Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Obiectul și scopul legii
(1) Prezenta lege stabilește cadrul normativ în domeniul acțiunilor climatice orientate spre realizarea obiectivului de atingere a neutralității climatice până în anul 2050, în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen lung privind temperatura globală prevăzut în Acordul de la Paris, ratificat prin Legea nr. 78/2017, precum și cadrul normativ pentru realizarea de progrese în vederea îndeplinirii obiectivului global în materie de adaptare la schimbările climatice.
(2) Scopul prezentei legi este de a asigura reducerea treptată și ireversibilă a emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea protecției sănătății umane, integrității ecosistemelor și a biodiversității împotriva amenințărilor pe care le reprezintă schimbările climatice, de a consolida capacitatea de adaptare, de a reduce vulnerabilitatea societății la schimbările climatice și de a spori reziliența climatică, aplicându-se mecanismul financiar de stabilire a prețului pentru emisiile de dioxid de carbon (în continuare și emisiile de CO2) și principiul „poluatorul plătește”.
Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prevederile prezentei legi se aplică emisiilor antropice provenite din surse și reținerilor prin sechestrare de către absorbanți a gazelor cu efect de seră, care sunt stabilite de Sistemul național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.
(2) Normativele, condițiile și limitele aplicabile gazelor fluorurate cu efect de seră sunt reglementate prin Legea nr. 43/2023 privind gazele fluorurate cu efect de seră.
Articolul 3. Obiectivele prezentei legi
Prezenta lege are următoarele obiective:
a) asigurarea elaborării și punerii în aplicare a documentelor de politici și de planificare pentru realizarea obiectivelor și atingerea țintelor naționale stabilite în conformitate cu Acordul de la Paris, precum și a obiectivelor privind energia și clima stabilite în temeiul Tratatului de constituire a Comunității Energetice la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 117/2009 (în continuare – Tratatul Comunității Energetice);
b) asigurarea planificării alocării mijloacelor financiare necesare, în vederea realizării progresului privind dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de gaze cu efect de seră și sporirea rezilienței climatice, în conformitate cu obligațiile stabilite în Acordul de la Paris și în Tratatul Comunității Energetice;
c) asigurarea monitorizării complete, actuale, transparente, exacte, coerente și comparabile a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și a raportării integrate privind progresul înregistrat în elaborarea și implementarea politicilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice;
d) asigurarea accesului publicului la informațiile privind planificarea în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și al adaptării la schimbările climatice, elaborarea documentelor de politici și de planificare în domeniul atenuării și al adaptării la schimbările climatice și evaluarea realizării acestora.
Articolul 4. Noțiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:
absorbție sau reținere prin sechestrare – proces, activitate sau mecanism care elimină prin absorbție sau sechestrare din atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;
adaptare – proces de ajustare, determinat de om, a sistemelor naturale și antropice la variabilitatea climatică curentă sau la viitoarele schimbări climatice în scopul atenuării daunelor sau al explorării oportunităților benefice;
adaptare bazată pe ecosistem – soluție bazată pe mediul natural, care valorifică biodiversitatea și serviciile ecosistemice pentru a reduce vulnerabilitatea și a spori reziliența climatică;
armator – persoană fizică sau juridică care exploatează o navă, indiferent dacă o exploatează în calitate de proprietar al acesteia sau în alt temei legal;
autoturism nou – autoturism care nu a mai fost vândut unei persoane care l-a cumpărat cu altă intenție decât cea de a-l vinde sau de a-l furniza unui terț;
capacitate de adaptare – capacitate a unui sistem de a se adapta la schimbările climatice, inclusiv la variabilitatea climatică și la fenomenele meteorologice extreme, pentru a atenua potențiale daune și de a valorifica oportunitățile emergente sau de a gestiona consecințele;
călătorie – deplasare a unei nave care începe sau se termină într-un port de escală și este utilizată pentru transportul de pasageri sau de mărfuri, în scopuri comerciale;
combustibili fosili – surse de energie neregenerabile pe bază de carbon, precum sunt combustibilii solizi, gazele naturale și petrolul;
companie de transport maritim – proprietar al navei sau orice altă organizație ori persoană, precum este administratorul sau navlositorul navei nude, care și-a asumat responsabilitatea pentru exploatarea navei în locul proprietarului acesteia și care, odată cu asumarea responsabilității respective, a consimțit să preia toate sarcinile și responsabilitățile impuse de Codul internațional de management pentru siguranța exploatării navelor și pentru prevenirea poluării;
contribuție națională determinată (în continuare – CND) – angajament luat de o țară de a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră și de a atenua efectele schimbărilor climatice, în temeiul Acordului de la Paris, document în care sunt stabilite țintele, obiectivele și măsurile naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adaptare la schimbările climatice, în vederea realizării obiectivelor globale;
echivalent al dioxidului de carbon – unitate de măsură utilizată pentru a compara emisiile de diferite gaze cu efect de seră pe baza potențialului acestora de încălzire globală;
efecte adverse ale schimbărilor climatice – modificări ale mediului fizic sau ale organismelor vii, cauzate de schimbările climatice, care au efecte negative semnificative asupra compoziției, stabilității sau productivității ecosistemelor naturale și celor antropice, precum și asupra funcționării sistemelor socioeconomice sau asupra sănătății și bunăstării umane;
eliminare antropică – absorbție a gazelor cu efect de seră din atmosferă ca urmare a activității umane deliberate;
emisii antropice – eliberare în atmosferă a gazelor cu efect de seră sau a precursorilor acestora de la sursele staționare sau difuze atribuite activităților umane;
gaze cu efect de seră (în continuare și GES) – amestec de gaze (vapori de apă, dioxid de carbon, metan, oxid de azot, hidrofluorocarburi (HFC)), care sunt constituenți gazoși ai atmosferei, de origine naturală sau antropică, și care absorb temperatura sau radiațiile infraroșii;
instalație – unitate tehnică staționară, în care sunt desfășurate una sau mai multe dintre activitățile specificate în anexa nr. 1, precum și orice alte activități direct asociate cu acestea, care au o legătură de natură tehnică cu activitățile desfășurate în locul respectiv și care ar putea avea efecte asupra emisiilor și a poluării;
mecanism de ajustare la frontieră a carbonului (în continuare – MAFC) – mecanism de ajustare la frontieră în funcție de emisiile de dioxid de carbon, implementat de Uniunea Europeană, având drept scop reducerea emisiilor de dioxid de carbon, stabilirea unui preț echitabil pentru dioxidul de carbon emis în timpul producției de mărfuri cu emisii ridicate de dioxid de carbon importate în Uniunea Europeană și încurajarea producției industriale mai curate prin intermediul unei metodologii de calculare a emisiilor încorporate, în conformitate cu Acordul de la Paris;
