REGULI DE CALCULARE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ȘI CALCULAREA IMPACTULUI BIOCARBURANȚILOR, BIOLICHIDELOR ȘI COMBUSTIBILILOR DIN BIOMASĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE GAZELE CU EFECT DE SERĂ
Secțiunea a 2-a
Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția și utilizarea de combustibili pentru transporturi, biocarburanți și biolichide
6. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția și utilizarea de combustibili pentru transporturi, biocarburanți și biolichide se calculează după cum urmează:
6.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția și utilizarea de biocarburanți se calculează prin următoarea formulă:
E = eec + el + ep +etd + eu – esca – eccs – eccr, unde:
E – emisiile totale provenite din utilizarea combustibilului;
eec – emisiile provenite din extracția sau cultivarea materiilor prime;
el – emisiile anuale provenite din variația cantității de carbon provocată de schimbarea destinației terenului;
ep – emisii provenite din prelucrare;
etd – emisii provenite din transport și distribuție;
eu – emisii provenite de la combustibilul utilizat;
esca – reduceri de emisii datorate acumulării carbonului în sol, prin intermediul unui mai bun management agricol;
eccs – reduceri de emisii prin captarea și stocarea geologică a CO2; și eccr – reduceri de emisii prin captarea și înlocuirea CO2. Emisiile rezultate din producția de mașini și echipamente nu se iau în considerare;
6.2. emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția și utilizarea de biolichide se calculează prin formula pentru biocarburanți (E), dar cu extensia necesară pentru a include conversia energiei în energie electrică și/sau încălzire și răcire produsă, după cum urmează:
pentru instalațiile energetice care produc numai energie termică:
,
pentru instalațiile energetice care produc numai energie electrică:
,
unde:
ECh,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;
E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale biolichidului înainte de conversia finală;
ηel – randamentul electric, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie electrică la contribuția anuală a biolichidului pe baza conținutului său energetic;
ηh – randamentul termic, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie termică utilă la contribuția anuală a biolichidului pe baza conținutului său energetic;
pentru energia electrică sau mecanică produsă de instalațiile energetice care produc energie termică utilă pe lângă energie electrică și/sau energie mecanică:
,
pentru energia termică utilă produsă de instalațiile energetice care produc energie termică pe lângă energie electrică și/sau energie mecanică:
,
unde:
ECh,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;
E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale biolichidului înainte de conversia finală;
ηel – randamentul electric, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie electrică la intrarea anuală de combustibil pe baza conținutului său energetic;
ηh – randamentul termic, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie termică utilă la intrarea anuală de combustibil pe baza conținutului său energetic;
Cel – fracțiunea exergetică din energia electrică și/sau energia mecanică, stabilită la 100% (Cel = 1);
Ch – randamentul ciclului Carnot (fracțiunea exergetică din cadrul energiei termice utile).
Randamentul ciclului Carnot, Ch, pentru energia termică utilă la diferite temperaturi, este definit după cum urmează:
,
unde:
Th – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;
T0 – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0°C).
Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150°C (423,15 grade Kelvin), Ch poate fi definit după cum urmează:
Ch – randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150°C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.
În vederea realizării acestui calcul, se aplică următoarele definiții:
cogenerare – producere simultană, prin același proces, a energiei termice și a energiei electrice și/sau a energiei mecanice;
energie termică utilă – energie termică produsă în vederea satisfacerii unei cereri justificate din punct de vedere economic de energie termică pentru încălzire și răcire;
cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depășește necesarul de încălzire sau răcire și care altfel ar putea fi satisfăcută în condițiile pieței.
7. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanți și biolichide se exprimă după cum urmează:
7.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanți, E, se exprimă în grame de echivalent CO2 per MJ de combustibil, g CO2eq/MJ;
7.2. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biolichide, EC, se exprimă în grame de echivalent CO2 per MJ de produs energetic final (energie termică sau electrică), g CO2eq/MJ.
În cazul în care încălzirea și răcirea sunt cogenerate cu energie electrică, emisiile se alocă între energia electrică și cea termică, astfel cum este prevăzut la subpct. 6.2, indiferent dacă energia termică este utilizată pentru încălzire sau pentru răcire. Căldura sau căldura reziduală este utilizată pentru producerea de răcire (aer răcit sau apă răcită) prin intermediul unor răcitoare cu absorbție. Prin urmare, este necesar să se calculeze numai emisiile asociate cu energia termică produsă per MJ de energie termică, indiferent dacă utilizarea finală a căldurii este încălzirea sau răcirea prin intermediul unor răcitoare cu absorbție.
În cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră provenite din extracția sau cultivarea de materii prime eec sunt exprimate în g CO2eq/tonă de substanță uscată de materii prime, conversia în grame de echivalent CO2 per MJ de combustibil, g CO2eq/MJ:
Formula pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracția sau cultivarea de materii prime eec descrie cazurile în care materiile prime sunt transformate în biocombustibili într-o singură etapă. Pentru lanțuri de aprovizionare mai complexe, sunt necesare ajustări pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracția sau cultivarea de materii prime eec pentru produse intermediare.

