire la elaborarea Specificaţiilor de calitate

Capitolul I.

DISPOZIŢll GENERALE

Secţiunea 1.

Obiectivele ghidului

1. Ghidul cu privire la elaborarea Specificaţiilor de calitate (în continuare - Ghid) este transpus în conformitate cu Ghidul de calitate – Q6A aprobat în cadrul ICH (International Conference on Harmonisation of technical requirements for registration of pharmaceuticals for human use).

2. Ghidul stabileşte un set unic de specificaţii de calitate pentru substanţele medicamentoase şi medicamente atât pentru fabricanţii de medicamente din Republica Moldova cât şi pentru medicamentele depuse spre autorizare în Republica Moldova. Acesta oferă îndrumări privind stabilirea şi justificarea criteriilor de acceptare şi de selectare a procedurilor de testare pentru substanţele medicamentoase de origine chimică sintetică, precum şi medicamentele fabricate din acestea.

Secţiunea 2.

Fundamentare

3. O specificaţie este definită ca o listă de teste, referinţe la proceduri analitice, şi criterii de acceptare, care sunt nişte limite numerice, intervale, sau alte criterii pentru testele descrise. Astfel se stabileşte setul de criterii de calitate care trebuie respectat, pentru ca o substanţă medicamentoasă sau un medicament fabricat din aceasta, să fie considerată acceptabilă pentru utilizarea stabilită. „Conformitatea cu specificaţiile de calitate” semnifică că substanţa medicamentoasă şi/sau medicamentele, atunci când sunt testate în conformitate cu procedurile analitice listate, va corespunde criteriilor enumerate de acceptare. Specificaţiile sunt standarde de calitate critice, care sunt propuse şi justificate de către producător şi acceptate de către Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (în continuare AMDM) în cadrul procedurii de reautoirzare în conformitate cu legislaţia.

4. Specificaţiile sunt parte a unei strategii de control total pentru substanţa medicamentoasă şi medicamentele concepute, pentru a asigura calitatea produsului. Alte elemente ale acestei strategii includ caracterizarea aprofundată a produsului în timpul dezvoltării, pe care se bazează specificaţia, şi respectarea bunelor practici de fabricaţie, de exemplu, facilităţi adecvate, un proces de fabricaţie validat, proceduri de testare validate, testarea materiei prime, testarea în procesul de fabricaţie, testarea stabilităţii, etc.

5. Specificaţiile trebuie să fie elaborate în aşa mod, ca acestea să confirme calitatea substanţei medicamentoase sau medicamentelor fabricate. Ele trebuie să se concentreze asupra acelor caracteristici, care sunt indicate pentru asigurarea eficacităţii şi inofensivităţii substanţei medicamentoase sau medicamentului fabricat.

Secţiunea 3.

Scopul ghidului

6. Calitatea substanţelor medicamentoase şi medicamentelor fabricate este determinată de forma de prezentare, dezvoltarea, controlul „în proces”, controlul GMP, procesul de validare şi de specificaţiile aplicate în dezvoltarea şi fabricarea acestora.

7. Ghidul conţine prevederi către specificaţii, de exemplu, acele teste, proceduri, precum şi criteriile de acceptare, care joacă un rol major în asigurarea calităţii substanţei medicamentoase şi produselor medicamentoase la eliberare şi pentru perioada de valabilitate. Specificaţiile sunt o componentă importantă în asigurarea calităţii, dar nu este unica. Toate condiţiile menţionate anterior sunt necesare pentru a asigura o producţie omogenă şi de înaltă calitate a substanţelor medicamentoase şi medicamentelor fabricate.

8. Prevederile acestui ghid se vor aplica doar la aprobarea spre comercializare a medicamentelor fabricate (inclusiv produse combinate) şi, după caz, substanţelor medicamentoase, şi nu se referă la substanţe medicamentoase sau medicamente de uz uman fabricate pentru investigaţie clinică. Acest ghid poate fi aplicat la antibiotice sintetice şi semi-sintetice şi peptide sintetice cu masa moleculară mică, cu toate acestea, nu este suficient pentru a descrie în mod adecvat specificaţiile pentru peptide cu masă moleculară mare şi polipeptide, şi produse biotehnologice/biologice. Produsele radiofarmaceutice şi cele de fermentare, oligonucleotidele, produsele vegetale sau de origine animală proaspete de asemenea nu prezintă subiectul acestor prevederi.

9. Ghidul înaintează prevederi cu privire la criteriile de acceptare, care trebuie să fie stabilite pentru toate substanţele medicamentoase şi produsele medicamentoase (criterii de acceptare universale), şi cele care sunt considerate specifice pentru substanţele medicamentoase individuale şi/sau formele medicamentoase. Având în vedere, că noile tehnologii analitice, precum şi modificări ale tehnologiilor existente, sunt dezvoltate permanent, ghidul nu trebuie tratat ca unul exhaustiv. Astfel de tehnologii trebuie utilizate şi utilizarea acestora trebuie să fie justificată.

10. Formele medicamentoase abordate în acest ghid includ forme solide orale, forme lichide orale, şi parenterale (volum mic şi volum mare). Lista propusă a formelor medicamentoase nu este una completă, iar prevederile acestui ghid pot fi aplicate şi pentru alte forme medicamentoase (vezi anexa 1 la prezentul ordin „Nomenclatorul indicilor de calitate, incluşi în Specificaţii de calitate”). Formele medicamentoase prezentate sunt un exemplu de aplicare a prezentului ghid pentru alte forme medicamentoase. Aplicarea extinsă a conceptelor din acest ghid este indicată pentru alte forme medicamentoase, de exemplu, formelor medicamentoase aplicate prin inhalare (pulberi, soluţii, etc.), formulărilor topice (creme, unguente, geluri), sistemelor transdermice etc.

Secţiunea 4.

Definiţii

11. În înţelesul prezentului Ghid, definiţiile folosite au următoarele semnificaţii:

chiral - chiralitatea este proprietatea de a fi diferit de imaginea în oglindă, termenul fiind aplicat moleculelor, conformaţiilor şi obiectelor macroscopice, cum ar fi cristalele. Termenul a fost extins pentru eşantioanele de substanţe ale căror molecule sunt chirale, chiar dacă ansamblurile macroscopice ale acestor molecule sunt racemice.

criterii de acceptare - prezintă limite numerice, intervale sau alte măsuri adecvate, considerate acceptabile pentru rezultatele procedurilor analitice.

eliberare imediată (obişnuită) - proprietatea medicamentelor a se dizolva în medii gastro-intestinale fără întârzierea sau prelungirea dizolvării sau absorbţiei substanţei medicamentoase.

eliberare modificată - eliberarea din forma farmaceutică, pentru care caracteristicile de eliberare (şi anume timpul şi/sau locul) au fost alese în aşa mod, ca să fie atins scopul terapeutic sau comoditatea administrării. Aceste scopuri nu pot fi realizate la administrarea formelor medicamentoase obişnuite (ex.: soluţiile sau formele farmaceutice cu eliberare imediată). La formele medicamentoase solide orale cu eliberare modificată se clasează formele medicamentoase cu eliberare întârziată sau prelungită.

eliberare întârziată - eliberarea medicamentului (sau medicamentelor), la un alt moment decât cel imediat după administrarea orală.

eliberare prelungita - eliberarea substanţei medicamentoase pentru o perioadă îndelungată după administrarea produsului medicamentos datorită formulei de fabricaţie.

enantiomeri - compuşi cu aceeaşi formulă moleculară ca şi substanţa activă, dar la care amplasarea spaţială a atomilor în moleculă este diferită şi care nu sunt identici cu imaginea lor în oglindă.

impuritate - (1) orice componentă a substanţei medicamentoase, care după structura chimică nu este definită a fi entitate chimică a aceleiaşi substanţe medicamentoase; (2) orice componentă a produsului medicamentos, care nu este entitate chimică, definită ca substanţă activă sau un excipient în produsul medicamentos.

impuritate identificată - o impuritate pentru care a fost stabilită o caracterizare structurală.

impuritate neidentificată - impuritatea pentru care sunt definite doar caracteristici analitice calitative (ex.: timp de retenţie în analiza cromatografică).

impuritate specificată - o impuritate identificată sau neidentificată, selectată pentru includerea în specificaţia pentru substanţa medicamentoasă sau produsul medicamentos. În scopul asigurării calităţii substanţei medicamentoase sau produsului medicamentos, aceasta este inclusă individual în specificaţie cu stipularea limitelor de admisibilitate.

medicamente foarte uşor solubile în apă - Medicamente solubile în mediul de dizolvare cu intervalul de pH 1.2 - 6.8, pentru care raportul doză/volum de solubilizare este mai mic sau egal cu 250 mL. (ex.: Compusul A la 37±0,5°C are solubilitatea egală său mai mică de 1,0mg/mL la pH 6,8 şi este disponibil în doze de 100 mg, 200mg şi 400 mg. Acest medicament este considerat un medicament cu o solubilitate scăzută, deoarece raportul doză/volum de solubilizare este mai mare de 250 mL (400 mg/1.0 mg/mL = 400 mL)).

polimorfism - prezenţa diferitor forme de cristalizare ale aceleiaşi substanţe medicamentoase. Acest termen poate include produse de solvatare sau hidratare (de asemenea cunoscut sub numele de pseudopolimorfi), sau forme amorfe.

produs combinat - un produs medicamentos, care conţine mai mult de o substanţă medicamentoasă.

