2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 5 iunie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Svetlana Balmuş, Xenofon Ulianovschi şi Sergiu Furdui), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 17 noiembrie 2015, condamnatul Tudor Cojocaru s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere privind schimbarea categoriei penitenciarului.
4. Prin încheierea din 2 martie 2017, Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, a dispus încetarea examinării cererii condamnatului Tudor Cojocaru.
5. Condamnatul Tudor Cojocaru, nefiind de acord cu încheierea din 2 martie 2017, a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, din motiv că instanţa de judecată nu a examinat toate cerinţele invocate.
7. Prin încheierea din 26 mai 2017, instanța a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
Articolul 469 Chestiunile care urmează să fie soluţionate de către instanţă la executarea pedepsei
„(1) La executarea pedepsei, instanţa de judecată soluţionează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri, şi anume:
1) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (art.91 din Codul penal);
2) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 din Codul penal);
3) liberarea de la executarea pedepsei penale a persoanelor grav bolnave (art.95 din Codul penal);
4) amânarea executării pedepsei pentru femeile gravide şi femeile care au copii în vârstă de până la 8 ani (art.96 din Codul penal), anularea amânării executării pedepsei de către acestea, liberarea lor de pedeapsă, înlocuirea pedepsei sau trimiterea pentru executare a pedepsei neexecutate;
5) reabilitarea judecătorească (art.112 din Codul penal);
6) schimbarea categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal);
7) înlocuirea amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii sau închisoare (art.64 din Codul penal);
8) înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu închisoare (art.67 din Codul penal);
9) anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau, după caz, a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate (art.90 şi 91 din Codul penal);
10) căutarea persoanelor condamnate care se ascund de organele care pun în executare pedeapsa;
11) executarea sentinţei în cazul existenţei altor hotărâri neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluţionată la adoptarea ultimei hotărâri;
12) computarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost soluţionată la adoptarea hotărârii de condamnare;
13) prelungirea, schimbarea sau încetarea aplicării măsurii de constrângere cu caracter medical alienaţilor (art.101 din Codul penal);
131) internarea forţată într-o instituţie ftiziopneumologică (art.961 din Codul penal);
14) liberarea de pedeapsă sau uşurarea pedepsei în temeiul adoptării unei legi care are efect retroactiv ori ameliorarea, în alt mod, a situaţiei (art.10 şi 101 din Codul penal), precum şi excluderii din hotărârea de condamnare a unor capete de acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată;
15) liberarea de pedeapsă în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din Codul de executare);
16) liberarea de executare a pedepsei în legătură cu expirarea termenelor de prescripţie ale executării sentinţei de condamnare (art.97 din Codul penal);
17) explicarea suspiciunilor sau neclarităţilor care apar la punerea în executare a pedepselor;
18) alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către condamnaţi.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate
10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat că prevederile articolului 469 din Codul de procedură penală, care abilitează instanța de judecată să soluționeze chestiunea privind schimbarea categoriei penitenciarului, la executarea pedepsei, sunt contrare prevederilor constituționale, întrucât tipul penitenciarului în care urmează să se execute pedeapsa cu închisoarea se stabilește printr-o sentință judecătorească definitivă, care poate fi modificată doar prin căile extraordinare de atac.
11. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate contravin articolelor 4, 6-8, 15-16, 20, 21, 23, 25-27, 52-55 şi 115-117 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.
14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Tudor Cojocaru, parte în dosarul nr.21r-422/17, aflat pe rolul Curții de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
16. Curtea reține că, potrivit încheierii instanței de judecată, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispozițiile articolului 469 alin.(1) pct.1), 2), 6), 17) şi 18) din Codul de procedură penală, având următorul conținut:
„(1) La executarea pedepsei, instanţa de judecată soluţionează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri, şi anume:
1) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (art.91 din Codul penal);
2) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 din Codul penal);
[…]
6) schimbarea categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal);
[…]
17) explicarea suspiciunilor sau neclarităţilor care apar la punerea în executare a pedepselor;
18) alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către condamnaţi.
[…]”
17. Curtea observă că autorul excepţiei a menționat că normele contestate încalcă prevederile articolelor 4, 6-8, 15-16, 20, 21, 23, 25-27, 52-55 şi 115-117 din Constituţie.
18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși autorul invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 4, 6-8, 15-16, 20, 21, 23, 25-27, 52-55 şi 115-117, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate.
19. Astfel, Curtea apreciază că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în esență, invocă neconstituţionalitatea unor prevederi din Codul de procedură penală, determinată de o pretinsă necorelare a soluției legislative cuprinsă în aceste norme, o parte dintre care, de fapt, nici nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
20. Or, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea adresată Curții Constituționale trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care demonstrează că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate.
21. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
22. În temeiul celor expuse supra, Curtea reține că, în lipsa argumentării incidenței normelor constituționale invocate asupra prevederilor contestate, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este vădit nefondată, nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct.28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 469 alineatul (1) punctele 1), 2), 6), 17) şi 18) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către Tudor Cojocaru, parte în dosarul nr.21r-422/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 61. Chişinău, 27 iunie 2017.