unde:


Emisiile pe tonă de substanță uscată de materii prime se calculează după cum urmează:

8. Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră de la biocarburanți și biolichide se calculează prin următoarea formulă:
8.1. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră datorate utilizării biocarburanților:
REDUCERE = (EF(t) - EB)/EF(t) ,
unde:
EB – emisiile totale provenite de la biocarburanți; și
EF(t) – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru transport;
8.2. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră datorate încălzirii, răcirii și energiei electrice produse din biolichide:
REDUCERE = (ECF(h c,el) - ECB(h c,l))/ECF(h c,el) , unde:
ECB(h c,el) – emisiile totale rezultate din energia termică sau electrică; și
ECF(h c,el) – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru energie termică utilă sau energie electrică.
9. Gazele cu efect de seră luate în considerare în sensul pct. 6 sunt CO2, N2O și CH4. Pentru calcularea echivalenței în CO2, aceste gaze se evaluează după cum urmează:
CO2: 1
N2O: 298
CH4: 25.
10. Emisiile provenite din extracția sau cultivarea de materii prime, eec, includ emisii provenite din însuși procesul de extracție sau cultivare, din colectarea, uscarea și depozitarea de materii prime, din deșeuri și scurgeri, precum și din producerea de substanțe chimice sau produse utilizate în procesul de extracție sau de cultivare. Se exclude captarea de CO2 în cadrul cultivării de materii prime. Se pot obține estimări ale emisiilor rezultate din cultivarea biomasei agricole folosindu-se mediile regionale pentru emisiile provenite din cultivare incluse în rapoartele menționate la pct. 51 sau informațiile privind valorile implicite pentru emisiile din cultivare ori materiile prime, ca alternativă la utilizarea valorilor efective. În absența unor informații relevante în rapoartele respective, este permis să se calculeze valori medii bazate pe practici agricole locale, de exemplu, pe baza unor date provenite de la un grup de exploatații, ca alternativă la utilizarea valorilor efective.
[Pct.10 modificat prin HG499 din 02.09.26, MO520-523/22.10.26 art.576; în vigoare 22.11.26]
11. Pentru scopurile calculului prevăzut la subpct. 6.1, reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din îmbunătățirea gestionării în agricultură, cum ar fi trecerea la aratul de conservare sau la semănarea direct în miriște, îmbunătățirea sistemului de rotație, utilizarea culturilor de protecție, inclusiv gestionarea reziduurilor de culturi, precum și utilizarea unui ameliorator organic de soluri (de exemplu, compost, digestat fermentat din gunoi de grajd), se ia în considerare doar în cazul în care sunt furnizate dovezi solide și verificabile cu privire la creșterea cantității de carbon din sol sau dacă se poate presupune în mod rezonabil că aceasta a crescut în perioada în care au fost cultivate materiile prime respective, ținând cont, în același timp, de emisiile existente acolo unde astfel de practici presupun utilizarea pe scară largă a îngrășămintelor și erbicidelor. Măsurarea carbonului din sol poate constitui o astfel de dovadă, de exemplu printr-o primă măsurătoare premergătoare cultivării și prin măsurători ulterioare la intervale regulate de câțiva ani. În acest caz, înainte ca cea de-a doua măsurătoare să fie disponibilă, creșterea carbonului din sol ar urma să fie estimată pe baza unor experimente sau a unor modele ale solului reprezentative. După cea de-a doua măsurătoare, măsurătorile ar urma să constituie baza pentru determinarea existenței unei creșteri a cantității carbonului din sol și a amplorii acestei creșteri.
12. Emisiile anuale rezultate din variațiile stocurilor de carbon provocate de schimbarea destinației terenurilor, el, se calculează prin distribuirea în mod egal a emisiilor totale pe o perioadă de 20 de ani. La calcularea emisiilor respective se aplică următoarea formulă:
el = (CSR - CSA) × 3,664 × 1/20 × 1/P – eB , unde:
el – emisiile anuale de gaze cu efect de seră rezultate din variația stocului de carbon provocată de schimbarea destinației terenurilor [măsurată ca masă (grame) de echivalent CO2 per unitate energetică produsă de biocarburanți sau de biolichide (megajouli)];
CSR – stocul de carbon per unitate de suprafață asociat destinației de referință a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. Destinația de referință a terenului reprezintă destinația terenului în ianuarie 2008 sau cu 20 de ani înainte de obținerea materiei prime, în funcție de care dată este mai recentă;
CSA – stocul de carbon per unitate de suprafață asociat destinației efective a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. În cazurile în care stocul de carbon se acumulează pe o perioadă mai mare de un an, valoarea atribuită CSA este stocul estimat per unitate de suprafață după 20 de ani sau atunci când cultura ajunge la maturitate, în funcție de care dintre momente survine primul;
Coeficientul obținut prin împărțirea masei moleculare a CO2 (44,010 g/mol) la masa moleculară a carbonului (12,011 g/mol) este de 3,664;
P – productivitatea culturii (măsurată ca energie produsă de biocarburanți sau biolichide per unitate de suprafață per an); și eB – bonus de biolichid sau de biocarburant de 29 g CO2eq/MJ, dacă biomasa este obținută din teren degradat reabilitat, în condițiile stabilite la pct. 13.
