restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare

LEGE nr. 392 din 13.05.1999 · PARLAMENTUL · publicat 15.07.1999
pe legis.md
Trimiteri: 67 legate · 1 fără țintăCitit de model: Sonnet 5.5, 15.11.2026 · 231 din 267 de unități (36 necitite, 35 dintre ele noi)

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.

Fără țintă (1)

În scopul restructurării sectorului agrar în procesul de privatizare,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Sfera de acţiune a legii

(1) Prezenta lege reglementează relaţiile care apar în procesul înfiinţării de întreprinderi private în baza cotelor de teren echivalent şi a cotelor-părţi valorice atribuite în natură, precum şi al lichidării ulterioare a întreprinderilor agricole supuse privatizării (denumite în continuare întreprinderi), inclusiv al stingerii datoriilor lor.

(2) Prezenta lege are efect exclusiv asupra următoarelor întreprinderi:

a) colhozuri, sovhozuri, sovhozuri-fabrică;

b) alte întreprinderi cu proprietate colectivă şi/sau de stat care dispun de fond funciar de privatizare;

c) societăţi economice şi cooperative, înfiinţate prin reorganizare a întreprinderilor menţionate la lit. a) şi b).

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni:

a) participant la privatizare - membru de colhoz, salariat în sovhoz, în sovhoz-fabrică sau în o altă întreprindere, alte persoane prevăzute la art.12 din Codul funciar şi la art.35 din Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998;

b) creditor - statul, persoana juridică şi persoana fizică avînd relaţii contractuale directe cu întreprinderea;

c) creditor prioritar - creditorul faţă de care întreprinderea şi-a garantat datoriile prin gaj, precum şi persoana fizică faţă de care întreprinderea este răspunzătoare de prejudicierea sănătăţii ei sau de cauzarea morţii întreţinătorului (denumită în continuare beneficiar);

d) parte activă din patrimoniu - instalaţii de irigare şi plantaţii multianuale amplasate pe terenurile din fondul de privatizare; tractoare, combine, alte maşini şi echipamente agricole, mijloace de transport folosite la obţinerea de producţie agricolă; fond semincer, vite de muncă şi vite productive; producţie agricolă în stadiu neterminat - toate acestea aparţinînd întreprinderii cu titlu de proprietate;

e) obiect de menire publică - obiect social-cultural, comunal, administrativ sau de altă utilitate publică aparţinînd întreprinderii cu titlu de proprietate;

f) datorie istorică - orice tip de datorie (inclusiv dobînda, penalitatea de întîrziere, amenda şi diferenţa de curs) formată pînă la 1 ianuarie 1999 şi nestinsă la data cesiunii, compensării sau anulării ei;

g) datorie curentă - orice tip de datorie nestinsă (inclusiv dobînda, penalitatea de întîrziere, amenda şi diferenţa de curs) formată după 31 decembrie 1998;

h) datorie a întreprinderii - obligaţie bănească a întreprinderii neexecutată la scadenţa stabilită prin lege sau prin contract;

i) datorie faţă de stat - datorie istorică şi datorie curentă la orice tip de impozite şi taxe la bugetul de stat, la bugetul local şi la vărsăminte în bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi orice datorie la creditul acordat de Ministerul Finanţelor şi la garanţia de stat executată pe care Guvernul a acordat-o la creditul bancar;

j) diferenţă de curs - deosebire, prevăzută în contractul cu întreprinderea, între valorile monedei naţionale de la data formării obligaţiei băneşti şi pînă la data executării ei;

k) termen general de vechime a datoriei - termen de prescripţie unic de 3 ani pentru orice datorie a întreprinderii;

l) restructurare a întreprinderii - proces de atribuire în natură, către participantul la privatizare, a cotei de teren echivalent şi a cotei-părţi valorice, de înfiinţare de către acesta de întreprindere privată şi de lichidare ulterioară a întreprinderii supuse privatizării, inclusiv de stingere a datoriilor ei;

m) stingere a datoriei - executare de către întreprindere a obligaţiei sale băneşti prin transfer de mijloace băneşti către creditor, prin cesiune a datoriei, prin cesiune a creanţei sau prin compensare a datoriei;

n) compensare (trecere în cont) a datoriei - stingere a datoriei întreprinderii prin transfer către stat sau către un alt creditor al patrimoniului nebănesc al întreprinderii şi/sau prin stingere mutuală a creanţelor băneşti reciproce.

Articolul 3. Temeiurile restructurării întreprinderii

(1) Temeiuri ale restructurării întreprinderii în procesul de privatizare sînt:

a) decizia autorităţii administraţiei publice abilitate privind aprobarea comisiei funciare şi a comisiei de privatizare a patrimoniului întreprinderii (denumită în continuare comisie de privatizare), precum şi a fondului funciar de privatizare;

b) hotărîrea adunării generale a lucrătorilor şi pensionarilor întreprinderii (acţionarilor, asociaţilor sau membrilor de cooperativă) privind restructurarea ei în conformitate cu prezenta lege.

(2) Documentele indicate la alin.(1) servesc drept temei şi pentru încheierea contractului de participare a întreprinderii la Programul Naţional "Pămînt".

Articolul 4. Moratoriul fiscal şi financiar la restructurarea întreprinderii

(1) Cu începere de la 1 ianuarie 1999, întreprinderii care a încheiat contract de participare la Programul Naţional "Pămînt" nu i se calculează, de la data încheierii contractului şi pînă la data stingerii datoriilor sale faţă de stat:

a) penalităţile de întîrziere pentru neefectuarea în termen a vărsămintelor la bugetul public naţional;

b) dobînda şi penalităţile de întîrziere la creditele acordate de Ministerul Finanţelor.