produs cu dizolvare rapidă - produs medicamentos solid pentru administrare orală cu eliberare imediată poate fi considerat rapid în dizolvare, atunci când cel puţin 80% din substanţă activă declarată pe etichetă se dizolvă timp de 15 minute în fiecare din următoarele medii de dizolvare: (1) pH 1.2, (2) pH 4.0 şi (3) pH 6.8.

produs de degradare (produs de descompunere) - o moleculă care rezultă dintr-o modificare chimică a moleculei de medicament, care a avut loc în timp şi/sau sub acţiunea unor factori ca: lumina, temperatura, pH-ul, apa, sau prin reacţia cu un excipient şi/sau recipient/sistem de închidere.

racemaţi: Amestec (solid, lichid, gazos, sau sub formă de soluţie) de cantităţi echimolare a doi enantiomeri, lipsit de activitate optică.

reagent - substanţa folosită în fabricaţia unei substanţe medicamentoase, dar nu este utilizată ca materie primă sau solvent.

solvent: Un lichid anorganic sau organic utilizat în calitate de vehicul la prepararea soluţiilor sau suspensiilor în sinteza unei substanţe medicamentoase sau la fabricarea unui produs medicamentos.

specificaţie - O listă de teste, referinţe la proceduri analitice, precum şi criterii de acceptare adecvate, care prezintă limite numerice, intervale, sau alte criterii pentru testele descrise. Specificaţia descrie criteriile, care trebuie să le satisfacă o substanţă medicamentoasă sau un produs medicamentos, pentru ca acesta să fie considerat acceptabil scopului prevăzut. "Conformitatea cu specificaţia" semnifică, că substanţa medicamentoasă şi/sau produsul medicamentos se va încadra în criteriile de acceptare menţionate în cazul, când este supus testelor în conformitate cu procedurile analitice listate. Specificaţiile sunt standarde de calitate critice, propuse şi justificate de către producător şi aprobate de către autorităţile de reglementare. Ele conţin caracteristici calitative şi/sau cantitative, cu indicarea metodelor aplicate şi limitelor de admisibilitate, cărora trebuie să corespundă produsul analizat.

teste „în proces” - testele efectuate în procesul fabricării substanţei medicamentoase sau produsului medicamentos, care nu sunt incluse în setul de teste efectuate la eliberare.

test specific - test considerat aplicabil pentru anumite substanţe medicamentoase sau anumite produse medicamentoase, în funcţie de proprietăţile lor specifice şi/sau utilizarea prevăzută.

test universal - test aplicabil la analiza tuturor substanţelor medicamentoase sau produselor medicamentoase (ex.: descriere, identificare, dozare şi puritate).

Capitolul II.

CONCEPTE GENERALE

12. Conceptele expuse se vor utiliza în dezvoltarea produselor şi elaborarea specificaţiilor. Ele nu sunt universal aplicabile, dar fiecare trebuie să fie luate în considerare în circumstanţe speciale. Ghidul prezintă o scurtă definiţie pentru concept şi o indicaţie a circumstanţelor în care acesta poate fi aplicat. Propunerile de implementare a acestor concepte trebuie să fie justificate de către solicitant şi aprobate de către AMDM înainte de a fi puse în aplicare.

Secţiunea 1.

Testarea periodică sau selectivă

13. Testarea periodică sau selectivă este efectuarea testelor specificate la eliberare pe loturi pre-selectate şi/sau la intervale prestabilite, în loc de controlul serie cu serie, cu înţelegerea faptului, că loturile care nu au fost testate trebuie să îndeplinească toate criteriile de acceptare, stabilite pentru acest produs.

14. În caz că testările sunt prezentate prin programe mai puţin complete, care trebuie să fie justificate şi prezentate pentru aprobare de către AMDM, înainte de a fi puse în aplicare. Acest concept este aplicabil, de exemplu, la testarea solvenţilor reziduali şi testarea microbiologică pentru formele medicamentoase solide orale.

15. Este cunoscut faptul, că la momentul depunerii cererii pot fi disponibile numai date limitate (vezi Secţiunea 5, Capitolul II). Acest concept se va pune în aplicare în perioada de post-autorizare. Atunci când este testat un produs, orice abatere de la criteriile de acceptare, stabilite pentru testare periodică, trebuie să fie prezentată printr-o notificare corespunzătoare la AMDM. În cazul, în care aceste date demonstrează necesitatea de a restabili testarea de rutină serie de serie, aceasta trebuie să fie restabilită.

Secţiunea 2.

Criterii de acceptare la Eliberare şi pe Perioada de valabilitate

16. Conceptul privind aplicarea diferitor criterii de acceptare la Eliberare şi pe Perioada de valabilitate se referă la stabilirea unor criterii mai restrictive pentru eliberarea unui produs medicamentos, decât cele aplicate pe perioada de valabilitate. 17. Exemple de aplicare pot fi limitele de acceptare pentru determinarea cantitativă şi impurităţi (produse de degradare).

Secţiunea 3.

Testarea „în proces”

18. Testarea „în proces”, aşa cum este prezentată în acest ghid, reprezintă teste care pot fi efectuate în procesul de fabricaţie, fie pentru substanţele medicamentoase sau pentru produse medicamentoase, dar nu ca parte a setului de teste oficiale, care sunt efectuate înainte de eliberare.

19. Testările „în proces” utilizate numai în scopul ajustării parametrilor de proces pentru un interval tehnologic de fabricaţie, (ex.: duritatea şi friabilitatea nucleelor comprimatelor, supuse acoperirii prin filmare sau drajefiere, masa individuală a nucleelor comprimatelor), nu se includ în specificaţia produsului finit.

20. Testele de calitate efectuate în timpul procesului de fabricaţie, în cazul în care criteriile de acceptare sunt identice sau mai stricte decât prevederile specificaţiei la eliberare, (ex.: pH-ul soluţiei), se consideră suficiente pentru satisfacerea prevederilor specificaţiilor atunci, când parametrul testat este inclus în specificaţie. Însă această abordare trebuie să fie validată pentru a demonstra, că rezultatele testelor sau caracteristicile de performanţă a produselor la etapa de testare „în proces” nu se modifică la testarea produsului finit.

Secţiunea 4.

Studii de proiectare şi dezvoltare

21. Experienţa şi datele acumulate în timpul dezvoltării unei substanţe medicamentoase sau unui produs medicamentos vor servi drept baza pentru elaborarea specificaţiilor.

22. În baza acestor studii este posibilă excluderea sau înlocuirea unor teste, precum:

1) testarea microbiologică a substanţelor medicamentoase şi formelor medicamentoase solide, pentru care s-a demonstrat în timpul dezvoltării, că nu menţin viabilitatea sau proliferarea microorganismelor (vezi arborii de decizie nr. 6 şi nr. 8, anexa la Ghid);

2) produse extractibile din containere, în cazul, când s-a demonstrat în mod reproductibil că produsele extractibile nu se regăsesc în produsul finit sau conţinutul acestora sunt în limite acceptate de standardele de inofensivitate;

3) testul pentru dimensiunile particulelor se poate regăsi în această categorie, şi poate fi efectuat ca un test „în proces” sau ca un test la eliberarea produsului, în funcţie de relevanţa testului pentru performanţele produsului;

4) testarea dizolvării la produsele solide orale cu eliberare imediată, ce conţin substanţe uşor solubile în apă, poate fi înlocuită cu testul de dezintegrare, atunci când în dezvoltarea acestor produse au fost demonstrate în mod constant caracteristici rapide de eliberare a substanţelor (vezi arborele de decizie nr. 7 (1), prin nr. 7 (2) , anexa la Ghid).

Secţiunea 5.

Date limitate disponibile la aplicare

23. La data aplicării poate fi disponibilă o cantitate limitată de date, care poate influenţa procesul de stabilire a criteriilor de acceptare. Ca rezultat, este necesară revizuirea criteriilor de acceptare odată cu obţinerea datelor suplimentare la fabricarea unei substanţe medicamentoase sau produs medicamentos (ex.: limitele de acceptare pentru o impuritate specifică). Drept baza pentru criteriile de acceptare la momentul aplicării trebuie să fie aprecierea inofensivităţii şi eficacităţii.

24. Când sunt disponibile numai date limitate, testele aprobate iniţial şi criteriile de acceptare urmează să fie revizuite pe măsura obţinerii datelor noi, cu operarea unei posibile modificări. Aceasta poate implica mărirea sau micşorarea limitelor criteriilor de acceptare.

Secţiunea 6.

Eliberarea parametrică

25. Eliberarea parametrică se poate utiliza ca o alternativă la testarea de rutină a produselor medicamentoase la eliberare, în cazurile aprobate de autoritatea de reglementare.

26. În calitate de exemplu poate servi testarea sterilităţii pentru medicamentele sterilizate la etapa finală de fabricaţie. În acest caz, eliberarea fiecărui lot se bazează pe rezultatele satisfăcătoare ale monitorizării parametrilor specifici (ex.: temperatura, presiunea şi timpul) la etapa finală de sterilizare în procesul de fabricaţie a produsului medicamentos. Aceşti parametri, de regulă, pot fi verificaţi şi măsuraţi mai precis, astfel încât aceştia să prezinte mai multă încredere în asigurarea sterilităţii decât testarea sterilităţii produsului finit. Astfel, în programul de eliberare parametrică vor fi incluse teste de laborator adecvate (ex.: indice chimic sau fizic).

27. Înaintea implementării procedurii de eliberare parametrică este necesară o validare riguroasă a procesului de sterilizare, iar menţinerea statutului de proces validat trebuie să fie demonstrat prin revalidări la intervale stabilite. Atunci când se efectuează eliberarea parametrică, indicele controlat indirect (ex.: sterilitate), trebuie să fie inclus în specificaţie cu o referire la procedura de testare aferentă.

