cu privire la petiţionare

LEGE nr. 190 din 19.07.1994 · PARLAMENTUL · publicat 08.09.1994 · abrogat 01.04.2019
pe legis.md
Trimiteri: 3 legateCitit de model: Sonnet 5.5, 15.11.2026 · 34 din 56 de unități (22 noi, necitite)

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Prezenta lege determină modalitatea de examinare a petițiilor cetățenilor Republicii Moldova, adresate organelor de stat,întreprinderilor , instituțiilor și organizațiilor (denumite în continuare organe),în scopul asigurării protecției drepturilor și intereselor lor legitime.

Art. 2. – Sub incidența prezentei legi cad cetățenii străini și apatrizii, ale căror drepturi și interese legitime au fost lezate pe teritoriul Republicii Moldova.

Art. 3. – Prezenta lege nu se extinde asupra modului de examinare a petițiilor, prevăzut de legislația de procedură penală, de procedură civilă, cu privire la contravențiile administrative, precum și de legislația muncii.

Art. 4. – Prin petiție, în sensul prezentei legi, se înțelege orice cerere, reclamație, propunere, sesizare, adresată organelor de resort.

Art. 5. – Petiția se depune în scris în limba de stat sa într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

Art. 6. – Petițiile, ce țin de problemele securității naționale, de drepturile și interesele legitime ale unor grupuri largi de cetățeni,ori care conțin propuneri privind modificarea legislației,deciziilor organelor de stat, se adresează Președintelui Republicii Moldova,Parlamentului și Guvernului.

Art. 7. –

(1) Petițiile, în care sînt abordate oricare alte probleme decît cele menționate la art. 6, se adresează organelor sau persoanelor oficiale, de a căror competență nemijlocită ține soluționarea lor.

(2) Petițiile, în care este atacat un act, o decizie, o acțiune ori inacțiune a unui organ administrativ sau persoană oficială,care au lezat drepturile și interesele legitime ale petiționarilor, se adresează organului ierarhic superior de primă instanță.

(3) Petițiile, în care sînt atacate deciziile organizațiilor care nu au organele lor superioare, precum și deciziile executivelor raionale, primăriilor orașelor de subordonare republicană, se adresează instanței judecătorești.

Art. 8. –

(1) Petițiile se examinează de către organele corespunzătoare în termen de o lună,iar cele care nu necesită o studiere și examinare suplimentară – fără întîrziere sau în termen de 15 zile de la data înregistrării.

(2) În cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de către conducătorul organului corespunzător cu cel mult o lună, fapt despre care este informat petiționarul.

Art. 9. –

(1) Dacă petiția ține de competența altui organ, ea se expediază acestui organ în termen de 5 zile de la data înregistrării,fapt despre care este informat petiționarul.

(2) Se interzice remiterea petițiilor organelor sau persoanelor oficiale,acțiunile ori deciziile cărora sînt atacate.

Art. 10. –

(1) Petițiile trebuie să fie semnate de autor, indicîndu-se numele,prenumele și domiciliul.

(2) Petițiile,care nu conțin aceste date,se consideră anonime și nu se examinează.

Art. 11. – Petiționarul are dreptul:

a) să expună personal argumente organului sau persoanei oficiale care examinează petiția;

b) să beneficieze de serviciile avocatului;

c) să prezinte organului sau persoanei oficiale care efectuează examinarea materiale suplimentare ori să solicite organului sau persoanei oficiale de a cere aceste materiale;

d) să ia cunoștință de materialele examinării;

e) să primească răspuns în scris ori oral despre rezultatele examinării;

f) să ceară repararea pagubei în modul stabilit de legislație;

Art. 12. – Organul sau persoana oficială,cărora le-au fost adresate petițiile,sînt obligate:

a) să examineze petițiile în termenele stabilite;

b) să anuleze sau să modifice deciziile reclamate,care contravin legislației,să ia măsuri urgente pentru suprimarea acțiunilor ilegale;

c) să asigure restabilirea drepturilor lezate, recuperarea, în condițiile legii,a prejudiciilor cauzate și executarea deciziilor adoptate în rezultatul examinării petițiilor;

d) să informeze petiționarul despre rezultatele examinării petiției și conținutul deciziei.