(2) Dacă întreprinderea a încheiat contract de participare la Programul Naţional "Pămînt" şi nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale, ea este scoasă, la decizia Comisiei republicane pentru stingerea datoriilor întreprinderilor agricole, de sub incidenţa alin.(1), iar dobînda şi penalităţile de întîrziere i se reiau în calcul de la data încheierii contractului.

(3) Întreprinderea se scuteşte de taxa pe valoare adăugată, de impozitul pe venit (inclusiv de impozitul pe creşterea de capital generată de reevaluarea mijloacelor fixe), de alte impozite şi taxe aferente cesiunii, compensării şi anulării datoriilor ei istorice, efectuate în conformitate cu prezenta lege.

Capitolul II

PRIVATIZAREA PATRIMONIULUI ÎNTREPRINDERII.

ÎNFIINŢAREA DE ÎNTREPRINDERI PRIVATE

Articolul 5. Atribuirea în natură de cote-părţi valorice

(1) Comisia de privatizare atribuie în natură participanţilor la privatizare, proporţional cotelor-părţi valorice care le aparţin:

a) partea activă, negrevată de gaj sau de sechestru, din patrimoniul întreprinderii, în decursul a 30 de zile de la data la care primăria a aprobat proiectul de organizare a teritoriului;

b) un alt patrimoniu, în decursul a 15 zile de la data stingerii tuturor datoriilor întreprinderii.

(2) Atribuirea patrimoniului indicat la alin.(1) lit. a) se efectuează independent de situaţia financiară a întreprinderii şi de decontările ei cu creditorii.

(3) Instalaţiile de irigare şi plantaţiile multianuale amplasate pe terenurile atribuite în natură se acordă titularilor de cote de teren echivalent, indiferent de mărimea cotelor-părţi valorice care le aparţin.

(4) În cazul în care titularul cotei de teren echivalent nu are dreptul la cotă-parte valorică sau dacă această cotă-parte este mai mică decît valoarea instalaţiilor de irigare şi a plantaţiilor multianuale atribuite lui, el plăteşte aceste instalaţii şi plantaţii - integral sau parţial - la valoarea lor estimativă sau, conform hotărîrii adunării generale a lucrătorilor şi pensionarilor întreprinderii (acţionarilor, asociaţilor sau membrilor de cooperativă), le primeşte gratuit.

(5) Partea activă din patrimoniul întreprinderii nu poate fi trecută la pierderi, înstrăinată în scopuri neprevăzute de prezenta lege, dată în gaj, sechestrată la decizia instanţei de judecată sau a inspectoratului fiscal teritorial sau grevată în alt mod.

(6) Construcţiile de producţie şi terenurile aferente lor se atribuie în natură participanţilor la privatizare, ţinîndu-se cont de necesitatea organizării compacte a procesului de producţie la întreprinderile private care se creează în procesul de privatizare.

(7) Cota-parte valorică poate fi primită în natură de către reprezentantul participantului la privatizare cu procură, autentificată de notar sau de secretarul primăriei.

(8) Persoanele care au primit în natură cote-părţi valorice şi/sau cote de teren echivalent nu sînt succesori de drept ai întreprinderii supuse privatizării.

Articolul 6. Înfiinţarea de întreprinderi private

(1) Persoana căreia i s-au atribuit în natură cota de teren echivalent şi cota-parte valorică din partea activă a patrimoniului sau numai cota de teren echivalent este obligată ca, în termen de 3 luni de la data primirii titlurilor care confirmă dreptul de proprietate:

a) să înregistreze la primărie gospodăria ţărănească (de fermier); sau

b) să depună la primărie o copie de pe contractul (declaraţia) de înfiinţare a întreprinderii private de o altă formă de organizare juridică prevăzută de legislaţie şi o copie de pe certificatul înregistrării de stat a acestei întreprinderi; sau

c) să prezinte primăriei contractul de dare în arendă ori de înstrăinare a terenului privatizat.

(2) Gospodăria ţărănească (de fermier) se înregistrează la primărie în termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei de constituire şi a copiei de pe titlurile care confirmă dreptul de proprietate asupra cotei de teren echivalent (terenului) şi/sau a copiei de pe contractul de luare în arendă a terenului.

(3) Documentele de constituire, alte documente necesare înregistrării întreprinderii private ce se înfiinţează de către participantul la privatizare pot fi autentificate de secretarul primăriei.

(4) Întreprinderii private, înfiinţate de participantul la privatizare, i se atribuie prin contract în folosinţă (pînă la stingerea tuturor datoriilor întreprinderii care se privatizează) construcţiile de producţie, în afară de cele sechestrate şi de cele incluse în subunităţile de prelucrare a materiei prime agricole.

Capitolul III

TEMEIUL ŞI MODALITĂŢILE DE LICHIDARE A ÎNTREPRINDERII

Articolul 7. Temeiul şi modalităţile de lichidare a întreprinderii

(1) Drept temei pentru lichidarea întreprinderii în conformitate cu prezenta lege serveşte hotărîrea în acest sens a adunării generale a lucrătorilor şi pensionarilor ei (acţionarilor, asociaţilor sau membrilor de cooperativă ).

(2) În decursul a 15 zile de la data la care adunarea generală a lucrătorilor şi pensionarilor întreprinderii (acţionarilor, asociaţilor sau membrilor de cooperativă) a adoptat hotărîrea de lichidare a întreprinderii, comisia de privatizare va da publicităţii, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, un anunţ despre lichidare.

(3) În anunţul despre lichidarea întreprinderii se menţionează şi faptul că modalitatea de lichidare a întreprinderii (extrajudiciară, stabilită de prezenta lege, sau judiciară, stabilită de Legea cu privire la faliment) urmează să fie stabilită în conformitate cu revendicările creditorilor întreprinderii.