13. Bonusul de 29 g CO2eq/MJ se atribuie dacă se furnizează dovezi care să ateste că terenul în chestiune:
13.1. nu era folosit pentru activități agricole sau de orice altă natură în ianuarie 2008; și
13.2. este teren sever degradat, inclusiv terenurile exploatate în trecut în scopuri agricole.
Bonusul de 29 g CO2eq/MJ se aplică pentru o perioadă de până la 20 de ani, începând cu data transformării terenurilor în exploatații agricole, cu condiția asigurării unei creșteri regulate a stocului de carbon, precum și a unei reduceri semnificative a eroziunii, în cazul terenurilor din subpct 13.2.
14. Teren sever degradat înseamnă un teren care, pe o perioadă importantă, fie a fost salinizat într-o proporție importantă, fie a prezentat un conținut în materii organice deosebit de scăzut și a fost grav erodat.
15. Emisiile rezultate în urma prelucrării, ep, includ emisii provenite din însuși procesul de prelucrare, din deșeuri și scurgeri, precum și din producerea de substanțe sau produse chimice utilizate în procesul de prelucrare, inclusiv emisiile de CO2 care corespund conținutului de carbon al materiilor prime fosile, indiferent dacă au fost sau nu arse efectiv în acest proces.
La calculul consumului de energie electrică care nu se produce în instalația de producție a combustibilului se consideră că intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră ce caracterizează producerea și distribuția energiei electrice respective este egală cu intensitatea medie a emisiilor la producerea și distribuția de energie electrică într-o regiune definită. Prin derogare de la această regulă, furnizorii pot utiliza o valoare medie pentru a calcula energia electrică produsă de o instalație individuală de producere a energiei electrice, în cazul în care instalația nu este conectată la rețeaua electrică. Emisiile rezultate în urma prelucrării includ emisii provenite din uscarea produselor și a materialelor intermediare, atunci când este relevant.
16. Emisiile provenite din transport și distribuție, etd, includ emisii rezultate din transportul de materii prime și materiale semifinite și din stocarea și distribuția de materiale finite. Emisiile provenite din transport și distribuție care sunt luate în considerare în temeiul pct. 10 nu sunt acoperite de prezentul punct.
17. Emisiile combustibilului utilizat, eu, se consideră ca având valoarea zero pentru biocarburanți și biolichide.
Emisiile de alte gaze cu efect de seră decât CO2 (N2O și CH4) ale combustibilului utilizat se includ în factorul eu pentru biolichide.
18. Reducerile emisiilor prin captarea și stocarea geologică a CO2, eccs, care nu au fost deja luate în calcul pentru ep, se limitează la emisiile evitate prin captarea și stocarea de CO2 emis în legătură directă cu extracția, transportul, prelucrarea și distribuția combustibilului din biomasă dacă este stocat în conformitate cu prevederile ce vor fi transpuse în legislația națională.
19. Reducerea emisiilor prin captarea și înlocuirea CO2, eccr, este direct legată de producția de biocarburanți sau de biolichide cărora li se datorează și se limitează la emisiile evitate prin captarea de CO2 al cărui carbon provine din biomasă și care se utilizează pentru înlocuirea CO2 de origine fosilă în producția de produse și servicii comerciale.
20. În cazul în care o unitate de cogenerare, care furnizează energie termică și/sau energie electrică unui proces de producție a combustibililor pentru care se calculează emisiile, produce un surplus de energie electrică și/sau de energie termică utilă, emisiile de gaze cu efect de seră se împart între energia electrică și energia termică utilă conform temperaturii agentului termic (care reflectă utilitatea energiei termice). Partea utilă a energiei termice se calculează prin înmulțirea conținutului său energetic cu randamentul ciclului Carnot, Ch, calculat după cum urmează:
,
unde:
Th – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;
T0 – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0°C).
Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150°C (423,15 grade Kelvin), Ch poate fi definit după cum urmează:
Ch = randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150 °C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.
În vederea efectuării acestui calcul, se utilizează randamentele efective, definite ca producția anuală de energie mecanică, energie electrică și energie termică, fiecare împărțită la intrarea anuală de energie.
În vederea efectuării acestui calcul, se aplică următoarele definiții:
cogenerare – producere simultană, prin același proces, a energiei termice și a energiei electrice și/sau a energiei mecanice;
energie termică utilă – energie termică produsă în vederea satisfacerii unei cereri justificate din punct de vedere economic de energie termică pentru încălzire și răcire;
cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depășește necesarul de încălzire sau răcire și care altfel ar putea fi satisfăcută în condițiile pieței.