Secţiunea 7.

Proceduri alternative

28. Procedurile alternative sunt procedurile utilizate pentru a măsura un indice, atunci când astfel de proceduri de control a calităţii substanţei medicamentoase sau produsului medicamentos, sunt comparabile sau superioare procedurilor oficiale. De exemplu: pentru comprimatele cu conţinut de substanţă activă pentru care s-a demonstrat că nu degradează în procesul de fabricaţie, poate fi acceptată utilizarea unei proceduri spectrofotometrice la eliberare, spre deosebire de cea oficială care este procedura cromatografică.

29. Cu toate acestea, procedura cromatografică se va utiliza pentru a demonstra conformitatea cu criteriile de acceptare pentru perioada de valabilitate a produsului.

Secţiunea 8.

Teste farmacopeice şi criterii de acceptare

30. Specificaţiile includ referinţe la metode de analiză incluse în farmacopei.

31. La elaborarea specificaţiilor vor fi utilizate preferenţial metodele de analiză farmacopeice.

32. Deoarece prevederile diferitor farmacopei pot fi diverse, se vor considera prioritare prevederile Farmacopeii Europene, aceasta fiind acceptată ca farmacopee de referinţă în Republica Moldova.

Secţiunea 9.

Tehnologii în dezvoltare

33. Noile tehnologii analitice, precum şi modificări ale tehnologiilor existente, sunt într-o dezvoltate continuă.

34. Astfel de tehnologii vor fi utilizate atunci când acestea oferă suplimentar o asigurare a calităţii sau aplicarea acestora este altfel justificată.

Secţiunea 10.

Impactul substanţei medicamentoase asupra specificaţiilor produsului medicamentos

35. În mod general, nu este necesară testarea produsului medicamentos conform indicilor de calitate, care sunt asociaţi univoc cu substanţa medicamentoasă.

36. Nu se consideră necesară testarea produsului medicamentos la impurităţi de sinteză, care sunt verificate în substanţa medicamentoasă şi nu prezintă produse de degradare.

Secţiunea 11.

Standarde de referinţă

37. O substanţă de referinţă este substanţa utilizată în calitate de standard în testele de identificare, determinare cantitativă sau testele de puritate. Aceasta trebuie să fie de calitatea corespunzătoare destinaţiei. În scopul argumentării destinaţiei substanţele de referinţă sunt deseori testate şi evaluate prin proceduri diferite de cele utilizate în testele de rutină.

38. Pentru substanţele de referinţă utilizate în determinările cantitative, vor fi testate/verificate în modul corespunzător impurităţile, iar puritatea trebuie să fie cuantificată printr-o procedură cantitativă.

Capitolul III.

GHIDURI

Secţiunea 1.

Specificaţii: Definiţie şi Justificare

39. Definiţia specificaţiilor

1) O specificaţie este definită ca o listă de teste, trimiteri la procedurile analitice, precum şi criterii de acceptare, care prezintă limitele numerice, intervale sau alte criterii pentru indicii descrişi. Specificaţia stabileşte setul de criterii, pentru care o substanţă medicamentoasă sau un produs medicamentos se consideră acceptabil scopului prevăzut. "Conformitatea cu specificaţia" înseamnă că substanţa medicamentoasă şi/sau produsul medicamentos, fiind testat în conformitate cu procedurile analitice menţionate, se încadrează în criteriile enumerate de acceptanţă. Specificaţiile sunt standarde critice de calitate, care sunt propuse şi justificate de către producător şi aprobate de către autorităţile de reglementare în cadrul procedurii de autorizare.

2) Este posibil, ca adiţional la testele de eliberare, specificaţia să includă teste efectuate „în proces”, teste periodice sau selective sau alte teste care nu sunt întotdeauna efectuate „serie cu serie”. În astfel de cazuri solicitantul trebuie să specifice testele de rutină, efectuate serie cu serie şi testele care nu sunt supuse acestei proceduri cu indicarea şi justificarea frecvenţei actuale de testare. În astfel de cazuri substanţa medicamentoasă şi/sau produsul medicamentos va fi corespunzător criteriilor de acceptare la o eventuală testare.

3) Aplicarea modificărilor post-autorizare la specificaţii necesită aprobarea prealabilă a acestora de către autoritatea de reglementare (AMDM).

40. Justificarea Specificaţiilor

1) Atunci când o specificaţie este înaintată pentru prima dată, trebuie să fie prezentată o justificare pentru fiecare procedură şi pentru fiecare criteriu de acceptare. Justificarea trebuie să se refere la date relevante de dezvoltare, standarde farmacopeice, date de testare pentru substanţele medicamentoase şi produsele medicamentoase, utilizate în studii toxicologice şi clinice, şi rezultatele studiilor de stabilitate accelerate şi pe termen lung, după caz. Deasemena se va lua în consideraţie includerea în intervale rezonabile a unei eventuale variabilităţi analitice şi de fabricaţie. Este important să se ţină cont de toate aceste informaţii.

2) Pot fi aplicate şi acceptate şi alte abordări decât cele stabilite de prezentul document. Solicitantul trebuie să justifice toate abordările alternative. Astfel de justificare trebuie să se bazeze pe datele obţinute în rezultatul sintezei substanţei medicamentoase şi/sau procesului de fabricaţie a produsului medicamentos. Această justificare va lua în considerare toleranţele teoretice pentru o anumită procedură sau criteriu de acceptare, dar rezultatele real obţinute vor constitui baza primară pentru orice abordare.

3) Rezultatele testelor de stabilitate şi validarea scale-up[1] a seriilor, cu accentul pe seriile pentru care sau efectuat teste de stabilitate primară, trebuie să fie luate în considerare la elaborarea şi justificarea specificaţiilor. În cazul, în care se planifică mai multe locuri de fabricaţie, este importantă utilizarea datelor de la aceste locuri de fabricaţie în stabilirea iniţială a testelor şi criteriilor de acceptare. Dacă datele unui singur loc reprezentativ de fabricaţie sunt utilizate în stabilirea testelor şi criteriilor de acceptare, atunci produsul fabricat la toate celelalte locuri de fabricaţie trebuie să respecte în continuare aceste criterii.

4) Prezentarea rezultatelor testelor în format grafic poate fi utilă în justificarea criteriilor de acceptare, în special la stabilirea limitelor pentru determinarea cantitativă şi conţinutul de impurităţi. În asemenea prezentare se vor include paralel cu datele de dezvoltare şi datele de stabilitate disponibile pentru substanţă medicamentoasă sau loturile de produse medicamentoase fabricate la scară industrială. Justificarea propunerii de excludere a unui test din specificaţie, trebuie să se bazeze pe date de dezvoltare şi validare de proces.

Secţiunea 2.

Teste/Criterii Universale

41. În implementarea recomandărilor din secţiunea următoare se va lua în considerare validarea procedurilor analitice.

42. Substanţe medicamentoase

1) Pentru substanţele medicamentoase sunt general aplicabile următoarele teste şi criterii de acceptare.

a) Descriere: prezintă o declaraţie calitativă despre starea (ex.: solidă, lichidă), culoarea şi alte proprietăţi organoleptice ale substanţei medicamentoase. Dacă oricare dintre aceste caracteristici se schimbă în timpul stocării, această modificare necesită investigare şi luare de măsuri corespunzătoare.

b) Identificare: testarea identităţii trebuie să ofere posibilitatea optimă de a delimita analitul de compuşii înrudiţi chimic, care pot fi eventual prezenţi. Testele de identificare trebuie să fie specifice pentru substanţă medicamentoasă (ex.: spectroscopia în infraroşu). Identificarea executată numai în baza timpului de retenţie cromatografic, de exemplu, nu este considerată ca fiind una specifică. Cu toate acestea, utilizarea a două proceduri cromatografice, în cazul în care separarea se bazează pe principii diferite sau o combinaţie de teste într-o singură procedură, cum ar fi cromatografie de lichide cuplat cu detector spectrometric în ultraviolet cu diode array detection (HPLC/UV cu detector DAD), cromatografie de lichide cuplat cu spectrometru de masă (HPLC/MS) sau cromatografie de gaze cuplat cu spectrometru de masă (GC/MS) este în general acceptabilă. În cazul, în care substanţa medicamentoasă prezintă o sare, testarea identităţii trebuie să fie specifică pentru ioni individuali.

(i) Specificaţiile pentru substanţele medicamentoase optic active trebuie să includă teste de identificare specifice sau efectuarea unei dozări, bazate pe proprietăţile atomilor chirali. Se va consulta pct. 33, subpunctul4), din prezentul document pentru desfăşurarea în continuare a acestui subiect.

c) Dozare: La determinarea cantitativă a unei substanţe medicamentoase se va include o procedura specifică, care indică stabilitatea substanţei. Este posibilă utilizarea aceleiaşi proceduri (ex.: HPLC), atât pentru analiza cantitativă a substanţei medicamentoase, cât şi pentru cuantificarea impurităţilor.

(i) În cazurile, când este justificată utilizarea unei metode de dozare non-specifice, vor fi cooptate alte proceduri analitice pentru a obţine specificitatea în ansamblu. De exemplu, în cazul utilizării metodei de titrare pentru dozarea substanţei medicamentoase, metoda de titrare se va combina cu o metodă adecvată de determinare impurităţilor.

d) Impurităţi: în această categorie sunt incluse impurităţile organice şi anorganice şi solvenţii reziduali. Arborele de decizie nr. 1 (vezi anexa la Ghid) indică modul de extrapolare a limitelor semnificative ale datelor de bază obţinute în în procesul de dezvoltare. La momentul completării, este puţin probabil că vor fi suficiente date disponibile pentru a evalua coerenţa procesului. Prin urmare, acesta este considerat inadecvat pentru a stabili criteriile de acceptare, care cuprind datele pentru serie la data depunerii (vezi Secţiunea 5, Capitolul II).