neutralitate climatică – realizare a unui echilibru între emisiile de gaze cu efect de seră și reținere prin sechestrare a acestora din atmosferă;
Planul național integrat privind energia și clima (în continuare – PNIEC) – document de bază privind planificarea strategică, care determină obiectivele naționale pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni indicate la art.71 alin.(4) din Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, precum și politicile și măsurile corespunzătoare necesare realizării obiectivelor respective;
planificare națională a adaptării (în continuare – PNA) – modalitate a planificării și implementării acțiunilor de adaptare la schimbările climatice la nivel național pe termen mediu și lung, în scopul reducerii vulnerabilității și sporirii rezilienței climatice;
potențial de încălzire globală – forțare radiativă cumulativă, prin efecte directe și indirecte, într-un interval de timp specificat, rezultată în urma emisiei unui kilogram de gaz cu efect de seră, în comparație cu forțarea radiativă rezultată din emisia unui kilogram de CO2 într-o perioadă de 100 de ani;
raport de verificare – document elaborat de către un verificator independent, care este acreditat în conformitate cu standardele de reducere a emisiilor;
reducere a emisiilor – eliminare sau reținere prin sechestrare a unui sau a mai multor gaze cu efect de seră din atmosferă ori evitare sau reducere a emisiilor unui sau mai multor gaze cu efect de seră;
reziliență climatică – capacitate a sistemelor sociale, economice sau de mediu de a gestiona perturbările climatice, prin reacții de răspuns sau transformări care le mențin funcțiile esențiale, identitatea și structura, precum și capacitatea de adaptare, învățare și transformare;
rezultate de atenuare transferate la nivel internațional – inițiative de cooperare care includ reduceri și eliminări de emisii de GES, verificate și suplimentate, precum și beneficii conexe de atenuare, rezultate din acțiunile de adaptare sau din planurile de diversificare economică, ori metode prin care acestea pot fi realizate, transferate la nivel internațional;
schimbare climatică – schimbare a modelelor meteorologice, atribuite direct sau indirect unei activități umane, care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se suprapune variabilității naturale a climei, observată pe parcursul unor intervale de timp comparabile;
sechestrare a carbonului – proces prin care carbonul este absorbit din atmosferă și stocat, inclusiv în sol și în vegetație, cu excepția produselor lemnoase recoltate sau a altor tipuri de vegetație care au fost recoltate, curățate sau tăiate;
sistem climatic – totalitate formată din atmosferă, hidrosferă, biosferă și geosferă, precum și interacțiunile dintre acestea;
soluții bazate pe natură – măsuri de protecție, de gestionare durabilă și de restabilire a ecosistemelor naturale și a celor modificate, care răspund provocărilor antropice, în mod eficient și adaptabil, și care aduc beneficii oamenilor și naturii;
sursă – proces, activitate sau mecanism care degajă în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;
tranziție justă – tranziție către o economie circulară incluzivă și neutră din punct de vedere climatic, în care emisiile de GES rămase sunt reținute prin sechestrare de către absorbanții acestora, în cadrul căreia sunt create locuri de muncă și este asigurată coeziunea socială;
verificare – activitate desfășurată de către un verificator pentru a emite raportul de verificare a emisiilor de GES, în temeiul prevederilor legii;
verificator – persoană fizică sau juridică care desfășoară activități de verificare în temeiul prevederilor legii, acreditată de Centrul Național de Acreditare din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile Legii nr. 235/2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității, sau a cărei acreditare este recunoscută conform legislației;
vulnerabilitate – nivel de sensibilitate sau incapacitate al unui sistem de a face față efectelor negative ale schimbărilor climatice, inclusiv variabilității climatice și fenomenelor meteorologice extreme.
Articolul 5. Principiile de bază
În vederea atingerii țintelor climatice, până în anul 2030, se aplică următoarele principii:
a) principiul stabilirii neutralității climatice până în anul 2050;
b) principiul reducerii echitabile și durabile a emisiilor de GES;
c) principiul prevenirii poluării mediului;
d) principiul precauției;
e) principiul „poluatorul plătește”;
f) principiul tranziției juste și echitabile;
g) principiul angajamentelor comune în desfășurarea activităților de planificare, raportare și monitorizare;
h) principiul transparenței și accesibilității informațiilor și datelor.
Capitolul II
ATRIBUȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI
Articolul 6. Atribuțiile Guvernului
Guvernul are următoarele atribuții:
a) aprobă documentele de politici și actele normative în domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice;
b) aprobă cerințele privind mecanismele financiare climatice;
c) asigură utilizarea eficientă și transparentă a veniturilor generate din prețul pentru emisiile de CO2;
d) coordonează activitatea tuturor autorităților administrației publice cu competențe în domeniul reducerii emisiilor de GES, al consolidării capacității de adaptare și al reducerii vulnerabilității la efectele schimbărilor climatice.
Articolul 7. Atribuțiile Comisiei naționale privind schimbările climatice
(1) Comisia națională privind schimbările climatice este un organ interinstituțional, fără personalitate juridică, instituită la nivel de Guvern, cu atribuții de coordonare și aprobare a politicilor în domeniul schimbărilor climatice și a proiectelor de investiții capitale publice în contextul atenuării și adaptării la schimbările climatice, precum și de management al riscurilor producerii dezastrelor naturale.
(2) Comisia națională privind schimbările climatice este formată din miniștrii Ministerului Mediului, Ministerului Finanțelor, Ministerului Energiei, Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerului Sănătății, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Afacerilor Interne, sub egida Prim-ministrului.
(3) Comisia națională privind schimbările climatice este instituită și activează pentru realizarea următoarelor obiective:
a) promovarea dialogului, cooperării, coordonării și coerenței între sectoarele economiei în procesul de planificare, elaborare, coordonare, implementare și monitorizare a politicilor și acțiunilor în domeniul schimbărilor climatice;
b) stimularea includerii măsurilor privind schimbările climatice în documentele de politici privind dezvoltarea social-economică la nivel național și sectorial și facilitarea implementării acțiunilor în domeniul schimbărilor climatice;
c) coordonarea și monitorizarea alocării mijloacelor financiare, provenite din surse naționale și internaționale, pentru implementarea acțiunilor în domeniul schimbărilor climatice în diferite sectoare;
d) asigurarea transparenței în realizarea documentelor de politici și acțiunilor în domeniul schimbărilor climatice.
