Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.
Protecţia mediului înconjurător (denumit în continuare mediu) constituie o prioritate naţională, care vizează în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, realizarea intereselor economice şi social-umane, precum şi capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor.
Capitolul I
PRINCIPII ŞI DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1. Relaţiile omului şi societăţii cu mediul se reglementează de Constituţie, de prezenta lege şi de prevederile altor legi şi acte legislative ce ţin de problematica protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
Art. 2. Prezenta lege constituie cadrul juridic de bază pentru elaborarea actelor normative speciale şi instrucţiunilor în probleme aparte din domeniul protecţiei mediului în scopul:
a) asigurării tuturor cetăţenilor Republicii Moldova cu un mediu sănătos şi estetic plăcut;
b) realizării supremei responsabilităţi a fiecărei generaţii pentru protecţia mediului în faţa generaţiilor viitoare;
c) obţinerii unui diapazon cît mai larg de folosire a resurselor naturale fără a depăşi limitele admisibile, evitîndu-se·epuizarea şi degradarea lor, riscul pentru sănătatea oamenilor şi alte consecinţe nedorite şi imprevizibile;
d) protecţiei solului şi subsolului, apelor şi aerului de poluare chimică, fizică şi biologică, de alte acţiuni care dereglează echilibrul ecologic;
e) păstrării biodiversităţii şi genofondului, integrităţii sistemelor naturale, valorilor naţionale istorice şi culturale;
f) restabilirii ecosistemelor şi componentelor lor, afectate prin activitatea antropică sau calamităţi naturale.
Art. 3. Principiile de bază ale protecţiei mediului:
a) prioritatea scopurilor şi activităţii de protecţie a mediului în cadrul realizării intereselor de ordin economic şi social-uman ale populaţiei pentru prezent şi viitor;
b) obligativitatea executării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, respectării standardelor, normativelor şi limitelor admisibile de folosire a resurselor naturale şi energiei, de aplicare a factorilor chimici, fizici şi biologici asupra componenţilor mediului, de emisii şi deversări nocive, de depozitare a deşeurilor provenite din activităţile economice;
c) responsabilitatea tuturor persoanelor fizice şi juridice pentru prejudiciul cauzat mediului: prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum şi recuperarea pagubei cauzate mediului şi componenţilor lui din contul persoanelor fizice şi juridice care au admis (chiar şi inconştient sau din neglijenţă) dauna;
d) proiectarea şi punerea în funcţie a obiectivelor social-economice, realizarea programelor şi activităţilor care presupun schimbări ale mediului natural se admit numai în baza avizului pozitiv al expertizei ecologice de stat şi cu acordul populaţiei din aria de influenţă a obiectivelor în cauză;
e) folosirea cu plată a solului, subsolului, apei, pădurilor în scopuri economice şi social-umane conform legislaţiei în vigoare; perceperea de taxe şi aplicarea de amenzi pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului; folosirea în exclusivitate a mijloacelor astfel obţinute pentru combaterea poluării mediului, secătuirii resurselor naturale, dezvoltării unor procese geologice primejdioase, pentru redresarea mediului şi componenţilor lui şi regenerarea resurselor naturale;
f) aplicarea de înlesniri fiscale la impunerea mijloacelor, alocate pentru protecţia mediului, stimularea aplicării tehnologiilor de economisire a resurselor prin acordarea de credite preferenţiale şi prin alte metode; sporirea responsabilităţii beneficiarilor prin arendă pe termen lung a resurselor naturale;
g) conştientizarea populaţiei asupra necesităţii de a stabili relaţii eficiente şi armonioase între om şi mediul ce-l înconjoară şi de a lua măsuri pentru prevenirea pericolului pentru biosferă şi sănătatea omului; încurajarea iniţiativelor promovate de mişcările şi formaţiunile obşteşti în sistarea activităţilor dăunătoare mediului;
h) respectarea tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale, care au fost ratificate de către Parlament: coordonarea legislaţiei Republicii Moldova cu privire la protecţia mediului cu principiile legislative în acest domeniu ale statelor vecine, ale comunităţii europene şi mondiale.
