Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. I. – Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 117–118, art. 355), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Se completează cu clauza de armonizare cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune Directiva (UE) 2024/1069 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 aprilie 2024 privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 2024/1069 din 16 aprilie 2024, CELEX: 32024L1069.”
2. La articolul 1, alineatul (1) se completează cu următorul enunț: „Prezenta lege are drept scop, de asemenea, combaterea procedurilor judiciare abuzive împotriva mobilizării publice.”
3. La articolul 2, după noțiunea „interes public” se introduc două noțiuni noi cu următorul cuprins:
„mobilizare publică – efectuare a oricărei declarații sau desfășurare a oricărei activități de către persoane fizice sau juridice în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, a libertății artelor și științelor sau a libertății de întrunire și de asociere, precum și acțiuni pregătitoare, de sprijinire sau de asistență direct legate de acestea, și care privește o chestiune de interes public;
proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice – proceduri judiciare care nu se inițiază pentru a invoca sau a exercita în mod real un drept, ci au ca scop principal prevenirea, restricționarea sau sancționarea mobilizării publice și în cadrul cărora se formulează cereri neîntemeiate. Indicii ale unui astfel de scop sunt, în mod special:
a) existența unui dezechilibru de putere între părți;
b) natura disproporționată, excesivă sau nerezonabilă a cererii sau a unei părți a acesteia, inclusiv valoarea excesivă a litigiului;
c) existența unor proceduri multiple inițiate de către reclamant sau de părți asociate acestuia în legătură cu chestiuni similare;
d) acțiuni de intimidare, hărțuire sau amenințări din partea reclamantului sau a reprezentanților reclamantului, înainte sau în timpul procedurilor, precum și conduita similară a reclamantului în cazuri similare sau concurente;
e) utilizarea cu rea-credință a unor tactici procedurale, precum întârzierea procedurilor, alegerea frauduloasă sau abuzivă a unei instanțe mai favorabile ori renunțarea cu rea-credință la judecată într-o etapă ulterioară a procedurilor;”.
4. Capitolul II se completează cu secțiunea a 3-a cu următorul cuprins:
„Secțiunea a 3-a
Cererile vădit neîntemeiate și procedurile judiciare abuzive împotriva mobilizării publice
Subsecțiunea 1
Dispoziții generale
Articolul 331. Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta secțiune prevede garanții împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive în litigiile civile inițiate împotriva persoanelor fizice sau juridice ca urmare a implicării acestora în acțiuni de mobilizare publică.
(2) Prezenta secțiune se aplică acțiunilor civile care fac obiectul unei proceduri civile, inclusiv cererilor reconvenționale și procedurilor care au ca obiect măsuri de asigurare a acțiunii.
(3) În sensul prezentei secțiuni, în cazul cererilor reconvenționale, dispozițiile referitoare la reclamant se aplică părții care a intentat cererea reconvențională, iar cele referitoare la pârât se aplică părții împotriva căreia s-a intentat cererea reconvențională.
(4) Prezenta secțiune nu se aplică:
a) procedurilor de contencios administrativ;
b) procedurilor de constatare și de reparare a prejudiciului cauzat prin faptele ilicite comise în procesele penale și contravenționale, precum și prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil sau a dreptului la executarea hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil;
c) arbitrajului;
d) proceselor penale, inclusiv acțiunilor civile din cadrul proceselor penale.
Articolul 332. Cererile de garanții procesuale
(1) În cazul unei proceduri judiciare pornite împotriva unei persoane fizice sau juridice ca urmare a implicării în acțiuni de mobilizare publică, pârâtul poate formula o cerere având ca obiect:
a) depunerea unei cauțiuni, în conformitate cu art. 334;
b) respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate, în conformitate cu subsecțiunea a 2-a;
c) remedii în caz de proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice, în conformitate cu subsecțiunea a 3-a.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se judecă de urgență și în mod prioritar.
(3) Renunțarea totală sau parțială la acțiune, modificarea temeiului sau a obiectului acțiunii, precum și mărirea sau micșorarea cuantumului pretențiilor din acțiune nu împiedică aplicarea remediilor prevăzute în subsecțiunea a 3-a.
Articolul 333. Susținerea pârâtului în cadrul procedurii judiciare
În tot cursul procesului pornit împotriva unor persoane fizice sau juridice ca urmare a implicării lor în acțiuni de mobilizare publică, asociațiile obștești, sindicatele și alte entități, constituite potrivit legii, care au un interes legitim în apărarea drepturilor persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică, pot, cu acordul pârâtului, să prezinte instanței înscrisuri relevante pentru examinarea cauzei.
Articolul 334. Cauțiunea
(1) În tot cursul procesului pornit împotriva unor persoane fizice sau juridice ca urmare a implicării lor în acțiuni de mobilizare publică, la cererea motivată a pârâtului, instanța de judecată poate să îl oblige pe reclamant la depunerea unei cauțiuni care să acopere cheltuielile de judecată estimate și să asigure plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului potențial cauzat prin introducerea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenționale.
(2) Încheierea de admitere a cererii prevăzute la alin. (1) poate fi atacată odată cu fondul, iar cea de respingere a cererii poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a emis cu citarea părților la proces, sau de la comunicare, dacă s-a emis fără citarea lor.
(3) În cazul în care cauțiunea nu a fost depusă în termenul stabilit de instanța de judecată, aceasta este obligată să dispună scoaterea cererii de pe rol.
(4) Prin hotărârea asupra fondului cauzei, instanța dispune, dacă este cazul, și cu privire la restituirea totală sau parțială a cauțiunii.
Subsecțiunea a 2-a
Respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate
Articolul 335. Cererea de respingere rapidă
(1) Până la începerea dezbaterilor judiciare în primă instanță, pârâtul poate să ceară respingerea rapidă a cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenționale ca fiind vădit neîntemeiată.
(2) Cererea de respingere rapidă trebuie să cuprindă o expunere a circumstanțelor din care rezultă că cererea de chemare în judecată sau cererea reconvențională are legătură cu implicarea pârâtului în acțiuni de mobilizare publică.
(3) Pârâtul nu este obligat să probeze netemeinicia pretențiilor reclamantului.
Articolul 336. Procedura de examinare a cererii de respingere rapidă
(1) Procedura cu privire la cererea de respingere rapidă este scrisă.
(2) Instanța de judecată poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a examina cererea în ședință publică. Instanța de judecată poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul.
(3) Instanța de judecată comunică reclamantului cererea de respingere rapidă și înscrisurile anexate, precum și îi oferă un termen de cel mult 15 zile pentru prezentarea poziției în scris.
(4) Reclamantului îi revine sarcina de a dovedi că cererea de chemare în judecată nu este în mod vădit neîntemeiată. În acest scop, reclamantul trebuie să arate motivele de fapt și de drept, precum și să indice probele pe care se întemeiază, pentru a-i permite instanței să aprecieze dacă cererea de chemare în judecată sau cererea reconvențională este sau nu vădit neîntemeiată.
(5) Neprezentarea poziției de către reclamant nu împiedică instanța în examinarea cererii de respingere rapidă.
(6) Instanța soluționează cererea de respingere rapidă și pronunță soluția într-un termen de cel mult o lună de la data depunerii cererii.
(7) În cazul în care se constată caracterul vădit neîntemeiat al cererii de chemare în judecată sau al cererii reconvenționale, instanța o respinge, total sau parțial, printr-o hotărâre care poate fi atacată cu apel.
(8) În cazul în care cererea de respingere rapidă este neîntemeiată, instanța o respinge, total sau parțial, printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.