(4) Secretariatul Comisiei naționale privind schimbările climatice este asigurat de către Ministerul Mediului.
Articolul 8. Atribuțiile Ministerului Mediului
Ministerul Mediului are următoarele atribuții:
a) elaborează și promovează documentele de politici și actele normative în domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice, orientate spre progresul privind dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES și spre sporirea rezilienței climatice, conform Acordului de la Paris;
b) asigură respectarea prevederilor tratatelor internaționale în domeniul protecției mediului și al schimbărilor climatice la care Republica Moldova este parte și fundamentarea relațiilor cu alte state pe principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional;
c) deține calitatea de punct oficial de contact pentru tratatele internaționale în domeniile de aplicare ale legii la care Republica Moldova este parte;
d) monitorizează, la nivel național, implementarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice;
e) cooperează cu autoritățile administrației publice centrale și locale, prin schimb reciproc de informații și date, în procesul de elaborare și de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice și a inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și în procesul de monitorizare și raportare a implementării documentelor respective;
f) promovează politici și cooperează în domeniul educației, al formării profesionale, al sporirii nivelului de conștientizare privind schimbările climatice;
g) aprobă anual lista operatorilor de instalații staționare ale căror activități sunt specificate în anexa nr. 1 și care dețin autorizația integrată de mediu sau autorizația de mediu, în conformitate cu Legea nr. 227/2022 privind emisiile industriale, în baza datelor raportate de către operatorii respectivi în anul precedent;
[Art.8 lit.g) în redacția LP243 din 10.07.25, MO445-447/22.08.25 art.612; în aplicare din 06.11.25]
h) coordonează elaborarea rapoartelor privind implementarea politicilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice;
i) asigură elaborarea, actualizarea și aprobarea CND și a inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și a instrumentelor de raportare ale acestora;
j) asigură evaluarea corespunzătoare a proiectelor investiționale și a documentelor de politici pentru realizarea acțiunilor climatice;
k) efectuează evaluarea climatică pentru toate propunerile relevante de politici noi și de proiecte de investiții, asigurând transparența în procesul de alocare a mijloacelor și în procesul de luare a deciziilor de politici;
l) elaborează norme și metodologii pentru analizarea investițiilor din punctul de vedere al capacității de adaptare și al sporirii rezilienței climatice, precum și măsuri de atenuare;
m) examinează propunerile privind alocarea mijloacelor financiare din fondurile publice pentru politicile cu impact asupra atenuării și adaptării la schimbările climatice, parvenite din diferite sectoare;
n) asigură transparența în procesul de elaborare a documentelor de politici și a actelor normative în domeniul rezilienței climatice;
o) coordonează grupul de lucru în domeniul schimbărilor climatice, format din reprezentanții mediului de afaceri, ai mediului academic și ai mediului asociativ.
Articolul 9. Atribuțiile Ministerului Energiei
Ministerul Energiei are următoarele atribuții:
a) evaluează și include în documentele de politici sectoriale pentru activitățile din domeniul energetic, în limita competențelor, prevederi și măsuri ce vizează dezvoltarea sectoarelor economiei naționale cu un nivel redus de emisii de GES și sporirea rezilienței climatice;
b) instituie și asigură funcționarea mecanismului de guvernanță energetică și a acțiunilor climatice;
c) participă, în limita competențelor, la elaborarea și implementarea politicilor în domeniul energeticii și al acțiunilor climatice;
d) elaborează documente de politici pentru susținerea utilizării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în sectorul energetic;
e) asigură implementarea MAFC-ului în domeniul electricității și al energiei;
f) contribuie la asigurarea accesului autorităților administrației publice și al publicului, prin intermediul instituției publice „Centrul Național pentru Energie Durabilă”, la informații privind produsele, tehnologiile, serviciile și noile metode inovative pentru susținerea utilizării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în sectorul energetic;
g) asigură elaborarea și actualizarea PNIEC-ului.
Articolul 10. Atribuțiile Ministerului Sănătății
Ministerul Sănătății are următoarele atribuții:
a) evaluează riscurile legate de efectele schimbărilor climatice la adresa stării de sănătate a populației și dezvoltă măsuri pentru a atenua impactul efectelor respective, consolidând reziliența în sectoarele esențiale pentru sănătate și îmbunătățind starea generală de sănătate;
b) stabilește prioritățile și include riscurile în documentele de politici sectoriale conform competențelor, elaborând măsurile de adaptare a populației la efectele fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;
c) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor la adresa stării de sănătate a populației, inclusiv măsuri de protecție a grupurilor vulnerabile ale populației, ca urmare a expunerii la anumite fenomene meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;
d) implementează sistemul informatizat de supraveghere și răspuns la fenomenele meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice cu risc pentru populație;
e) informează populația cu privire la riscurile pentru sănătate asociate fenomenelor meteorologice extreme ale schimbărilor climatice;
f) stabilește prioritatea deciziilor de investiții în funcție de prezența aspectelor legate de adaptarea la schimbările climatice în cadrul proiectelor sectoriale, în vederea protecției sănătății publice prin asigurarea rezilienței instituțiilor medicale față de schimbările climatice și a unui nivel minim de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul sectorului de sănătate;
g) mobilizează și alocă, în mod strategic, mijloace financiare pentru extinderea și sporirea rezilienței instituțiilor medicale față de schimbările climatice;
h) elaborează și promovează strategii de sănătate publică în domeniul educației, formării profesionale, sporirii nivelului de conștientizare de către populație a impactului fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;
i) supraveghează și elaborează programe și/sau planuri privind măsurile de protecție a sănătății și de asigurare a securității ocupaționale în timpul fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;
j) cooperează cu alte ministere în vederea asigurării cu apă potabilă și a securității alimentare în timpul fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;
k) asigură schimbul intersectorial de date pentru desfășurarea cercetărilor științifico-practice în domeniul sănătății publice, în scopul evaluării și prevenirii riscurilor pentru sănătate și al elaborării măsurilor de adaptare la schimbările climatice.
Articolul 11. Atribuțiile Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării
Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării are următoarele atribuții:
a) evaluează și include în documentele de politici sectoriale, în limita competențelor, prevederi și măsuri pentru sectorul industrial ce vizează dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES și sporirea rezilienței climatice;
b) elaborează documente de politici pentru susținerea utilizării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în sectorul industrial;
c) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informații și date, în procesul de elaborare și de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice și a inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și în procesul de monitorizare și raportare a implementării documentelor respective.