Art. 4. (1) Resursele naturale – solul, subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu constituie patrimoniul naţional al Republicii Moldova.
(2) Dreptul de gestiune al tuturor resurselor naturale în Republica Moldova este exercitat în numele statului de către Parlament.
(3) Transmiterea dreptului de proprietate şi de folosire a resurselor naturale persoanelor fizice şi juridice nu-i scuteşte pe beneficiarii acestor drepturi de respectarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului.
Art. 5. (1) Cunoştinţele în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale constituie o condiţie calificativă obligatorie pentru suplinirea funcţiilor de conducere în toate organele de stat.
(2) Minimul necesar de cunoştinţe în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale obligatoriu pentru persoanele cu funcţii de conducere este stabilit de către Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale (denumit în continuare Departament).
Capitolul II
COMPONENŢA PARLAMENTULUI, PREŞEDINTELUI REPUBLICII GUVERNULUI ŞI A ORGANELOR DE AUTOADMINISTRARE LOCALĂ ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
Art. 6. Parlamentul:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea comună a Guvernului şi Departamentului limitele de folosire a resurselor naturale de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere pe teritoriul republicii, taxele pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte regimul de administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) numeşte şi eliberează din funcţie directorul general al Departamentului şi adjuncţii lui;
g) audiază avizele comisiilor permanente ale Parlamentului asupra dărilor de seamă anuale ale Departamentului;
h) audiază dările de seamă anuale ale Departamentului privind starea mediului în Republică.
Art. 7. Preşedintele Republicii:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în republică.
Art. 8. Guvernul:
1) de comun acord cu Departamentul:
a) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea raţională a resurselor naturale, stabileşte înlesniri pentru activităţile de protecţie a mediului, pentru activităţile economice nonpoluante, pentru prelucrarea şi neutralizarea deşeurilor de producţie şi menajere;
b) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
c) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenurilor secătuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie, precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
d) asigură în comun cu organele de autoadministrare locală acţiuni de conservare a diversităţii biologice;
e) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurată de ministere, departamente şi organe de autoadministrare locală;
f) elaborează .şi propun anual Parlamentului, nu mai tîrziu de 1 decembrie, programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;
g) elaborează măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor ecologice, iar în caz de producere a acestora organizează un complex de acţiuni pentru ~lichidarea consecinţelor lor;
h) determină amplasarea şi regimul poligoanelor de nivel republican pentru depozitarea şi prelucrarea deşeurilor de producţie, păstrarea substanţelor toxice şi radioactive, precum şi reglementează transportarea şi inactivitatea acestora;
i) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
j) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
2) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a Departamentului şi a subdiviziunilor acestuia, finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a mediului şi folosire raţională a resurselor naturale;
3) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure realizarea în comun cu organele de autoadministrare locală, cu instituţiile de cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şi recomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate cu destinaţia lor şi specificul funcţional al ecosistemelor; schimbarea destinaţiei terenurilor conform rezultatelor expertizei ecologice de stat;
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea gradului ei de utilizare, preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei, reorientarea politicii energetice spre producerea decentralizată şi locală a energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energia vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în atmosferă, sistarea folosirii de clorofluorocarboranţi, diminuarea poluării atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili, reducerea noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibraţiilor în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale în acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru minimalizarea deşeurilor prin utilizarea cît mai eficientă a materiei prime, reducerea folosirii substanţelor toxice, corozive şi inflamabile sau înlocuirea lor cu materiale alternative inerte, prim mărirea termenului de utilizare a producţiei şi prin reciclarea ei.