(4) De la data publicării anunţului despre lichidarea întreprinderii:

a) creditorii întreprinderii se consideră informaţi despre lichidarea ei;

b) revendicările fiecărui creditor se satisfac în cadrul procedurii generale prevăzute de prezenta lege sau de Legea cu privire la faliment şi orice garanţie în favoarea unui anumit creditor se declară nulă;

c) datoriile istorice ale întreprinderii se consideră la scadenţă;

d) comisia de privatizare se abilitează şi cu drepturi şi obligaţii de comisie de lichidare;

e) patrimoniul întreprinderii nu poate fi trecut la pierderi, dat în gaj, nici sechestrat prin hotărîre a instanţei de judecată ori a inspectoratului fiscal teritorial sau grevat în alt mod;

f) se sistează calcularea de dobînzi şi aplicarea de penalităţi de întîrziere la datoriile întreprinderii;

g) se interzice extragerea incontestabilă de mijloace băneşti de pe conturile bancare ale întreprinderii;

h) dispoziţiile Legii restructurării întreprinderilor nu au efect asupra întreprinderii.

Articolul 8. Stabilirea modalităţii de lichidare a întreprinderii

(1) În termen de o lună de la data publicării anunţului despre lichidarea întreprinderii, creditorii (cu excepţia celor prioritari şi a lucrătorilor întreprinderii) vor prezenta întreprinderii şi primăriei revendicările lor, indicînd modalitatea de lichidare a întreprinderii.

(2) Cuantumul revendicărilor statului faţă de întreprindere se stabileşte la data publicării anunţului despre lichidarea întreprinderii, pe baza extraselor din contul personal al întreprinderii contribuabile şi, după caz, din contul personal al întreprinderii datornice de mijloace creditare Ministerului Finanţelor sau din contul personal al întreprinderii beneficiare de garanţii executate ale Guvernului (denumite în continuare extrase din conturile personale ale întreprinderii).

(3) Revendicările statului, stabilite la alin.(2), se consideră în favoarea lichidării extrajudiciare a întreprinderii.

(4) În registrul de revendicări ale creditorilor, care se semnează de preşedintele comisiei de privatizare şi de primar, se indică şi faptul ce modalitate de lichidare a ales fiecare creditor.

(5) Întreprinderea se lichidează prin modalitatea aleasă de creditorii (cu excepţia celor prioritari şi a lucrătorilor întreprinderii) cuantumul revendicărilor cărora reprezintă peste 50 la sută din cuantumul revendicărilor prezentate.

(6) Se consideră executate şi se scad de la balanţa întreprinderii prin act, semnat de preşedintele comisiei de privatizare, revendicările:

a) neprezentate în termenul stabilit la alin.(1), cu excepţia revendicărilor creditorilor prioritari şi ale lucrătorilor întreprinderii;

b) de stingere a datoriilor al căror termen general de vechime a expirat pînă la data publicării anunţului despre lichidarea întreprinderii, inclusiv revendicările de stingere a datoriilor acesteia faţă de stat.

(7) În decursul a 5 zile de la expirarea termenului stabilit la alin.(1), comisia de privatizare remite:

a) cîte o copie a registrului de revendicări ale creditorilor - fiecărui creditor, inclusiv Ministerului Finanţelor;

b) cîte o copie de pe actele de anulare a datoriilor istorice ale întreprinderii cu termenul general de vechime expirat sau de anulare a datoriilor nesolicitate - fiecărui creditor, inclusiv Ministerului Finanţelor, datoriile faţă de care sînt anulate de întreprindere în conformitate cu aceste acte.

(8) Actele indicate la alin.(7) lit. b) servesc drept temei Ministerului Finanţelor sau altor creditori de a trece la pierderi creanţele respective.

(9) În cazul în care, potrivit revendicărilor statului şi ale altor creditori, întreprinderea este pasibilă de lichidare extrajudiciară, faţă de ea nu poate fi aplicată procedura de lichidare sau de reorganizare stabilite în Legea cu privire la faliment.

(10) Dacă, potrivit revendicărilor creditorilor, întreprinderea este pasibilă de procedură de faliment, creditorii care au prezentat aceste revendicări vor introduce în instanţă de judecată, în termen de o lună de la primirea copiei registrului de revendicări ale creditorilor, o cerere privind deschiderea procedurii de faliment.

(11) În cazul în care creditorii nu introduc, în termenul stabilit la alin.(10), în instanţă de judecată cererea privind deschiderea procedurii de faliment sau această cerere nu este pusă pe rol de către instanţă, întreprinderea urmează a fi lichidată prin modalitate extrajudiciară stabilită la art.9.

Articolul 9. Lichidarea extrajudiciară a întreprinderii

(1) Lichidarea extrajudiciară a întreprinderii include:

a) stingerea tuturor datoriilor întreprinderii conform art.11-17;

b) atribuirea, conform art.19, a patrimoniului întreprinderii, rămas după stingerea tuturor datoriilor ei;

c) omologarea, conform art.20, a documentelor necesare lichidării întreprinderii şi radierea ei din Registrul de stat al comerţului.

(2) Întreprinderea este lichidată prin modalitate extrajudiciară de către comisia de privatizare, care asigură:

a) inventarierea datoriilor întreprinderii şi confruntarea lor cu creanţele creditorilor, anularea datoriilor nesolicitate şi a datoriilor cu termenul general de vechime expirat;

b) inventarierea şi stingerea creanţelor întreprinderii, inclusiv prin încasare, vînzare, cesiune, percepere pe cale judiciară sau prin trecere la pierderi;

c) stingerea datoriilor întreprinderii faţă de creditorii prioritari şi faţă de lucrătorii ei;

d) cesiunea către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de alţi creditori care au datorii istorice faţă de stat;

e) cesiunea către stat a creanţelor de stingere a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de alţi creditori care nu au datorii istorice faţă de stat;

f) stingerea datoriilor istorice ale întreprinderii;

g) stingerea datoriilor curente ale întreprinderii;

precum şi efectuează:

h) rezilierea contractelor (acordurilor) întreprinderii şi intentarea, după caz, în instanţă de judecată de acţiuni privind declararea tranzacţiilor întreprinderii ca fiind nule;

i) aprobarea şi prezentarea de documente pentru radierea întreprinderii din Registrul de stat al comerţului;

j) alte acţiuni de lichidare a întreprinderii, prevăzute de legislaţie.