21. În cazul în care, printr-un proces de producție a combustibilului, se obține, în combinație, combustibilul pentru care se calculează emisiile și unul sau mai multe alte produse (coproduse), emisiile de gaze cu efect de seră se împart între combustibil sau produsul său intermediar și coproduse, proporțional cu conținutul lor energetic (determinat de puterea de încălzire inferioară în cazul unor coproduse altele decât energia electrică și termică). Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de surplusul de energie electrică sau de energie termică utilă este aceeași cu intensitatea gazelor cu efect de seră generate de energia electrică sau termică livrată procesului de producție a combustibilului și se determină prin calcularea intensității gazelor cu efect de seră la toate intrările și emisiile, inclusiv emisiile provenite de la materiile prime și emisiile de CH4 și N2O, spre și dinspre unitatea de cogenerare, cazane sau alte aparate care furnizează energie termică sau electrică pentru procesul de producție a combustibililor. În cazul cogenerării de energie electrică și termică, calculul se efectuează în conformitate cu pct. 20.
22. Pentru calculul prevăzut la pct. 21, emisiile care trebuie împărțite sunt eec + el + esca + acele fracții ale ep, etd, eccs și eccr care au loc până la faza în care se produce un coprodus, inclusiv faza respectivă. În cazul în care s-a alocat vreo valoare coproduselor într-o etapă de prelucrare anterioară din ciclul de viață, fracțiunea din emisiile atribuite produsului combustibil intermediar în ultima etapă a prelucrării respective se utilizează în acest scop în locul valorii totale a emisiilor.
În cazul biocarburanților și al biolichidelor, toate coprodusele se iau în considerare în sensul acestui calcul. Nu se alocă emisii pentru deșeuri și reziduuri. În scopul calculului respectiv, se atribuie un conținut energetic egal cu zero coproduselor cu un conținut energetic negativ.
Deșeurile și reziduurile, inclusiv coroanele și crengile arborilor, paiele, pielițele, știuleții, cojile de nuci, precum și reziduurile provenite din prelucrare, inclusiv glicerina brută (glicerină care nu este rafinată) și reziduurile rezultate din prelucrarea trestiei-de-zahăr, au o valoare a emisiilor de gaze cu efect de seră egală cu zero în decursul ciclului lor de viață până în momentul procesului de colectare a acestora, indiferent dacă acestea sunt prelucrate în produse intermediare înainte de a fi transformate în produsul final. În cazul combustibililor produși în rafinării, altele decât combinațiile de instalații de prelucrare cu cazane sau unități de cogenerare care furnizează energie termică și/sau energie electrică instalației de prelucrare, unitatea de analiză în scopurile calculului prevăzut la pct. 21 este rafinăria.
23. În cazul biocarburanților, pentru calculul prevăzut la pct. 8, omologul combustibil fosil EF(t) este 94 g CO2eq/MJ.
În cazul biolichidelor utilizate în producerea de energie electrică, pentru calculul prevăzut la pct. 8, omologul combustibil fosil ECF(e) este 183 g CO2eq/MJ.
În cazul biolichidelor utilizate în producerea de energie termică utilă, precum și pentru producerea de încălzire și/sau răcire, pentru calculul prevăzut la pct. 8, omologul combustibil fosil ECF(h c) este 80 g CO2eq/MJ.
Secțiunea a 3-a
Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția și utilizarea de combustibili din biomasă
24. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția și utilizarea de combustibili din biomasă se calculează prin următoarea formulă:
24.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția și utilizarea de combustibili din biomasă înainte de conversia în energie electrică, încălzire și răcire se calculează prin următoarea formulă:
E= eec + el + ep + etd + eu – esca – eccs – eccr , unde:
E – volumul total al emisiilor rezultate din producția de combustibil înainte de conversia energetică;
eec – emisiile provenite din extracția sau cultivarea materiilor prime;
el – emisiile anuale provenite din variația cantității de carbon provocată de schimbarea destinației terenului;
ep – emisii provenite din prelucrare;
etd – emisii provenite din transport și distribuție;
eu – emisii provenite de la combustibilul utilizat;
esca – reduceri de emisii datorate acumulării CO2 în sol, prin intermediul unui mai bun management agricol;
eccs – reduceri de emisii prin captarea și stocarea geologică a CO2; și eccr – reduceri de emisii prin captarea și înlocuirea CO2.
Emisiile rezultate din producția de mașini și echipamente nu se iau în considerare.
24.2. În cazul codigestiei diferitelor substraturi într-o instalație de biogaz, pentru producția de biogaz sau biometan, valorile tipice și implicite ale emisiilor de gaze cu efect de seră se calculează după cum urmează:

unde:
E – emisiile de gaze cu efect de seră per MJ de biogaz sau biometan produs prin codigestia amestecului stabilit de substraturi;
Sn – ponderea materiilor prime n în conținutul energetic;
En – emisiile în g CO2/MJ pentru filiera n astfel cum se prevede în secțiunea a 3-a din anexa nr. 2 la Metodologie (*);
,
unde:
Pn – randamentul energetic [MJ] per kilogram de materie primă folosită umedă n (**);
Wn – factorul de ponderare a substratului n definit după cum urmează:
,
unde:
In – contribuția anuală la fierbătorul de substrat n [tone de substanță proaspătă];
AMn – umiditatea medie anuală a substratului n [kg de apă/kg de substanță proaspătă];
SMn – umiditatea standard a substratului n (***).