Art. 9. Organele de audoadministrare ale judeţului (raionului), municipiului în comun cu autorităţile locale pentru mediu şi pentru sănătate:
a) asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediului;
b) aprobă de comun acord cu Departamentul limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu excepţia celor ce depăşesc teritoriul judeţului (raionului), municipiului, limitele poluării fonice; limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;
c) supraveghează şi coordonează activitatea primăriilor şi preturilor în domeniul depozitării şi prelucrării deşeurilor de producţie şi menajere, construcţiei şi funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajelor şi depozitivelor de reţinere şi neutralizare a noxelor, prevenirii şi combaterii alunecărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raţionale a pajiştilor, repartizării de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;
d) constituie şi administrează fondurile ecologice extrabugetare judeţene (raionale), municipale;
e) organizează elaborarea şi realizarea ,programelor ecologice judeţene (raionale), municipale, ,asigură efectuarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de restaurare a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică;
f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagistic judeţean (raional), municipal;
g) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind starea mediului în judeţ (raion), municipiu;
h) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.
Art. 10. Organele de autoadministrare ale comunei (satului), oraşului în comun cu autorităţile locale pentru mediu şi pentru sănătate:
a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor naturale, exercită un control permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
b) aprobă anual de comun cu autorităţile pentru mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă judeţeană (raională); limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu excepţia celor ce depăşesc teritoriul comunei (satului), oraşului; limitele poluării fonice, limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;
c) stabilesc perimetrele pentru depozitarea deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului rezultat din construcţii, fierului vechi, organizează inactivitatea şi utilizarea acestora, stabilesc locurile pentru cimitirele de animale, pentru acumularea, prelucrarea, utilizarea, precum şi pentru neutralizarea rezidurilor ce nu pot fi prelucrate;
d) asigură constituirea şi funcţionarea instalaţiilor de epurare în conformitate cu standardele stabilite pentru apele reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a apelor reziduale, de reţinere a noxelor;
e) organizează refacerea landşafturilor şi reconstrucţia zonelor afectate profund sub aspect peisagistic şi al echilibrului ecologic, cum sînt: terenurile de ·exploatări miniere·la suprafaţă, haldele de cenuşă, fosfoghips, depozitele de şlamuri industriale din contul agenţilor economici care au produs afectarea;
f) restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi·ape pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, luînd în considerare încărcarea lor cu animale, potenţialul de producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei;
g) asigură realizarea măsurărilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; repartizarea de terenuri pentru noi obiective, plantaţii multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizaţiei serviciului geologic;
h) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, îndeosebi în zonele cu deficit de păduri, organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreţinerea perdelelor forestiere de protecţie, aliniamentelor de arbori şi arbuşti, spaţiilor verzi, parcurilor şi gardurilor vii;
i) acordă priorităţi şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activităţi economice nonpoluante şi sistemelor·de producţie cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi lucrările pentru efectuarea cărora nu s-a obţinut autorizaţia autorităţilor pentru mediu.
Capitolul IV
DREPTURI ŞI OBLIGAŢIUNI ALE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI
Art. 30. Statul recunoaşte, tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos, în care scop asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare:
a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii; partide, mişcări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra proiectelor de amplasare şi construire a obiectivelor cu efecte negative asupra mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localităţilor urbane şi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care aduc daune ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi de a participa la efectuarea expertizei obşteşti;
e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a mediului;
f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă agenţii economici vor fi sau nu prejudiciaţi în mod direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor;
i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru investiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea calităţii mediului.