Articolul 12. Atribuțiile Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale are următoarele atribuții:
a) evaluează și include în documentele de politici pentru activitățile din domeniul transportului și dezvoltării regionale, în limita competențelor, prevederi și măsuri ce vizează dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES și sporirea rezilienței climatice;
b) elaborează documente de politici pentru susținerea utilizării tehnologiilor care contribuie la reducerea emisiilor de GES în domeniile de competență și la adaptarea schimbărilor climatice;
c) elaborează acte normative cu privire la reducerea impactului emisiilor de GES provenite din sectorul transporturilor și cu privire la îmbunătățirea eficienței consumului de combustibil;
d) elaborează ghidul privind consumul de combustibil și emisiile de CO2;
e) monitorizează implementarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES provenite de la activitățile din domeniul aviației și ale transportului maritim;
f) contribuie la asigurarea accesului autorităților administrației publice și al publicului la informații referitoare la tehnologiile cu emisii reduse de carbon în sfera consumului eficient de combustibil și al emisiilor de CO2;
g) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informații și date, în procesul de elaborare și de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice și a inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și în procesul de monitorizare și raportare a implementării documentelor respective;
h) elaborează și promovează documente de politici privind atenuarea și adaptarea la schimbările climatice în procesul de planificare a operațiunilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, precum și în cadrul proiectării construcțiilor și a lucrărilor de construcții, inclusiv în vederea diminuării riscurilor producerii dezastrelor naturale;
i) elaborează și promovează normativele tehnice în construcții bazându-se pe aspectele legate de atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, inclusiv în vederea diminuării riscurilor producerii dezastrelor naturale.
Articolul 13. Atribuțiile Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare are următoarele atribuții:
a) include în documentele de politici pentru activitățile din domeniul agriculturii și industriei alimentare, în limita competențelor, prevederi și măsuri ce vizează dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES și sporirea rezilienței climatice;
b) stabilește în documentele de politici în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale măsuri de intervenție care să contribuie la atenuarea efectelor schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de GES;
c) evaluează riscurile climatice la adresa agriculturii și industriei alimentare și elaborează măsuri de adaptare și de reducere a impactului schimbărilor climatice;
d) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor climatice la adresa agriculturii și industriei alimentare;
e) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informații și date, în procesul de elaborare și de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice și a inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și în procesul de monitorizare și raportare a implementării documentelor respective;
f) elaborează măsurile de dezvoltare în domeniul exploatării și schimbării categoriei de folosință a terenurilor și silviculturii (Land Use, Land-Use Change and Forestry, în continuare – LULUCF) și în domeniul agriculturii;
g) integrează conceptul de politici agricole inteligente în politicele sectoriale de adaptare la schimbările climatice în vederea reducerii emisiilor de GES.
Articolul 14. Atribuțiile Ministerului Muncii și Protecției Sociale
Ministerul Muncii și Protecției Sociale are următoarele atribuții:
a) elaborează, în limita competențelor, prevederi și măsuri ce vizează consolidarea capacității de adaptare la schimbările climatice și le include în documentele de politici sectoriale în domeniul promovării incluziunii și asistenței sociale și a egalității de gen;
b) evaluează riscurile climatice asupra bunăstării grupurilor social-vulnerabile, egalității de gen și elaborează măsuri de adaptare și de diminuare a impactului schimbărilor climatice;
c) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor la adresa grupurilor social-vulnerabile, ca urmare a expunerii la riscurile legate de schimbările climatice;
d) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informații și date, în procesul de elaborare și de actualizare a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice, precum și în procesul de monitorizare și raportare a implementării documentelor respective.
Articolul 15. Atribuțiile Ministerului Educației și Cercetării
Ministerul Educației și Cercetării are următoarele atribuții:
a) elaborează, în limita competențelor, prevederi și măsuri ce vizează promovarea cunoștințelor pentru formarea competențelor necesare privind prevenirea impactului schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și le include în documentele de politici sectoriale în domeniul educației, cercetării și inovării;
b) integrează proiectele ce vizează reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice drept o componentă a politicii de stat în domeniul cercetărilor fundamentale și aplicate, precum și în activitatea de inovare;
c) cooperează cu organizațiile de drept public din domeniile cercetării și inovării și promovează dezvoltarea studiilor pentru a estima impactul schimbărilor climatice asupra diferitor sisteme socioeconomice și pentru a evalua incertitudinile asociate acestora;
d) completează programele de studii și elaborează, în comun cu Ministerul Mediului, materiale didactice privind protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice.
Articolul 16. Atribuțiile Ministerului Afacerilor Interne
Ministerul Afacerilor Interne exercită, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, următoarele atribuții:
a) participă la elaborarea și implementarea politicii de stat în domeniul protecției populației și al teritoriului în caz de pericol sau de declanșare a dezastrelor provocate de schimbările climatice;
b) aplică actele normative cu privire la asigurarea protecției populației și a teritoriilor în caz de pericol sau de declanșare a situațiilor excepționale și/sau a incendiilor;
c) contribuie la elaborarea normelor și regulilor în domeniul protecției civile și al apărării împotriva incendiilor, întocmește avize asupra proiectelor de standarde, de cerințe tehnice, de norme și reguli ce reglementează domeniul respectiv;
d) desfășoară activități de lichidare și de limitare a consecințelor situațiilor de urgență și ale celor excepționale prin intermediul acțiunilor de informare, de cercetări inginerești, chimice, bacteriologice și radiologice, de decontaminare, de evacuare, de adăpostire, de căutare, de salvare-deblocare, de descarcerare, de acordare a primului ajutor calificat, de stingere a incendiilor, de transportare, de asigurare cu apă potabilă, precum și al altor măsuri de protecție a populației și a bunurilor materiale, prin intermediul forțelor proprii sau prin cooperare cu alte structuri;
e) cooperează cu instituția de monitorizare a mediului în procesul de evaluare a prevenirii și lichidării consecințelor situațiilor de urgență și ale celor excepționale;
f) cooperează cu Inspectoratul pentru Protecția Mediului în procesul de prevenire și lichidare a consecințelor situațiilor de urgență și ale celor excepționale;
g) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informații și date, în procesul de elaborare și de actualizare a documentelor de politici publice în domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice, precum și în procesul de monitorizare și raportare a implementării documentelor respective.