(3) Comisia de privatizare este în drept să însărcineze prin contract o întreprindere privată (care, conform licenţei sale, primite anterior, prestează servicii de audit sau acordă asistenţă juridică) cu omologarea documentelor şi cu executarea unor alte funcţii tehnice de lichidare extrajudiciară a întreprinderii.

(4) Răspunderea pentru pierderea patrimoniului întreprinderii care se lichidează o poartă conducătorul ei, contabilul-şef şi/sau persoana cu răspundere materială deplină.

(5) Lichidarea extrajudiciară a întreprinderii se efectuează sub controlul creditorilor şi al consiliului local.

(6) La cererea creditorilor şi a primăriei, comisia de privatizare le prezintă documentele privind situaţia financiară a întreprinderii (spre a lua cunoştinţă de ele) şi le oferă lămuririle de rigoare.

Capitolul IV

TEMEIURILE ŞI MODUL DE STINGERE A DATORIILOR ÎNTREPRINDERII

Articolul 10. Temeiuri pentru stingerea datoriilor întreprinderii

Temeiuri pentru stingerea datoriilor întreprinderii în conformitate cu prezenta lege servesc:

a) contractul de participare a întreprinderii la Programul Naţional "Pămînt" şi executarea obligaţiilor contractuale;

b) hotărîrea privind lichidarea întreprinderii şi publicarea anunţului despre lichidare în conformitate cu prezenta lege.

Articolul 11. Comisia republicană de stingere a datoriilor întreprinderilor agricole

(1) Guvernul înfiinţează Comisia republicană de stingere a datoriilor întreprinderilor agricole (denumită în continuare Comisie republicană), care se subordonează lui.

(2) Comisia republicană este în drept să decidă asupra primirii de către stat a datoriilor istorice ale întreprinderilor faţă de alţi creditori, asupra anulării restului nestins din datoriile istorice ale întreprinderii faţă de stat şi să exercite alte funcţii stabilite de prezenta lege.

(3) În componenţa Comisiei republicane sînt incluşi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, inclusiv ai Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, precum şi ai Fondului Social şi ai Ministerului Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare.

Articolul 12. Stingerea datoriilor faţă de creditorii prioritari şi de lucrătorii întreprinderii

(1) În conformitate cu condiţiile gajului, cu Legea cu privire la gaj şi cu alte acte legislative, comisia de privatizare efectuează în mod extraordinar (în termenul general de vechime) stingerea datoriilor întreprinderii faţă de creditorii ale căror creanţe sînt garantate prin gaj.

(2) În conformitate cu Legea cu privire la capitalizarea plăţilor periodice, comisia de privatizare asigură, în mod prioritar, stingerea datoriilor întreprinderii faţă de beneficiar prin transfer de mijloace băneşti către acesta, iar în cazul insuficienţei unor astfel de mijloace, prin:

a) predarea de producţie agricolă şi de alt patrimoniu al întreprinderii; şi/sau prin

b) cesiune a datoriei faţă de beneficiar către întreprinderea municipală, care se înfiinţează în modul stabilit la art.17 alin.(4).

(3) La alt patrimoniu al întreprinderii, stabilit la alin.(2) lit. a), se raportă orice bun al întreprinderii, cu excepţia părţii active din patrimoniu şi patrimoniului gajat sau sechestrat.

(4) Datoriile întreprinderii la salariul lucrătorilor ei se sting în modul stabilit la art.17, în termenul general de vechime a datoriei.

Articolul 13. Cesiunea către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii

(1) Comisia de privatizare şi creditorii (cu excepţia celor prioritari şi a lucrătorilor întreprinderii), în decursul unei luni de la publicarea anunţului despre lichidarea întreprinderii, întocmesc actele de verificare a datoriilor pe care întreprinderea le are faţă de creditorii respectivi.

(2) Actele de verificare a datoriilor întreprinderii, împreună cu registrul de revendicări ale creditorilor, cu registrul tuturor datoriilor întreprinderii conform situaţiei de la 1 ianuarie

1999, cu actele de anulare a datoriilor istorice ale întreprinderii cu termenul de vechime expirat şi de anulare a datoriilor nesolicitate, se remit inspectoratului fiscal teritorial în 5 zile de la expirarea termenului indicat la alin. (1).

(3) Inspectoratul fiscal teritorial, în termen de 10 zile de la data primirii documentelor indicate la alin.(2), le verifică şi le remite Comisiei republicane împreună cu copia, autentificată de acest inspectorat, de pe bilanţul contabil al întreprinderii pe anul 1998.

(4) În termen de 10 zile de la primirea documentelor indicate la alin.(2) şi (3), Comisia republicană emite o hotărîre privind primirea de către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii şi o remite:

a) Ministerului Finanţelor şi Fondului Social spre executare;

b) Monitorului Oficial al Republicii Moldova spre publicare.

(5) Comisia pentru privatizare prezintă, la cerere, Comisiei republicane documentele de evidenţă contabilă şi alte documente care confirmă cuantumul:

a) datoriilor istorice ale întreprinderii care se cesionează către stat;

b) restului, ce se anulează în modul stabilit la art.16 alin.(2), (3) şi (4), din datoria istorică a întreprinderii.

