Având în vedere sesizarea depusă la 28 iunie 2012 şi înregistrată la aceeaşi dată,
2. Autorul sesizării a pretins, în special, că stabilirea întrunirii de către persoană pentru dobândirea cetăţeniei a condiţiilor prevăzute de legislaţie este un domeniu atribuit de Constituţie în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova şi astfel norma contestată este incompatibilă cu prevederile articolului 88 lit.(c) din Constituţie.
3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 11 iulie 2012 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.
4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor.
5. În şedinţa plenară publică a Curţii, autorul sesizării a fost reprezentat de Iulia Sîrcu, vicepreşedinte al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei, şi Mihaela Iacob, viceministru al Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. La şedinţă a mai participat Vladislav Poghircă în calitate de reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova.
III.
PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 88 LIT.C) DIN CONSTITUŢIE
27. Autorul sesizării pretinde că litera a) a articolului 28 din Legea cetăţeniei, în partea în care prevede că MTIC transmite Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare cererile privind dobândirea cetăţeniei prin naturalizare numai în cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, încalcă articolul 88 lit.c) din Constituţie, potrivit căruia:
„Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
[...] c) soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic [...]”
A. Argumentele autorului sesizării
28. Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în calitatea sa de autor al sesizării, consideră că norma cuprinsă la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, după conţinut, contravine prevederilor lit.c) art.88 din Constituţia Republicii Moldova. Plenul observă că soluţionarea problemelor cetăţeniei Republicii Moldova şi acordării azilului politic, prin Constituţie, este atribuită în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova. Verificarea documentelor şi stabilirea faptului dacă persoana întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţie, în opinia sa, ţine de domeniul soluţionării cererii de dobândire a cetăţeniei.
B. Argumentele autorităţilor
29. În punctul său de vedere, Preşedintele Parlamentului a susţinut constituţionalitatea normei legale contestate, menţionând că MTIC realizează o activitate necesară de coordonare şi organizare a procesului de acordare a cetăţeniei. Activitatea sa se reduce la operaţii de analiză şi constatare, realizate cu scopul de a cunoaşte realităţile spre a lichida eventualele carenţe în vederea asigurării conformităţii depline cu cerinţele stipulate în art.33, art.36 din Legea cetăţeniei. În opinia sa, acestea constituie acţiuni premergătoare începerii procesului de soluţionare a problemei cetăţeniei, care prin ele însele nu produc efecte juridice, însă contribuie la legalitatea decretului Preşedintelui, unicul act ce produce efecte juridice. În şedinţa publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a susţinut această opinie, adăugând că prin decretul de promulgare a Legii nr.112 din 9 iunie 2011, prin care au fost modificate prevederile art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei, contestate în sesizare, Preşedintele Republicii Moldova a aprobat aceste prevederi şi astfel a consimţit pentru cedarea unor sarcini pe care le presupune atribuţia statuată în art.88 lit.c) din Constituţie.
30. În susţinerea constituţionalităţii normei contestate, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova a subliniat că verificarea documentelor sub aspectul conformităţii cu cerinţele stipulate de Legea cetăţeniei nu echivalează cu soluţionarea în fond a cererii de acordare a cetăţeniei. Mai mult ca atât, în caz de refuz, solicitantul are dreptul de a readresa cererea, cu condiţia că va respecta cerinţele înaintate de lege, depunând documentele, extrasele, copiile care lipseau iniţial.
31. Suplimentar, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova a mai comunicat Curţii Constituţionale că actul de identitate care atestă domiciliul străinului pe teritoriul ţării este permisul de şedere legală, eliberat de MTIC în baza deciziei Biroului de Migraţie şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne, data deciziei fiind data din care începe a curge pentru străin termenul de domiciliere legală şi obişnuită pe teritoriul Republicii Moldova. Conform informaţiei prezentate de această instituţie, după introducerea modificărilor contestate – 8 iulie 2011, Preşedintele a aprobat toate cele 687 cereri de renunţare la cetăţenie şi 16 cereri de redobândire a cetăţeniei, a respins 2 cereri de dobândire a cetăţeniei din 11 depuse.