43. Produs medicamentos

1) Testele şi criteriile de acceptare enumerate mai jos, sunt aplicabile tuturor produselor medicamentoase.

a) Descriere:Prezintă o descriere calitativă a formei medicamentoase (ex.: mărimea, forma şi culoarea). Dacă oricare dintre aceste caracteristici se schimba în timpul fabricării sau stocării, această modificare trebuie să fie investigată şi trebuie să fie luate măsurile corespunzătoare. Criteriile de acceptare trebuie să includă descrierea aspectului final admisibil. Dacă un produs îşi modifică culoarea în timpul stocării, se va impune estimarea cantitativă a intensităţii acesteia.

b) Identificare: Testele de identificare trebuie să stabilească identitatea substanţei medicamentoase în produsul medicamentos. Acestea trebuie să ofere posibilitatea optimă de a delimita analitul de compuşii înrudiţi chimic, care pot fi eventual prezenţi. Testele de identificare trebuie să fie specifice pentru substanţă medicamentoasă (ex.: spectroscopia în infraroşu). Identificarea executată numai în baza timpului de retenţie cromatografic, de exemplu, nu este considerată ca fiind una specifică. Cu toate acestea, utilizarea a două proceduri cromatografice, în cazul în care separarea se bazează pe principii diferite sau o combinaţie de teste într-o singură procedură, cum ar HPLC/UV cu detector DAD, HPLC/MS, sau GC/MS se consideră acceptabilă.

c) Dozare: La determinarea cantitativă a unui produs medicamentos se va include o procedura specifică, care indică stabilitatea substanţei. Este posibilă utilizarea aceleiaşi proceduri (ex.: cromatografia de lichide de performanţă înaltă), atât pentru analiza cantitativă a substanţei medicamentoase, cât şi pentru cuantificarea impurităţilor. Rezultatele testului de uniformitate a conţinutului pentru produsele medicamentoase pot fi utilizate şi pentru determinarea cantitativă, în cazul când metodele pentru determinarea uniformităţii conţinutului sunt acceptabile ca metode de dozare.

(i) În cazurile, când este justificată utilizarea unei metode de dozare non-specifice, vor fi cooptate alte proceduri analitice pentru a obţine specificitatea în ansamblu. De exemplu, în cazul utilizării metodei de titrare pentru dozarea substanţei medicamentoase, metoda de titrare se va combina cu o metodă adecvată de determinare impurităţilor. Când este demonstrată interferenţa unui excipient la dozarea non-specifică, se va utiliza o procedură de dozare specifică.

d) Impurităţi: în această categorie sunt incluse impurităţile organice şi anorganice şi solvenţii reziduali.

(i) În produsele medicamentoase trebuie să fie monitorizate impurităţile organice, rezultate din degradarea substanţei medicamentoase şi impurităţile care se formează în timpul procesului de fabricaţie. Limitele de acceptare trebuie să fie stabilite pentru produse individuale de degradare, care includ atât produse identificate, cât şi neidentificate de degradare, şi de asemenea suma produselor de degradare.

(ii) Impurităţile care se formează în procesul de sinteza a substanţei medicamentoase, vor fi monitorizate în timpul testării substanţei medicamentoase şi prin urmare nu necesită includerea în suma totală a impurităţilor. În cazul, când o impuritate de sinteză este, de asemenea şi un produs de degradare, conţinutul acesteia trebuie să fie monitorizat şi inclus în suma totală a produselor de degradare. Dacă a fost demonstrat prin metodele corespunzătoare de analiză, că substanţa medicamentoasă ce se conţine în produsul medicamentos nu degradează în condiţiile de depozitare propuse, testele de determinare a produselor de degradare, aplicate produsului medicamentos, pot fi reduse sau excluse din specificaţie cu aprobarea de către autorităţile de reglementare.

(iii) Arborele de decizie nr. 2 (vezi anexa la Ghid) prezintă extrapolarea unor limite semnificative privind produsele de degradare din setul de date generate în timpul dezvoltării. La momentul depunerii, este puţin probabil că vor fi suficiente date disponibile pentru a evalua coerenţa procesului. Prin urmare, acesta este considerat inadecvat pentru a stabili criteriile de acceptare, care cuprind datele pentru serie la data depunerii (vezi Secţiunea 5, Capitolul II).

Secţiunea 3.

Teste/criterii specifice

44. Adiţional la testele/criteriile universale enumerate mai sus, în specificaţii se vor aplica următoarele teste pentru substanţele medicamentoase şi/sau produse medicamentoase. Testele/criteriile individuale trebuie să fie incluse în specificaţii atunci când acestea au un impact asupra calităţii substanţei medicamentoase şi produsului medicamentos la controlul de eliberare a seriei. Se vor include şi alte teste adiţional celor enumerate mai jos la obţinerea datelor/informaţiei relevante noi.

45. Substanţe medicamentoase

1) Proprietăţile fizico-chimice: Acestea sunt proprietăţi, cum ar fi pH-ul unei soluţii apoase, punctul de topire, indicele de refracţie etc. Procedurile aplicate pentru măsurarea acestor proprietăţi sunt, de regulă, unice şi nu necesită o elaborare amplă (ex.: punct de topire, indice de refracţie etc.). Testele încadrate în această categorie sunt determinate de natura fizică a substanţei medicamentoase.

2) Dimensiunea particulelor: Pentru unele substanţe medicamentoase, destinate utilizării în fabricaţia produselor medicamentoase solide sau suspensii, dimensiunea particulelor influenţează semnificativ rata de dizolvare, biodisponibilitatea, şi/sau stabilitatea. În astfel de cazuri testarea distribuţiei dimensiunilor particulelor trebuie să fie efectuată, utilizând o procedură adecvată, cu stabilirea criteriilor de acceptare. Arborele de decizie nr. 3 (vezi anexa la Ghid) oferă date suplimentare atunci, când trebuie să fie luată în consideraţie testarea dimensiunilor particulelor.

3) Forme polimorfe: Unele substanţe medicamentoase există în diferite forme cristaline, proprietăţile fizice ale căror diferă. Polimorfismul poate include, de asemenea, produse de solvatare sau hidratare (de asemenea cunoscut sub numele de pseudopolimorfe) şi forme amorfe. Diferenţele în aceste forme ar putea afecta în unele cazuri calitatea sau performanţa produselor medicamentoase. În cazurile existenţei diferenţelor care afectează performanţa produsului medicamentos, biodisponibilitatea sau stabilitatea, trebuie de specificat adecvat tipul formei polimorfe.

a) Pentru a determina prezenţa mai multor forme polimorfe sunt utilizate diverse tehnici şi măsurări fizico-chimice. Exemple de astfel de proceduri sunt: punctul de topire (inclusiv microscopia la etapa de încălzire), spectroscopia în infraroşu la solide, difracţia X-ray la pulberi, procedurile de analiză termică (ex.: analiza termo-gravimetrică, colorimetria diferenţială prin scanare, analiza termică diferenţială), spectroscopia Raman, microscopie optică şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN) în solide. Arborii de decizie nr. 4 (1) prin 4 (3) (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii cu privire la cazurile şi modul în care, trebuie să fie monitorizate şi verificate formele polimorfe.

Notă: Aceşti arbori de decizie ar trebui să fie urmaţi succesiv. Arborii de decizie nr. 4(1) şi nr. 4(2) (vezi anexa la Ghid) vor lua în considerare, dacă este expusă polimorfismului substanţa medicamentoasă şi dacă diferitele forme polimorfe pot afecta performanţa produsului medicamentos. Arborele de decizie nr. nr. 4(3) (vezi anexa la Ghid) trebuie să se aplice numai atunci, când substanţa medicamentoasă prezintă polimorfism şi când aceste proprietăţi pot fi afectate. Prin aplicarea Arborelui de decizie nr. nr. 4(3) (vezi anexa la Ghid) se va aprecia posibila schimbare în forme polimorfe ale produsului medicamentos şi dacă o astfel de schimbare are vreun efect asupra performanţei produsului.

De regulă, este foarte dificil din punct de vedere tehnic, de a măsura schimbările polimorfe în produsele medicamentoase. În acest scop poate fi utilizat un test alternativ (ex.: testul de dizolvare) (a se vedea arborele de decizie nr. 4(3), vezi anexa la Ghid), pentru a monitoriza performanţa produsului, iar determinarea conţinutului de forme polimorfe va fi utilizată numai ca test şi criteriu de acceptare de ultimă instanţă.

