cu privire la petiţionare
Aceasta nu este versiunea curentă. Versiunea curentă:
01.04.2019Trimiteri: 4 legate · 1 nerezolvatăCitit de model: Sonnet 5.5, 15.11.2026 · 36 din 62 de unități (26 noi, necitite)
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.
Nerezolvate (1)
. 1. – Prezenta lege determină modalitatea de examinare a petiţiilor cetăţenilor Republicii Moldova,adresate organelor de stat,întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (denumite în
continuare organe), în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi
intereselor lor legitime.
Art.11. - Prezenta lege se extinde asupra modului de examinare a petiţiilor adresate de organizaţiile legal constituite în numele colectivelor pe care le reprezintă.
Art.2. - Sub incidenţa prezentei legi cad cetăţenii străini şi apatrizii, ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate pe teritoriul Republicii Moldova.
Art. 3. -
(1) Prezenta lege nu se extinde asupra modului de
examinare a petiţiilor, prevăzut de legislaţia de procedură penală, de
procedură civilă, cu privire la contravenţiile administrative, precum şi
de legislaţia muncii.
(2) Modul de examinare a cererilor privind încălcările drepturilor
şi libertăţilor constituţionale ale omului se reglementează de
legislaţia cu privire la avocaţii parlamentari.
Art. 4. -
(1) Prin petiţie, în sensul prezentei legi, se înţelege
orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de
resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act
administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei
cereri.
(2) Cererea prealabilă se adresează organului emitent. În cazul în
care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă
poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, organului emitent sau
organului ierarhic superior.
(3) Petiţionarul, care nu este satisfăcut de răspunsul primit la
cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de
lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ
competentă.
Art. 6. - Petiţiile, ce ţin de problemele securităţii naţionale, de drepturile şi interesele legitime ale unor grupuri largi de cetăţeni, ori care conţin propuneri privind modificarea legislaţiei, deciziilor organelor de stat, se adresează Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.
Art. 7. -
(1) Petiţiile, în care sînt abordate oricare alte probleme
decît cele menţionate la art. 6, se adresează organelor sau persoanelor
oficiale, de a căror competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor.
2) Petiţiile, în care este atacat un act, o decizie, o acţiune ori
inacţiune a unui organ administrativ sau persoană oficială, care au
lezat drepturile şi interesele legitime ale petiţionarilor, se adresează
organului ierarhic superior de primă instanţă.
(3) Petiţiile, în care sînt atacate deciziile organizaţiilor care nu
au organele lor superioare, precum şi deciziile executivelor raionale,
primăriilor oraşelor de subordonare republicană, se adresează instanţei
judecătoreşti.
Art. 8. -
(1) Petiţiile se examinează de către organele
corespunzătoare în termen de o lună, iar cele care nu necesită o
studiere şi examinare suplimentară - fără întîrziere sau în termen de 15
zile de la data înregistrării.
(2) În cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de
către conducătorul organului corespunzător cu cel mult o lună, fapt
despre care este informat petiţionarul.
(3) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau
ierarhic superior în termen de o lună de la data înregistrării ei,
decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului.
(4) Petiţiile (cererile) prin care se solicită o informaţie oficială
se examinează în termenele stabilite în legislaţia privind accesul la
informaţie.
Art. 9. -
(1) Dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, ea se
expediază acestui organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data
înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.
(2) Se interzice remiterea petiţiilor organelor sau persoanelor
oficiale, acţiunile ori deciziile cărora sînt atacate.
Art. 10. -
(1) Petiţiile trebuie să fie semnate de autor,
indicîndu-se numele, prenumele şi domiciliul.
(2) Petiţiile care nu întrunesc condiţiile prevăzute la alin. (1) se
examinează de către organele corespunzătoare doar în cazul în care
acestea conţin informaţii ce vizează securitatea naţională şi ordinea
publică.
Art. 11. - Petiţionarul are dreptul:
a) să expună personal argumente organului sau persoanei oficiale
care examinează petiţia;
c) să prezinte organului sau persoanei oficiale care efectuează
examinarea materiale suplimentare ori să solicite organului sau
persoanei oficiale de a cere aceste materiale;
d) să ia cunoştinţă de materialele examinării;
e) să primească răspuns în scris ori oral despre rezultatele
examinării;
f) să ceară repararea pagubei în modul stabilit de legislaţie.
