Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul, scopurile şi sfera de aplicare a legii
(1) Prezenta lege stabileşte bazele juridice, economice şi sociale în sectorul pepinieritului viticol, viticulturii şi vinificaţiei, reglementează raporturile ce apar în activitatea de producere, prelucrare şi comercializare a materialului de înmulţire şi săditor viticol, a strugurilor marfă pentru masă şi pentru vin, a vinurilor şi a altor produse pe bază de must şi vin, a produselor secundare vinicole şi a produselor obţinute prin valorificarea produselor secundare vinicole.
(2) Scopurile prezentei legi sînt:
a) apărarea intereselor economice ale statului şi societăţii în sectorul pepinieritului viticol, viticulturii şi vinificaţiei;
b) crearea unor condiţii adecvate pentru producerea strugurilor marfă, vinurilor şi altor produse pe bază de must şi vin;
c) alinierea la cerinţele internaţionale în sectorul vitivinicol;
d) consolidarea imaginii Republicii Moldova ca ţară cu tradiţii vitivinicole, sporirea exportului de vinuri calitative;
e) combaterea şi contracararea falsificării vinurilor şi altor produse pe bază de must şi vin;
f) ameliorarea culturii consumului vinurilor.
(3) Subiectele raporturilor reglementate de prezenta lege sînt persoanele fizice şi persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care desfăşoară activităţi în sectorul pepinieritului viticol, viticulturii şi vinificaţiei.
(4) Prezenta lege nu se aplică asupra raporturilor ce ţin de:
a) producerea şi comercializarea alcoolului etilic şi a băuturilor alcoolice tari de altă natură decît cea viticolă;
b) fabricarea produselor vitivinicole în gospodăriile auxiliare ale populaţiei pentru consum familial (personal);
c) producerea oţetului din vin.
(5) – abrogat.
(6) Dacă în tratatele internaţionale ce ţin de sectorul pepinieritului viticol, viticulturii şi vinificaţiei la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte dispoziţii decît cele prevăzute în prezenta lege, se vor aplica dispoziţiile tratatelor internaţionale.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, sînt utilizate următoarele noţiuni principale:
areal vitivinicol - arie teritorial-geografică a culturii viţei de vie, caracterizată prin anumite condiţii ecologice, metode de cultivare, direcţii de utilizare a strugurilor, procedee de vinificare, tradiţii specifice de cultivare şi de producere;
unitate vinicolă – persoană fizică sau persoană juridică care practică cel puţin una din următoarele activităţi: fabricare, stocare, comercializare cu ridicata a vinurilor, produselor obţinute pe bază de must şi produselor obţinute pe bază de vin;
mic producător de vin – unitate vinicolă care produce pînă la 100000 litri de vin anual, deţine cel puţin 1 ha şi cel mult 20 ha de viţă de vie şi este independentă, din punct de vedere juridic, de orice altă unitate vinicolă;
pepinieră viticolă - unitate de producţie destinată obţinerii materialului de înmulţire şi săditor viticol;
şcoală de viţe - teren arabil destinat înrădăcinării materialului de înmulţire viticol şi obţinerii materialului săditor viticol;
material de înmulţire viticol - porţiuni ale organelor vegetative (coarde, lăstari, muguri) destinate multiplicării;
material săditor viticol - plante altoite şi plante pe rădăcini proprii, utilizate la înfiinţarea plantaţiilor viticole;
plantaţie viticolă - teren agricol valorificat cu viţă de vie;
plantaţie viticolă pentru struguri - plantaţie destinată obţinerii de struguri pentru utilizare în stare proaspătă, prelucrare şi uscare;
plantaţie portaltoi - plantaţie specială destinată producerii de coarde (butaşi) portaltoi;
plantaţie altoi - plantaţie specială destinată producerii de coarde altoi;
plantaţie viticolă pentru producţie marfă - plantaţie viticolă cu suprafaţă mai mare de 0,15 ha a cărei producţie este destinată comercializării;
viticultură ecologică – sistem de cultivare ce prevede valorificarea şi păstrarea sistemelor biologice productive fără a recurge la substanţe chimice de sinteză;
soiuri de struguri pentru masă - soiuri de viţă de vie ai căror struguri se utilizează în stare proaspătă după recoltare sau păstrare;
soiuri de struguri pentru vin - soiuri de viţă de vie ai căror struguri se utilizează la fabricarea producţiei vinicole;
soiuri de struguri cu destinaţie mixtă - soiuri de viţă de vie ai căror struguri, după calităţi, pot fi utilizaţi atît ca struguri pentru masă, cît şi pentru producerea vinului;
soiuri de struguri apirene - soiuri de struguri pentru masă fără seminţe, destinaţi utilizării în stare proaspătă şi în stare uscată;
struguri proaspeţi - fructe ale viţei de vie folosite în stare proaspătă sau ca materie primă în vinificaţie, recoltate la maturitatea de consum, tehnologică sau într-un anumit stadiu de supramaturare, care, după zdrobire sau presare cu mijloace obişnuite, pot intra spontan în fermentaţie alcoolică;
must de struguri proaspăt – produs lichid obţinut în mod natural sau prin procedee fizice din struguri proaspeţi, care are o concentraţie alcoolică dobîndită de cel mult 1% în volume;
vin – produs alimentar obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parţială, a strugurilor proaspeţi ori îngheţaţi, presaţi ori nu, sau a mustului de struguri proaspăt;
vin de hibrizi – vin obţinut din struguri de soiuri de hibrizi simpli (direct producători);
vin de casă – vin produs de persoane fizice în condiţii rustice pentru consum familial personal;
produse secundare vinicole - deşeu provenit din prelucrarea strugurilor şi fabricarea produselor vinicole;
produs vinicol falsificat – produs obţinut pe bază de must şi produs obţinut pe bază de vin, care, potrivit compoziţiei şi/sau procedeelor de fabricare, nu corespund cerinţelor obligatorii stabilite prin legi şi alte acte normative şi sînt prezentate drept veritabile sau duplicate false după modelul originalului, şi/sau produs prezentat, în mod ilegal, cu denumire de origine protejată, indicaţie geografică protejată, marcă comercială înregistrată, inducînd în eroare consumatorul;
campanie de producţie vitivinicolă - perioadă anuală care începe la 1 august al fiecărui an şi se încheie la 31 iulie al anului următor.
Articolul 3. Producătorii de produse marfă vitivinicole
Producători de produse marfă vitivinicole sînt persoanele juridice şi persoanele fizice, inclusiv rezidenţii zonelor economice libere menționați la art. 6 din Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere, care deţin, după caz, plantaţii viticole cu suprafaţă de peste 0,15 ha, mijloace tehnice şi tehnologice pentru producerea materialului de înmulţire şi săditor viticol, a strugurilor marfă pentru fabricarea vinurilor din struguri şi altor produse pe bază de must şi vin. Producătorii de material de înmulţire şi săditor viticol şi producătorii de vinuri din struguri şi de alte produse pe bază de must şi vin sînt titulari de licenţe în sector.
Capitolul II
VITICULTURA
Articolul 4. Arealul vitivinicol destinat obţinerii produselor marfă
(1) Arealul vitivinicol include regiuni, centre şi plaiuri.
(2) Regiunea (zona) vitivinicolă este un teritoriu delimitat, caracterizat prin condiţii naturale (de climă şi de relief) relativ asemănătoare, precum şi prin sortimente de struguri şi direcţii de utilizare apropiate.