(*) Pentru gunoiul de grajd utilizat ca substrat, se adaugă un bonus de 45 g CO2eq/MJ de gunoi de grajd (–54 kg CO2eq/t substanță proaspătă) pentru o mai bună gestionare agricolă și a gunoiului de grajd.
(**) Următoarele valori ale lui Pn se folosesc pentru calculul valorilor tipice și implicite:
Pporumb: 4,16 [MJbiogaz/kg porumb umed la 65% umezeală]
Pgunoi de grajd: 0,50 [MJbiogaz/kg gunoi de grajd umed la 90% umezeală]
Pdeșeuri biologice: 3,41 [MJbiogaz/kg deșeuri biologice umede la 76% umezeală].
(***) Se utilizează următoarele valori ale umidității standard pentru substratul SMn:
SMporumb: 0,65 [kg de apă/kg de substanță proaspătă]
SMgunoi de grajd: 0,90 [kg de apă/kg de substanță proaspătă]
SMdeșeuri biologice: 0,76 [kg de apă/kg de substanță proaspătă].
24.3. În cazul codigestiei substraturilor n într-o instalație de biogaz, pentru producția de biogaz sau biometan, valorile efective ale emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la biogaz și biometan se calculează după cum urmează:

unde:
E – volumul total al emisiilor rezultate din producția de biogaz sau biometan înainte de conversia energiei;
Sn – ponderea materiilor prime n, în fracțiune a intrării în digestor;
eec,n – emisiile provenite din extracția sau cultivarea materiilor prime n;
etd,materii prime,n – emisiile provenite din transportul materiilor prime n către digestor;
el,n – emisiile anualizate provenite din variațiile stocului de carbon provocate de schimbarea destinației terenurilor, pentru materiile prime n;
esca – reducerile de emisii datorate unei gestionări agricole mai bune a materiilor prime n (*);
ep – emisii provenite din prelucrare;
etd,produs – emisii provenite din transportul și distribuția de biogaz și/sau biometan;
eu – emisiile produse de combustibilul folosit, și anume gaze cu efect de seră emise pe parcursul procesului de ardere;
eccs – reduceri de emisii prin captarea și stocarea geologică a CO2; și eccr – reduceri de emisii prin captarea și înlocuirea CO2.
(*) Pentru esca se atribuie un bonus de 45 g CO2eq/MJ de gunoi de grajd pentru o mai bună gestionare agricolă și a gunoiului de grajd, în cazul în care gunoiul de grajd este utilizat ca substrat pentru producția de biogaz și biometan.
24.4. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din utilizarea de combustibili din biomasă pentru producerea energiei electrice, a încălzirii și a răcirii, inclusiv conversia energiei în energie electrică și/sau încălzire sau răcire, se calculează după cum urmează:
pentru instalațiile energetice care produc numai energie termică:
,
pentru instalațiile energetice care produc numai energie electrică:
,
unde:
ECh,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;
E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale biocarburantului înainte de conversia finală;
ηel – randamentul electric, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie electrică la intrarea anuală de combustibil pe baza conținutului său energetic;
ηh – randamentul termic, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie termică utilă la intrarea anuală de combustibil pe baza conținutului său energetic.
Pentru energia electrică sau mecanică produsă de instalațiile energetice care produc energie termică utilă pe lângă energie electrică și/sau energie mecanică:

Pentru energia termică utilă produsă de instalațiile energetice care produc energie termică pe lângă energie electrică și/sau energie mecanică:
,
unde:
ECh,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;
E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale combustibilului înainte de conversia finală;
ηel – randamentul electric, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie electrică la intrarea anuală de energie pe baza conținutului său energetic;
ηh – randamentul termic, definit ca rezultat al împărțirii producției anuale de energie termică utilă la intrarea anuală de energie pe baza conținutului său energetic;
Cel – fracțiunea exergetică din energia electrică și/sau energia mecanică, stabilită la 100% (Cel = 1);
Ch – randamentul ciclului Carnot (fracțiunea exergetică din cadrul energiei termice utile).
Randamentul ciclului Carnot, Ch, pentru energia termică utilă la diferite temperaturi, este definit după cum urmează:
,
unde:
Th – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;
T0 – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0 °C).
Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150°C (423,15 grade Kelvin), Ch poate fi definit după cum urmează:
Ch – randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150 °C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.
În vederea efectuării acestui calcul, se aplică următoarele definiții:
cogenerare – producere simultană, prin același proces, a energiei termice și a energiei electrice și/sau a energiei mecanice;
energie termică utilă – energie termică produsă în vederea satisfacerii unei cereri justificate din punct de vedere economic de energie termică pentru încălzire și răcire;
cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depășește necesarul de încălzire sau răcire și care altfel ar putea fi satisfăcută în condițiile pieței.
25. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanți și biolichide se exprimă după cum urmează:
25.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanți, E, se exprimă în grame de echivalent CO2 per MJ de combustibil, g CO2eq/MJ.
25.2. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biolichide, EC, se exprimă în grame de echivalent CO2 per MJ de produs energetic final (energie termică sau electrică), g CO2eq/MJ.