4) Teste pentru substanţă medicamentoasă chirală: Când într-o substanţă medicamentoasă predomină un enantiomer, iar conţinutul enantiomerului opus este mai mic de limitele de detecţie şi de cuantificate, atunci din cauza dificultăţilor practice în determinarea cantitativă la asemenea concentraţii mici, conţinutul acestuia nu se determină. Totodată, prezenţa impurităţii în substanţă medicamentoasă chirală şi în produsul medicamentos rezultat, impune o abordare în conformitate cu principiile stabilite de prezentul document. Arborele de decizie nr. 5 (vezi anexa la Ghid) indică modul de aplicare a testelor de identificare a substanţelor chirale, testelor de puritate şi determinare cantitativă. De asemenea se indică, dacă acestea se vor aplica în testarea substanţelor medicamentoase şi a produselor medicamentoase rezultate, aplicând următoarele concepte:

a) Substanţa medicamentoasă:

(i) Impurităţi. Pentru substanţele medicamentoase chirale, care sunt elaborate ca un singur enantiomer, controlul celuilalt enantiomer trebuie luat în considerare în acelaşi mod ca şi pentru alte impurităţi. Însă unele impedimente tehnice pot împedica aplicarea limitelor de detecţie sau de cuantificare a acestuia. În asemenea cazuri, asigurarea controlului se va realiza prin testarea materiei prime sau controlul „în proces”, cu prezentarea justificării adecvate.

(ii) Dozare. Metoda de dozare, inclusă în specificaţie, trebuie fie o metodă de determinare cantitativă enantioselectivă. Pentru atingerea acestui scop, se consideră relevantă utilizarea unei metode specifice de determinare cantitativă a substanţei chirale sau combinarea unei metode de determinare cantitativă nespecifice cu metode corespunzătoare de determinare a impurităţilor-enantiomeri.

(iii) Identitate. Pentru o substanţă medicamentoasă elaborată ca un singur enantiomer, testul de identitate trebuie să asigure posibilitatea diferenţierii ambilor enantiomeri sau a amestecului racemic al acestora. Pentru substanţa medicamentosă care prezintă un amestec racemic, există două abordări pentru cazurile când este indicată identificarea sterioizomerilor ca test efectuat la eliberarea seriei/verificarea calităţii: (1) când există o probabilitate semnificativă ca enantiomerul să fie înlocuit cu un amestec racemic, sau (2) cînd există date, că cristalizarea selectivă poate duce la obţinerea neintenţionată a unui amestec non-racemic.

b) Produs medicamentos:

(i) Produse de degradare. Este considerat necesar controlul celuilalt enantiomer într-un produs medicamentos, cu excepţia cazului, în care a fost demonstrat, că în timpul fabricaţiei formei medicamentoase şi la depozitare racemizarea este nesemnificativă.

(ii) Dozare: În cazul când a fost demonstrat, că în timpul fabricaţiei sau la stocare racemizarea este nesemnificativă, este suficientă determinarea cantitativă a compusului chiral prin aplicarea unei metode nespecifice de analiză. În caz contrar, este necesară utilizarea unei metode specifice de determinare cantitativă a compusului chiral, sau ca alternativă poate fi utilizată o metodă non-specifică de determinare cantitativă, combinată cu o metodă validată de determinare a celuilalt enantiomer.

(iii) Identitate: În specificaţia de eliberare a produsului medicamentos nu este necesară includerea unui test de identitate stereospecifică. Când racemizarea în timpul fabricaţiei medicamentului şi în cazul stocării este nesemnificativă, testarea identităţii stereospecifice este indicat să fie inclusă în specificaţia substanţei medicamentoase. Când a fost demonstrat, că în forma medicamentoasă are loc procesul de racemizare, atunci pentru identificare se va utiliza metoda specifică de determinare cantitativă a compusului chiral sau testul de puritate enantiomerică.

5) Conţinut de apă: Acest test este important în cazurile, când este stabilit, că substanţa medicamentoasă e higroscopică sau degradabilă la umiditate, sau prezintă un hidrat stechiometric. Criteriile de acceptare se justifică cu date privind efectele de hidratare sau de absorbţie a umidităţii. În unele cazuri este adecvată utilizarea testului „Pierdere prin uscare”, dar este preferenţială aplicarea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer).

6) Impurităţi anorganice: Necesitatea includerii testelor şi criteriilor de acceptare pentru impurităţi anorganice (ex.: catalizatori), trebuie să fie studiată în timpul dezvoltării substanţei medicamentoase şi să fie bazată pe cunoaşterea procesului de fabricaţie. Procedurile şi criteriile de acceptare pentru testele Cenuşa de sulfaţi/Cenuşa totală trebuie să corespundă prevederilor farmacopeice; alte impurităţi anorganice pot fi determinate prin alte proceduri adecvate (ex.: spectroscopia de absorbţie atomică).

7) Limite pentru contaminarea microbiană: Specificaţia trebuie să conţină prevederi pentru testarea numărului total de germeni aerobi, numărului total combinat de levuri şi fungi în conformitate cu prevederile farmacopeice (Ph.Eur. ediţia curentă). Selectarea metodei de analiză microbiologică şi a criteriilor de acceptare se va efectua în funcţie de natura substanţei medicamentoase, metoda fabricaţie, precum şi de destinaţia aceteia. De exemplu, testarea sterilităţii poate fi adecvată pentru substanţele medicamentoase fabricate ca produse sterile, iar testarea endotoxinelor bacteriene poate fi adecvată pentru substanţele medicamentoase utilizate la fabricarea produselor medicamentoase injectabile. Arborele de decizie nr. 6 (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii suplimentare cu privire la aplicarea limitelor pentru contaminarea microbiană.

46. Produse medicamentoase

1) Specificaţiile pentru produsele medicamentoase trebuie să includă teste adiţionale şi criterii de acceptare. Un exemplu reprezentativ pentru formele medicamentoase cu tipurile de teste şi criterii de acceptare, adecvate pentru includerea în specificaţie, este prezentat mai jos. Formele medicamentoase specifice abordate includ produse medicamentoase solide orale, lichide orale şi cele pentru administrare parenterală (volum mic şi mare). Aplicarea conceptelor expuse în acest document este aplicabilă şi pentru alte forme farmaceutice.

2) Teste aplicabile pentru comprimate (filmate şi fără film) şi capsule tari gelatinoase. Unul sau mai multe dintre testele menţionate vor fi, de asemenea, aplicabile pentru capsule moi şi granule.

a) Dizolvare: Specificaţia pentru forme medicamentoase solide orale va include un test pentru determinarea elibetrării substanţei active din produsul medicamentos. Pentru formele cu eliberare imediată se efectuează testarea cedării substanţei active într-un singur punct. Pentru formele medicamentoase cu eliberare modificată, trebuie să fie stabilite condiţii adecvate de testare şi proceduri de prelevare a probelor.De exemplu, pentru formele medicamentoase cu eliberare prelungită se vor stabili mai multe puncte de prelevare la anumite intervale de timp, iar pentru formele de dozare cu eliberare întârziata, testarea se va efectua în două etape (cu utiizarea diferitor medii de dizolvare în mod succesiv sau în paralel, după caz). În aceste cazuri, la etapa de proiectare a testului şi la stabilirea criteriilor de acceptare, este importantă evaluarea populaţiei de indivizi, care va administra medicamentul (ex.: se va ţine cont de incidenţa aclorhidriei la vârstnici). În unele cazuri (vezi pct. 34, litera b) Dezagregare) testarea dizolvării poate fi înlocuită prin teste de dezagregare (Arborele de decizie nr. 7 (1), vezi anexa la Ghid).

(i) În cazul produselor medicamentoase cu eliberare imediată, pentru care s-a demonstrat, că rata de dizolvare influenţează semnificativ biodisponibilitatea, este necesară elaborarea condiţiilor de testare, care vor permite depistarea loturilor cu biodisponibilitate inacceptabilă. Dacă modificările în formula de fabricaţie sau parametrii procesului de fabricaţie vor afecta în mod semnificativ dizolvarea, iar astfel de modificări nu pot fi verificate prin alte teste incluse în specificaţie, atunci se va impune elaborarea unor condiţii de testare a dizolvării, care vor evidenţia aceste modificări (Arborele de decizie nr. 7 (2), vezi anexa la Ghid).

(ii) În cazul, când dizolvarea afectează în mod semnificativ biodisponibilitatea, trebuie să fie stabilite criterii de acceptare la testarea dizolvării, care ar permite respingerea seriilor cu o biodisponibilitate inacceptabilă. Dar condiţiile de testare şi criteriile de acceptare stabilite trebuie să permită aprobarea seriilor acceptabile din punct de vedere clinic (Arborele de decizie nr. 7 (2), vezi anexa la Ghid).

(iii) La stabilirea criteriilor de acceptare pentru produsele medicamentoase cu eliberare prelungita, poate fi utilizată corelaţia in vitro/in vivo pentru cazurile, când sunt disponibile date de biodisponibilitate umană pentru diverse formulări cu rate de eliberare diferite. Când astfel de date nu sunt disponibile, şi nu poate fi demonstrată independenţa dizolvării de condiţiile de testare in vitro, atunci criteriile de acceptare se vor stabili în baza datelor disponibile de testare a seriilor. Limitele de admisibilitate a ratei medii de eliberare pentru timpul stabilit nu trebuie să depăşească ±10 % din conţinutul de medicament declarat pe etichetă (adică devierea va constitui sumar 20%; astfel limita 50±10 % va constitui un interval de acceptare de la 40% până la 60%), cu exceptia cazurilor, când în baza stiudiilor de bioechivelenţă au fost stabilite intervale mai largi ale criteriilor de acceptare (Arborele de decizie nr. 7 (3), vezi anexa la Ghid).

b) Dezagregare: Pentru produsele medicamentoase cu o rată de dizolvare rapidă (dizolvare >80% în 15 minute la pH 1.2, 4.0 şi 6.8), care conţin substanţe foarte uşor solubile în intervalul fiziologic de pH (raportul doză/volum de solubilizare <250 ml în interval de pH 1.2 - 6.8), indicele Dizolvare poate fi substituit cu indicele Dezagregare. Testarea dezagregării este mai adecvată în cazul, când a fost stabilită o relaţie a acesteia în raport cu dizolvarea sau când dezagregarea este mai relevantă decât dizolvarea. În astfel de cazuri testarea dizolvării poate fi omisă. Substituirea Dizolvării cu testul de Dezagregare necesită prezentarea datelor de dezvoltare pentru demonstrarea robusteţii formulării şi procesului de fabricaţie (Arborele de decizie nr. 7 (1), vezi anexa la Ghid).