(3) Centrul (raionul) vitivinicol este un teritoriu natural, cultivat tradiţional cu viţă de vie, caracterizat prin condiţii specifice de climă, relief şi sol, prin soiurile cultivate, prin metodele de cultivare a viţei de vie şi prin procedeele de vinificare aplicate, care, în ansamblu, condiţionează obţinerea unor producţii de struguri şi vinuri cu însuşiri specifice, dispune de tradiţii şi renume.
(4) Plaiul (microraionul) vitivinicol este un teritoriu restrîns în cadrul unui centru vitivinicol, cuprinde plantaţii viticole situate pe aceeaşi formă de relief, se caracterizează prin condiţii naturale şi de cultură similare care determină obţinerea unei producţii omogene de struguri şi unor produse vinicole cu însuşiri de calitate specifice.
(5) Regiunile, centrele şi plaiurile vitivinicole, inclusiv cele de cultivare a strugurilor destinaţi fabricării vinurilor cu indicaţie geografică, cu denumire de origine, se aprobă de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Articolul 5. Patrimoniul viticol
Patrimoniul viticol este constituit din:
a) plantaţii viticole pentru struguri, clasificate, după vîrstă, în:
– plantaţii tinere;
– plantaţii pe rod;
b) plantaţii portaltoi şi plantaţii altoi, complexe de altoit, şcoli de viţe cu asolamentul respectiv;
c) terenuri rezultate în urma defrişării plantaţiilor viticole pe o perioadă de repaus pînă la replantare şi terenuri aflate în perioada de pregătire pentru plantare;
d) alte terenuri din arealul vitivinicol care pot completa ori consolida plantaţiile viticole existente.
Articolul 6. Registrul vitivinicol
(1) Registrul vitivinicol se constituie din registrul plantaţiilor viticole şi registrul unităţilor vitivinicole.
(2) Registrul vitivinicol este ţinut de Oficiul Naţional al Viei şi Vinului în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.
(3) Producătorii de struguri marfă sînt obligaţi să ţină evidenţa producerii şi comercializării strugurilor prin carnetul de viticultor, în conformitate cu un regulament aprobat de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Articolul 7. Testarea şi admiterea pentru cultivare a soiurilor de viţă de vie
(1) Testarea soiurilor de viţă de vie şi includerea lor în Catalogul soiurilor de plante se efectuează de către Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante conform actului normativ aprobat de către Guvern.
(2) În producţie se utilizează doar soiurile de viţă de vie înregistrate în Catalogul soiurilor de plante şi/sau în Catalogul comun al soiurilor de viţă de vie al Uniunii Europene (The Common Catalogue of Varieties of Vine).
Articolul 8. Clasificarea materialului de înmulţire şi săditor viticol
(1) Sînt material de înmulţire viticol coardele portaltoi şi altoi, butaşii portaltoi şi altoi.
(2) Sînt material săditor viticol viţele altoite, viţele pe rădăcini proprii din soiuri pentru struguri, viţele portaltoi.
(3) După valoarea biologică, materialul de înmulţire şi săditor viticol se clasifică în următoarele categorii biologice: materialul amelioratorului (plante iniţiale), prebază, bază, certificat, standard şi obişnuit. Producerea materialului de înmulţire şi săditor viticol de categorie biologică “obişnuit” se admite în perioada de tranziţie, pînă în anul 2015, la producerea materialului devirozat la unele soiuri, a căror listă se aprobă anual de Oficiul Naţional al Viei şi Vinului.
(4) După starea fitosanitară, materialul de înmulţire şi săditor viticol se clasifică în categorii fitosanitare, reglementate de actele normative în vigoare.
(5) După starea fiziologică a părţii aeriene, materialul săditor viticol se clasifică în “maturat” şi “vegetant”, iar după vîrstă, în viţe de 3-4 luni (vegetante), viţe de un an şi viţe de doi ani.
Articolul 9. Producerea, certificarea, controlul şi comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol
(1) Producerea şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol se efectuează de către persoane fizice şi persoane juridice înscrise în Registrul producătorilor şi comercianţilor de material de înmulţire şi săditor viticol în conformitate cu regulamentul aprobat de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
(2) Producerea şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol de categoria biologică “prebază” revine amelioratorului sau menţinătorului.
(3) Producerea şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol de alte categorii biologice se efectuează de către gospodăriile pepinieristice.
(4) Producătorii de material de înmulţire şi săditor viticol trebuie să dispună, după caz, de plantaţii portaltoi şi altoi, de bază tehnico-materială pentru producerea butaşilor altoiţi şi păstrarea materialului de înmulţire şi săditor viticol, de teren arabil pentru şcoala de viţe şi asolamentul acesteia, de personal cu pregătire în sector şi să respecte actele normative aprobate de către Guvern.
(5) Agenţii economici din sectorul comercializării materialului de înmulţire şi săditor viticol trebuie să dispună de bază tehnico-materială pentru păstrarea lui, de personal cu pregătire în sector şi să respecte actele normative aprobate de către Guvern, privind condiţiile de păstrare şi comercializare a acestui material.
(6) Producerea şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol se efectuează în conformitate cu Legea despre seminţe nr. 659-XIV din 29 octombrie 1999 şi cu actele normative aprobate de către Guvern.
(7) – abrogat.
(8) Producătorii şi comercializatorii de material de înmulţire şi săditor viticol sînt responsabili, în conformitate cu legislaţia în vigoare, de puritatea, viabilitatea şi de starea lui fitosanitară.
(9) Materialul de înmulţire şi săditor viticol se certifică conform regulilor şi procedurilor stabilite în actele normative aprobate de către Guvern.
(10) Controlul asupra producerii şi calităţii materialului de înmulţire şi săditor viticol se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.
(11) Importul şi exportul materialului de înmulţire şi săditor viticol se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.68/2013 despre seminţe.
(12) – abrogat.
Articolul 10. Înfiinţarea plantaţiilor viticole
(1) În cultura viţei de vie se utilizează următoarele grupe de soiuri:
a) după origine - soiuri din speciile Vitis vinifera şi Vitis labrusca, hibrizi interspecifici (soiuri de selecţie nouă);
b) după destinaţie - soiuri pentru struguri şi soiuri portaltoi;
c) după direcţiile de utilizare - soiuri de struguri pentru masă, soiuri de struguri pentru vin şi soiuri mixte.
(2) Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie marfă se efectuează doar cu soiuri de viţă de vie înscrise în Catalogul soiurilor de plante şi/sau în Catalogul comun al soiurilor de viţă de vie al Uniunii Europene (The Common Catalogue of Varieties of Vine).
(3) Amplasarea soiurilor viţei de vie pe regiuni şi centre vitivinicole se elaborează de către instituţiile ştiinţifice de profil şi se aprobă de către Oficiul Naţional al Viei şi Vinului.
(4) Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie marfă se efectuează în arealul vitivinicol delimitat, pe terenuri preponderent în pantă, favorabile pentru cultura viţei de vie.
(5) Înfiinţarea de plantaţii viticole pentru struguri producţie marfă pe o suprafaţă de la 0,15 la 0,5 ha se efectuează în baza unui plan de organizare a teritoriului şi de plantare, elaborat în conformitate cu actele normative.