32. În punctele de vedere prezentate, Guvernul, Ministerul Justiţiei şi MTIC nu sunt de acord cu opinia autorului sesizării că MTIC şi MAEIE ar trebui doar să recepţioneze documentele referitoare la dobândirea cetăţeniei. Verificarea cererii şi a actelor necesare este o acţiune preparatorie, ce precede emiterea decretului în problema cetăţeniei. Autorităţile menţionează că doar decretul Preşedintelui ţării produce efecte juridice, nu însă şi acţiunile MTIC. Constituţionalitatea normei contestate, în opinia autorităţilor, este confirmată şi de faptul că refuzul neîntemeiat privind expedierea documentelor pentru examinare şi soluţionare Preşedintelui Republicii Moldovei poate fi atacat în contenciosul administrativ.
C. Aprecierea Curţii
33. Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate presupune un control concret, în cadrul căruia Curtea Constituţională va examina constituţionalitatea normei ce urmează a fi aplicată în litigiul de bază aflat pe rol în instanţa de drept comun, avându-se în vedere circumstanţele cauzei. În acest sens, Curtea reiterează poziţia sa expusă în Hotărârea nr.15 din 06.05.1997 privind interpretarea lit.(g) alin.(1) art.135 din Constituţie, în care a decis că acest control se aplică asupra actelor „ce au incidenţă asupra examinării unui litigiu de către o instanţă ordinară”, iar în calitate de element important al excepţiei de neconstituţionalitate s-a invocat:
„[…] existenţa raportului triunghiular între partea aflată în proces, ale cărei drepturi sau interese au fost eventual lezate printr-o normă neconstituţională, instanţa de judecată, în faţa căreia se invocă neconstituţionalitatea, şi Curtea Constituţională, chemată să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate;”
34. Avînd în vedere cele enunţate în §§ 23, 33 şi necesitatea controlului solicitat de instanţele de drept comun prin sesizarea depusă, Curtea va aborda problema de drept privind procedura de dobândire a cetăţeniei Republicii Moldova numai în aspectul său extrinsec, şi anume dacă lit.(c) art.88 din Constituţie conferă dreptul de a refuza primirea cererii privind acordarea cetăţeniei exclusiv Preşedintelui ţării sau acest drept îl au şi autorităţile ce recepţionează actele de la solicitanţi, în special în cazul în care persoana nu întruneşte toate condiţiile impuse de lege pentru dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare.
35. Curtea reţine că statutul de cetăţean permite persoanei de a fi titularul tuturor drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale consfinţite de Constituţie şi legislaţia în vigoare. Prevederile lit.(c) art.88 din Constituţie abilitează Preşedintele Republicii Moldova cu una din principalele atribuţii în exercitarea puterii de stat, care vizează statutul juridic al persoanei, – acordarea cetăţeniei. Astfel, conform normei constituţionale, Preşedintele „soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic”.
36. Curtea reţine că din analiza textuală strictă a acestei norme constituţionale rezultă că atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova privind soluţionarea problemelor cetăţeniei conţine nu doar elemente materiale, dar şi procesuale, pe care Preşedintele trebuie să le respecte.
37. Această concluzie decurge din analiza expunerii articolului 88 din Constituţie, care stipulează atribuţiile şefului statului. Astfel, cu referire la alte atribuţii, constituanta legislativă a utilizat termenii „conferă” (decoraţii), „acordă” (azil politic, grade militare, ranguri diplomatice ş.a.) şi numai în acest caz a utilizat termenul „soluţionează”, care comportă o altă conotaţie.
38. Curtea reţine că termenul „soluţionează”, în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, are o semnificaţie mai largă, incluzând întreg ansamblul de proceduri prevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei.
