Articolul 6 Dobîndirea cetăţeniei
1) Fiecare Stat Parte va stipula în legislaţia sa internă dobîndirea cetăţeniei sale ex lege de către următoarele persoane:
a) copiii, unul dintre părinţii cărora la momentul naşterii acestor copii are cetăţenia acestui Stat Parte, ţinîndu-se cont, totodată, de orice excepţie prevăzută în legislaţia sa internă cu privire la cazurile copiilor născuţi peste hotare, în raport cu copiii, drepturile părinteşti asupra cărora sunt stabilite în baza recunoaşterii, hotărîrii judecătoreşti sau în baza unor proceduri analoage, fiecare Stat Parte poate prevedea ca copilul să dobîndească cetăţenia sa în conformitate cu procedurile stabilite în legislaţia sa internă.
b) copiii găsiţi pe teritoriul său, ai cărui ambi părinţi nu sunt cunoscuţi şi care în caz contrar ar fi fost recunoscuţi apatrizi.
2) Fiecare Stat Parte va stipula în legislaţia sa internă posibilitatea de a dobîndi cetăţenia sa de către copiii născuţi pe teritoriul său, care nu dobîndesc la momentul naşterii cetăţenia altui stat. În asemenea condiţii se acordă cetăţenia:
a) la naştere ex lege, sau
b) la un moment ulterior copiilor-apatrizi, după înaintarea către organele corespunzătoare de către copil sau din numele acestuia a unei cereri în conformitate cu procedurile prevăzute în legislaţia internă a Statului Parte. O asemenea cerere poate fi înaintată dacă se respectă condiţia domiciliului cu titlu permanent pe teritoriul său pe parcursul unei perioade ce nu depăşeşte cinci ani pînă la înaintarea cererii.
3) Fiecare Stat Parte prevede în legislaţia sa internă posibilitatea dobîndirii cetăţeniei de către persoanele care locuiesc cu titlu legal pe teritoriul sau. La determinarea condiţiilor de dobîndire a cetăţeniei statul parte nu poate prevedea ca condiţie de trai permanent un termen ce depăşeşte zece ani, pînă la momentul depunerii cererii.
4) Fiecare Stat Parte va prevedea în legislaţia sa internă posibilităţi ce facilitează dobîndirea cetăţeniei sale de către următoarele persoane:
a) soţii cetăţenilor săi;
b) copiii unuia dintre cetăţenii săi, care cad sub incidenţa excepţiei stipulate la subparagraful a) al paragrafului 1) din articolul 6;
c) copiii, unul dintre părinţii căruia dobîndeşte sau a dobîndit cetăţenia sa;
d) copiii înfiaţi de unul dintre cetăţenii săi;
e) persoanele care s-au născut pe teritoriul său şi locuiesc aici cu titlu legal;
f) persoanele care locuiesc cu titlu legal pe teritoriul său pe parcursul unei perioade determinate de timp, dar care a început înainte ca aceştia să atingă vîrsta de 18 ani. Acest termen se stabileşte în legislaţia internă a Statului Parte;
g) persoanele apatride cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat şi care locuiesc cu titlu legal pe teritoriul său.
Articolul 7 Pierderea cetăţeniei ex lege sau din iniţiativa Statului Parte
1) Statul Parte nu poate prevedea în legislaţia sa internă pierderea cetăţeniei sale ex lege sau din iniţiativa Statului Parte, decît în următoarele cazuri:
a) dobîndirea benevolă a cetăţeniei altui stat;
b) dobîndirea cetăţeniei Statului Parte prin fraudă, prezentarea de informaţii false sau ascunderea unui fapt pertinent care se referă la persoana solicitantului;
c) serviciul militar benevol în forţe armate străine;
d) comportament ce aduce grave atingeri intereselor vitale ale Statului Parte;
e) lipsa unei legături efective între Statul Parte şi cetăţeanul cu domiciliul permanent peste hotare;
f) dacă pînă la împlinirea majoratului unui copil se stabileşte că nu mai sunt îndeplinite condiţiile stipulate în dreptul intern care ar permite dobîndirea ex lege a cetăţeniei Statului Parte;
g) înfierea copilului, dacă copilul dobîndeşte sau posedă cetăţenia unuia sau a ambilor părinţi înfietori;
2) Statul Parte poate prevedea pierderea cetăţeniei sale de către copiii, părinţilor cărora li se retrage această cetăţenie, cu excepţia cazurilor stipulate la subparagrafele c) şi d) din paragraful 1). Copiii, însă, rămîn cetăţeni ai acestuia, dacă unul dintre părinţi îşi păstrează această cetăţenie.
3) Statul Parte nu poate prevedea în legislaţia sa internă pierderea cetăţeniei sale în temeiul paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol, dacă această persoană, în consecinţă, devine apatrid, cu excepţia cazurilor stipulate în subparagraful b) al paragrafului 1) al prezentului articol.
Articolul 8 Pierderea cetăţeniei la iniţiativa persoanei
1) Fiecare Stat Parte permite renunţarea la cetăţenia sa, cu condiţia că persoanele corespunzătoare nu devin în consecinţă apatrizi.
2) Totuşi, un Stat Parte poate prevedea în legislaţia sa internă că pentru renunţarea la cetăţenie pot opta doar cetăţenii care locuiesc peste hotare.
Articolul 9 Redobîndirea cetăţeniei
Fiecare Stat Parte, în cazurile şi condiţiile prevăzute de legislaţia sa internă, contribuie la redobîndirea cetăţeniei sale de către foştii săi cetăţeni, care locuiesc cu titlu permanent şi legal pe teritoriul său.