(6) Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie marfă pe o suprafaţă de peste 0,5 ha se efectuează în bază de proiect, elaborat de persoane juridice sau persoane fizice (birouri de proiectare) în conformitate cu regulile stabilite prin lege şi cu actele normative aprobate de către Guvern.
(61) Elaborarea planurilor de organizare a teritoriului plantaţiei viticole şi de plantare, a proiectelor de înfiinţare a plantaţiilor viticole se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
(7) – abrogat.
(8) Replantarea plantaţiilor viticole pentru struguri producţie marfă se permite după pregătirea corespunzătoare a terenului agricol, în conformitate cu reglementările în domeniu. Termenul de replantare a plantaţiilor portaltoi şi altoi, a şcolilor de viţe, în funcţie de categoria lor biologică, este stabilit în actele normative aprobate de către Guvern.
(81) În termen de 30 de zile de la acţiunile de plantare, reconstrucţie sau defrişare, deţinătorii plantaţiilor viticole sînt obligaţi să prezinte primăriilor din localitatea în care sînt situate acestea declaraţii de plantare, reconstrucţie sau de defrişare în forma şi conţinutul stabilite de actul normativ aprobat de către Guvern. Primăriile vor transmite, în termenul stabilit în actele normative, declaraţiile respective direcţiilor raionale pentru agricultură şi alimentaţie, iar direcţiile raionale le vor transmite trimestrial Oficiului Naţional al Viei şi Vinului.
Articolul 11. Reglementarea tehnologiei de producere şi a calităţii materialului de înmulţire şi săditor viticol, a strugurilor producţie marfă
Tehnologia de producere şi calitatea materialului de înmulţire şi săditor viticol, a strugurilor producţie marfă pentru masă şi pentru vinuri sînt reglementate prin legi şi acte normative aprobate de către Guvern.
Articolul 12. Evidenţa plantaţiilor viticole
(1) Evidenţa contabilă a plantaţiilor viticole se efectuează de către deţinătorii acestora în baza Regulamentului privind evidenţa contabilă a plantaţiilor viticole în procesul plantării, exploatării şi defrişării acestora, aprobat de către Ministerul Finanţelor.
(2) Pentru calcularea uzurii mijloacelor fixe, termenul mediu de exploatare a plantaţiilor viticole pentru struguri marfă este de 25 de ani de la intrarea pe rod. Deţinătorii plantaţiilor viticole stabilesc termenul de exploatare pentru fiecare plantaţie în parte. În cazul beneficierii de subvenţii de stat la înfiinţarea plantaţiilor viticole, termenul minim de exploatare a viilor este de cel puţin 1/2 din termenul mediu de exploatare.
(3) Luarea la evidenţă a plantaţiilor viticole tinere şi trecerea plantaţiilor din categoria „plantaţii tinere” în cea de „plantaţii pe rod” se efectuează în baza unui act de plantare şi a unui act de trecere în categoria de „plantaţii pe rod”, întocmite de deţinătorul plantaţiei. Luarea la evidenţă a plantaţiilor tinere se efectuează în primul an de vegetaţie, iar trecerea în categoria „plantaţii pe rod” se efectuează după finalizarea perioadei de vegetaţie a anului 4, pînă la 1 ianuarie a anului următor.
(4) Casarea plantaţiei viticole se efectuează în baza unui act de casare, întocmit de către proprietar sau de către deţinător cu acordul proprietarului plantaţiei.
Capitolul III
VINIFICAŢIA
Articolul 13. Categoriile de produse vitivinicole
(1) Categoriile de produse vitivinicole sînt:
a) vinurile;
b) produsele obţinute pe bază de must;
c) produsele obţinute pe bază de vin;
d) produsele secundare vinicole;
e) produsele obţinute prin valorificarea produselor secundare vinicole;
f) produse vitivinicole aromatizate.
(2) Vinurile se clasifică după cum urmează:
a) vin cu denumire de origine protejată;
b) vin cu indicaţie geografică protejată;
c) vin fără denumire de origine protejată şi fără indicaţie geografică protejată, dar cu denumire de soi, denumit vin de soi;
d) vin fără denumire de origine protejată, fără indicaţie geografică protejată şi fără denumire de soi, denumit vin.
(3) Specificarea categoriilor de produse vitivinicole trebuie să corespundă prezentei legi şi actelor normative aprobate de către Guvern.
Articolul 14. Produsele obţinute pe bază de must şi produsele obţinute pe bază de vin
(1) Produsele obţinute pe bază de must sînt: mustul de struguri proaspăt, mustul de struguri sulfitat, mustul de struguri concentrat, mustul de struguri concentrat rectificat, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, mistelul, alte produse autorizate.
(2) Din produsele obţinute pe bază de vin fac parte: distilatul pentru divin, distilatul de vin, distilatul de tescovină de struguri, distilatul de drojdie de vin, alcoolul etilic de origine vitivinicolă, divinul, brandy, rachiul de vin, rachiul de tescovină de struguri, rachiul de drojdie de vin, băutura alcoolică de struguri.
Articolul 15. Produsele secundare vinicole
(1) Produsele secundare obţinute în vinificaţie sînt: tescovina de struguri, vinasa, borhotul, zeama de difuzie, pichetul, tirighia (piatra de vin), mustul de ciorchini, drojdia de vin.
(2) Produsele secundare vinicole sînt supuse în mod obligatoriu prelucrării la întreprinderile vinicole sau la alte întreprinderi specializate în sector.
Articolul 16. Condiţiile de consum al vinului de hibrizi
(1) Vinul de hibrizi direct producători este destinat numai consumului familial, obţinerii distilatului de vin şi alcoolului etilic de origine vitivinicolă, a oţetului.
(2) Vinul rezultat dintr-un amestec între vinul de hibrizi direct producători şi vinul provenit din soiuri autorizate este considerat vin de hibrizi şi se valorifică în condiţiile alin.(1).
Articolul 17. Produsele vitivinicole cu indicaţie geografică protejată şi produsele vitivinicole cu denumire de origine protejată
(1) Organizarea producerii şi comercializării produselor vitivinicole cu indicaţie geografică protejată şi a produselor vitivinicole cu denumire de origine protejată se efectuează conform actelor normative aprobate de către Guvern.
(2) Protecţia indicaţiei geografice şi denumirii de origine la desemnarea unui produs vitivinicol se efectuează în conformitate cu Legea nr. 66-XVI din 27 martie 2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate.
(3) Într-o arie delimitată cu indicaţie geografică protejată sau cu denumire de origine protejată poate fi organizată doar o singură asociaţie de producători de produse vitivinicole cu aceeaşi indicaţie geografică protejată sau cu aceeaşi denumire de origine protejată. Orice producător care respectă caietul de sarcini pentru indicaţia geografică protejată sau pentru denumirea de origine protejată respectivă poate deveni membru al asociaţiei de producători din aria delimitată.
(4) Asociaţia de producători de produse vitivinicole cu indicaţie geografică protejată sau cu denumire de origine protejată efectuează controlul intern privind respectarea caietului de sarcini şi ţine evidenţa volumelor de produse cu indicaţie geografică protejată sau cu denumire de origine protejată în conformitate cu statutul asociaţiei.
Articolul 20. Condiţiile de calitate şi de inofensivitate ale produselor vitivinicole
(1) Condiţiile de calitate şi de inofensivitate ale produselor vitivinicole sînt stabilite în prezenta lege şi în actele normative aprobate de către Guvern.