Art. 31. Protecţia mediului constituie o obligaţiune generală a locuitorilor republicii, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi interesele altor beneficiari ai resurselor naturale, să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la crearea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
Art. 32. Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate sunt obligaţi:
a) să obţină conform articolului 24, şi să reactualizeze în termenele stabilite autorizaţia expertizei ecologice pentru folosinţa resurselor naturale;
b) să folosească cît mai economicos energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea alunecărilor de teren, să nu admită eroziunea solului, salinizarea sau înmlăştinirea secundară, compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele aplicării în agricultură a substanţelor chimice;
c) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor prin folosirea cît mai eficientă a materiei prime, să reducă folosirea substanţelor toxice, inflamabile şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte, care asigură obţinerea unei producţii finale cît mai durabile, să producă, să utilizeze şi să pună în circulaţie ambalaje recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor degradabile;
d) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de epurare, capabile de a reduce noxele evacuate sub limitele admisibile, stabilite de autorităţile pentru mediu;
e) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice perdele forestiere de protecţie şi spaţii verzi, să ţină sub o supraveghere permanentă starea mediului din jurul unităţilor industriale şi complexelor zootehnice-şi să·întreprindă măsuri de protecţie a mediului;
f) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul funcţionării lor, să ia măsuri pentru prevenirea avariilor şi poluării accidentale a mediului, iar în caz de producere a acestora să ia măsuri operative pentru înlăturarea cauzelor lor, să anunţe imediat autorităţile pentru mediu, să lichideze pe cont propriu toate consecinţele avariilor şi poluării accidentale, să repare prejudiciile aduse mediului, componenţilor lui, averii altor proprietari şi sănătăţii persoanelor afectate;
g) să execute hotărîrile şi dispoziţiile ministerelor, departamentelor şi organelor de autoadministrare locală referitoare la problemele protecţiei mediului, să prezinte autorităţilor pentru mediu întreaga informaţie referitoare la influenţa activităţii economice promovate asupra mediului şi componenţilor lui, să admită accesul necondiţionat şi la orice oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie pentru a efectua controlul activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
h) să solicite autorităţilor pentru mediu expertizarea activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
i) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe toxice, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel în timpul transportării şi păstrării lor.
Capitolul VI
GESTIONAREA DEŞEURILOR, SUBSTANŢELOR TOXICE, A ÎNGRĂŞĂMINTELOR MINERALE ŞI PESTICIDELOR
Art. 67. Politica de stat în domeniul gestionării deşeurilor are la bază:
a) recunoaşterea faptului că acumularea supradimensionată a deşeurilor este o consecinţă a folosirii neraţionale a energiei şi materiei prime, ce afectează calitatea mediului, componenţii lui şi sănătatea oamenilor;
b) conştientizarea implementării de soluţii tehnice, a mecanismelor economice şi gestionare, care ar permite reducerea ritmurilor de acumulare a deşeurilor, obţinerea energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri de producţie şi menajere, distrugerea şi izolarea eficientă a deşeurilor irecuperabile.
Art. 68. În completarea articolului 8, Guvernul de comun acord cu Departamentul:
a) recomandă şi implementează prin mecanisme economice şi gestionare tehnologii de vîrf de folosire raţională a apei şi materiei prime, de limitare a folosirii în procesele de producţie a componenţilor cu efect negativ asupra mediului şi sănătăţii oamenilor, de substituire a acestora prin materiale alternative inerte, de obţinere a produselor finale reciclabile după perioada de utilizare, a energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri de producţie şi menajere;
b) elaborează limitele anuale de acumulare a deşeurilor de producţie şi menajere, supraveghează respectarea acestor limite;
c) impun taxe depozitare şi de prelucrare a deşeurilor de producţie şi menajere, stabilesc standardele tehnice privind transportarea, depozitarea la suprafaţă, arderea şi îngroparea deşeurilor irecuperabile, pentru a minimaliza efectele nocive asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului;
d) creează condiţii de favorizare şi încurajare pentru activităţile de colectare şi reciclare a deşeurilor metalice, textile, de pielărie, de masă lemnoasă, cauciuc uzat, uleiuri uzate, de obţinere a energiei reziduale;
e) aprobă, reactualizează anual şi dă publicităţii în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi Regulamentul privind modul de utilizare şi nimicire a materialelor şi deşeurilor toxice, Lista materialelor şi deşeurilor toxice, Regulamentul privind modul de transportare, păstrare şi utilizare a îngrăşămintelor minerale şi al pesticidelor, Lista îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, fiind excluse substanţele cu toxicitate şi remanenţă ridicată, neselective şi cumulative, Normativele maxime admise de remanenţe ale pesticidelor şi altor substanţe toxice în sol, apă, furaj şi în produsele alimentare de origine vegetală şi animală.