(6) În temeiul hotărîrii Comisiei republicane, Ministerul Finanţelor şi inspectoratele fiscale teritoriale efectuează, în conturile personale ale întreprinderii şi în conturile personale ale creditorilor ei, înscrisurile privind cesiunea către stat şi primirea de către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii şi remit:

a) întreprinderii - extrase din conturile ei personale referitoare la cuantumul datoriilor ei istorice faţă de stat, inclusiv al datoriilor cesionate către stat, indicînd termenul de stingere a datoriilor cesionate cu patrimoniul enumerat la art.15 alin.(1);

b) fiecărui creditor care are datorii istorice faţă de stat - extrase din conturile lui personale, indicînd cuantumul datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de acest creditor care sînt cesionate către stat şi cuantumul datoriilor istorice ale creditorului faţă de stat care sînt stinse prin compensare;

c) fiecărui creditor care nu are datorii istorice faţă de stat - extrase din conturile lui personale, indicînd cuantumul datoriilor istorice ale întreprinderii care sînt cesionate către stat şi obligaţia statului de a stinge aceste datorii în condiţiile art.18.

Articolul 14. Restricţii la cesiunea către stat a datoriilor istorice şi a creanţelor istorice ale întreprinderii

(1) Cesiunea către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de un alt creditor (cu excepţia creditorului prioritar şi a lucrătorului întreprinderii) se efectuează în limitele cuantumului datoriilor istorice ale creditorului faţă de stat şi al datoriilor creditorului:

a) la creditele (inclusiv dobînda, penalităţile de întîrziere şi diferenţele de curs) pe care el le-a primit de la Ministerul Finanţelor în temeiul unor acte normative ale Parlamentului sau ale Guvernului;

b) la garanţiile, executate de Ministerul Finanţelor, acordate de Guvern la creditele bancare (inclusiv dobînda, penalităţile de întîrziere şi diferenţele de curs) primite de acest creditor.

(2) Cesiunea către stat a creanţelor de stingere a datoriilor istorice ale întreprinderii se efectuează de către un alt creditor al întreprinderii (cu excepţia creditorului prioritar şi a lucrătorului întreprinderii) care, după cesiunea datoriilor efectuată conform alin.(1), nu are datorii istorice faţă de stat. Această cesiune se face în limitele cuantumului datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de un alt creditor, care au rămas după scăderea datoriilor întreprinderii cesionate către stat conform alin.(1), precum şi în limitele penalităţilor de întîrziere şi amenzilor aferente datoriilor ce se cesionează către stat.

(3) Cesiunea către stat a datoriilor istorice şi a creanţelor istorice ale întreprinderii faţă de un alt creditor nu se permite dacă:

a) creditorul este participant la Programul Naţional "Pămînt" sau se află în proces de lichidare;

b) termenul general de vechime a datoriei istorice a expirat pînă la data cesiunii ei;

c) datoria istorică s-a format prin cesiune către întreprindere a unei datorii istorice a creditorului ei faţă de un alt agent economic sau faţă de stat;

d) cuantumul datoriei istorice faţă de acest creditor este mai mic de 2000 lei;

e) datoria istorică este garantată prin gaj.

(4) Datoriile istorice ale întreprinderii, indicate la alin.(3):

faţă de creditorul menţionat la lit. a), precum şi datoria indicată la lit. b), se anulează;

lit. c) şi d), se sting în modul stabilit la art.17;

lit. e), se sting în conformitate cu art.12 alin.(1).

Articolul 15. Stingerea prin compensare a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de stat

(1) Comisia de privatizare asigură, în temeiul extraselor din conturile personale ale întreprinderii, stingerea prin compensare a datoriilor istorice ale acesteia faţă de stat, predînd în următoarea succesiune:

a) obiectele de menire publică - în proprietatea autorităţii administraţiei publice locale, a unităţilor de exploatare locale, în modul stabilit de Guvern;

b) moara şi/sau oloiniţa - în proprietatea autorităţii administraţiei publice locale;

c) alte subunităţi de prelucrare a materiei prime agricole - în gestiunea economică a autorităţii administraţiei publice locale, pentru a fi privatizate de către organul central de specialitate abilitat;

d) acţiunile de portofoliu (cote de participare) - organului central de specialitate abilitat cu efectuarea privatizării;

e) creanţele a căror executare este reală - inspectoratului fiscal teritorial pentru executarea lor silită, în conformitate cu Legea cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi.

(2) În cazul insuficienţei valorii obiectelor de menire publică pentru stingerea prin compensare a datoriei istorice a întreprinderii faţă de stat, se ia în calcul şi valoarea obiectelor de menire publică ale întreprinderii care au fost predate gratuit, în 1992 şi în anii ulteriori, în proprietatea autorităţii administraţiei publice locale, a unităţilor de exploatare locale în bază de acte autentificate de organul cadastral teritorial.

(3) Patrimoniul indicat la alin.(1) lit. a), b) şi c) se predă la valoarea de inventar împreună cu utilajul, cu inventarul şi cu alte rechizite.

(4) Patrimoniul indicat la alin.(1) poate fi folosit la stingerea unor alte datorii ale întreprinderii, în condiţiile prezentei legi, numai după stingerea integrală a datoriilor ei istorice faţă de stat.

(5) Comisia de privatizare asigură predarea patrimoniului, indicat la alin.(1), în termen de 30 de zile de la data:

a) publicării anunţului despre lichidarea întreprinderii - în cazul stingerii prin compensare a datoriilor ei istorice faţă de stat.

Cuantumul acestor datorii se determină de către întreprindere pe baza extraselor din conturile ei personale conform situaţiei de la data publicării anunţului privind lichidarea;

b) emiterii, de către Comisia republicană, a hotărîrii despre primirea de către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de alţi creditori - în cazul stingerii prin compensare a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de alţi creditori. Cuantumul acestor datorii se determină de către întreprindere pe baza extraselor din conturile sale personale conform situaţiei de la data executării hotărîrii Comisiei republicane.

