A. Motivele sesizării
2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.
B. Legislaţia pertinentă
Articolul 27
Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova „Preşedintele Republicii Moldova:
a) soluţionează problemele cetăţeniei conform Constituţiei şi prezentei legi;
b) emite decrete în cazul acordării, redobîndirii, renunţării şi retragerii cetăţeniei Republicii Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat.”
Articolul 42
Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale
„Refuzul de a primi cererea în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţa judecătorească.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor sesizării
- Cu referire la art.41 din Legea cetățeniei Republicii Moldova
8. Autorii sesizării susțin că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea cetățeniei Republicii Moldova, decretul privind acordarea cetățeniei se emite în interesele Republicii Moldova. Respectiv, chiar dacă după conținut acesta comportă un caracter individual, după esență comportă un caracter politic, fapt care îl exclude de la controlul judiciar în contenciosul administrativ.
9. Autorii sesizării susțin că, potrivit art. 135 din Constituție, decretele Președintelui Republicii Moldova se contestă la Curtea Constituțională fără nici o excepție.
10. De asemenea, în sesizare se susține că norma contestată creează confuzii în privința căilor de atac, astfel avînd un caracter imprevizibil, ceea ce contravine art. 23 din Constituție.
- Cu referire la Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2102-VII din 9 iunie 2016
11. Autorii sesizării susțin că prin acordarea cetățeniei Republicii Moldova dlui Traian Băsescu au fost încălcate articolele 1, 2 și 3 din Constituția Republicii Moldova.
12. Potrivit acestora, titularul cetățeniei Republicii Moldova, prin declarațiile sale publice, a promovat ideea unirii Republicii Moldova cu Romînia, fapt care constituie un atentat la independența și integritatea statului.
13. De asemenea, autorii sesizării susțin că, potrivit informațiilor din presă, Traian Băsescu se află sub urmărire penală. Respectiv, prin acordarea cetățeniei Republicii Moldova a fost încălcat și art. 20 lit. c) și d) din Legea nr. 1024-XIV.
B. Aprecierea Curţii
14. Examinînd admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.
15. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
16. Curtea menționează că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie articolul 41 din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000 și Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2102-VII din 9 iunie 2016 privind acordarea cetățeniei Republicii Moldova.
17. Curtea reține că prevederile articolului 88 lit. c) din Constituţie abilitează Preşedintele Republicii Moldova cu una din principalele atribuţii în exercitarea puterii de stat, care vizează statutul juridic al persoanei, – acordarea cetăţeniei. Astfel, conform normei constituţionale, Preşedintele „soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic”.
18. În Hotărîrea nr.11 din 30 octombrie 2012 Curtea a statuat că:
„39. […] atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova statuată la lit. c) art.88 din Constituţie presupune examinarea tuturor problemelor legate de cetăţenie, începînd cu depunerea cererii şi terminînd cu emiterea soluţiei, care poate fi atît pozitivă, cît şi negativă. [P]reşedintele Republicii Moldova, conform prevederilor lit. c) art.88 din Constituţie, este unica autoritate, care poate emite soluţii definitive pentru fiecare etapă a procedurii legate de dobîndirea cetăţeniei.”
19. În același timp, Curtea menționează că, potrivit articolului 17 din Constituție, „cetăţenia Republicii Moldova se dobîndește, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică”.
20. Ținînd cont de prevederile art.17 alin.(l) din Constituţie, potrivit cărora problemele cetăţeniei Republicii Moldova sunt reglementate prin lege organică, Parlamentul a adoptat Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000, care stabilește cadrul juridic al raporturilor legate de cetățenia Republicii Moldova.
21. Curtea menționează că, potrivit art. 27 din lege, Președintele Republicii Moldova emite decrete în cazul acordării, redobîndirii, renunţării şi retragerii cetăţeniei Republicii Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat.
22. În același timp, Curtea reține că potrivit art. 41 din lege: „Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi atacat în Curtea Supremă de Justiţie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare”. De asemenea, potrivit art. 42 din lege, refuzul de a primi cererea în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţa judecătorească.
23. Curtea reține că garanţiile procedurale legate de cetăţenie se întemeiază pe prescripţiile art.11 şi art.12 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, care precizează că deciziile referitoare la dobîndirea cetăţeniei trebuie să conţină motivaţii în formă scrisă, să poată face obiectul unui recurs administrativ sau judiciar, în conformitate cu prevederile legislaţiei interne.
24. În acest sens, Curtea, în jurisprudența sa, a susținut că prevederile din Legea cetăţeniei, care reglementează atacarea hotărîrilor în problema cetăţeniei, vin să asigure garanțiile statuate de reglementările internaționale (HCC nr. 14 din 19 martie 2002).
25. În acord cu cele menționate, Curtea reține că Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2102-VII din 9 iunie 2016 privind acordarea cetățeniei Republicii Moldova poate face obiectul unui litigiu în contenciosul administrativ. Curtea subliniază că de competența instanțelor de judecată ține verificarea legalității actelor contestate. Or, anume autorii sesizării au pretins că decretul enunțat a fost emis contrar art. 20 lit. c) și d) din Legea cetățeniei Republicii Moldova, fiind invocate în acest sens mai multe circumstanțe faptice.
26. Concluzionînd cele menționate, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaților în Parlament Igor Dodon, Vladimir Țurcan, Vlad Bătrîncea, Vasile Bolea pentru controlul constituţionalităţii articolului 41 din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000 și Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 2102-VII din 9 iunie 2016 privind acordarea cetățeniei Republicii Moldova.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Preşedintele
Curţii Constituţionale Alexandru TĂNASE
Nr. 75. Chişinău, 12 octombrie 2016.