Art. 69. În completarea articolelor 9 şi 10 organele de autoadministrare locală în comun cu autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate sunt obligate:
a) să admită depozitarea deşeurilor de orice fel – menajere, industriale şi agricole, a nămolurilor reziduale, provenite prin activităţi industriale, agrozootehnice şi urbane, a moluzului, rezultat din construcţii, numai în perimetre special amenajate cu acordul proprietarilor funciari, avîndu-se în vedere protecţia terenurilor limitrofe apelor de suprafaţă şi freatice, a aşezărilor umane, a zonelor de interes turistic şi peisagistic, precum şi recultivarea terenurilor după epuizarea capacităţilor lor în scopul depozitării deşeurilor;
b) să stabilească limitele anuale de depozitare a deşeurilor pe teritoriul comunei (satului), oraşului, judeţului (raionului), municipiului, să supravegheze respectarea regimului perimetrelor de depozitare şi a standardelor tehnice de păstrare, prelucrare, ardere, îngropare a deşeurilor;
c) să controleze permanent în intravilan şi extravilan, inclusiv pe terenurile din perimetrele obiectivelor economice şi sociale, modul de respectare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului, a Regulamentului privind modul de utilizare şi nimicire a materialelor şi deşeurilor toxice, să sancţioneze persoanele fizice şi juridice responsabile de încălcarea acestora.
Art. 70. Producătorii în comun cu unităţile comerciale vor organiza, iar primăriile şi preturile vor crea condiţiile necesare pentru colectarea materialelor de ambalaj folosite, precum: hîrtie, carton, masă lemnoasă, sticlă, metal, masă plastică, şi vor asigura refabricarea şi reciclarea acestora.
Art. 71. - Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi:
a) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea folosirii cît mai eficiente a energiei, apei şi materialelor, minimalizării formării de deşeuri de orice fel;
b) să ţină în permanenţă evidenţa deşeurilor de producţie, să efectueze identificarea, sortarea, ambalarea (brichetarea) lor, să asigure prelucrarea acestora pe loc sau predarea la unităţile specializate de recuperare a energiei şi a deşeurilor industriale reciclabile, precum şi transportarea şi depozitarea deşeurilor irecuperabile la poligoanele special amenajate;
c) să creeze condiţii necesare pentru prevenirea poluării accidentale a mediului cu substanţe chimice de orice fel, iar în caz de poluare a acestuia să lichideze urgent consecinţele şi să repare prejudiciul cauzat.
Art. 72. Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, şi instituţiile de ramură de cercetare, care folosesc, fabrică, transportă sau comercializează substanţe toxice sau radioactive, deşeuri nocive sunt obligaţi:
a) să reactualizeze în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi autorizaţiile emise de autorităţile pentru mediu,·conform articolului 24. Eschivarea de la prezenta prevedere sau de la recomandările expertizei va atrage după sine sistarea activităţii în cauză;
b) să ţină un registru special, întocmit conform formelor stabilite, în care se vor înscrie date privind natura, originea, cantitatea, modul de depozitare, utilizare a pesticidelor şi altor substanţe toxice, caracteristicile lor fizice şi chimice, să furnizeze aceste date autorităţilor pentru mediu şi pentru sănătate;
c) să efectueze transportarea de pesticide şi alte substanţe toxice, inclusiv radioactive, numai în perimetrele special amenajate, cu mijloace utilate special pentru acest scop şi însoţite de persoane împuternicite în baza autorizaţiei, eliberate pentru fiecare caz aparte de către autorităţile pentru mediu.
Art. 73. Este interzisă introducerea în republică a deşeurilor, a reziduurilor de orice natură în stare brută sau prelucrată, în vederea prelucrării, cu excepţia maculaturii prelucrate, prevăzute în anexă, destinate utilizării în calitate de materie primă secundară la întreprinderile autohtone existente, în vederea prelucrării, stocării temporare, depozitării, împrăştierii pe sol sau în apă, distrugerii prin orice mijloace. Autorităţile vamale controlează şi
poartă răspundere de aplicarea prevederilor prezentului articol privind importarea şi transportarea deşeurilor şi reziduurilor de orice fel prin teritoriul republicii.