În cazul în care încălzirea și răcirea sunt cogenerate cu energie electrică, emisiile se alocă între energia electrică și cea termică, astfel cum este prevăzut la subpct. 24.2, indiferent dacă energia termică este utilizată pentru încălzire sau pentru răcire. Căldura sau căldura reziduală este utilizată pentru producerea de răcire (aer răcit sau apă răcită) prin intermediul unor răcitoare cu absorbție. Prin urmare, este necesar să se calculeze numai emisiile asociate cu energia termică produsă per MJ de energie termică, indiferent dacă utilizarea finală a căldurii este încălzirea sau răcirea prin intermediul unor răcitoare cu absorbție.
În cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră provenite din extracția sau cultivarea de materii prime eec sunt exprimate în g CO2eq/tonă de substanță uscată de materii prime, conversia în grame de echivalent CO2 per MJ de combustibil, g CO2eq/MJ:
Formula pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracția sau cultivarea de materii prime eec descrie cazurile în care materiile prime sunt transformate în biocombustibili într-o singură etapă. Pentru lanțuri de aprovizionare mai complexe, sunt necesare ajustări pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracția sau cultivarea de materii prime eec pentru produse intermediare.

unde:


Emisiile pe tonă de substanță uscată de materii prime se calculează după cum urmează:

26. Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră de la biocarburanții din biomasă se calculează prin următoarea formulă:
26.1. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la combustibilii din biomasă utilizați în transporturi:
REDUCERE = (EF(t) - EB)/EF(t) ,
unde:
EB – emisiile totale provenite de la combustibili din biomasă utilizați în transporturi; și
EF(t) – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru transport;
26.2. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră datorate producerii de încălzire și răcire și de energie electrică pe bază de combustibili din biomasă:
REDUCERE = (ECF(h c,el) - ECB(h c,l))/ECF(h c,el) , unde:
ECB(h c,el) – emisiile totale rezultate din energia termică sau electrică; și
ECF(h c,el) – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru energie termică utilă sau energie electrică.
27. Gazele cu efect de seră luate în considerare în sensul pct. 24 sunt CO2, N2O și CH4. Pentru calcularea echivalenței în CO2, aceste gaze se evaluează după cum urmează:
CO2: 1
N2O: 298
CH4: 25.
28. Emisiile provenite din extracția sau din cultivarea materiilor prime, eec, includ emisii provenite din însuși procesul de extracție sau cultivare, din colectarea, uscarea și depozitarea de materii prime, din deșeuri și scurgeri, precum și din producerea de substanțe chimice sau produse utilizate în procesul de extracție sau de cultivare. Se exclude captarea de CO2 în cadrul cultivării de materii prime. Se pot obține estimări ale emisiilor rezultate din cultivarea biomasei agricole folosindu-se mediile regionale pentru emisiile provenite din cultivare incluse în rapoartele menționate la pct. 51 sau informațiile privind valorile implicite pentru emisiile din cultivarea materiilor prime, ca alternativă la utilizarea valorilor efective. În absența unor informații relevante în rapoartele respective, este permis să se calculeze valori medii bazate pe practici agricole locale, de exemplu pe baza unor date provenite de la un grup de exploatații, ca alternativă la utilizarea valorilor efective.
Se pot obține estimări ale emisiilor provenite din activitatea de cultivare și de recoltare a biomasei forestiere prin utilizarea valorilor medii pentru emisiile provenite din cultivare și din recoltare calculate pentru zone geografice la nivel național, ca alternativă la utilizarea valorilor efective.
[Pct.28 modificat prin HG499 din 02.09.26, MO520-523/22.10.26 art.576; în vigoare 22.11.26]
29. Pentru scopurile calculului prevăzut la pct. 24.1, reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din îmbunătățirea gestionării în agricultură, esca, cum ar fi trecerea la aratul de conservare sau la semănarea direct în miriște, îmbunătățirea sistemului de rotație, utilizarea culturilor de protecție, inclusiv gestionarea reziduurilor de culturi, precum și din utilizarea unui ameliorator organic de soluri (de exemplu, compost, digestat fermentat din gunoi de grajd) se ia în considerare doar în cazul în care sunt furnizate dovezi solide și verificabile cu privire la creșterea cantității de carbon din sol sau dacă se poate presupune în mod rezonabil că aceasta a crescut în perioada în care au fost cultivate materiile prime respective, ținând cont, în același timp, de emisiile existente acolo unde astfel de practici presupun utilizarea la scară crescută de îngrășăminte și erbicide. Măsurarea carbonului din sol poate constitui o astfel de dovadă, de exemplu printr-o primă măsurătoare premergătoare cultivării și prin măsurători ulterioare la intervale regulate de câțiva ani. În acest caz, înainte ca cea de-a doua măsurătoare să fie disponibilă, creșterea carbonului din sol ar urma să fie estimată pe baza unor experimente sau a unor modele ale solului reprezentative. După cea de-a doua măsurătoare, măsurătorile ar urma să constituie baza pentru determinarea existenței unei creșteri a cantității carbonului din sol și a amplorii acestei creșteri.