c) Teste de duritate/friabilitate: În mod general testarea durităţii şi/sau friabilităţii sunt efectuate la etapa controlului „în proces” (vezi Secţiunea 3, Capitolul II). Aceşti indici nu se vor include în mod obligatoriu în specificaţie. În cazul, când duritatea şi friabilitatea au un impact critic asupra calităţii produselor medicamentoase (ex.: comprimate masticabile), în specificaţie se vor include aceste teste cu stabilirea criteriilor de acceptare corespunzătoare.

d) Uniformitate unităţi dozate: Testul se va efectua conform prevederilor farmacopeice. Acest termen include atât variaţia masei cât şi uniformitatea conţinutului substanţei active în forma medicamentoasă. Specificaţia trebuie să includă unul din aceste teste, dar nu ambele concomitent. Aceste teste pot fi efectuate la controlul „în proces”, iar criteriile de acceptare se vor include obligator în specificaţie. Dacă pentru produsele medicamentoase testate devierile masei vor depăşi limitele admisibile, care ar permite testarea uniformităţii conţinutului prin metoda de variaţie a masei, aplicantul trebuie să verifice în timpul dezvoltării medicamentului dacă omogenitatea produsului este adecvată.

e) Conţinut de apă: Determinarea conţinutul de apă va fi inclusă în specificaţie, după caz. Criteriile de acceptare se justifică cu date privind efectele de hidratare sau de absorbţie a umidităţii de către produsul medicamentos. În unele cazuri este adecvată utilizarea testului Pierdere prin uscare, dar este preferenţială aplicarea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer).

f) Limite pentru contaminarea microbiană: Testarea contaminării microbiene este tratată ca un atribut al bunei practici de fabricaţie, precum şi al asigurării calităţii. În general, este recomandabilă efectuarea acestui test pentru produsul medicamentos, cu excepţia cazurilor, când componentele sale sunt testate înainte de fabricaţie, iar studiile de validare a procesului de fabricaţie au demonstrat lipsa unui risc semnificativ de contaminare microbiană sau proliferare.

(i) Întrucât acest document nu se referă în mod direct la excipienţi, principiile abordate pentru contaminarea microbiană sunt aplicabile şi excipienţilor. Pentru cazurile menţionate, efectuarea testarii selective poate fi o abordare adecvată (Arborele de decizie nr. 6, vezi anexa la Ghid), Limite pentru contaminarea microbiană în substanţa medicamentoasă şi excipienţi).

(ii) Specificaţia trebuie să conţină prevederi pentru testarea numărului total de germeni aerobi, numărului total combinat de levuri şi fungi şi absenţa anumitor tipuri de bacterii specifice (ex.: Escherichia coli). Acestea se vor determina în procesul de fabricaţie, folosind proceduri farmacopeice, cu o frecvenţă de eşantionare la intervale stabilite de timp, care sunt justificate prin date şi experienţă. La selectarea tipului de teste microbiene şi criteriile de acceptare aplicate, se va lua în consideraţie natura substanţei medicamentoase, metoda de fabricaţie, precum şi modul de administrare a produsului medicamentos. În cazul justificării ştiinţifice acceptabile, este posibilă omiterea testării contaminării microbiene pentru formele solide orale. Arborele de decizie nr. 8 (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii suplimentare cu privire la aplicarea testelor de contaminare microbiană.

3) Lichide orale: Unul sau mai multe dintre testele menţionate vor fi, de asemenea, aplicabile pentru lichide orale şi pulberi destinate reconstituirii pentru lichide orale.

a) Uniformitate unităţi dozate: Testul se va efectua conform prevederilor farmacopeice. Acest termen include atât variaţia masei cât şi uniformitatea conţinutului substanţei active în forma medicamentoasă. Specificaţia trebuie să includă unul din aceste teste, dar nu ambele concomitent. Dacă pentru produsele medicamentoase testate devierile masei vor depăşi limitele admisibile, care ar permite testarea uniformităţii conţinutului prin metoda de variaţie a masei, aplicantul trebuie să verifice în timpul dezvoltării medicamentului dacă omogenitatea produsului este adecvată.

(i) Aceste teste pot fi efectuate la controlul „în proces”, iar criteriile de acceptare se vor include obligator în specificaţie. Acest concept poate fi aplicat atât pentru formele medicamentoase lichide în containere unidoze, cât şi pentru cele multidoze.

(ii) Unitate dozată este considerată doza tipică administrată de pacient. Când este supusă controlului unitatea dozată factică, administrată de pacient, aceasta poate fi măsurată direct sau calculată în funcţie de masa sau volumul total determinat al medicamentului raportat la numărul total de doze estimate. La utilizarea dispozitivelor de dozare (picurătoare sau recipiente cu picurătoare), care sunt parte integrală a ambalajului, pentru determinarea dozei trebuie utilizat acest dispozitiv. La absenţa acestuia se va utiliza un dispozitiv standard de măsurare a volumului. Selectarea echipamentului, ce urmează a fi utilizat ca dispozitiv pentru dozare, se va efectua in timpul dezvoltării.

(iii) Pentru pulberile destinate reconstituirii pentru lichide orale este indicată testarea uniformităţii masei.

b) pH: Pentru indicele de calitate pH trebuie să fie stabilite criterii de acceptare, iar intervalul propus trebuie să fie justificat.

c) Limite pentru contaminarea microbiană: Testarea contaminării microbiene este tratată ca un atribut al bunei practici de fabricaţie, precum şi al asigurării calităţii. În general, este recomandabilă efectuarea acestui test pentru produsul medicamentos, cu excepţia cazurilor, când componentele sale sunt testate înainte de fabricaţie, iar studiile de validare a procesului de fabricaţie au demonstrat lipsa unui risc semnificativ de contaminare microbiană sau proliferare. Întrucât acest document nu se referă în mod direct la excipienţi, principiile abordate pentru contaminarea microbiană sunt aplicabile şi excipienţilor. Testarea selectivă poate fi o abordare adecvată, în ambele cazuri, acolo unde este admisibilă. În cazul justificării ştiinţifice acceptabile, este posibilă omiterea testării contaminării microbiene pentru pulberile destinate reconstituirii pentru lichide orale.

(i) Specificaţia trebuie să conţină prevederi pentru testarea numărului total de germeni aerobi, numărului total combinat de levuri şi fungi şi absenţa anumitor tipuri de bacterii specifice (ex.: Escherichia coli). Acestea se vor determina în procesul de fabricaţie, folosind proceduri farmacopeice, cu o frecvenţă de eşantionare la intervale stabilite de timp, care sunt justificate prin date şi experienţă. Arborele de decizie nr. 8 (vezi anexa la Ghid) prezintă informaţii suplimentare cu privire la aplicarea testelor de contaminare microbiană.

d) Dozarea conservant antimicrobian: Când în compoziţia formei farmaceutice lichide orale este prezent un conservant antimicrobian, trebuie să fie stabilite criterii de acceptare a conţinutului acestuia. Criteriile de acceptare pentru conservanţi trebuie să se bazeze pe nivelul minim necesar destinat menţinerii calităţii microbiologice a produsului pentru perioada de administrare propusă şi pentru termenul de valabilitate. Eficienţa concentraţiei minime specificate de conservant antimicrobian, trebuie să fie demonstrată prin utilizarea unui test farmacopeic de verificare a eficacităţii antimicrobiene a conservantului.

(i) Dozarea conservantului antimicrobian se va efectua la eliberarea produsului medicamentos. În cazul justificării conţinutul conservantului antimicrobian se efectuează ca un test „în proces” în locul testării la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie.

(ii) Eficacitatea conservantului antimicrobian ar trebui să fie demonstrată în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos, în timpul transferului tehnologic al produsului la scară industrială şi la determinarea termenului de valabilitate (ex.: în testul de stabilitate), deşi conţinutul de conservant se determină prin metode chimice analitice incluse în specificaţie.

e) Conţinut de conservanţi antioxidanţi: Determinarea conţinutului de antioxidanţi, se efectuiază la eliberarea produsului. În unele circumstanţe justificate prin studiile de stabilitate şi dezvoltare, nu este necesară testarea conţinutului de conservant antioxidant pentru perioada de valabilitate al produsului, iar testarea „în proces” poate substitui testarea la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie. Dacă testarea se efectuează numai la eliberare, în cazul modificării procedurii de fabricaţie sau a recipientului/sistemului de închidere decizia aceasta este un subiect pentru reinvestigare.

f) Substanţe extractabile: Când studiul de dezvoltare şi testarea stabilităţii demonstrează, că substanţele extrase din containere/sisteme de închidere sunt permanent mai jos de limitele de acceptare şi inofensivitate, atunci este posibilă omiterea acestui test din specificaţie. În cazul modificării formulei de fabricaţie sau containerului/sistemului de închidere, aceste date necesită reinvestigare.