Art. 12. -
(1) Organul sau persoana oficială cărora le-au fost
adresate petiţiile sînt obligate:
a) să examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul
stabilit de lege;
b) să asigure restabilirea drepturilor lezate şi recuperarea, în
condiţiile legii, a prejudiciului cauzat;
c) să asigure executarea deciziilor adoptate în urma examinării
petiţiilor.
(2) Organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă sau
să o accepte şi, după caz, să anuleze sau să modifice actul
administrativ.
(3) Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea
prealabilă sau să o accepte şi să anuleze actul administrativ, în
întregime sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în
drepturi persoana respectivă ori, după caz, să anuleze actul
administrativ emis cu acordul său.
Art. 13. -
(1) În procesul examinării petiţiei nu se admite
divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra
voinţei lui sau a altor informaţii, dacă acestea lezează drepturile şi
interesele lui legitime, precum şi a informaţiilor ce constituie secrete
de stat.
(2) Nu se admite elucidarea unor informaţii privind personalitatea
petiţionarului, dacă acestea nu se referă la conţinutul petiţiei.
Art. 14. -
(1) Rezultatul examinării se aduce la cunoştinţă
petiţionarului în scris, iar cu consimţămîntul lui - oral.
(2) Răspunsul trebuie să fie bazat pe materialele examinării şi să
conţină trimiteri la legislaţie.
Art. 15. - În cazul cînd cerinţele expuse în petiţie sînt recunoscute legale, organul sau persoana oficială, care au adoptat decizia despre satisfacerea lor, sînt obligate să ia măsuri în vederea compensării prejudiciilor materiale, în condiţiile legii, să soluţioneze problema responsabilităţii persoanelor vinovate de încălcarea legii.
Art. 16. -
(1) Petiţionarii, care consideră că drepturile lor sînt
lezate şi nu sînt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale
care au examinat petiţia, au dreptul de a se adresa în instanţa de
contencios administrativ în termen de 6 luni din ziua comunicării
deciziei sau, în caz dacă în intervalul menţionat nu au primit răspuns -
din ziua cînd trebuiau să-l primească.
(2) Petiţionarul depune în instanţa de contencios administrativ,
concomitent cu cererea, şi răspunsul organului sau persoanei oficiale,
care i-au refuzat restabilirea dreptului.
(3) În cazul cînd petiţionarul nu a primit nici un răspuns în
termenele stabilite, el va menţiona acest fapt în cererea depusă, iar
instanţa de contencios administrativ va cere răspunsul respectiv.
(4) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea conform
prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10
februarie 2000.
Art. 17. - Încălcarea ordinii oficial stabilite de organizare a lucrului cu petiţiile, precum şi a evidenţei sau păstrării lor de către persoanele special desemnate pentru aceasta, atrage după sine răspunderea disciplinară. În lipsa persoanelor indicate, răspunderea disciplinară o poartă conducătorul organului respectiv.
Art. 18. - Refuzul neîntemeiat de a examina petiţia sau tărăgănarea examinării ei, adoptarea unor decizii ce contravin legislaţiei, divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei lui atrage după sine răspundere administrativă.
Art. 19. - Persecutarea petiţionarului în legătură cu înaintarea petiţiei ori cu exprimarea unor aprecieri critice ce se conţin în ea, precum şi acţiunile prevăzute la art. 18, dacă acestea au fost însoţite de abuz de putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu, de atitudine neglijentă faţă de îndatoririle sale din partea persoanelor cu funcţii de răspundere, în urma cărora au fost prejudiciate considerabil drepturile petiţionarului, interesele de stat şi obşteşti atrage după sine răspundere penală.
Art. 20. - Petiţiile adresate a doua oară, care nu conţin argumente ori informaţii noi, nu se reexaminează, fapt despre care este informat în scris petiţionarul.
Art. 21. -
(1) Persoanele de stat de rang superior primesc
petiţionarii în audienţă în modul stabilit de ele, dar nu mai rar de o
dată pe lună.
(2) Conducătorii de ministere şi departamente organizează primirea
petiţionarilor nu mai rar de două ori pe lună, iar conducătorii
organelor de autoadministrare locală, întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor - nu mai rar de o dată pe săptămînă.
Art. 22. - Lucrările de secretariat privind examinarea petiţiilor în organe se efectuează în modul stabilit de Guvern.
Art. 23. - Organizarea şi controlul asupra lucrului cu petiţiile revin organelor de autoadministrare locală, Guvernului şi Parlamentului.
PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR
Chişinău, 19 iulie 1994.
Nr. 190-XIII.