(2) Importatorul poartă răspundere deplină pentru corespunderea calităţii şi a inofensivităţii produselor importate cu cerinţele legislaţiei Republicii Moldova.
(3) Vinurile, produsele obţinute pe bază de must şi produsele obţinute pe bază de vin destinate exportului, la solicitarea importatorului, pot să corespundă şi altor condiţii de calitate şi de inofensivitate potrivit cerinţelor stabilite în contractele de livrare, conform legii ţării importatoare.
Articolul 21. Condiţiile de producere a vinurilor, produselor pe bază de must şi vin şi a produselor secundare vinicole
(1) Pentru desfăşurarea a cel puţin uneia din următoarele activităţi: fabricare, stocare, comercializare cu ridicata a vinurilor, produselor obţinute pe bază de must şi a produselor obţinute pe bază de vin, producere şi comercializare a strugurilor folosiţi ca materie primă în vinificaţie, agenţii economici trebuie să fie înscrişi în Registrul vitivinicol instituit de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 71-XVI din 22 martie 2007 cu privire la registre.
(11) Registrul vitivinicol este ţinut de către Oficiul Naţional al Viei şi Vinului.
(12) Modalitatea de ţinere a Registrului vitivinicol se stabileşte prin regulamentul aprobat de către Guvern.
(13) Înscrierea în Registrul vitivinicol se efectuează în bază de cerere a agentului economic şi de declaraţie pe proprie răspundere privind corespunderea cerinţelor obligatorii de înregistrare şi este gratuită.
(14) În termen de 10 zile de la data înregistrării cererii, agentul economic este notificat referitor la data şi numărul de înregistrare.
(2) Condiţiile şi parametrii obligatorii pentru producerea şi pentru calitatea vinurilor, a produselor pe bază de must şi vin se stabilesc conform prevederilor prezentei legi şi altor acte normative.
(21) Documentele tehnologice (regulile generale, prescripţiile tehnice, instrucţiunile tehnologice de ramură şi de produs) sînt facultative.
(3) Procedeul de îmbogăţire în scopul creşterii concentraţiei alcoolice naturale a vinurilor materie primă destinate fabricării vinurilor se realizează în conformitate cu actele normative aprobate de către Guvern.
(4) – abrogat.
(5) – abrogat.
(6) – abrogat.
(7) – abrogat.
(8) – abrogat.
Articolul 23. Plasarea pe piaţă a produselor vitivinicole destinate consumului uman direct
(1) Produsele vitivinicole destinate consumului uman direct, plasate pe piaţă, trebuie să corespundă cerinţelor stabilite de prezenta lege şi de actele normative aprobate de către Guvern şi se supun evaluării conformităţii potrivit art. 35.
(2) Produsele vitivinicole cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată, destinate consumului uman direct, se plasează pe piaţă doar îmbuteliate. Livrarea în vrac a produselor vitivinicole cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată poate fi efectuată doar între unităţile vinicole membre ale asociaţiilor producătorilor din aria geografică delimitată corespunzătoare şi sub supravegherea Oficiului Naţional al Viei şi Vinului.
(3) Comercializarea produselor vitivinicole destinate consumului uman direct se efectuează de către agenţii economici prin comerţul cu ridicata şi comerţul cu amănuntul, în conformitate cu condiţiile şi procedura stabilite de prezenta lege şi de Legea nr. 1100/2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice.
(4) Agenţii economici din domeniul comercializării produselor vitivinicole pot comercializa cu ridicata vinul, produsele obţinute pe bază de must şi produsele vitivinicole aromatizate ambalate numai dacă:
a) sînt înregistraţi în Registrul vitivinicol;
b) deţin în proprietate sau în locaţiune depozite specializate de construcție capitală cu o suprafaţă de cel puţin 200 m2, acoperite şi îngrădite, dotate cu sisteme computerizate de evidenţă şi destinate exclusiv păstrării acestor produse.
(5) Agenţii economici pot comercializa cu amănuntul vinul, produsele obţinute pe bază de must şi produsele vitivinicole aromatizate numai dacă:
a) deţin autorizaţie de funcţionare, eliberată de autoritatea administrației publice locale de nivelul întîi;
b) dispun, cu orice titlu, de spaţii comerciale cu o suprafaţă de cel puţin 20 m2;
c) dispun de personal implicat nemijlocit în activitatea de comercializare, cu vîrsta de peste 18 ani.
(6) Se interzice comercializarea cu amănuntul a vinului, a produselor obţinute pe bază de must şi a produselor vitivinicole aromatizate:
a) prin unitățile de comerț ambulant (tonetă, automagazin, rulotă etc.), cu excepția locurilor publice stabilite de către autoritățile administrației publice locale în cadrul sărbătorilor naționale și tradiționale, precum și în cadrul manifestărilor culturale artistice, al evenimentelor cu specific gastronomic și al altor evenimente similare;
[Art.23 al.(6), lit.a) în redacția LP77 din 31.03.22, MO115-117/20.04.22 art.198; în vigoare 01.08.22]
b) în chioşcuri, pavilioane sau în alte puncte de comerţ care nu dispun de spaţiu comercial cu o suprafaţă de cel puţin 20 m2;
c) în instituţii educaționale, inclusiv în cele de învăţămînt preşcolar, în căminele pentru elevi şi studenţi, în instituţii medicale, în întreprinderi şi pe şantierele de construcţii şi reparaţii;
d) în obiectivele sportive şi pe teritoriul aferent acestora, pe terenurile de sport;
e) în preajma edificiilor de cult, pe o rază stabilită de autorităţile administraţiei publice locale de comun acord cu reprezentanţii cultelor religioase respective;
f) în cimitire, în penitenciare, în unităţile militare şi în arsenale;
g) persoanelor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani.
Articolul 24. Atribuirea de denumire vinurilor şi produselor pe bază de must şi vin
(1) Vinurile şi produsele pe bază de must şi vin se comercializează cu o denumire care se compune din noţiuni generice notorii folosite la forma nearticulată.
(2) Vinurile şi produsele pe bază de must şi vin pot fi comercializate sub marcă de produs în conformitate cu condiţiile şi cu procedura reglementate de lege.
(3) – abrogat.
(4) Se interzice atribuirea unor denumiri de vinuri care defăimează profesii, lezează onoarea şi reputaţia profesională, jignesc sentimentul religios ori naţional.
Articolul 25. Etichetarea vinurilor şi produselor pe bază de must şi vin
(1) Vinurile şi produsele pe bază de must şi vin puse în comercializare îmbuteliate trebuie să fie etichetate.
(2) La etichetare se folosesc indicaţii obligatorii stabilite prin prezenta lege şi facultative stabilite prin actele normative aprobate de către Guvern.