(6) Autorităţile administraţiei publice locale, unităţile de exploatare locale, stabilite de Guvern, sînt obligate să primească cu act de la întreprindere patrimoniul respectiv în termen de 10 zile de la data primirii avizului despre predarea lui.

(7) Cu dreptul de stingere prin compensare a datoriilor istorice ale întreprinderilor către stat, se abilitează:

a) inspectoratele fiscale teritoriale - a datoriilor întreprinderii la bugetul public naţional;

b) Ministerul Finanţelor - a datoriilor la creditele pe care el le-a acordat întreprinderilor şi la garanţiile executate de minister şi acordate anterior de Guvern.

(8) Ministerul Finanţelor şi inspectoratul fiscal teritorial, în termen de 5 zile de la data prezentării actelor de predare (dispoziţiilor de transmitere), efectuează operaţiunea de compensare (trecere în cont) a datoriilor istorice ale întreprinderii şi anunţă debitorii acesteia despre cesiunea către stat a creanţelor de stingere a datoriilor lor faţă de întreprindere.

Articolul 16. Anularea datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de stat

(1) Anularea datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de stat se efectuează numai în cazul în care:

a) datoriile sînt pasibile de anulare în conformitate cu art.8 alin.(6) lit. b); sau

b) după predarea către stat a întregului patrimoniu al întreprinderii, stabilit la art.15 alin.(1), din datoria istorică a rămas un rest nestins.

(2) Cererea de anulare a restului nestins din datoria istorică a întreprinderii faţă de stat este semnată de preşedintele comisiei de privatizare şi, împreună cu documentele justificative, se prezintă inspectoratului fiscal teritorial care, în termen de 5 zile, le controlează şi le remite Comisiei republicane.

(3) Hotărîrea privind anularea restului nestins din datoria istorică a întreprinderii faţă de stat se adoptă de Comisia republicană în termen de 15 zile de la data primirii documentelor necesare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(4) Anularea restului nestins din datoria istorică a întreprinderii faţă de stat se efectuează:

a) de către inspectoratul fiscal teritorial în ziua parvenirii hotărîrii respective a Comisiei republicane;

b) de către întreprindere în termen de 3 zile de la primirea extraselor din conturile ei personale.

Articolul 17. Stingerea datoriilor curente ale întreprinderii

(1) Datoriile curente ale întreprinderii ce se lichidează se sting, în succesiunea prevăzută la art.36 pct.1 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, cu producţie agricolă şi cu alt patrimoniu, cu excepţia celui dat în gaj, sechestrat sau destinat, conform art.15 alin (1), stingerii datoriilor istorice faţă de stat.

(2) În contul stingerii datoriilor curente ale întreprinderii faţă de stat se trec mijloacele băneşti obţinute din vînzarea patrimoniului întreprinderii sechestrat anterior de inspectoratul fiscal teritorial. În cazul în care întreprinderea nu are astfel de datorii, de pe patrimoniul dat se ridică sechestrul.

(3) Cu acordul creditorilor şi al întreprinderii private, create de participanţii la privatizare, o parte din datoriile curente ale întreprinderii ce se lichidează poate fi cesionată către întreprinderea privată, căreia întreprinderea ce se lichidează îi cedează şi o parte din patrimoniu, a cărui valoare estimativă este egală cu cuantumul datoriilor ce se transferă. La aceste datorii nu se aplică penalităţi de întîrziere în decursul a 12 luni de la data cesiunii lor.

(4) Datoriile curente ale întreprinderii şi datoriile întreprinderii faţă de creditorii prioritari pot fi cesionate, cu acordul consiliului local şi al creditorilor prioritari, către întreprinderea municipală care se înfiinţează în baza morii şi/sau oloiniţei trecute la balanţa autorităţii administraţiei publice locale, dacă cuantumul acestor datorii nu depăşeşte 10 la sută din valoarea obiectelor predate autorităţii administraţiei publice locale.

(5) Imobilul poate fi predat creditorului din rîndul respectiv pentru stingerea prin compensare a datoriilor curente ale întreprinderii faţă de acest creditor prin:

a) negocieri directe - cu acordul creditorilor din acest rînd ale căror creanţe constituie cel puţin o treime din toate creanţele creditorilor din acest rînd; sau

b) prin licitaţie, organizată între creditorii din acelaşi rînd.

(6) Datoriile curente ale întreprinderii nestinse din cauza insuficienţei de patrimoniu sau a refuzului creditorilor de a primi patrimoniu în formă nebănească se consideră stinse. Se consideră refuz şi lipsa de răspuns scris din partea creditorului în decursul a 20 de zile de la data la care comisia de privatizare i-a expediat propunerea respectivă.

Articolul 18. Stingerea de către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii care îi sînt cesionate

(1) Stingerea de către stat a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de un alt creditor care sînt cesionate statului se efectuează de Ministerul Finanţelor în părţi egale, în termen de 5 ani, prin compensarea tuturor tipurilor de impozite şi taxe, calculate creditorului respectiv, la bugetul de stat şi la bugetul local (trecerea în cont a impozitelor).

(2) Trecerea în cont a impozitelor începe să se efectueze din anul calendaristic imediat următorul după anul cesionării către stat a creanţei de stingere a datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de un alt creditor (reeşalonarea datoriilor).

(3) Fiecare operaţiune de trecere în cont a impozitelor se confirmă, la solicitarea creditorului, prin extrase din conturile personale ale acestuia.

(4) Obligaţiile statului indicate la alin.(1), (2) şi (3) se perfectează prin recipise trezoreriale de creanţe ale Ministerului Finanţelor în formă de înscrisuri în conturile personale în registrul recipiselor trezoreriale de creanţe.