39. În baza acestei analize cazuale exegetice, Curtea deduce că atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova statuată la lit.c) art.88 din Constituţie presupune examinarea tuturor problemelor legate de cetăţenie, începând cu depunerea cererii şi terminând cu emiterea soluţiei, care poate fi atât pozitivă, cât şi negativă. Curtea reţine că Preşedintele Republicii Moldova, conform prevederilor lit.c) art.88 din Constituţie, este unica autoritate, care poate emite soluţii definitive pentru fiecare etapă a procedurii legate de dobândirea cetăţeniei.
40. În consecinţă, Curtea reţine că o altă interpretare a normei constituţionale prin lege, în speţă, referitoare la procedura reglementată la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, ar echivala cu limitarea atribuţiei Preşedintelui statuate la lit.c) art.88 din Constituţie.
41. Curtea reţine că regula enunţată decurge nu numai din prevederile constituţionale, ci şi de necesitatea rezonabilă ca problemele în cauză să fie soluţionate de o instituţie competentă şi specializată. Conform reglementărilor actuale, unica structură specializată în acest domeniu este Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, care, conform Decretului nr. 694-II din 28.07.98, „este constituită în scopul asigurării exercitării de către Preşedintele Republicii Moldova a atribuţiilor constituţionale în problemele cetăţeniei”.
42. În acest sens, Curtea reţine că potrivit reglementărilor legale în vigoare, numai Comisia, formată, în conformitate cu art.31 din Legea cetăţeniei, „pentru examinarea prealabilă a problemelor cetăţeniei”, este în drept să verifice actele solicitantului prevăzute de lege şi să prezinte propunerile respective Preşedintelui, căruia îi aparţine dreptul decizional. Orice mecanism administrativ, care în fapt ar putea împiedica Preşedintele Republicii Moldova să soluţioneze cererile de acordare a cetăţeniei, în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, ar însemna de fapt o limitare inadmisibilă a atribuţiilor sale.
43. Mai mult ca atât, după cum rezultă din materialele cauzei, soluţionarea problemelor cetăţeniei a fost dată în competenţa unui agent economic – Î.S. CRIS „Registru”, care în realitate este învestită cu putere decizională, deşi cererea privind acordarea cetăţeniei este adresată Preşedintelui ţării, şi nu conducătorului acesteia.
44. Curtea reţine că, potrivit principiului unităţii materiei constituţionale, normele Constituţiei urmează a fi aplicate şi interpretate cazual în coroborare cu alte norme constituţionale ce reglementează instituţii şi principii similare, ţinând cont de aspectele funcţionale ale instituţiei reglementate de normele constituţionale invocate.
45. Avînd în vedere cele expuse, Curtea remarcă, cu referire la aplicarea prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie, că prevederile alin.(1) art.17 din Constituţie abilitează Parlamentul cu dreptul de a reglementa prin lege organică procedura dobândirii cetăţeniei în limitele prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie.
46. În temeiul acestor dispoziţii constituţionale şi concluziilor Curţii expuse în §§ 41, 42 ale prezentei hotărîri, MTIC putea fi abilitat prin lege organică cu funcţii pur tehnice. Din aceleaşi considerente, legea nu putea învesti această instituţie cu drepturi decizionale, cum ar fi dreptul de a reţine cererea privind acordarea cetăţeniei fără a o transmite spre soluţionare instituţiei prezidenţiale.
47. În baza celor expuse, Curtea conchide că prevederea „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, nu corespunde prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie.
48. Analizând prevederea contestată, Curtea reţine că aceasta nu corespunde nici principiilor clarităţii şi previzibilităţii. Astfel, în Hotărîrea nr.26 din 23.11.2010 Curtea a menţionat:
„Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie, care statuează obligaţia statului de a garanta fiecărui om dreptul de a-şi cunoaşte drepturile.”
49. Curtea observă că, raportată la textul art.33 din Legea cetăţeniei, care obligă solicitantul să depună cerere pe numele Preşedintelui, prevederea art.28 lit.a) este incertă în ceea ce priveşte comportamentul petiţionarului în faţa autorităţilor publice. În consecinţă, Curtea deduce că norma citată nu corespunde nici prevederilor art.23 din Constituţie.