Art. 74. Producătorii şi furnizorii îngrăşămintelor minerale şi pesticidelor ( erbicide, insecticide, raticide, desicanţi, reglatori ai proceselor de creştere) sunt obligaţi să respecte întocmai prevederile Regulamentului privind modul de transportare, păstrare şi utilizare a îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în ceea ce priveşte condiţiile de fabricare de ambalare (cu informaţia asupra componenţei şi instrucţiunile de păstrare şi aplicare şi cu avertizările de evitare a riscului toxicologic asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii mediului), de transportare a acestor produse şi de recuperare a reziduurilor, precum şi ambalajelor pentru furnizori.
Art. 75. În scopul reducerii riscului toxicologic pentru mediu şi sănătatea oamenilor la folosirea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor se interzice:
a) depozitarea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor în încăperi şi locuri neautorizate de autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate, folosirea lor în zonele supuse măsurilor speciale de protecţie;
b) tratarea seminţelor cu pesticide în afara perimetrelor special amenajate fără respectarea tuturor măsurilor de protecţie a mediului şi sănătăţii oamenilor;
c) aplicarea de pesticide în perioada înfloritului la culturile a căror polenizare se realizează prin insecte;
d) folosirea de momeli toxice din pesticide neautorizate în acest scop;
e) depăşirea limitelor maxime admise de remanenţe ale pesticidelor şi altor substanţe toxice în sol, apă, furaj şi în produsele alimentare de origine vegetală şi animală. Orice produs alimentar, în care concentraţia de remanenţe toxice depăşeşte limitele maxime admise urmează a fi tratat conform prevederilor pentru reziduurile nocive pe contul producătorului.
Art. 76. - Autorităţile centrale pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate vor organiza pe întreg teritoriul republicii o reţea unică de laboratoare specializate pentru controlul reziduurilor de pesticide şi al altor substanţe toxice în sol, apă, furaj şi în produsele alimentare de origine vegetală şi animală.
Capitolul VIII
FONDURILE ECOLOGICE EXTRABUGETARE
Art. 83. (1) Fondurile ecologice extrabugetare: Fondul ecologic extrabugetar naţional şi fondurile ecologice extrabugetare judeţene (raionale), municipale se creează în scopul concentrării de resurse financiare suplimentare pentru activităţile de protecţie a mediului şi de reconstrucţie a ecosistemelor.
(2) Fondurile ecologice extrabugetare, precum şi depunerile benevole din partea persoanelor fizice şi juridice în aceste fonduri nu se supun impozitelor şi altor încasări.
(3) Mijloacele fondurilor ecologice extrabugetare nerealizate în cursul anului de dare de seamă sunt trecute pentru următorul an.
Art. 84. Sursele de formare a fondurilor ecologice extrabugetare sunt: cota parte a impozitului funciar, stabilită de Parlament, plăţile (impozitele) pentru folosirea subsolului, apei, de poluare a mediului, amenzile pentru încălcarea, legislaţiei cu privire la protecţia mediului, mijloacele parvenite prin repararea prejudiciilor aduse mediului, prin realizarea producţiei confiscate, ce a fost obţinută prin exploatarea ilicită a florei şi faunei, donaţiile şi depunerile benevole. Toate mijloacele încasate se acumulează la conturi speciale la nivel de judeţ (raion) municipiu şi se repartizează între Fondul ecologic extrabugetar naţional şi fondul ecologic extrabugetar al judeţului (raionului, sau municipiului după cum urmează:
a) sumele cu referinţă la sol şi subsol (cu excepţia apelor subterane) în proporţie de 30 procente din mijloacele menţionate mai sus pentru Fondul ecologic extrabugetar naţional şi 70 procente pentru fondul ecologic extrabugetar al judeţului (raionului) sau municipiului;
b) sumele cu referinţă la resursele acvatice în proporţie de 51 procente din mijloacele menţionate pentru Fondul ecologic extrabugetar naţional şi 49 procente pentru·fondul ecologic extrabugetar al judeţului (raionului) sau municipiului;
c) sumele cu referinţă la mediul aerian în proporţie de 70 procente din mijloacele menţionate în Fondul ecologic extrabugetar naţional şi 39 procente în fondul ecologic extrabugetar al judeţului (raionului) sau municipiului.