(5) Recipisele trezoreriale de creanţe ale Ministerului Finanţelor, prevăzute la alin.(4), nu sînt valori mobiliare, nu se înstrăinează şi nu pot fi transmise de creditor decît succesorului său de drept.

(6) Înscrisurile privind datoriile istorice ale întreprinderii care sînt cesionate către stat se efectuează de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în registrul recipiselor trezoreriale de creanţe ale Ministerului Finanţelor în termen de o lună de la data emiterii de către Comisia republicană a hotărîrii de primire a acestor datorii.

(7) Dacă suma impozitelor şi taxelor creditorului la bugetul de stat şi la bugetul local calculate pe 5 ani este mai mică decît cuantumul datoriilor istorice ale întreprinderilor, cesionate de acest creditor către stat, valabilitatea recipiselor trezoreriale de creanţă nu se prelungeşte.

Capitolul V

FINALIZAREA PRIVATIZĂRII PATRIMONIULUI ÎNTREPRINDERII ŞI LICHIDAREA EI

Articolul 19. Privatizarea patrimoniului întreprinderii după stingerea datoriilor ei

(1) Pentru a atribui în natură patrimoniul rămas după stingerea tuturor datoriilor întreprinderii, comisia de privatizare calculează cota-parte valorică ce revine fiecărui participant la privatizare în obiectul solicitat de el din patrimoniul rămas şi asigură predarea acestuia din urmă.

(2) Activele nemateriale, construcţiile, inclusiv cele nefinalizate, alt patrimoniu nesolicitat în timpul calculării cotelor-părţi valorice ale patrimoniului rămas se predau gratuit, prin act, în proprietatea autorităţii administraţiei publice locale, iar în cazul în care aceasta refuză în scris să le primească, se trec la pierderi, prin act, de către comisia de privatizare.

(3) Patrimoniul în cote-părţi valorice calculate, nesolicitat în natură pînă la finalizarea lichidării întreprinderii, se predă, prin act, în gestiunea economică a autorităţii administraţiei publice locale, iar terenurile nesolicitate rămîn la dispoziţia ei pînă la solicitarea lor conform legii.

(4) Patrimoniul supus privatizării, trecut în gestiunea economică a autorităţii administraţiei publice locale, se atribuie în natură proprietarilor lui, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererilor, luîndu-se în considerare uzura lui normală.

(5) Cererile indicate la alin.(4) pot fi depuse pînă la1 iulie 2001.

Cererile prezentate după expirarea acestui termen nu se examinează, iar patrimoniul rămas nesolicitat trece în proprietatea autorităţii administraţiei publice locale.

Articolul 20. Omologarea documentelor de lichidare a întreprinderii

(1) Pentru radierea întreprinderii din Registrul de stat al comerţului, comisia de privatizare:

a) asigură, în termen de 10 zile de la stingerea tuturor datoriilor întreprinderii, întocmirea bilanţului de lichidare şi îl prezintă spre aprobare adunării generale a lucrătorilor şi pensionarilor întreprinderii (acţionarilor, asociaţilor sau membrilor de cooperativă), iar în cazul imposibilităţii întrunirii adunării generale, aprobă acest bilanţ împreună cu consiliul local;

b) remite bilanţul de lichidare aprobat, împreună cu alte documente justificative, inspectoratului fiscal teritorial care, în termen de 5 zile, autentifică bilanţul de lichidare al întreprinderii şi îl restituie comisiei de privatizare.

(2) Fondul social, organele serviciului vamal şi, după caz, alte autorităţi ale administraţiei publice eliberează inspectoratului fiscal teritorial sau comisiei de privatizare, în termen de 3 zile de la data solicitării, documentele respective referitoare la datoriile întreprinderii ce se lichidează.

(3) În termen de 5 zile de la data primirii documentelor prevăzute în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei radiază din Registrul de stat al comerţului întreprinderea ce se lichidează, eliberează comisiei de privatizare extras din registru şi aduce faptul la cunoştinţa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi a Departamentului Analize Statistice şi Sociologice.

Capitolul VI

SPECIFICUL PRIVATIZĂRII PATRIMONIULUI ŞI AL RESTRUCTURĂRII UNOR ÎNTREPRINDERI

Articolul 21. Particularităţile privatizării patrimoniului societăţilor economice şi al cooperativelor

(1) Societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată, alte societăţi economice, cooperativele de producţie şi cooperativele de producţie şi consum, înfiinţate anterior prin reorganizare a colhozurilor, sovhozurilor, sovhozurilor-fabrică şi a altor întreprinderi, sînt obligate ca, la cererea participanţilor la privatizare titulari de cote de teren echivalent, concomitent cu atribuirea acestor cote în natură, să le atribuie în natură şi cota-parte valorică din patrimoniu. Pentru o astfel de atribuire nu se cere hotărîre a adunării generale a acţionarilor (asociaţilor) societăţii economice sau a membrilor de cooperativă.

(2) Numărul de acţiuni (cote de participare) aparţinînd acţionarului (asociatului, membrului de cooperativă) căruia i s-a atribuit în natură cotă-parte valorică din partea activă a patrimoniului se micşorează în dependenţă de:

a) valoarea de inventar a acestui patrimoniu; şi

b) valoarea tuturor activelor din ultimul bilanţ contabil trimestrial al societăţii economice sau al cooperativei, valoare care revine unei acţiuni plasate (unei cote de participare depuse).

(3) Operaţiunile de înstrăinare sau de gajare a acţiunilor (cotelor de participare) ale persoanei care a depus cererea menţionată la alin.(1):

se suspendă de la data depunerii cererii şi pot fi reluate de la data efectuării în registrul acţionarilor (asociaţilor, membrilor de cooperativă) a înscrisului referitor la micşorarea numărului de acţiuni aparţinînd persoanei respective, micşorare generată de atribuirea în natură a cotei-părţi valorice din partea activă a patrimoniului.