(i) Când datele indică necesitatea efectuării acestor teste pentru componentele containerelor/sistemelor de închidere (ex.: dop de cauciuc, garnituri, recipiente din plastic etc.), atunci inluderea în specificaţie a testelor şi criteriilor de acceptare pentru substanţele extractabile din containere se va efectua pentru formele medicamentoase lichide orale ambalate în containere, care nu sunt confecţionate din sticlă sau în recipiente din sticlă cu sistem de închidere, care nu este confecţionat din sticlă. Trebuie să fie enumerate componentele containerelor/sistemelor de închidere şi să fie prezentate datele acumulate pentru aceste componente începând cu etapele cât mai timpurii ale procesului de dezvoltare.

g) Conţinut de alcool: Când este declarat conţinutul cantitativ de alcool pe etichetă în conformitate cu reglementările în vigoare, conţinutul acestua trebuie să fie inclus în specificaţie. Conţinutul alcoolului poate fi determinat cantitativ sau aplicarea calculelor.

h) Dizolvare: În cazul suspensiilor pentru administrare orală şi pulberilor destinate reconstituirii în vederea administrării sub formă de suspensii orale, adiţional la indicii de calitate descrişi anterior, este indicată (ex.: substanţa medicamentoasă insolubilă) includerea în specificaţie a testului de dizolvare şi criteriilor de acceptare. Testarea dizolvării trebuie să fie efectuată la eliberare. Testul poate fi efectuat şi la controlul „în proces” în cazul justificării prin date de dezvoltare a produsului medicamentos. Aparatele utilizate la efectuarea testelor, mediile de dizolvare, precum şi condiţiile trebuie să fie farmacopeice, iar în cazul utilizării metodelor non-farmacopeice acestea trebuie să fie justificate. Procedurile de dizolvare aplicate, cu utilizarea aparatelor farmacopeice sau non-farmacopeice şi condiţiile de efectuare a testelor trebuie să fie validate.

(i) Pentru formele medicamentoase cu eliberare imediată (obiţnuită) este acceptabilă determinarea dizolvării într-un singur punct. Pentru formele medicamentoase cu eliberare modificată se vor stabili multiple puncte de prelevare, la intervale corespunzătoare de timp. Criteriile de acceptare trebuie să fie stabilite în baza intervalului observat de variaţie, luând în consideraţie profilurile de dizolvare a seriilor, care au demonstrat performanţe acceptabile in vivo. Datele obţinute în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos vor stabili fie necesitatea includerii în specificaţie a indicelui de dizolvare, fie determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor.

i) Distribuţie dimensiuni particule: În cazul suspensiilor pentru administrare orală este adecvată includerea indicelui de determinare a distribuţiei dimensiunilor particulelor cu stabilirea criteriilor cantitative de acceptare. Datele obţinute în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos vor stabili fie necesitatea includerii în specificaţie a indicelui de dizolvare, fie determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor.

(i) Determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor trebuie să fie efectuată la eliberare. Testul poate fi efectuat şi la controlul „în proces” în cazul justificării prin date de dezvoltare a produsului medicamentos. Dacă în timpul dezvoltării au fost demonstrate în mod constant caracteristici rapide de eliberare a substanţei medicamentoase, testului de distribuţie a dimensiunilor particulelor poate fi omis din specificaţie.

(ii) Testarea distribuţiei dimensiunilor particulelor poate substitui testul de dizolvare cu prezentarea justificării corespunzătoare. Criteriile de acceptare trebuie să includă limite de distribuţie a dimensiunilor particulelor în valori procentuale din numărul total de particule pentru tot intervalul stabilit de dimensiuni. Limitele medii, maxime şi/sau minime ale particulelor trebuie să fie bine definite.

(iii) Criteriile de acceptare trebuie să fie stabilite în baza intervalului observat de variaţie, luând în consideraţie profilurile de dizolvare a seriilor, care au demonstrat performanţe acceptabile in vivo, precum şi modul de utilizare a produsului. În timpul dezvoltării produsului, trebuie să fie cercetată o potenţială creştere a dimensiunilor particulelor, iar la stabilirea criteriilor de acceptare se vor lua în consideraţie rezultatele acestor studii.

j) Suspendabilitate: În cazul suspensiilor pentru administrare orală, care sedimentează la stocare, este adecvată includerea criteriilor de acceptare pentru redispersibilitate (resuspendare). O procedură adecvată de resuspendare poate fi agitarea.

(i) Specificaţia trebuie să indice o procedură de resuspendare (mecanică sau manuală). Trebuie să fie stabilită durata de timp necesară pentru agitare, în scopul obţinerii unui amestec omogen. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.

k) Proprietăţi reologice: Pentru soluţiile sau suspensiile relativ viscoase, este indicată includerea în specificaţie a indicilor, ce caracterizează proprietăţile reologice ale acestora (viscozitate/greutate specifică). Trebuie să fie stabilite metode de testare şi criterii de acceptare. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.

l) Timp de reconstituire: Pentru produsele sub formă de pulberi destinare reconstituirii, se vor stabili criteriile de acceptare pentru timpul de reconstituire. Alegerea diluantului trebuie să fie justificată. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.

m) Conţinut de apă: Pentru produsele sub formă de pulberi destinate reconstituirii, trebuie să fie inclus în specificaţie un test pentru determinarea conţinutului de apă. În unele cazuri, testul Pierdere prin uscare poate fi considerat adecvat. Criteriile de acceptare pot fi justificte cu date privind efectele de hidratare sau de absorbţie a apei pentru produsul medicamentos. În unele cazuri includerea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer) este preferenţială.

4) Medicamente pentru administrare parenterală: Medicamentelor pentru administrare parenterală pot fi aplicate următoarele teste.

a) Uniformitate unităţi dozate: Testul se va efectua conform prevederilor farmacopeice. Acest termen include atât variaţia masei, cât şi uniformitatea conţinutului substanţei active în forma medicamentoasă. Specificaţia trebuie să includă unul din aceste teste, dar nu ambele concomitent. Dacă pentru produsele medicamentoase testate devierile masei vor depăşi limitele admisibile, care ar permite testarea uniformităţii conţinutului prin metoda de variaţie a masei, aplicantul trebuie să verifice în timpul dezvoltării medicamentului, dacă omogenitatea produsului este adecvată.

(i) Acest teste pot fi efectuate la controlul „în proces” (vezi Secţiunea 3, Capitolul II), iar criteriile de acceptare se vor include obligatoriu în specificaţie. Acest concept poate fi aplicat atât pentru formele medicamentoase în containere unidoze, cât şi pentru cele multidoze.

(ii) Pentru pulberile destinate reconstituirii este acceptabilă testarea uniformităţii masei.

b) pH: Pentru indicele de calitate pH trebuie să fie stabilite criterii de acceptare, iar intervalul propus trebuie să fie justificat.

c) Sterilitate: Specificaţiile pentru toate produsele destinate administrării parenterale trebuie să sipuleze o procedura de testare şi criterii de acceptare pentru evaluarea sterilităţii. Când eliberarea parametrică este justificată prin date generate în timpul dezvoltării şi validării, atunci această abordare poate fi propusă pentru produsele medicamentoase sterilizate în recipiente finale (vezi Secţiunea 6, Capitolul II).

d) Endotoxine/pirogeni: Specificaţia trebuie să encludă o procedură de testare şi criterii de acceptare pentru determinarea endotoxinelor. La determinarea indicelui se va folosi metoda LAL-test (limulus amoebocyte lysate test). Ca o metodă alternativă testării endotoxinelor poate fi propusă testarea pirogenităţii, în cazul, când aceasta este justificată.

e) Incluziuni mecanice: În specificaţiile pentru produsele destinate administrării parenterale trebuie să fie incluse criterii de acceptare adecvate pentru verificarea incluziunilor mecanice. Acestea vor include criterii de acceptare pentru particule vizibile şi/sau transparenţa soluţiei, precum şi testarea particulelor sub-vizibile la necesitate.

f) Conţinut de apă: Pentru medicamentele parenterale non-apoase, precum şi pentru produsele parenterale destinare reconstituirii, se va stabili o procedura de testare şi criterii de acceptare pentru determinarea conţinutului de apă. Testul Pierdere prin uscare poate fi considerat acceptabil pentru produsele destinate administrării parenterale, când includerea acestuia este justificată prin datele de dezvoltare privind efectele de hidratare sau de absorbţie a apei. În unele cazuri includerea unei proceduri specifice de determinare a apei (ex.: titrare prin metoda Karl Fischer) este preferenţială.

g) Conţinut de conservant antimicrobian: Când în compoziţia formei farmaceutice parenterale este prezent un conservant antimicrobian, trebuie să fie stabilite criterii de acceptare a conţinutului acestuia. Criteriile de acceptare pentru conservanţi trebuie să se bazeze pe nivelul minim necesar destinat menţinerii calităţii microbiologice a produsului pentru perioada de administrare propusă şi pentru termenul de valabilitate. Eficienţa concentraţiei minime specificate de conservant antimicrobian, trebuie să fie demonstrată prin utilizarea unui test farmacopeic de verificare a eficacităţii antimicrobiene a conservantului.

(i) Dozarea conservantului antimicrobian se va efectua la eliberarea produsului medicamentos. În cazul justificării, conţinutul conservantului antimicrobian se efectuează ca un test „în proces” în locul testării la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie.