(3) Pe etichetă sau ambalajul de desfacere trebuie să fie prezentate următoarele indicaţii obligatorii:
a) denumirea sub care se comercializează produsul;
b) denumirea categoriei produsului, stabilită prin lege şi prin actele normative aprobate de către Guvern;
c) denumirea indicaţiei geografice protejate sau, după caz, a denumirii de origine protejate;
d) menţiunea „denumire de origine protejată” – pentru produsul cu denumire de origine protejată şi menţiunea „indicaţie geografică protejată” – pentru produsul cu indicaţie geografică protejată;
e) denumirea şi adresa ambalatorului, producătorului şi ale distribuitorului, după caz, ale importatorului – pentru produsele importate, precedate de menţiunile „ambalator”, „producător”, „distribuitor” şi, respectiv, „importator”;
f) concentraţia alcoolică – valoarea (cifra) este urmată de „% vol.” şi poate fi precedată de abrevierea „alc.”;
g) categoria produsului în funcţie de concentraţia în masă a zaharurilor şi valoarea ei, conform actelor normative aprobate de către Guvern, – pentru vinurile spumante, spumante de calitate, spumante de calitate de tip aromat, spumoase, perlante, petiante;
h) volumul nominal al produsului exprimat în decimetri cubi (dm3), litri (l), centimetri cubi (cm3) sau mililitri (ml);
i) ţara de origine a produsului. Menţiunea „Fabricat în Moldova” – pentru produsul fabricat în Republica Moldova;
j) data de ambalare (ziua, luna, anul);
k) menţiunea „conţine sulfiţi” sau menţiunea „conţine dioxid de sulf” – pentru vinuri;
l) lista de ingrediente, după caz;
m) numărul de identificare a lotului, precedat de menţiunea „L”;
n) culoarea, după caz (alb, roz, roşu – pentru vinurile spumante, spumante de calitate, spumante de calitate de tip aromat, spumoase, perlante, petiante).
(31) Utilizarea indicaţiilor facultative şi regulile privind folosirea indicaţiilor obligatorii pe etichetă sau pe ambalajul de desfacere trebuie să corespundă cerinţelor stabilite de actele normative aprobate de către Guvern.
(4) Prin etichetare nu trebuie să se atribuie produselor vinicole termeni descriptivi, uzuali, generici sau cu caracter elogios dacă nu se referă la produs, dacă pot induce în eroare consumatorul ori pot genera riscul de confuzie în privinţa unui produs similar al altui producător şi pot conduce la apariţia concurenţei neloiale, nici să li se atribuie proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a unor boli ori să se facă referiri la astfel de proprietăţi.
(5) Se interzice indicarea pe etichete sau pe ambalajul de desfacere a oricărei informaţii care:
a) poate fi considerată drept indicaţie a provenienţei produsului în cazul în care originea lui este alta;
b) cuprinde reproduceri sau imitaţii de steme, drapele şi embleme de stat, denumiri oficiale sau istorice de state ori abrevieri ale lor, denumiri depline sau abreviate de organizaţii internaţionale interguvernamentale, semne, sigilii oficiale de control, de garanţie şi de marcare, decoraţii şi alte distincţii. Astfel de semne pot fi aplicate numai dacă nu ocupă o poziţie dominantă şi dacă există consimţămîntul organului competent sau al posesorului lor;
c) conţine indicaţie geografică ce identifică un produs care nu este originar din locul menţionat în această indicaţie, chiar şi în cazul în care adevărata origine a produsului este menţionată sau în cazul în care indicaţia geografică este folosită în traducere sau este însoţită de expresii precum: “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” şi altele;
d) este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri.
(6) Informaţia de pe etichetă sau de pe ambalajul de desfacere a vinurilor, a produselor obţinute pe bază de must şi a produselor obţinute pe bază de vin, destinate exportului, se prezintă, la solicitarea importatorului, conform cerinţelor stabilite în contractele de livrare, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere angajamentelor pe care Republica Moldova şi le-a asumat în baza tratatelor bilaterale/internaţionale, şi poate fi expusă în limba ţării importatoare, cu excepţia indicaţiilor geografice protejate şi a denumirilor de origine protejate.
Articolul 26. Importul şi exportul vinurilor, produselor obţinute pe bază de must şi al produselor obţinute pe bază de vin
(1) Vinurile, produsele obţinute pe bază de must şi produsele obţinute pe bază de vin importate sînt supuse evaluării conformităţii potrivit art. 35.
(2) Vinurile, produsele obţinute pe bază de must şi produsele obţinute pe bază de vin exportate sînt supuse evaluării conformităţii potrivit cerinţelor ţării importatoare, stabilite în contractele de livrare.
Capitolul III1
TRASABILITATEA PRODUCŢIEI VITIVINICOLE
Articolul 261. Trasabilitatea producţiei vitivinicole
(1) În scopul protecţiei autenticităţii, asigurării inofensivităţii produselor şi ocrotirii sănătăţii publice, precum şi în scopul protecţiei mediului, trasabilitatea producţiei vitivinicole trebuie asigurată la toate etapele circuitului produselor vitivinicole - producerea, prelucrarea, depozitarea, transportul şi comercializarea lor, prin perfectarea documentelor de evidenţă şi prezentarea declaraţiilor vitivinicole.
(2) Producătorii de struguri şi unităţile vitivinicole sînt obligaţi să ţină evidenţa şi să asigure trasabilitatea producţiei vitivinicole.
Articolul 262. Documentele de evidentă a producţiei vitivinicole
(1) Unităţile vitivinicole care deţin produse vitivinicole în scopul comercializării sînt obligate să ţină evidenţa produselor vitivinicole prin registre de evidenţă, indicînd intrările şi ieşirile de produse, procedeele tehnologice, şi să dispună de documente justificative pentru fiecare înregistrare.
(11) Nu sînt obligaţi să ţină registre de evidenţă agenţii economici care exercită activitate de comercializare cu amănuntul.
(2) Registrele de evidenţă se completează de către unităţile vitivinicole şi sînt păstrate la locul de amplasare a producerii produselor.
(3) Registrele de evidenţă pot fi ţinute:
a) pe suport de hîrtie, alcătuite din foi şnuruite, numerotate şi semnate de către persoana responsabilă a unității vitivinicole;
b) în formă electronică, cu condiţia ca cuprinsul registrelor în formă electronică să fie identic cu cel al registrelor pe suport de hîrtie.
(4) Unităţile vitivinicole sînt obligate să îşi stabilească procentul maxim de pierderi care rezultă din evaporarea în cursul depozitării sau din diferite alte operaţiuni tehnologice.
(5) Micii producători de vin ale căror unităţi de producere sînt amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială pot ţine evidenţa producţiei vitivinicole prin adnotări pe reversul declaraţiilor de recoltă, de producţie sau de stoc, prevăzute la art. 266, sau ca anexă la acestea, cu condiţia dispunerii de documentele justificative pentru înregistrările efectuate.
Articolul 263. Registrele vitivinicole
(1) Registrele vitivinicole de evidenţă sînt:
a) registrul de intrări-ieşiri pentru vin şi pentru produse pe bază de must şi vin;
b) registrul procedeelor tehnologice;
c) registrul de intrări-ieşiri pentru deţinerea şi utilizarea unor produse;
d) registrul de îmbuteliere;
e) registrul de evidenţă a cantităţii şi calităţii strugurilor recepţionaţi;
f) – abrogat.
(2) Înregistrările în registrul de intrări-ieşiri se efectuează după cum urmează:
a) pentru intrări - cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare datei recepţionării, şi
b) pentru ieşiri - cel tîrziu în a treia zi lucrătoare.
(3) Înregistrările în registrul procedeelor tehnologice se efectuează în ziua lucrătoare imediat următoare datei efectuării procedeului tehnologic.
(4) Registrele vitivinicole de evidenţă trebuie păstrate minimum 5 ani de la ultima înscriere efectuată în acestea.