50. În acest context, Curtea menţionează că divergenţele apărute în cadrul procedurii litigioase de acordare a cetăţeniei se datorează unor lacune şi inexactităţi în actele normative în domeniu, adoptate de Parlament şi Guvern, semnalate la §§ 20, 43 şi 49 ale prezentei hotărâri, în consecinţă, Curtea va formula o adresă.
51. Curtea respinge argumentele autorităţilor publice referitoare la existenţa în dreptul comparat al statelor a unor proceduri similare de dobândire a cetăţeniei. În urma studiului efectuat, Curtea observă că procedura dobândirii cetăţeniei diferă de la stat la stat, fiind diferite şi autorităţile publice ce au competenţa de a soluţiona problemele cetăţeniei.
52. Generalizând, Curtea Constituţională subliniază că prevederea „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova, nu corespunde prevederilor lit.(c) art.88 din Constituţie, precum şi art.23 din Constituţie.
Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională h o t ă r ă ş t e:
1. Se acceptă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea Supremă de Justiţie şi se declară drept neconstituţională sintagma „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.(a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 11. Chişinău, 30 octombrie 2012.
JCC-03/16g 30 octombrie 2012
ADRESĂ
În cadrul examinării excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 28 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova Curtea Constituţională a constatat că prevederile legale referitoare la procedura de soluţionare a cererilor de dobîndire a cetăteniei conţin mai multe incoerenţe si neclarităţi. Astfel, Legea cetăţeniei nu reglementează exact competenţa autorităţilor obligate să răspundă solicitărilor de acordare a cetăţeniei. Această neclaritate vizează în special procedura de refuz de a transmite instituţiei prezidenţiale solicitările de acordare a cetăteniei, care îi sînt adresate.
De asemenea, Curtea a constatat o lipsă de claritate în aplicarea prevederii "a domicilia legal şi obişnuit" pe teritoriul Republicii Moldova, determinarea datei de la care începe a curge termenul de naturalizare, precum şi în ceea ce priveşte corespunderea acestei prevederi cu art.6 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, conform căruia calitatea de cetăţean prin naturalizare se acordă celor ce "locuiesc cu titlu legal" pe teritoriul statului.
În contextul cauzei examinate, Curtea reţine că nu este corelată Legea privind azilul din 18.12.2008, care prevede 4 forme de protecţie a persoanelor străine, cu Legea cetăţeniei, care recunoaşte posibilitatea dobîndirii preferenţiale a cetăţeniei prin naturalizare doar pentru o formă de protecţie - cea de refugiat.
De asemenea, după modificarea art.28 din Legea cetăţeni ei prin Legea nr .112 din 09 .06. 2011 , nu a fost amendat corespunzător Regulamentul cu privire la procedura dobîndirii şi pierderii cetăţeniei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr .197 din 12.03.2001, normele din Regulament nefiind în totalitate conforme cu Legea cetăţeniei , pentru executarea căreia a fost adoptat Regulamentul.
Curtea consideră necesar a atrage atenţia asupra naturii competenţelor delegate unui şir de întreprinderi de stat. În contextul excepţiei ridicate, este vorba despre reglementările normative prin care Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (MTIC) a delegat unui agent economic (Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaţionale de Stat "Registru") competenţe quasi-decizionale în procedura de soluţionare a cererilor de dobîndirea cetăţeniei.
Curtea reţine că statul este în drept să delege anumite atribuţii ale sale societăţilor comerciale, inclusiv întreprinderilor de stat, însă aceste atribuţii nu trebuie să vizeze proceduri derivate din instituţii constituţionale, cum este procedura de soluţionare a cererilor de dobîndire a cetăţeniei.
În acest sens, Curtea menţionează că prevederile Legii cu privire la întreprinderea de stat nu sînt suficient de bine corelate cu prevederile Legii cetăţeniei şi hotărîrile de Guvern nr.197 din 12.03.2000 si nr.1389 din 17 .05 .2010 privind delegarea atribuţiilor către MTIC. Necorelările existente între aceste acte normative, de fapt, au şi generat litigiul, în legătură cu care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, ce constituie obiectul hotărîrii Curţii.