(ii) Eficacitatea conservantului antimicrobian trebuie să fie demonstrată în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos, în timpul transferului tehnologic al produsului la scară industrială şi la determinarea termenului de valabilitate (ex.: în testul de stabilitate), deşi conţinutul de conservant se determină prin metode chimice analitice incluse în specificaţie.

h) Conţinut de conservanţi antioxidanţi: Determinarea conţinutului de antioxidanţi, se efectuiază la eliberarea produsului. În unele circumstanţe, justificate prin studiile de stabilitate şi dezvoltare, nu este necesară testarea conţinutului de conservant antioxidant pentru perioada de valabilitate al produsului, iar testarea „în proces” poate substitui testarea la eliberare a produsului medicamentos. Criteriile de acceptare trebuie să fie incluse obligatoriu în specificaţie. Dacă testarea se efectuează numai la eliberare, în cazul modificării procedurii de fabricaţie sau a recipientului/sistemului de închidere decizia aceasta este un subiect pentru reinvestigare.

i) Substanţe extractabile: Când studiul de dezvoltare şi testarea stabilităţii demonstrează, că substanţele extrase din containere/sisteme de închidere sunt permanent mai jos de limitele de acceptare şi inofensivitate, atunci este posibilă omiterea acestui test din specificaţie. În cazul modificării formulei de fabricaţie sau containerului/sistemului de închidere, aceste date necesită reinvestigare.

(i) Când datele indică necesitatea includerii criteriilor de acceptare pentru substanţele extractabile din containere/sistemelede închidere, atunci aceste criterii se vor inlude în specificaţia pentru formele medicamentoase parenterale ambalate în containere, care nu sunt confecţionate din sticlă sau în recipiente din sticlă cu sistem de închidere confecţionat din elastomeri. Testul poate fi efectuat la eliberare, în cazul justificării prin date de dezvoltare. Trebuie să fie enumerate componentele containerelor/sistemelor de închidere (ex.: dop de cauciuc, etc.) şi să fie prezentate datele acumulate pentru aceste componente, începând cu etapele cât mai timpurii ale procesului de dezvoltare.

j) Testarea funcţionalităţii sistemelor/dispozitivelor de administrare: Specificaţia pentru medicamentele parenterale, ambalate în seringi preumplute, cartuşe cu autoinjector sau alte dispozitive similare, trebuie să includă proceduri de testare şi criterii de acceptare pentru testarea funcţionalităţii sistemului dozator. La aceste teste se referă: controlul pasajului prin acul seringii, presiunea şi verificarea ermeticităţii ambalării (lipsa scurgerilor); şi/sau determinarea altor parametri: forţa aplicată pentru înlăturarea capacului, determinarea forţei de pasaj al pistonului prin seringă şi forţei aplicate pentru a pune în funcţiune injectorul. În anumite condiţii aceste teste trebuie să fie efectuate „în proces”. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca bază pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului, sau omiterea unor sau tuturor testelor din specificaţie.

k) Osmolaritate: Când pe eticheta produsului este declarată izotonicitatea, atunci trebuie efectuat un control adecvat al osmolarităţii acestuia. Datele obţinute în procesul de dezvoltare şi validare pot servi ca temei pentru efectuarea testului „în proces”, testarea selectivă (periodică) sau pentru determinarea acestui indice prin aplicarea directă a calculelor.

l) Distribuţie dimensiuni particule: În specificaţia pentru suspensii injectabile este indicată includerea indicelui de determinare a distribuţiei dimensiunilor particulelor cu stabilirea criteriilor cantitative de acceptare pentru acesta. Datele obţinute în procesul de dezvoltare a produsului medicamentos vor stabili fie necesitatea includerii în specificaţie a indicelui de dizolvare, fie determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor.

(i) Determinarea distribuţiei dimensiunilor particulelor trebuie să fie efectuată la eliberare. Testul poate fi efectuat şi la controlul „în proces” în cazul justificării prin date de dezvoltare a produsului medicamentos. Dacă în timpul dezvoltării au fost demonstrate în mod constant caracteristici rapide de eliberare a substanţei medicamentoase, testului de distribuţie a dimensiunilor particulelor poate fi omis din specificaţie.

(ii) Testarea distribuţiei dimensiunilor particulelor poate fi substituită cu testul de dizolvare, atunci când prin studiile de dezvoltare se demonstrează, că mărimea particulelor este factorul principal care influenţează dizolvarea; cu justificarea corespunzătoare. Criteriile de acceptare trebuie să includă limite de distribuţie a dimensiunilor particulelor în valori procentuale din numărul total de particule pentru tot intervalul stabilit de dimensiuni. Limitele maxime şi/sau minime a particulelor trebuie să fie bine definite.

(iii) Criteriile de acceptare trebuie să fie stabilite în baza intervalului observat de variaţie, luând în consideraţie profilurile de dizolvare a seriilor, care au demonstrat performanţe acceptabile in vivo, precum şi modul de utilizare a produsului. În timpul dezvoltării produsului, trebuie să fie cercetată o potenţială creştere a dimensiunilor particulelor, iar la stabilirea criteriilor de acceptare se vor lua în consideraţie rezultatele acestor studii.

m) Suspendabilitate: În cazul suspensiilor injectabile, care sedimentează la stocare, este adecvată includerea criteriilor de acceptare pentru redispersibilitate (resuspendare). O procedură adecvată de resuspendare poate fi agitarea. Specificaţia trebuie să indice o procedură de resuspendare (mecanică sau manuală). Trebuie să fie stabilită durata de timp necesară pentru agitare. Datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.

n) Timp de reconstituire: Pentru produsele sub formă de pulberi destinare reconstituirii, se vor stabili criteriile de acceptare pentru timpul de reconstituire. Alegerea diluantului trebuie să fie justificată. Pentru produsele cu o dizolvare rapidă, datele obţinute în procesul de dezvoltare pot servi ca temei pentru efectuarea selectivă (periodică) a testului sau omiterea acestuia din specificaţie.

Anexa la Ghidul cu privire la Specificaţiile de calitate

Arborele de decizie nr. 1

STABILIREA CRITERIILOR DE ACCEPTARE PENTRU IMPURITĂŢI SPECIFICATE LA SUBSTANŢELE MEDICAMENTOASE

1 Serii relevante - sunt seriile obţinute la dezvoltarea produsului, seriile pilot şi seriile obţinute la studiile scale-up.

2 Limita superioară de încredere este egală cu devierea standard a datelor analizei seriei, înmulţită la 3.

Arborele de decizie nr. 2

STABILIREA CRITERIILOR DE ACCEPTARE PENTRU PRODUSELE DE DEGRADARE LA PRODUSELE MEDICAMENTOASE

1 Serii relevante - sunt seriile obţinute la dezvoltare aprodusului, seriile pilot şi seriile obţinute la studiile scale-up.

2 Modul determinării A şi B este desrisă în arborele de decizie nr. 1.

Arborele de decizie nr. 3

STABILIREA CRITERIILOR DE ACCEPTARE PENTRU DISTRIBUŢIA DIMENSIUNILOR PARTICULELOR LA SUBSTANŢELE MEDICAMENTOASE

Arborele de decizie nr. 4

EVALUAREA NECESITĂŢII STABILIRII CRITERIILOR DE ACCEPTARE PENTRU POLIMORFISM LA SUBSTANŢELE MEDICAMENTOASE ŞI PRODUSELE MEDICAMENTOASE

Substanţa medicamentoasă

Arborele de decizii nr. 4

EVALUAREA NECESITĂŢII STABILIRII CRITERIILOR DE ACCEPTARE PENTRU POLIMORFISM LA SUBSTANŢELE MEDICAMENTOASE ŞI PRODUSELE MEDICAMENTOASE Produs medicamentos – forme medicamentoase solide sau lichide ce conţin substanţe medicamentoase nedizolvate N.B.: Procedurile indicate în schemă se vor aplica numai în cazul, când este posibilă determinarea conţinutului formelor polimorfe în produsul medicamentos

Arborele de decizii nr. 5

STABILIREA IDENTITĂŢII, DETERMINĂRII CANTITATIVE ŞI PROCEDURILOR DE PURITATE ENANTIOMERICĂ PENTRU SUBSTANŢELE MEDICAMENTOASE CHIRALE SAU PRODUSELE MEDICAMENTOASE CE CONŢIN SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE CHIRALE

1 Prezentul document nu conţine prevederi pentru substanţele chirale de origine naturală.

2 Ca şi pentru alte impurităţi care rezultă din materii prime utilizate în sinteza substanţei medicamentoase, se poate stabili un control al calităţii alternativ de determinare a chiralului, prin aplicarea limitelor adecvate la testarea materiilor prime sau produselor intermediare, în cazuri justificate prin studiile de dezvoltare. De regulă, acestea sunt cazurile, când molecula are trei sau mai multe centre chirale, sau când este necesar cotrolul produsului la o etapă, ce precede finalizarea procesului de fabricare a substanţei medicamentoase.

3 Determinarea cantitativă cu utilizarea unei metode specifice a chiralului sau o procedură de determinare a purităţii enantiomerice poate fi acceptată în locul unei proceduri de identificare a chiralului.

4 Determinarea cantitativă cu utilizarea unei metode nespecifice a chiralului combinată cu o metodă de control a enantiomerului opus este acceptabilă în locul determinării cantitative specifice a chiralului.

5 Limitele cantitative ale conţinutului enantiomerului opus în substanţa medicamentoasă pot fi determinate prin datele obţinute în rezultatul determinării cantitative specifice a chiralului sau printr-o procedură separată.

6 Testarea stereospecifică a produsului medicamentos poate fi exclusă în cazul demonstrării unei racemizări nesemnifiative în timpul fabricării produsului medicamentos şi în timpul stocării produsului finit.

Arborele de decizii nr. 6

LIMITE PENTRU CONTAMINAREA MICROBIANĂ ÎN SUBSTANŢA MEDICAMENTOASĂ ŞI EXCIPIENŢI

[1] Skale-up - transferul tehnologic al produsului la scară industrială.