Articolul 17. Atribuțiile Ministerului Finanțelor
Ministerul Finanțelor are următoarele atribuții:
a) asigură integrarea perspectivei de mediu, inclusiv a celei ce vizează capacitatea de adaptare, sporirea rezilienței climatice și măsurile de atenuare, în cadrul metodologic privind procesul de planificare bugetară și privind proiectele de investiții capitale publice, care să conțină și rezultatele evaluărilor de mediu realizate de către Ministerul Mediului;
b) elaborează și implementează politici fiscale în vederea promovării practicilor de mediu și a descurajării activităților care contribuie la schimbările climatice, în baza evaluărilor efectuate de către Ministerul Mediului, și determină oportunitatea intervențiilor;
c) reprezintă interesele financiare ale țării în cadrul forurilor internaționale și participă la negocierea acordurilor legate de finanțarea acțiunilor climatice.
Articolul 18. Atribuțiile Agenției de Mediu
Agenția de Mediu are următoarele atribuții:
a) asigură implementarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice, monitorizează nivelul realizării acestora și raportează, periodic, Ministerului Mediului despre aceasta;
b) acordă suport Ministerului Mediului la elaborarea și modificarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice;
c) eliberează autorizația integrată de mediu sau autorizația de mediu pentru activitățile specificate în anexa nr. 1, care acordă dreptul de a degaja emisiile de GES din întreaga instalație staționară sau dintr-o parte a acesteia, controlată de același operator, cu respectarea cerințelor de evaluare a planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră;
[Art.18 lit.c) modificată prin LP243 din 10.07.25, MO445-447/22.08.25 art.612; în aplicare din 06.11.25]
d) coordonează planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, prezentat de către operator pentru una sau mai multe dintre activitățile specificate în anexa nr. 1, și monitorizează realizarea acestuia;
e) ține Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți (în continuarea – RETP), în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 373/2018 cu privire la Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți, și recepționează raportul anual privind emisiile de gaze cu efect de seră (în continuarea – RAE), depus prin intermediul acestuia;
f) asigură monitorizarea și raportarea emisiilor de GES incluse în inventarul național, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind instituirea și funcționarea Sistemului național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern;
g) asigură monitorizarea și implementarea Regulamentului privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalațiile staționare și de la activitățile din domeniul aviației, aprobat de Guvern;
h) asigură monitorizarea și implementarea Regulamentului privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la activitățile din domeniul transportului maritim, aprobat de Guvern;
i) elaborează informații și rapoarte; participă la elaborarea rapoartelor, reieșind din acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte, și le prezintă Ministerului Mediului;
j) solicită și primește, în mod gratuit și în condițiile legii, date și informații generalizate cu privire la emisiile de GES, precum și stabilește structura și formatul raportării;
k) asigură caracterul integral al informațiilor furnizate, corectitudinea și comparabilitatea acestora;
l) furnizează, la cerere și în mod gratuit, informații cu privire la indicii de poluare a aerului atmosferic și la emisiile de GES către instituțiile și structurile de cercetare din diferite domenii.
Articolul 19. Atribuțiile Autorității Aeronautice Civile
Autoritatea Aeronautică Civilă are următoarele atribuții:
a) asigură implementarea actelor normative și a documentelor de politici în domeniul aviației și al reducerii emisiilor de GES provenite de la activitățile din domeniul aviației;
b) monitorizează emisiile de CO2 provenite de la activitățile din domeniul aviației și prezintă periodic datele respective instituției de monitorizare a mediului;
c) asigură instituirea și funcționarea Schemei de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA);
d) asigură elaborarea, actualizarea și aplicarea reglementărilor privind monitorizarea emisiilor de GES, politicilor și măsurilor care contribuie la reducerea acestora prin aplicarea Schemei de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională;
e) solicită și primește de la operatorii aerieni, în mod gratuit și în condițiile legii, date și informații generalizate cu privire la emisiile de GES;
f) asigură caracterul integral al informațiilor furnizate, corectitudinea și comparabilitatea acestora.
Articolul 20. Atribuțiile Agenției Navale
Agenția Navală are următoarele atribuții:
a) asigură implementarea reglementărilor privind reducerea emisiilor de GES provenite de la activitățile din domeniul transportului maritim, monitorizează și raportează datele privind emisiile de CO2 din activitățile respective, specificate în anexa nr. 1;
b) monitorizează emisiile de CO2 provenite de la activitățile din domeniul transportului maritim și prezintă periodic datele respective instituției de monitorizare a mediului;
c) solicită și primește de la operatorii transportului maritim, în mod gratuit și în condițiile legii, date și informații generalizate cu privire la emisiile de GES;
d) asigură caracterul integral al informațiilor furnizate, corectitudinea și comparabilitatea acestora.
Articolul 21. Atribuțiile Serviciului Vamal
Serviciul Vamal are următoarele atribuții:
a) cooperează cu Agenția de Mediu în vederea implementării actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES și furnizează, în mod gratuit și în condițiile legii, date și informații generalizate necesare pentru compilarea inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră;
b) cooperează cu Inspectoratul pentru Protecția Mediului în procesul de supraveghere și control asupra executării prevederilor prezentei legi și ale actelor normative aprobate în temeiul acesteia;
c) asigură caracterul integral al informațiilor furnizate, corectitudinea și comparabilitatea acestora;
d) asigură aplicarea MAFC-ului în vederea verificării conținutului de carbon al mărfurilor exportate pentru a determina taxele aferente MAFC-ului; asigură monitorizarea conformității și aplicării MAFC-ului pentru a se asigura că operatorii își respectă obligațiile.
Articolul 22. Atribuțiile Inspectoratului pentru Protecția Mediului
Inspectoratul pentru Protecția Mediului are următoarele atribuții:
a) efectuează controlul privind respectarea prevederilor prezentei legi și ale actelor normative din domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice;
b) efectuează controlul privind respectarea de către operatori a cerințelor în domeniul raportării în RETP și al aplicării mecanismului financiar de stabilire a prețului pentru emisiile de CO2;
c) verifică, în cadrul controalelor planificate sau inopinate, respectarea de către operatori a prevederilor Regulamentului privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalațiile staționare și de la activitățile din domeniul aviației, ale Regulamentului privind funcționarea Schemei de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională, precum și a prevederilor Regulamentului privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la activitățile din domeniul transportului maritim, aprobate de Guvern;
d) constată cazurile de încălcare a legislației în domeniul reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice și aplică sancțiuni conform Codului contravențional; calculează prejudiciul cauzat mediului, ca urmare a încălcării prevederilor actelor normative și ale actelor permisive.