(5) Unităţile vitivinicole trebuie sa încheie registrele vitivinicole de evidenţă anual, pentru campania de producţie vitivinicolă. În cadrul bilanţului anual se efectuează inventarul stocurilor. Soldul stocurilor existente trebuie să figureze ca “intrare” în registrele campaniei anuale următoare.
Articolul 264. Conţinutul registrului procedeelor tehnologice
În registrul procedeelor tehnologice se înscriu următoarele operaţiuni tehnologice:
a) ridicarea potenţialului alcoolic al vinurilor;
b) acidifierea/dezacidifierea;
c) îndulcirea vinurilor;
d) adaosul de alcool etilic rafinat sau alcool etilic rafinat de origine viticolă.
Articolul 265. Conţinutul registrului de intrări-ieşiri pentru deţinerea şi utilizarea unor produse
În registrul de intrări-ieşiri pentru deţinerea şi utilizarea unor produse se înscriu date privind:
a) zahărul;
b) mustul de struguri concentrat rectificat;
c) alcoolul etilic rafinat;
d) alcoolul etilic rafinat de origine viticolă;
e) produsele utilizate la acidifiere/dezacidifiere.
Articolul 266. Declaraţiile vitivinicole
(1) În baza registrelor vitivinicole de evidenţă, producătorii de struguri şi unităţile vitivinicole sînt obligaţi să întocmească şi să depună declaraţii vitivinicole.
(2) Producătorii de struguri persoane fizice sau juridice sînt obligaţi să întocmească şi să depună o declaraţie de recoltă la sfîrşitul campaniei de recoltare, dar nu mai tîrziu de 1 decembrie. Declaraţia de recoltă se întocmeşte în două exemplare: unul se depune la organul administraţiei publice locale de nivelul întîi, celălalt se păstrează la declarant.
(3) Unităţile vitivinicole sînt obligate să întocmească şi să depună o declaraţie de stocuri de vinuri şi de produse pe bază de must şi vin, pînă la data de 15 august al fiecărui an, cu indicarea stocurilor existente la data de 31 iulie al aceluiaşi an. Declaraţia de stocuri se întocmeşte în două exemplare: unul se depune la organul central de specialitate, celălalt se păstrează la declarant.
(4) - abrogat.
(5) Administraţia locală de nivelul întîi va transmite administraţiei raionale declaraţiile de recoltă pînă la 15 decembrie al anului recoltei.
(6) Administraţia raională prezintă organului central de specialitate, pînă la 31 decembrie al anului recoltei, informaţia cumulativă privind declaraţiile de recoltă şi declaraţiile de producţie a vinului ţărănesc.
(7) – abrogat.
Articolul 267. Forma registrelor şi declaraţiilor vitivinicole
Conţinutul şi forma registrelor şi declaraţiilor vitivinicole se stabilesc prin hotărîre de Guvern.
Capitolul VII
POLITICA DE STAT ÎN SECTORUL VITIVINICOL.
SUPRAVEGHEREA ŞI EVALUAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR
Articolul 32. Elaborarea, promovarea şi implementarea politicii de stat în sectorul vitivinicol
(1) Politica de stat în sectorul vitivinicol este elaborată şi promovată de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare şi este implementată prin intermediul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului.
(2) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare:
a) elaborează politica statului în sectorul pepinieritului viticol, viticulturii, fabricării şi circulaţiei vinului, produselor obţinute pe bază de must, produselor obţinute pe bază de vin, produselor secundare vinicole şi a produselor obţinute prin valorificarea produselor secundare vinicole, precum şi în domeniul protejării pieţei interne de concurenţa neloială şi de alţi factori negativi;
b) elaborează programe de dezvoltare a sectorului vitivinicol;
b1) aprobă structura, schema de încadrare şi efectivul-limită ale Oficiului Naţional al Viei şi Vinului;
c) creează şi implementează mecanisme de atragere a mijloacelor financiare interne şi străine pentru soluţionarea problemelor prioritare ale complexului vitivinicol;
d) contribuie la revitalizarea viticulturii şi industriei vinicole în corespundere cu cerinţele pieţei şi cu politica statului în sector;
e) organizează seminare, conferinţe, simpozioane tematice în sectorul său de activitate;
f) creează condiţii de integrare pe verticală şi orizontală a producătorilor şi prelucrătorilor, a structurilor comerciale şi financiare, de constituire a unor grupuri agroindustriale, financiar-agrare în ramura viticulturii, vinificaţiei şi alcoolului;
g) asigură efectuarea cercetărilor ştiinţifice prioritare şi materializarea rezultatelor lor, pregătirea cadrelor pentru sectorul vitivinicol;
h) organizează elaborarea actelor normative în sectorul vitivinicol;
j) promovează politica de stat în domeniul importului-exportului vinurilor, produselor obţinute pe bază de must, produselor vitivinicole aromatizate şi al produselor obţinute pe bază de vin;
k) gestionează mărcile proprietate a statului în conformitate cu actele normative;
l) exercită şi alte funcţii în conformitate cu legile în vigoare.
Articolul 321. Oficiul Naţional al Viei şi Vinului
(1) Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (în continuare – Oficiu) este instituţie publică pe lîngă Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, cu statut de persoană juridică.
(2) Statutul Oficiului se aprobă de către Guvern.
(3) Activitatea Oficiului este finanţată din Fondul Viei şi Vinului.
(4) Oficiul are următoarele atribuţii de bază:
a) implementează politica statului în sectorul pepinieritului viticol, viticulturii, fabricării şi circulaţiei vinurilor, produselor obţinute pe bază de must, produselor vitivinicole aromatizate şi a produselor obţinute pe bază de vin, produselor secundare vinicole şi a produselor obţinute prin valorificarea produselor secundare vinicole;
b) promovează comercializarea produselor vinicole pe pieţele internă şi externă;
c) înaintează propuneri privind elaborarea şi perfecţionarea legislaţiei cu privire la fabricarea şi circulaţia produselor vitivinicole;
d) stabileşte reguli şi gestionează utilizarea brandului de ţară pentru vinuri;
e) efectuează analize sectoriale în vederea asigurării dezvoltării strategice a sectorului vitivinicol;
f) gestionează producerea produselor vitivinicole cu indicaţie geografică protejată (IGP) şi cu denumire de origine protejată (DOP) în conformitate cu actele normative aprobate de către Guvern;
g) monitorizează potenţialul de producere, inclusiv înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole;
h) ţine registre referitoare la sectorul vitivinicol.
i) ţine evidenţa contribuabililor, contribuţiilor obligatorii în Fondul Viei şi Vinului.
(5) Oficiul nu exercită funcţii de reglementare şi control al activităţii de întreprinzător în sensul Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
Articolul 322. Organele de conducere ale Oficiului
(1) Organele de conducere ale Oficiului sînt Consiliul de coordonare şi directorul.
(2) Consiliul de coordonare este organul colegial superior al Oficiului, care supraveghează activitatea acestuia, aprobă planul de activitate, bugetul la capitolele venituri și cheltuieli, raportul anual de activitate şi dările de seamă ale Oficiului. Deciziile Consiliului se adoptă cu majoritatea simplă de voturi ale membrilor aleşi.