Curtea reţine că doar declararea neconstituţională a normei contestate nu este de natură să soluţioneze aceste inadvertenţe din legislaţie. Prin urmare, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova trebuie să opereze modificări în cadrul normativ, care ar asigura claritatea, previzibilitatea şi funcţionalitatea procedurii de soluţionare a cererilor de dobîndire a cetăţeniei.
Adiţional obiectului examinat, Curtea Constituţională consideră necesar a atrage atenţia Parlamentului asupra neconcordanţei existente între reglementările referitoare la instituţia excepţiei de neconstituţionalitate din art .121 din Codul de procedură civilă şi Constituţia Republicii Moldova şi reaminteşte despre obligaţia de a examina adresa din 26 martie 2007, în care Curtea s-a referit la inadvertenţa respectivă.
În temeiul art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, în conformitate cu art. 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova vor examina adresa si, în termenele stabilite, vor informa Curtea asupra rezultate lor examinării acesteia.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale
1. Prin Hotărîrea Curţii Constituţionale din 30 octombrie 2012 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de Curtea Supremă de Justiţie, şi declarată drept neconstituţională sintagma „În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat”, cuprinsă în articolul 28 lit.a) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
2. În opinia mea, Hotărîrea Curţii este nefondată, iar dispoziţiile art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei nu contravin prevederilor art.88 lit.c) din Constituţie.
3. Este incontestabil faptul că reglementarea cetăţeniei este eminamente o chestiune de stat. Acest lucru se desprinde cu o deosebită claritate din dispoziţiile constituţionale şi legale, conform cărora statuarea drepturilor şi îndatoririlor cetăţenilor, a modurilor de dobîndire şi de pierdere a cetăţeniei constituie un atribut exclusiv al statului. Convenţia europeană cu privire la cetăţenie consideră reglementarea cetăţeniei ca un drept suveran, un domeniu ce ţine de competenţa exclusivă a fiecărui stat.
4. Constituţia Republicii Moldova garantează regimul juridic al cetăţeniei prin art.17, art.18 şi art.19 şi conferă Preşedintelui Republicii Moldova soluţionarea problemelor cetăţeniei Republicii Moldova (art.88 lit.c) din Constituţie).
Cetăţenia Republicii Moldova poate fi dobîndită, păstrată sau pierdută numai în condiţiile prevăzute de legea organică (art.17 alin.(1) din Legea Supremă).
5. Legea cetăţeniei Republicii Moldova în Capitolul V (art.27-31) reglementează atribuţiile autorităţilor publice referitoare la cetăţenie.
6. Potrivit art.27 din lege, Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei conform Constituţiei şi Legii cetăţeniei Republicii Moldova; emite decrete în cazul acordării, redobîndirii, renunţării şi retragerii cetăţeniei Republicii Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat.
Deoarece, în exercitarea puterii de stat, autorităţile statului activează ca un organism unic, statul poate să prevadă anumite filtre administrative pentru examinarea prealabilă a cererilor privind acordarea cetăţeniei.
Articolele 28-31 din Legea cetăţeniei reglementează atribuţiile referitoare la problemele cetăţeniei ale Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi ale organelor lui; Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi ale instituţiilor lui; Ministerului Afacerilor Interne; Serviciului de Informaţii şi Securitate.
7. În conformitate cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.389 din 17 mai 2010, ministerul este organul central de specialitate cu atribuţii ce ţin de organizarea înregistrării şi evidenţei populaţiei Republicii Moldova, precum şi cu atribuţii de organizare a primirii, examinării, prelucrării demersurilor cetăţenilor cu privire la ieşirea-intrarea în ţară şi de perfectare a materialelor la cererile persoanelor cu privire la cetăţenie.
8. Potrivit art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor verifică documentele în vederea corespunderii legislaţiei şi stabilirii faptului că cererea întruneşte cerinţele prevăzute de Legea cetăţeniei şi întocmeşte un aviz argumentat, cu expedierea ulterioară a acestora spre soluţionare Preşedintelui Republicii Moldova. Aceste acţiuni sunt pregătitoare, precedînd emiterea decretului privind acordarea cetăţeniei de către Preşedintele Republicii Moldova, sau refuzul de acordare a cetăţeniei. Anume Preşedintele Republicii Moldova, dar nu Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, decide acordarea sau refuzul de a acorda cetăţenia Republicii Moldova.