Articolul 22. Restructurarea întreprinderii la decizia consiliului local

(1) În cazul în care este imposibilă convocarea adunării generale a lucrătorilor şi pensionarilor întreprinderii (acţionarilor, asociaţilor sau membrilor de cooperativă) din cauza încetării activităţii ei de producţie fără a fi lichidată în modul stabilit de legislaţie sau din alte cauze, consiliul local va decide asupra restructurării sau lichidării întreprinderii în conformitate cu prezenta lege.

(2) În cazul în care comisia de privatizare şi-a încetat activitatea sau întreprinderea nu mai desfăşoară activitate de producţie fără a fi lichidată în modul stabilit de legislaţie, consiliul local înfiinţează o comisie de privatizare care se abilitează şi cu drepturile şi obligaţiile de comisie de lichidare.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 23

(1) Prevederile prezentei legi, în măsura în care ţin de stingerea prin compensare a datoriilor istorice ale întreprinderilor faţă de stat, au efect şi asupra societăţilor economice şi cooperativelor, gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi asociaţiilor lor, înfiinţate de participanţii la privatizare în baza terenurilor atribuite în natură şi a patrimoniului privatizat, precum şi asupra participanţilor la privatizare cărora le-au fost cesionate datoriile istorice faţă de stat ale întreprinderilor reorganizate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(2) Documentele de stingere a datoriilor istorice stabilite la alin.(1) se aprobă de conducerea întreprinderilor private sau de participanţii la privatizare. Documentele date se prezintă şi se examinează în modul stabilit de prezenta lege.

Articolul 24

Operaţiunile de predare a patrimoniului întreprinderii, stabilit la art.15 alin.(1), în contul stingerii datoriilor ei istorice faţă de stat se reflectă, conform actelor de predare (dispoziţiilor de transmitere), în bilanţul contabil al autorităţilor administraţiei publice locale, al unităţilor de exploatare locale şi nu se reflectă în darea de seamă asupra executării de casă a bugetului public naţional.

Articolul 25

(1) Dacă patrimoniul întreprinderii, stabilit la art.15 alin.(1), este sechestrat de inspectoratul fiscal teritorial pentru stingerea datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de stat, dar nu este vîndut pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, vînzarea lui se sistează. Cu acest patrimoniu, se sting datoriile istorice ale întreprinderii faţă de stat în modul stabilit de prezenta lege. După stingerea integrală a acestor datorii, patrimoniul sechestrat se eliberează de sub sechestru, de către acelaşi inspectorat fiscal, în decursul a 10 zile (dacă întreprinderea nu are datorii curente faţă de stat) şi se foloseşte de către întreprindere în alte scopuri, care nu contravin prezentei legi şi altor acte legislative.

(2) Patrimoniul întreprinderii altul decît cel stabilit la art.15 alin.(1), sechestrat de inspectoratul fiscal teritorial pentru stingerea datoriilor istorice ale întreprinderii faţă de stat, se eliberează de sub sechestru de către acest inspectorat (dacă întreprinderea nu are datorii curente faţă de stat) în decursul a 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se foloseşte de către întreprindere în alte scopuri, care nu contravin prezentei legi şi altor acte legislative.

Articolul 26

Mijloacele băneşti obţinute din privatizarea patrimoniului predat de întreprindere în contul stingerii datoriilor sale istorice faţă de stat se varsă la bugetul de stat, la bugetul local şi la bugetul asigurărilor sociale de stat proporţional cuantumului acestor datorii la bugetele nominalizate.

Articolul 27

Guvernul:

a) în termen de 15 zile, va aproba componenţa Comisiei republicane;

b) în termen de 30 de zile, va aproba:

- modul de trecere a obiectelor de menire publică în proprietatea autorităţilor administraţiei publice locale, a unităţilor de exploatare locale;

- modul de perfectare a operaţiunilor de cesiune către stat a datoriilor istorice şi de stingere a acestora în procesul de restructurare a întreprinderilor;

- modul de stingere a datoriilor istorice ale întreprinderii care sînt cesionate către stat;

- graficul trimestrial de cesiune către stat a datoriilor istorice şi de stingere a acestora de către întreprinderile participante la Programul Naţional "Pămînt" şi îl va remite autorităţii administraţiei publice respective pentru exercitarea controlului asupra executării lui;

c) va exercita controlul asupra procesului de restructurare a întreprinderilor şi, în cazul depistării de încălcări, va prezenta Procuraturii Generale materialele de rigoare pentru a efectua controlul asupra situaţiei financiare a întreprinderii în vederea tragerii la răspundere a factorilor de decizie care au comis în mod premeditat acţiuni calificate ca faliment intenţionat al întreprinderii, însuşirea sau delapidarea patrimoniului ei;

d) va lua măsuri pentru asigurarea înregistrării:

- imobilelor şi mijloacelor de transport, atribuite în natură participanţilor la privatizare;

- gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi altor întreprinderi private create de participanţii la privatizare;

e) va asigura radierea din Registrul de stat al comerţului a întreprinderilor lichidate în procesul de privatizare.

Articolul 28

Se stabileşte că:

- perioada de formare a datoriilor istorice ale întreprinderilor (de pînă la 1 ianuarie 1999) nu este pasibilă de prelungire;

- dările de seamă trimestriale ale Comisiei republicane asupra rezultatelor restructurării întreprinderilor în procesul de privatizare se examinează şi se aprobă de Guvern, iar dările de seamă anuale respective ale acestuia - de Parlament.

Articolul 29

Comisia pentru economie, industrie şi privatizare şi Comisia pentru buget şi finanţe vor exercita controlul asupra executării prezentei legi.

Articolul 30

Prezenta lege este validă pînă la 1 iulie 2001.

PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV

Chişinău, 13 mai 1999.

Nr. 392-XIV.