(3) Consiliul de coordonare este compus din 15 membri şi include: 3 reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, dintre care unul este angajat al acestui minister, un reprezentant al Ministerului Finanțelor, un reprezentant al Ministerului Economiei, câte 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Vitivinicole a Regiunii Geografice Delimitate „Codru” şi ai Asociaţiei Producătorilor de Vinuri cu Indicaţie Geografică Protejată „Ştefan Vodă”, 3 reprezentanţi ai Uniunii Vitivinicole a Regiunii Geografice Delimitate „Valul lui Traian”, câte un reprezentant al Asociaţiei Producătorilor de Divin şi Brandy de Moldova, al Asociaţiei Pepinieriştilor Viticoli şi al Uniunii Micilor Producători de Vinuri „Dionysos”. La delegarea reprezentanţilor pentru calitatea de membru al Consiliului de coordonare, organizaţiile menţionate se conduc de statutul propriu.
(4) Membrii Consiliului de coordonare se confirmă în funcţie prin ordinul ministrului agriculturii și industriei alimentare pe un mandat de 4 ani. Ministrul agriculturii și industriei alimentare poate să nu confirme în funcţie un candidat propus în Consiliul de coordonare numai în cazul dacă persoana nu are capacitate deplină de exerciţiu sau are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie.
(5) Membrii Consiliului de coordonare sînt persoane cu funcţie de răspundere ale Oficiului şi poartă răspundere personală şi colegială pentru activitatea desfăşurată în cadrul acestuia.
(6) Directorul Oficiului este selectat în funcţie pe bază de concurs de către o comisie de evaluare şi numit în funcţie prin ordinul ministrului agriculturii și industriei alimentare pe un termen de 4 ani. Comisia de evaluare este constituită din 8 membri, dintre care 4 sînt numiţi de Consiliul de coordonare şi 4 de către ministrul agriculturii și industriei alimentare. Ministrul poate să nu numească în funcţie un candidat propus la funcţia de director numai în cazul dacă persoana nu are capacitate deplină de exerciţiu sau are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie. Directorul Oficiului poate fi eliberat din funcţie de ministrul agriculturii și industriei alimentare în cazurile prevăzute de legislaţia muncii, cu avizul Consiliului de coordonare.
(7) Membrul Consiliului de coordonare se revocă de către ministrul agriculturii și industriei alimentare în caz de:
a) încălcare a legislaţiei, confirmată prin hotărîrea instanţei de judecată;
b) absenţă nemotivată la 3 şedinţe consecutive ale Consiliului de coordonare;
c) reorganizare sau lichidare a organizaţiei care l-a delegat;
d) retragere benevolă sau la solicitarea organizaţiei care l-a delegat în conformitate cu statutul acesteia.
(8) Consiliul de coordonare se dizolvă de către ministrul agriculturii și industriei alimentare în caz de adoptare intenţionată a unei decizii care contravine legislaţiei în vigoare, recunoscută printr-o hotărîre irevocabilă a instanţei de judecată.
(9) Directorul Oficiului are următoarele funcţii de bază:
a) conduce activitatea Oficiului şi îl reprezintă în relaţiile cu autorităţile publice, organizaţiile, precum şi cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b) emite ordine şi ia decizii, în limitele competenţelor stabilite de legislaţie, şi controlează executarea lor;
c) prezintă Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare şi Consiliului de coordonare rapoarte şi dări de seamă;
d) poartă răspundere pentru deciziile luate şi pentru activitatea Oficiului.
(10) În lipsa directorului Oficiului, funcţiile acestuia le exercită directorul adjunct, desemnat de către director.
Articolul 323. Fondul Viei şi Vinului
(1) În scop de susţinere financiară a măsurilor de dezvoltare a sectorului vitivinicol se creează Fondul Viei şi Vinului (în continuare – Fond) fără personalitate juridică.
(2) Formarea şi gestionarea Fondului se pune în sarcina Oficiului în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.
(3) Sursele de formare a resurselor Fondului sînt:
a) contribuţiile obligatorii ale subiecților, inclusiv ale subiecților – rezidenţi ai zonelor economice libere;
b) alocațiile de la bugetul de stat în cuantumul stabilit prin legea bugetului de stat anuală, egal cu suma contribuțiilor efectuate de subiecții specificați la alin. (4) pentru ultimul an bugetar încheiat, care însă nu pot depăși 5% din Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural;
c) mijloacele de la prestarea de către Oficiu a serviciilor cu caracter voluntar;
d) penalităţile la plata cu întîrziere a contribuţiilor;
e) resursele financiare oferite de către donatori;
f) sursele financiare benevole ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv ale celor străine.
(4) Subiecții contributori la Fond sunt:
a) producătorii de material săditor viticol de soiuri pentru vin;
b) exportatorii de struguri proaspeți sau zdrobiți de soiuri pentru vin, exportatorii de must de toate categoriile;
c) producătorii de vinuri, de produse obținute pe bază de must şi de produse vitivinicole aromatizate;
d) producătorii de produse obţinute pe bază de vin.
(41) Prin derogare de la alin. (4), producătorii de vin materie primă și de distilate de origine vitivinicolă produse și comercializate în Republica Moldova și utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în calitate de materie primă la producerea altor produse vitivinicole sunt exonerați de plata contribuțiilor obligatorii la Fond conform procedurii stabilite de Guvern.
(42) Obiecte ale impunerii cu contribuție obligatorie la Fond sunt:
a) livrarea materialului săditor viticol de soiuri pentru vin;
b) livrarea la export a strugurilor proaspeți sau zdrobiți de soiuri pentru vin și a tuturor categoriilor de must;
c) livrarea vinurilor, a produselor obținute pe bază de must și a produselor vitivinicole aromatizate;
d) livrarea produselor obținute pe bază de vin.
(5) Cotele contribuțiilor obligatorii la Fond sunt următoarele:
a) 0,12 lei per viță altoită de soiuri pentru vin comercializată;
b) 35,0 lei per tonă exportată de struguri proaspeți sau zdrobiți de soiuri pentru vin, precum şi de must de toate categoriile;
c) 0,1 lei per litru comercializat de vin, de produs obţinut pe bază de must, de produs obținut pe bază de vin cu concentraţia alcoolică sub 25% vol. și de produs vitivinicol aromatizat;
d) 1,2 lei per litru de alcool absolut comercializat de produs obţinut pe bază de vin cu concentraţia alcoolică de cel puțin 25% vol.
(6) Obligativitatea de plată a contribuției se răsfrânge asupra tuturor subiecților contributori la Fond rezidenți în Republica Moldova şi intervine la data eliberării facturii fiscale, a bonului de plată fiscal sau la data depunerii declarației de export. Contribuția se achită pentru produsele ce constituie obiecte ale impunerii conform alin. (42), comercializate pe piața internă în scop de consum uman direct sau livrate la export. Plata contribuției prevăzute la alin. (5) lit. b) se efectuează de către exportator.
(7) Subiecții contributori la Fond calculează de sine stătător sumele contribuțiilor datorate și prezintă la Serviciul Fiscal de Stat darea de seamă privind calculul contribuțiilor conform unui formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal de Stat. Declararea și achitarea contribuțiilor obligatorii se efectuează până în data de 25 a lunii următoare trimestrului de raportare. Serviciul Fiscal de Stat ține evidența contribuțiilor conform art. 190 alin. (4) din Codul fiscal nr. 1163/1997.
(8) Suma contribuţiilor plătite se include în componenţa cheltuielilor care vor fi deduse.
(9) Pentru sumele datorate Fondului se calculează penalitate în valoare de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere de la expirarea termenului de plată prevăzut la alin. (7).