Art. 13. –

(1) În procesul examinării petiției nu se admite divulgarea informațiilor privind viața personală a petiționarului contra voinței lui sau a altor informații,dacă acestea lezează drepturile și interesele lui legitime, precum și a informațiilor ce constituie secrete de stat.

(2) Nu se admite elucidarea unor informații privind personalitatea petiționarului, dacă acestea nu se referă la conținutul petiției.

Art. 14. –

(1) Rezultatul examinării se aduce la cunoștință petiționarului în scris, iar cu consimțămîntul lui – oral.

(2) Răspunsul trebuie să fie bazat pe materialele examinării și să conțină trimiteri la legislație.

Art. 15. – În cazul cînd cerințele expuse în petiție sînt recunoscute legale, organul sau persoana oficială, care au adoptat decizia despre satisfacerea lor, sînt obligate să ia măsuri în vederea compensării prejudiciilor materiale, în condițiile legii, să soluționeze problema responsabilității persoanelor vinovate de încălcarea legii.

Art. 16. –

(1) Petiționarii, care consideră că drepturile lor sînt lezate și nu sînt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale, care au examinat petiția,au dreptul de a se adresa în instanța judecătorească în termen de o lună din ziua comunicării deciziei sau, în caz dacă în intervalul menționat nu au primit răspuns – din ziua cînd trebuiau să-l primească.

(2) Petiționarul depune în istanța judecătorească,concomitent cu cererea, și răspunsul organului sau persoanei oficiale, care i-au refuzat restabilirea dreptului.

(3) În cazul cînd petiționarul nu a primit nici un răspuns în termenele stabilite,el va menționa acest fapt în cererea depusă, iar instanța judecătorească va cere răspunsul respectiv.

(4) Cererea depusă în istanța judecătorească se examinează conform normelor de procedură civilă.

Art. 17. – Încălcarea ordinii oficial stabilite de organizare a lucrului cu petițiile, precum și a evidenței sau păstrării lor de către persoanele special desemnate pentru aceasta,atrage după sine răspunderea disciplinară. În lipsa persoanelor indicate, răspunderea disciplinară o poartă conducătorul organului respectiv.

Art. 18. – Refuzul neîntemeiat de a examina petiția sau tărăgănarea examinării ei,adoptarea unor decizii ce contravin legislației, divulgarea informațiilor privind viața persoanală a petiționarului contra voinței lui atrage după sine răspundere administrativă.

Art. 19. – Persecutarea petiționarului în legătură cu înaintarea petiției ori cu exprimarea unor aprecieri critice ce se conțin în ea, precum și acțiunile prevăzute la art. 18. dacă acestea au fost însoțite de abuz de putere sau abuz de serviciu,exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu ,de atitudine neglijentă față de îndatoririle sale din partea persoanelor cu funcții de răspundere, în urma cărora au fost prejudiciate considerabil drepturile petiționarului,interesele de stat și obștești atrage după sine răspundere penală.

Art. 20. – Petițiile adresate a doua oară, care nu conțin argumente ori informații noi, nu se reexaminează,fapt despre care este informat în scris petiționarul.

Art. 21. –

(1) Persoanele de stat de rang superior primesc petiționarii în audiență în modul ele,dar nu mai rar de o dată pe lună.

(2) Conducătorii de ministere și departamente organizează primirea petiționarilor nu mai rar de două ori pe lună,iar conducătorii organelor de autoadministrare locală, întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor – nu mai rar de o dată pe săptămînă.

Art. 22. – Lucrările de secretariat privind examinarea petițiilor în organe se efectuează în modul stabilit de Guvern.

Art. 23. – Organizarea și controlul asupra lucrului cu petițiile revin organelor de autoadministrare locală, Guvernului și Parlamentului.

Președintele

Republicii Moldova Mircea SNEGUR

Chișinău, 19 iulie 1994. Nr. 190 – XIII.