Art. 85. Mijloacele fondurilor ecologice extrabugetare pot fi folosite numai în limita următoarelor activităţi:
a) elaborarea şi implementarea programelor locale şi republicane de protecţie a mediului şi a biodiversităţii, de îmbunătăţiri funciare, amenajări silvice a teritoriilor, de reconstrucţie ecologică a landşafturilor şi a rîurilor mici, afectate prin intervenţii antropice;
b) construirea, reconstruirea şi reutilarea obiectivelor de protecţie a mediului;
c) procurarea de mijloace tehnice, utilaje, aparatură, reactive pentru laboratoarele Departamentului şi subdiviziunilor lui;
d) efectuarea de lucrări ştiinţifice în domeniul protecţiei mediului la comanda Departamentului;
e) reinstruirea şi reciclarea cadrelor în domeniul protecţiei mediului;
f) propaganda cunoştinţelor ecologice;
g) constituirea şi întreţinerea colaborării internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
h) premierea colectivelor - indiferent de apartenenţa departamentală - care au adus un aport real în domeniul protecţiei mediului. Sumele pentru premiere nu vor depăşi rata de 5 procente din Fondul ecologic extrabugetar naţional, din fondul ecologic extrabugetar al judeţului (raionului) sau municipiului.
Art. 86. Alocarea de mijloace pentru activităţile prevăzute la articolul 85 se efectuează prin hotărîrile consiliilor de administrare ale fondurilor respective, adoptate în baza examinării propunerilor argumentate din partea Departamentului, subdiviziunilor lui, ministerelor şi departamentelor, organelor de autoadministrare locală, organizaţiilor obşteşti.
Art. 87. (1) Fondul ecologic extrabugetar naţional este administrat de către Consiliul său de administrare, constituit din trei persoane: directorul general al Departamentului (în lipsa lui - primul adjunct) în calitate de preşedinte al Consiliului, un reprezentant permanent al Parlamentului, numit de către Preşedintele Parlamentului, şi un reprezentant permanent al Guvernului, numit de către Prim-ministru.
(2) Decizia Consiliului de administrare se adoptă prin consens. Preşedintele Consiliului poate adopta hotărîrea şi în caz de dezacord cu unul sau cu ambii membri ai Consiliului, fiind, însă, obligat să-l informeze oficial pe Preşedintele Parlamentului asupra situaţiei create.
(3) Consiliul de administrare al Fondului ecologic extrabugetar naţional va prezenta dări de seamă anuale·despre activitatea sa, precum şi despre activitatea consiliilor de administrare ale fondurilor ecologice extrabugetare locale în cadrul rapoartelor anuale ale Departamentului asupra stării mediului.
Art. 88. (1) Fondul ecologic extrabugetar judeţean (raional) sau municipal este administrat de consiliul său de administrare constituit din trei persoane: prefectul judeţului (preşedintele executivului raional) sau primarul municipiului (iar în lipsa acestora - primii lor
adjuncţi) în calitate de preşedinte al consiliului, un reprezentant permanent al autorităţilor locale pentru mediu şi un reprezentant permanent al autorităţilor locale pentru sănătate.
(2) Hotărîrile consiliului de administrare al fondului ecologic extrabugetar local se adoptă prin consens. Preşedintele consiliului poate adopta hotărîrea şi în caz de dezacord cu unul sau cu ambii membri ai consiliului, fiind, însă, obligat să informeze oficial Consiliul de administrare al Fondului ecologic extrabugetar naţional asupra situaţiei create.
(3) Consiliile de administrare ale fondurilor ecologice extrabugetare locale vor prezenta Consiliului de administrare al Fondului ecologic extrabugetar naţional dări de seamă anuale.