(10) Serviciul Fiscal de Stat va aplica măsurile de asigurare și de executare silită a datoriilor şi penalităţilor calculate ale plătitorilor de contribuţii obligatorii către Fond similare celor prevăzute în titlul V al Codului fiscal.
(11) Gestionarea colectării contribuţiilor de la plătitori, evidenţa contribuţiilor, calculele penalităţilor, precum şi urmărirea datoriilor către Fond se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat similar modului stabilit conform legislaţiei fiscale pentru administrarea impozitelor şi taxelor.
(111) În cazul admiterii restanțelor către Fond, termenul de plată a contribuțiilor obligatorii poate fi modificat în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163/1997.
(12) Contribuțiile obligatorii și alocațiile de la bugetul de stat, în cuantumul prevăzut la alin. (3) lit. b) și la alin. (5), vor fi transferate la contul trezorerial al Oficiului.
(13) Mijloacele Fondului sînt utilizate în strictă corespundere cu bugetul anual al Oficiului şi cu planul de activitate a Oficiului, aprobate de către Consiliul de coordonare, pentru:
a) promovarea exportului de produse vitivinicole, cercetarea şi analiza pieţelor de desfacere;
b) realizarea programelor/proiectelor de dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, în parteneriat cu asociațiile de profil, cu entitățile economice din sectorul vitivinicol, cu instituțiile de învățământ și de cercetare de profil și cu specialiștii în domeniu;
c) elaborarea şi implementarea proiectelor, programelor investiţionale şi de asistenţă tehnică în sectorul vitivinicol;
d) transferarea tehnologiilor şi a know-how-urilor, inclusiv pentru crearea și exploatarea loturilor experimental-demonstrative, asigurarea proiectelor cu materiale, echipamente și utilaje, elaborarea și editarea materialelor informaționale/didactice. După finalizarea proiectelor implementate de către Oficiul Național al Viei și Vinului, bunurile achiziționate în cadrul acestora din Fondul Viei şi Vinului pot fi transmise gratuit în posesia partenerilor proiectului. Criteriile și modul de selectare a partenerilor de proiecte se vor stabili în conformitate cu regulamentul aprobat de către Consiliul de coordonare al Oficiului Național al Viei și Vinului;
e) efectuarea analizelor sectoriale;
f) executarea programelor de instruire;
g) elaborarea şi implementarea programelor de asigurare a conformităţii şi calităţii produselor vitivinicole;
h) gestionarea producerii vinurilor cu indicaţie geografică protejată, cu denumire de origine protejată şi cu brand de ţară;
i) salarizarea personalului şi finanţarea cheltuielilor curente ce ţin de activitatea statutară a Oficiului;
j) acordarea de consultanţă referitor la sectorul vitivinicol;
k) ținerea Registrului vitivinicol.
(14) Modul de prestare şi mărimea plăţii pentru prestarea serviciilor de către Oficiu se aprobă de către Guvern.
(15) Excedentele financiare neutilizate de către Oficiu pe parcursul anului nu pot fi supuse prelevării şi se transferă în contul anului următor în scop de realizare a sarcinilor Oficiului.
Articolul 33. Supravegherea şi controlul de stat asupra executării cerinţelor privind produsele vitivinicole
(1) Supravegherea şi controlul de stat asupra executării cerinţelor din legile în vigoare şi din alte acte normative privind produsele vitivinicole se exercită de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, în condiţiile legii.
(11) Controlul de stat al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
(2) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor:
a) supraveghează respectarea legislaţiei privind fabricarea produselor vitivinicole la toate etapele procesului tehnologic;
a1) supraveghează şi controlează respectarea prevederilor legale privind produsele vitivinicole plasate pe piaţă, în depozitele comerţului cu ridicata, în comerţul cu amănuntul, inclusiv în depozitele cu producţie finită amplasate pe teritoriul producătorului;
b) exercită controlul asupra agenţilor economici referitor la respectarea prevederilor legale la fabricarea şi/sau păstrarea, şi/sau comercializarea angro a vinurilor, produselor obţinute pe bază de must şi a produselor obţinute pe bază de vin, a produselor secundare vinicole şi a produselor obţinute prin valorificarea produselor secundare vinicole;
c) efectuează controlul privind respectarea legislaţiei la etichetarea vinurilor, produselor obţinute pe bază de must şi a produselor obţinute pe bază de vin, precum şi la utilizarea denumirilor de origine protejate şi a indicaţiilor geografice protejate;
d) verifică etanşeitatea instalaţiilor de fabricare a produselor obţinute pe bază de vin;
e) efectuează controlul privind înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole;
f) verifică corectitudinea indicilor prezentaţi în declaraţiile vitivinicole şi trasabilitatea produselor vitivinicole;
g) efectuează controlul asupra producerii vinurilor cu denumire de origine protejată şi a vinurilor cu indicaţie geografică protejată;
h) participă, în comun cu alte organe abilitate, la acţiunile iniţiate de acestea potrivit legii, inclusiv la controlul privind calitatea produselor vitivinicole din reţeaua de comerţ cu amănuntul şi din cea de alimentaţie publică.
(3) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor are dreptul să interzică comercializarea loturilor de vin, de produse obţinute pe bază de must şi de produse obţinute pe bază de vin în condiţiile Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător în cazurile în care acestea:
a) reprezintă caracteristici ce nu corespund legii sau altor acte normative, faptul acesta fiind confirmat prin actele întocmite de organele competente;
b) sînt falsificate;
c) conţin informaţii ce contravin legislaţiei privind denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate;
d) nu sînt însoţite de documentele obligatorii stabilite de lege;
e) nu sînt etichetate în conformitate cu prevederile legislaţiei.
(4) Interdicţia este valabilă pînă la înlăturarea cauzelor care au provocat interdicţia.
(5) Se interzice solicitarea, în procesul supravegherii şi controlului de stat al produselor vitivinicole, a altor documente sau dovezi decît a celor prevăzute expres în prezenta lege şi în alte acte normative.
Articolul 35. Evaluarea conformităţii produselor vinicole
(1) Agenţii economici supun produsele vinicole evaluării conformităţii prin certificare sau prin declararea conformităţii pe propria răspundere, conform regulilor şi procedurilor stabilite în actele normative aprobate de către Guvern.
(2) Evaluarea conformităţii produselor vitivinicole include verificarea corespunderii cerinţelor esenţiale organoleptice, fizico-chimice, microbiologice şi de inofensivitate, stabilite exclusiv în prezenta lege şi în actele normative aprobate de către Guvern.
(3) Evaluarea caracteristicilor organoleptice se efectuează de către o comisie de degustare formată dintr-un număr impar de degustători autorizaţi.
(4) Degustătorii care efectuează controlul caracteristicilor organoleptice în scop de evaluare a conformităţii sau în scop de determinare a calităţii produselor vinicole sînt autorizaţi în conformitate cu condiţiile şi procedura stabilită prin hotărîre de Guvern.
(5) Se interzice impunerea şi solicitarea, în procesul de evaluare a conformităţii produselor vinicole, a altor documente decît a celor prevăzute expres în lege şi în actele normative aprobate de către Guvern.
(6) Declaraţia de conformitate pe propria răspundere se emite în baza raportului de încercare eliberat de către laboratoarele acreditate şi a sistemului implementat de management al siguranţei alimentului.
(7) Standardele de firmă nu pot servi drept temei pentru evaluarea conformităţii produselor.