Articolul 23. Atribuțiile instituției de monitorizare a mediului
Instituția de monitorizare a mediului are următoarele atribuții:
a) asigură monitorizarea stării și evoluției condițiilor meteorologice și hidrologice pe teritoriul țării în vederea protecției populației contra fenomenelor meteorologice și hidrologice periculoase și a impactului negativ al schimbărilor climatice;
b) asigură schimbul operațional de date și informații meteorologice și hidrologice pentru prevenirea potențialelor fenomene periculoase, precum și pentru prevenirea riscurilor asociate cu schimbările climatice și dezastrele naturale;
c) asigură schimbul operațional de date și informații în vederea evaluării riscurilor meteorologice, hidrologice și climatologice asupra securității și sănătății publice;
d) furnizează, la cerere și în mod gratuit, Agenției de Mediu, instituțiilor și structurilor de cercetare din diferite domenii informații cu privire la indicii climatici și condițiile climatologice colectate și procesate, conform prevederilor Legii nr. 368/2023 cu privire la activitatea meteorologică și hidrologică.
Articolul 24. Atribuțiile Agenției „Moldsilva”
Agenția „Moldsilva” are următoarele atribuții:
a) coordonează implementarea principiilor de dezvoltare durabilă a pădurilor și a fondului forestier, asigurând corelarea cu politicile de dezvoltare cu un nivel redus de emisii de GES și de sporire a rezilienței climatice;
b) evaluează riscurile cu privire la starea vegetației și a pădurilor, asigurând corelarea acțiunilor cu progresele în realizarea obiectivelor de dezvoltare cu un nivel redus de emisii de GES și de sporire a rezilienței climatice, pe care le prezintă anual Agenției de Mediu;
c) participă la elaborarea și implementarea documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung și a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice;
d) în limita competențelor, implementează politicile privind folosirea terenurilor, schimbarea categoriei de folosință a terenurilor și privind silvicultura; implementează politicile de extindere a fondului forestier și alte acțiuni în vederea promovării măsurilor de extindere și de reabilitare a pădurilor.
Articolul 25. Atribuțiile autorităților administrației publice locale
(1) Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
a) contribuie la realizarea obiectivelor politicii naționale de atenuare a emisiilor antropice de GES și de adaptare la schimbările climatice, în limita competențelor și a mijloacelor financiare disponibile;
b) elaborează, în raza teritoriului administrat și după necesitate, planuri de acțiuni în domeniile relevante climei și energiei și asigură implementarea și raportarea acestora.
(2) Autoritatea administrației publice locale de nivelul întâi elaborează și prezintă anual către Ministerul Mediului raportul privind implementarea planurilor de acțiuni sustenabile pentru energie și climă.
Articolul 26. Responsabilitățile operatorilor
(1) Operatorii care desfășoară activități ce cad sub incidența prevederilor prezentei legi au următoarele responsabilități:
a) desfășoară activități industriale și economice, specificate în anexa nr. 1, în baza autorizației integrate de mediu sau a autorizației de mediu, care acordă dreptul de a degaja emisiile de GES din întreaga instalație staționară sau dintr-o parte a acesteia, controlată de același operator, cu respectarea cerințelor de evaluare a planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră;
[Art.26 al.(1), lit.a) modificată prin LP243 din 10.07.25, MO445-447/22.08.25 art.612; în aplicare din 06.11.25]
b) asigură corectitudinea și completitudinea tuturor datelor și informațiilor conținute în documentele prezentate Agenției de Mediu, pe toată perioada de valabilitate a autorizației integrate de mediu sau a autorizației de mediu;
[Art.26 al.(1), lit.b) modificată prin LP243 din 10.07.25, MO445-447/22.08.25 art.612; în aplicare din 06.11.25]
c) furnizează datele și informațiile necesare pentru facilitarea verificării emisiilor de GES în conformitate cu Regulamentul privind acreditarea și cerințele aplicabile verificatorilor emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobat de Guvern;
d) elaborează planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră și îl coordonează cu Agenția de Mediu. Planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să includă planificarea măsurilor de monitorizare și de raportare a emisiilor de GES, metodologia de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altele, după caz;
e) raportează trimestrial, prin intermediul RETP-ului, datele privind emisiile și transferul de poluanți legate de activitățile industriale și economice, astfel cum sunt specificate în anexa nr. 1;
f) asigură verificarea RAE-ului prezentat spre coordonare sau, după caz, spre validare la Agenția de Mediu de către verificator;
g) anual, până la data de 1 decembrie, notifică Agenția de Mediu în cazul în care există sau nu modificări cu privire la informațiile incluse în autorizația integrată de mediu sau în autorizația de mediu, în planul de monitorizare, în RAE și în anexele aferente acestora.
[Art.26 al.(1), lit.g) modificată prin LP243 din 10.07.25, MO445-447/22.08.25 art.612; în aplicare din 06.11.25]
(2) Activitățile care fac obiectul mecanismului de stabilire a prețului pentru emisiile de CO2, altul decât MAFC-ul, sunt desfășurate de către operatori în modul stabilit de Guvern.
(3) Operatorii care desfășoară activități ce nu fac obiectul prezentei legi trebuie să înregistreze, să monitorizeze, să raporteze și să ia măsuri de reducere a emisiilor de GES în conformitate cu cerințele internaționale, cu cerințele stabilite în autorizația integrată de mediu sau în autorizația de mediu și cu cerințele aprobate de Guvern.
[Art.26 al.(3) modificat prin LP243 din 10.07.25, MO445-447/22.08.25 art.612; în aplicare din 06.11.25]
Anexa nr. 2
PRINCIPIILE DE MONITORIZARE ȘI RAPORTARE I. Monitorizarea și raportarea emisiilor de GES provenite de la instalațiile staționare A. Monitorizarea emisiilor de CO2
Emisiile se monitorizează în baza calculelor sau în baza măsurătorilor.
B. Calculul emisiilor
1) Calcularea emisiilor se efectuează după următoarea formulă:
datele privind activitatea × factorii de emisie × factorii de oxidare.
2) Datele privind activitatea (combustibilul utilizat, rata de producție etc.) se monitorizează în baza datelor privind aprovizionarea sau în baza măsurătorilor.
3) Se utilizează factorii de emisie acceptați. Pentru toți combustibilii se acceptă factorii de emisie specifici activității. Se acceptă factorii impliciți pentru toți combustibilii, cu excepția celor necomerciali (combustibilii din deșeuri, precum anvelope și gaze din procese industriale). Pentru produsele de rafinărie sunt acceptate valorile implicite de către IPCC. Factorul de emisie pentru biomasă, care respectă criteriile de durabilitate și criteriile de reducere a emisiilor de GES pentru utilizarea biomasei (precum sunt prevăzute de Legea nr. 10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile), astfel cum este stabilit în regulamentul menționat la art. 49 alin. (6), se consideră zero.