Termenul „verifică” presupune examinarea actelor necesare dobîndirii sau redobîndirii cetăţeniei pentru a stabili în ce măsură acestea corespund cerinţelor art.36 din Legea cetăţeniei, precum şi cerinţelor punctului 5 al Regulamentului cu privire la procedura dobîndirii şi pierderii cetăţeniei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.197 din 12 martie 2001.
Or, articolul 28 litera a) din Legea cetăţeniei stipulează expres că Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, numai în urma tuturor acţiunilor de „primire a cererilor”, „verificare a documentelor prezentate”, „adunare a datelor”, „întocmire a avizului”, expediază materialele şi avizul motivat Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionarea problemei cetăţeniei.
Astfel, rezultă că, în cazul cînd cererea nu este conformă cerinţelor legale, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor o poate restitui persoanei, pentru a fi adusă în concordanţă cu cerinţele legale.
9. Prin acţiunea de „verificare a actelor prezentate în vederea corespunderii acestora cerinţelor Legii cetăţeniei” nu se înţelege altceva decît controlul actelor solicitate de la persoana care a depus cerere în materie de cetăţenie, dar nu şi luarea deciziei privind acordarea cetăţeniei Republicii Moldova sau refuzul acordării acesteia. Astfel, acţiunile de verificare a corespunderii cererii de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova cerinţelor legii, atribuţii ce revin Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, nu echivalează cu soluţionarea în fond a cererii de acordare a cetăţeniei, atribuţie directă a şefului statului.
10. Efectele juridice în problemele dobîndirii (redobîndirii) cetăţeniei sunt produse de deciziile adoptate de către Preşedintele Republicii Moldova (decrete în cazul acordării cerăţeniei sau refuz motivat), dar nu de deciziile Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, privind refuzul de primire a actelor în problemele cetăţeniei.
11. Cu atît mai mult, potrivit art.42 din Legea cetăţeniei, intitulat „Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale”, refuzul de a primi cererea în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţa judecătorească.
12. Deşi în §33 din hotărîre Curtea şi-a propus să exercite controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art.28 lit.a) din Legea cetăţeniei, în § 34 din hotărîre Curtea a dispus că va verifica „dacă lit.(c) art.88 din Constituţie conferă dreptul de a refuza primirea cererii privind acordarea cetăţeniei exclusiv Preşedintelui ţării sau acest drept îl au şi autorităţile ce recepţionează actele de la solicitanţi, în special în cazul în care persoana nu întruneşte toate condiţiile impuse de lege pentru dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare”.
Ca urmare a interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea a conchis că „Preşedintele Republicii Moldova, conform prevederilor lit.c) art.88 din Constituţie, este unica autoritate, care poate emite soluţii definitive pentru fiecare etapă a procedurii legate de dobândirea cetăţeniei” (§ 39). „O altă interpretare a normei constituţionale prin legea, în speţă, referitoare la procedura reglementată la lit.a) art.28 din Legea cetăţeniei, ar echivala cu limitarea atribuţiei Preşedintelui statuate la lit.c) art.88 din Constituţie” (§ 40).
Astfel, Curtea a învestit şeful statului cu obligaţia de a exercita atribuţii date prin lege Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi altor autorităţi publice (art. 28, 31 din lege). Totodată, în § 42 Curtea concluzionează că numai Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova (constituită în scopul asigurării de către Preşedintele Republicii Moldova a atribuţiilor constituţionale în problemele cetăţeniei) „este în drept să verifice actele solicitantului prevăzute de lege şi să prezinte propunerile respective Preşedintelui, căruia îi aparţine dreptul decizional. Orice mecanism administrativ, care în fapt ar putea împiedica Preşedintele Republicii Moldova să soluţioneze cererile de acordare a cetăţeniei, în sensul art.88 lit.c) din Constituţie, ar însemna de fapt o limitare inadmisibilă a atribuţiilor sale”.