30. Emisiile anuale rezultate din variațiile stocurilor de carbon provocate de schimbarea destinației terenurilor, el, se calculează prin distribuirea în mod egal a emisiilor totale pe o perioadă de 20 de ani. La calcularea emisiilor respective se aplică formula următoare:
el = (CSR - CSA) × 3,664 × 1/20 × 1/P – eB , unde:
el – emisiile anuale de gaze cu efect de seră rezultate din variația stocului de carbon provocată de schimbarea destinației terenurilor [măsurată ca masă (grame) de echivalent CO2 per unitate energetică produsă de biocarburanți sau de biolichide (megajouli)];
CSR – stocul de carbon per unitate de suprafață asociat destinației de referință a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. Destinația de referință a terenului reprezintă destinația terenului în ianuarie 2008 sau cu 20 de ani înainte de obținerea materiei prime, în funcție de care dată este mai recentă;
CSA – stocul de carbon per unitate de suprafață asociat destinației efective a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafață, cuprinzând atât solul, cât și vegetația]. În cazurile în care stocul de carbon se acumulează pe o perioadă mai mare de un an, valoarea atribuită CSA este stocul estimat per unitate de suprafață după 20 de ani sau atunci când cultura ajunge la maturitate, în funcție de care dintre momente survine primul;
Coeficientul obținut prin împărțirea masei moleculare a CO2 (44,010 g/mol) la masa moleculară a carbonului (12,011 g/mol) este de 3,664;
P – productivitatea culturii (măsurată ca energie produsă de biocarburanți sau biolichide per unitate de suprafață per an); și eB – bonus de biolichid sau de biocarburant de 29 g CO2eq/MJ, dacă biomasa este obținută din teren degradat reabilitat, în condițiile stabilite la pct. 31.
31. Bonusul de 29 g CO2eq/MJ se atribuie dacă se furnizează dovezi care să ateste că terenul în chestiune:
31.1. nu era folosit pentru activități agricole sau de orice altă natură în ianuarie 2008; și
31.2. este teren sever degradat, inclusiv terenurile exploatate în trecut în scopuri agricole.
Bonusul de 29 g CO2eq/MJ se aplică pentru o perioadă de până la 20 de ani, începând cu data transformării terenurilor în exploatații agricole, cu condiția asigurării unei creșteri regulate a stocului de carbon, precum și a unei reduceri semnificative a eroziunii, în cazul terenurilor din subpct 31.2.
32. Emisiile rezultate în urma prelucrării, ep, includ emisii provenite din însuși procesul de prelucrare, din deșeuri și scurgeri, precum și din producerea de substanțe sau produse chimice utilizate în procesul de prelucrare, inclusiv emisiile de CO2 care corespund conținutului de carbon al materiilor prime fosile, indiferent dacă au fost sau nu arse efectiv în acest proces. La calculul consumului de energie electrică ce nu se produce în instalația de producție a combustibilului din biomasă solidă sau gazoasă, se consideră că intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră care caracterizează producerea și distribuția energiei electrice respective este egală cu intensitatea medie a emisiilor la producerea și distribuția de energie electrică într-o regiune definită. Ca o excepție de la această regulă, furnizorii pot utiliza o valoare medie pentru a calcula energia electrică produsă de o instalație individuală de producere a energiei electrice, în cazul în care instalația nu este conectată la rețeaua electrică.
Emisiile rezultate în urma prelucrării includ emisii provenite din uscarea produselor și a materialelor intermediare, atunci când este relevant.
33. Emisiile provenite din transport și distribuție, etd, includ emisii rezultate din transportul de materii prime și materiale semifinite și din stocarea și distribuția de materiale finite. Emisiile provenite din transport și distribuție care sunt luate în considerare în temeiul pct. 28 nu sunt acoperite de prezentul punct.
34. Emisiile de CO2 provenite de la combustibilul utilizat, eu, se consideră ca având valoarea zero pentru combustibilii din biomasă. Emisiile de alte gaze cu efect de seră decât CO2 (CH4 și N2O) provenite de la combustibilul utilizat se includ în factorul eu.
35. Reducerile emisiilor prin captarea și stocarea geologică a CO2, eccs, care nu au fost deja luate în calcul pentru ep, se limitează la emisiile evitate prin captarea și stocarea de CO2 emis în legătură directă cu extracția, transportul, prelucrarea și distribuția combustibilului din biomasă dacă este stocat în conformitate cu prevederile ce vor fi transpuse în legislația națională.
36. Reducerile emisiilor prin captarea și înlocuirea CO2, eccr, sunt direct legată de producția de combustibili din biomasă cărora li se datorează și se limitează la emisiile evitate prin captarea de CO2 al cărui carbon provine din biomasă și care se utilizează pentru înlocuirea CO2 de origine fosilă în producția de produse și servicii comerciale.
37. În cazul în care o unitate de cogenerare, care furnizează energie termică și/sau energie electrică unui proces de producție a combustibililor pentru care se calculează emisiile, produce un surplus de energie electrică și/sau de energie termică utilă, emisiile de gaze cu efect de seră se împart între energia electrică și energia termică utilă conform temperaturii agentului termic (care reflectă utilitatea energiei termice). Partea utilă a energiei termice se calculează prin înmulțirea conținutului său energetic cu randamentul ciclului Carnot, Ch calculat după cum urmează:
,
unde:
Th – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;
T0 – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0°C).
Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150 °C (423,15 grade Kelvin), Ch poate fi definit după cum urmează:
Ch – randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150°C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.
În vederea efectuării acestui calcul, se utilizează randamentele efective, definite ca producția anuală de energie mecanică, energie electrică și energie termică, fiecare împărțită la intrarea anuală de energie.
38. În cazul în care, printr-un proces de producție a combustibilului din biomasă, se obține, în combinație, combustibilul pentru care se calculează emisiile și unul sau mai multe alte produse („coproduse”), emisiile de gaze cu efect de seră se împart între combustibil sau produsul său intermediar și coproduse, proporțional cu conținutul lor energetic (determinat de puterea calorifică inferioară în cazul unor coproduse altele decât energia electrică și termică). Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de surplusul de energie electrică sau de energie termică utilă este aceeași cu intensitatea gazelor cu efect de seră generate de energia electrică sau termică livrată procesului de producție a combustibilului din biomasă și se determină prin calcularea intensității gazelor cu efect de seră la toate intrările și emisiile, inclusiv emisiile provenite de la materiile prime și emisiile de CH4 și N2O, spre și dinspre unitatea de cogenerare, cazane sau alte aparate care furnizează energie termică sau electrică pentru procesul de producție a combustibililor din biomasă. În cazul cogenerării de energie electrică și termică, calculul se efectuează în conformitate cu pct. 37.
39. Pentru calculele prevăzute la pct. 38 emisiile care trebuie împărțite sunt eec + el + esca + acele fracții ale ep, etd, eccs și eccr care au loc până la faza în care se produce un coprodus, inclusiv faza respectivă. În cazul în care s-a alocat vreo valoare coproduselor într-o etapă de prelucrare anterioară din ciclul de viață, fracția din emisiile atribuite produsului combustibil intermediar în ultima etapă a prelucrării respective se utilizează în acest scop în locul valorii totale a emisiilor.
În cazul biogazului și al biometanului, toate coprodusele se iau în considerare în scopul acestui calcul. Nu se alocă emisii pentru deșeuri și reziduuri. În scopul calculului respectiv, se atribuie un conținut energetic egal cu zero coproduselor cu conținut energetic negativ.
Deșeurile și reziduurile, inclusiv coroanele și crengile arborilor, paiele, pielițele, știuleții, cojile de nuci, precum și reziduurile provenite din prelucrare, inclusiv glicerina brută (glicerină care nu este rafinată) și reziduuri rezultate din prelucrarea trestiei-de-zahăr se consideră a avea o valoare a emisiilor de gaze cu efect de seră egală cu zero în decursul ciclului lor de viață până în momentul procesului de colectare a materialelor respective, indiferent dacă acestea sunt prelucrate în produse intermediare înainte de a fi transformate în produsul final. În cazul combustibililor din biomasă produși în rafinării, altele decât combinațiile de instalații de prelucrare cu cazane sau unități de cogenerare care furnizează energie termică și/sau energie electrică instalației de prelucrare, unitatea de analiză în scopurile calculului prevăzut la pct. 38 este rafinăria.
[Pct.39 modificat prin HG499 din 02.09.26, MO520-523/22.10.26 art.576; în vigoare 22.11.26]
40. În cazul combustibililor din biomasă utilizați la producerea de energie electrică, pentru calculul prevăzut la pct. 26, omologul combustibil fosil ECF(el) este 183 g CO2eq/MJ de energie electrică sau 212 g CO2eq/MJ de energie electrică pentru regiunile ultraperiferice.
În cazul combustibililor din biomasă utilizați la producerea de energie termică utilă, precum și la producerea de încălzire și/sau de răcire, pentru calculul prevăzut la pct. 26, omologul combustibil fosil ECF(h) este 80 g CO2eq/MJ de energie termică.
În cazul combustibililor din biomasă utilizați la producerea de energie termică utilă, în cazul căreia se poate demonstra o înlocuire fizică directă a cărbunelui, pentru calculul prevăzut la pct. 26, omologul combustibil fosil ECF(h) este 124 g CO2eq/MJ de energie termică.
În cazul combustibililor din biomasă utilizați ca combustibili pentru transport, pentru calculul prevăzut la pct. 26, omologul combustibilului fosil EF(t) este 94 g CO2eq/MJ.
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr. 3
[Anexa nr.3 introdusă prin HG499 din 02.09.26, MO520-523/22.10.26 art.576; în vigoare 22.11.26]
anexa nr. 4
[Anexa nr.4 introdusă prin HG499 din 02.09.26, MO520-523/22.10.26 art.576; în vigoare 22.11.26]
anexa nr. 5
[Anexa nr.5 introdusă prin HG499 din 02.09.26, MO520-523/22.10.26 art.576; în vigoare 22.11.26]
anexa nr. 6
[Anexa nr.6 introdusă prin HG499 din 02.09.26, MO520-523/22.10.26 art.576; în vigoare 22.11.26]