4) În cazul în care la evaluarea factorului de emisie nu se ia în considerare faptul că o parte din carbon nu este oxidată, se utilizează un factor de oxidare suplimentar. În cazul în care au fost calculați factorii de emisie specifici activităților și se ia în considerare oxidarea, utilizarea unui factor suplimentar de oxidare nu este necesară.
5) Se utilizează factorii impliciți de oxidare, elaborați în temeiul Legii nr. 227/2022 privind emisiile industriale, cu excepția cazurilor în care operatorul poate demonstra că factorii specifici activității sunt mai exacți.
6) Se efectuează calcule separate pentru fiecare activitate, instalație și pentru fiecare combustibil.
C. Măsurările emisiilor
Măsurarea emisiilor se realizează prin intermediul unor metode standardizate sau acceptate și se coroborează cu un calcul ajutător al emisiilor.
D. Monitorizarea emisiilor de alte gaze cu efect de seră
Se utilizează metode standardizate sau acceptate la nivel național, elaborate de către Comunitatea Energetică sau din cadrul Uniunii Europene.
E. Raportarea emisiilor
1) Fiecare operator trebuie să includă în raportul privind instalația următoarele informații:
a) datele de identificare a instalației, inclusiv:
– denumirea instalației;
– adresa instalației, inclusiv codul poștal și țara;
– tipul și numărul de activități, prevăzute în anexa nr. 1, desfășurate în instalație;
– adresa, numărul de telefon, numărul de fax și adresa de poștă electronică ale persoanei de contact;
– numele proprietarului instalației și al societății fondatoare;
b) pentru fiecare activitate, prevăzută în anexa nr. 1, desfășurată în locul pentru care se calculează emisiile:
– datele privind activitatea;
– factorii de emisie;
– factorii de oxidare;
– emisiile totale;
– gradul de incertitudine;
c) pentru fiecare activitate, prevăzută în anexa nr. 1, desfășurată în locul pentru care se măsoară emisiile:
– emisiile totale;
– informațiile privind fiabilitatea metodelor de măsurare;
– gradul de incertitudine;
d) pentru emisiile din arderi, raportul trebuie să includă, de asemenea, factorul de oxidare, cu excepția cazurilor în care oxidarea a fost luată în considerare la elaborarea unui factor de emisie specific activității.
II. Monitorizarea și raportarea emisiilor provenite de la activitățile din domeniul aviației
A. Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon
1) Emisiile sunt monitorizate prin calcul. Calcularea emisiilor se efectuează după următoarea formulă: consumul de combustibil × factori de emisie.
2) Consumul de combustibil include combustibilul consumat de unitatea de putere auxiliară. Consumul real de combustibil pentru fiecare zbor este utilizat ori de câte ori este posibil și se calculează după următoarea formulă: cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul respectiv – cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după alimentare pentru zborul următor + cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul următor.
3) În cazul în care datele reale privind consumul de combustibil nu sunt disponibile, se utilizează metoda standard, pe niveluri, pentru a estima consumul de combustibil pe baza celor mai fiabile informații disponibile.
4) Se utilizează factorii standard de emisie din liniile directoare ale IPCC-ului pentru inventariere din anul 2006 sau actualizările ulterioare ale liniilor directoare respective, cu excepția cazului în care factorii de emisie specifici activității, identificați de laboratoarele acreditate independente care utilizează metode analitice acceptate la nivel național, sunt mai exacți. Factorul de emisie pentru biomasă care respectă criteriile de durabilitate și criteriile de reducere a emisiilor de GES pentru utilizarea biomasei (prevăzute de Legea nr. 10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, inclusiv orice ajustări necesare pentru aplicarea acestora în temeiul prezentei legi și orice ajustări necesare pentru aplicarea acestora în temeiul legii menționate), astfel cum este prevăzut în regulamentul menționat la art. 51 alin. (6), se consideră zero. Factorul de emisie aferent kerosenului de aviație (Jet A1 sau Jet A) este de 3,16 (t CO2/t combustibil).
5) Până la intrarea în vigoare a regulamentului menționat la art. 51 alin. (6), emisiilor generate de combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, care utilizează hidrogen din surse regenerabile, în conformitate cu art. 267din Legea nr. 10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, li se atribuie un nivel de emisii zero pentru operatorii de aeronave care le utilizează.
6) Pentru fiecare zbor și combustibil se efectuează un calcul separat.
B. Raportarea emisiilor
1) Fiecare operator de aeronave include în raportul prezentat în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (5) următoarele informații:
a) datele de identificare ale operatorului de aeronave, inclusiv:
1. denumirea operatorului de aeronave;
2. statul operatorului aerian;
3. adresa, inclusiv codul poștal și țara, în cazul în care este diferită, adresa de contact a statului operatorului aerian;
4. numerele de înregistrare ale aeronavelor și tipurile de aeronave utilizate, în perioada vizată de raport, pentru desfășurarea activităților de aviație specificate în anexa nr. 1, pentru care entitatea este operatorul aeronavei;
5. numărul și autoritatea emitentă a certificatului de operator aerian, precum și licența de operare în baza căreia sunt desfășurate activitățile din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1, pentru care entitatea este operatorul aeronavei;
6. adresa, numărul de telefon, numărul de fax și adresa de poștă electronică ale persoanei de contact; precum și
7. denumirea proprietarului aeronavei;
b) pentru fiecare tip de combustibil pentru care se calculează emisiile:
1. consumul de combustibil;
2. factorul de emisie;
3. emisiile cumulate totale, provenite de la toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităților din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei;
4. emisiile cumulate provenite de la:
– toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităților din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei, care au avut ca punct de plecare un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru, iar ca punct de sosire un aerodrom situat pe teritoriul aceluiași stat membru;
– toate celelalte zboruri efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităților din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei;
5. emisiile cumulate provenite de la toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităților din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1, pentru care este operatorul aeronavei și care:
– au avut ca punct de plecare fiecare stat membru;
– au sosit în fiecare stat membru dintr-o țară terță;
6. gradul de incertitudine.
Anexa nr. 3
CRITERIILE PENTRU VERIFICAREA EMISIILOR DE GES I. Verificarea emisiilor de GES provenite de la instalațiile staționare A. Principiile generale
1) Se verifică emisiile de GES rezultate din fiecare dintre activitățile specificate în anexa nr. 1.