13. În opinia mea, concluziile Curţii expuse la §§ 39, 40 şi 42 din hotărîre sunt neconcludente şi controversate.
14. Categoric nu sunt de acord cu interpretarea cazuală a termenului „soluţionează” cuprins în art.88 lit.c) din Constituţie. Potrivit Curţii, „termenul „soluţionează” are o semnificaţie mai largă, incluzând întreg ansamblul de proceduri prevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei”.
15. Prevederea constituţională „soluţionează problemele cetăţeniei” are o altă semnificaţie decît cea expusă de Curte. Atribuţia Preşedintelui Republicii Moldova referitor la soluţionarea problemelor cetăţeniei constă în examinarea cererilor privind dobîndirea şi redobîndirea cetăţeniei, de refuz privind acordarea cetăţeniei, de aprobare a renunţării la cetăţenia Republicii Moldova, precum şi examinarea propunerilor şi avizelor referitoare la retragerea cetăţeniei.
Aceste atribuţii se exercită de către Preşedintele Republicii Moldova în temeiul actelor verificate de către autorităţile publice implicate în examinarea problemelor cetăţeniei.
Reiterez că decizia privind acordarea cetăţeniei, prin care se realizează realmente atribuţia privind soluţionarea problemelor cetăţeniei, aparţine în exclusivitate Preşedintelui Republicii Moldova şi se materializează în emiterea decretului respectiv.
16. Refuzul de acordare a cetăţeniei, de asemenea, este de competenţa exclusivă a Preşedintelui Republicii Moldova, care, conform art.27 din Legea cetăţeniei, formulează un răspuns argumentat solicitantului.
Refuzul de a acorda cetăţenia Republicii Moldova în ceea ce priveşte motivele de fond trebuie să fie previzibil, proporţional şi prevăzut de lege.
Art.20 din Legea cetăţeniei conţine şirul exhaustiv al motivelor refuzului de a acorda cetăţenia.
Garanţiile procedurale legate de cetăţenie se întemeiază pe prescripţiile art.11 şi art.12 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, care precizează că deciziile referitoare la dobîndirea cetăţeniei trebuie să conţină motivaţii în formă scrisă, să poată face obiectul unui recurs administrativ sau judiciar, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale interne. Art.41 din Legea cetăţeniei şi art.42 enunţat mai sus reglementează atacarea hotărîrilor în problema cetăţeniei.
17. Fără a aduce argumente, Curtea a menţionat că prevederea contestată nu corespunde nici principiilor clarităţii şi previzibilităţii, invocînd încălcarea dispoziţiilor art.23 din Constituţie. Curtea a subliniat că „raportată la textul art.33 din Legea cetăţeniei, care obligă solicitantul să depună cerere pe numele Preşedintelui, prevederea art.28 lit.a) este incertă în ceea ce priveşte comportamentul petiţionarului în faţa autorităţilor publice”.
18. Această interpretare este eronată, deoarece dispoziţiile art.28 lit.a) nu vizează „comportamentul petiţionarului în faţa autorităţilor publice”, dar vizează atribuţiile Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor şi ale organelor lui în problemele cetăţeniei.
19. Art.33 din Legea cetăţeniei, intitulat „Modalitatea de prezentare a cererii”, stipulează clar că cererea privind dobîndirea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova se adresează Preşedintelui Republicii Moldova şi se depune personal sau prin mandatar.... la organul teritorial al Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor în a cărui rază îşi are domiciliul solicitantul, iar în cazul persoanei cu domiciliul legal şi obişnuit în străinătate, la reprezentanţa diplomatică sau instituţia consulară a Republicii Moldova sau la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova.
Pentru motivele expuse, consider că norma legală contestată este constituţională şi în nici un mod nu aduce atingere atribuţiei Preşedintelui Republicii Moldova, statuate în art.88 lit.c) din Constituţie, privind soluţionarea problemelor cetăţeniei.
Judecător Elena SAFALERU