2) Procesul de verificare include verificarea raportului în temeiul art. 51 și monitorizarea efectuată pe parcursul anului precedent. Verificarea abordează fiabilitatea, credibilitatea și acuratețea sistemelor de monitorizare și datele și informațiile raportate cu privire la emisii, în special:
a) datele privind activitățile care sunt prevăzute în raport, precum și măsurările și calculele conexe;
b) selectarea și utilizarea factorilor de emisie;
c) calculele care au condus la determinarea emisiilor generale; și
d) în cazul în care se utilizează măsurări, cât de adecvate sunt alegerea și modul de utilizare a metodelor de măsurare.
3) Emisiile raportate pot fi validate în cazul în care există date și informații fiabile și credibile care permit determinarea emisiilor cu un grad ridicat de siguranță. Un grad ridicat de certitudine presupune demonstrarea de către operator a următoarelor aspecte:
a) datele raportate nu conțin neconcordanțe;
b) datele au fost colectate în conformitate cu standardele științifice aplicabile; și
c) înregistrările relevante privind instalația sunt complete și coerente.
4) Verificatorul are acces în toate zonele și la toate înregistrările referitoare la subiectul verificării.
5) Verificatorul ține cont că instalația este sau nu înregistrată în cadrul Sistemului comunitar de management și audit ecologic (EMAS).
B. Metodologia
1) Analiza strategică
Verificarea se bazează pe o analiză strategică a tuturor activităților desfășurate în instalație. În acest scop, verificatorul examinează în ansamblu toate activitățile și importanța acestora în ceea ce privește emisiile.
2) Analiza procesului
Verificarea informațiilor prezentate se realizează în locul în care se află instalația, după caz. Verificatorul recurge la controale prin sondaj pentru a determina fiabilitatea datelor și informațiilor raportate.
3) Analiza riscului
1. Verificatorul supune evaluării toate sursele de emisii de GES din instalație pentru a determina fiabilitatea datelor privind fiecare sursă care contribuie la totalul emisiilor din instalația respectivă.
2. În baza analizei respective, verificatorul identifică explicit acele surse care prezintă un grad ridicat de risc de eroare și alte aspecte ale procedurii de monitorizare și raportare care este posibil să contribuie la apariția unor erori în determinarea emisiilor generale. Este vorba în special de alegerea factorilor de emisie de GES și de calculele necesare pentru a determina nivelul emisiilor provenite din surse individuale. Este acordată o atenție specială surselor care prezintă un risc ridicat de eroare și aspectelor din cadrul procedurii de monitorizare efectuate.
3. Verificatorul ia în considerare toate metodele eficiente de control al riscului aplicate de operator în vederea reducerii la minimum a gradului de incertitudine.
4) Raportul
Verificatorul pregătește un raport privind procesul de validare în care menționează dacă raportul prevăzut la art. 49 alin. (4) este satisfăcător. În raport specifică toate aspectele relevante pentru activitatea desfășurată. Verificatorul declară că raportul prevăzut la art. 49 alin. (4) este satisfăcător în cazul în care declarațiile cu privire la emisiile totale nu prezintă erori semnificative.
5) Cerințele minime privind competența verificatorului
Verificatorul este independent de operator, își desfășoară activitățile cu profesionalism și obiectivitate și înțelege:
– dispozițiile prevăzute de lege, precum și standardele și indicațiile relevante adoptate în conformitate cu art. 49 alin. (4);
– dispozițiile actelor normative secundare și actele administrative relevante pentru activitățile care fac obiectul verificării; și
– generarea tuturor informațiilor privind fiecare sursă de emisie din instalație, în special privind colectarea, măsurarea, calcularea și raportarea datelor.
II. Verificarea emisiilor de GES provenite de la activitățile din domeniul aviației
1) Principiile generale și metodologia, stabilite în prezenta anexă se aplică verificării rapoartelor de emisii provenite de la zborurile care se încadrează în categoria activităților din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1.
În acest sens:
a) la subcompartimentul A pct. 3) se face trimitere la operator, se interpretează ca trimitere la un operator de aeronave, iar la lit. c) a punctului respectiv, trimiterea la instalație se interpretează ca trimitere la aeronava utilizată la efectuarea activităților din domeniul aviației care fac obiectul raportului;
b) la subcompartimentul A pct. 5) se face trimitere la instalație, se interpretează ca trimitere la operatorul de aeronave;
c) la subcompartimentul B pct. 5) se face trimitere la activitățile desfășurate în instalație, se interpretează ca trimitere la activitățile din domeniul aviației care fac obiectul raportului, întreprinse de operatorul de aeronave;
d) la subcompartimentul B pct. 2) se face trimitere la locul instalației, se interpretează ca trimitere la locurile folosite de operatorul de aeronave pentru a întreprinde activitățile din domeniul aviației care fac obiectul raportului;
e) la subcompartimentul B pct. 3) subpct. 1 și 2 se face trimitere la sursele de emisii din instalație, se interpretează ca trimitere la aeronava pentru care răspunde operatorul de aeronave; precum și
f) la subcompartimentul B pct. 3) subpct. 3 și pct. 5) se face trimitere la operator, se interpretează ca trimitere la un operator de aeronave.
2) Dispoziții suplimentare privind verificarea rapoartelor de emisie din domeniul aviației.
Verificatorul se asigură, în special, că:
a) s-au luat în considerare toate zborurile care intră sub incidența unei activități din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1. În cadrul acestei responsabilități, verificatorul dispune de informații privind orarul și de alte informații de trafic ale operatorului de aeronave, inclusiv de informațiile obținute de la Eurocontrol, la cererea operatorului respectiv;
b) există o coerență globală a datelor privind consumul cumulat de combustibil și a datelor privind combustibilul achiziționat sau furnizat prin altă metodă aeronavei care efectuează activitatea de aviație.
3) Dispoziții suplimentare privind verificarea datelor tonă-kilometru prezentate în sensul art. 49 alin. (6).
1. Principiile generale și metodologia de verificare a rapoartelor privind emisiile în temeiul art. 49 alin. (3) menționate în prezenta anexă se aplică, de asemenea, după caz, la verificarea datelor tonă-kilometru din aviație.
2. Verificatorul se asigură că, în cererea operatorului în cauză, depusă în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.49 alin.(6), au fost luate în considerare doar zborurile efectiv efectuate și care se încadrează în categoria activităților din domeniul aviației, specificate în anexa nr. 1, de care este responsabil operatorul de aeronave. În cadrul acestei responsabilități, verificatorul dispune de informații privind traficul operatorului de aeronave, inclusiv de informațiile obținute de la Eurocontrol, la cererea operatorului respectiv. De asemenea, verificatorul se asigură că sarcina utilă declarată de operatorul de aeronave corespunde înregistrărilor privind sarcinile utile, păstrate de operatorul în cauză în scopul asigurării siguranței zborului.