DECIZIE nr. 61 din 27.06.2017   CURTEA CONSTITUȚIONALĂ   publicat 15.12.2017

de inadmisibilitate a sesizării nr. 76g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 469 alineatul (1) din Codul de procedură penală (chestiunile care urmează a fi soluționate de către instanță la executarea pedepsei)

În vigoare din 27.06.2017
pe legis.md/id/105596
Trimiteri: 116 legate   9 nerezolvate   1 citită printr-o greșeală a surseiMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Subliniat punctat: legătura e sigură, dar sursa tipărește aici o greșeală (de exemplu o literă chirilică); textul rămâne cum e tipărit. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (9)
  • art. 4 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 6-8 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 15-16 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 20 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 21 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 23 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 25-27 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 52-55 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 115-117 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Citite prin greșeli ale sursei (1)
  • art.961 Sursa tipărește „961” cu exponentul tipărit greșit; citit ca „96¹”.

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dna Victoria IFTODI,
Dl Victor POPA,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 5 iunie 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 469 alin.(1) pct.1), 2), 6), 17) şi 18) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către Tudor Cojocaru, parte în dosarul nr.21r-422/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 5 iunie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Svetlana Balmuş, Xenofon Ulianovschi şi Sergiu Furdui), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 noiembrie 2015, condamnatul Tudor Cojocaru s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere privind schimbarea categoriei penitenciarului.

4. Prin încheierea din 2 martie 2017, Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, a dispus încetarea examinării cererii condamnatului Tudor Cojocaru.

5. Condamnatul Tudor Cojocaru, nefiind de acord cu încheierea din 2 martie 2017, a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, din motiv că instanţa de judecată nu a examinat toate cerinţele invocate.

6. La 28 aprilie 2017, condamnatul Tudor Cojocaru a depus o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 469 alin.(1) pct.1), 2), 6), 17) şi 18) din Codul de procedură penală.

7. Prin încheierea din 26 mai 2017, instanța a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 7 Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 15 Universalitatea

„Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Articolul 16 Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20 Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21 Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art. 699) sunt următoarele:

Articolul 469 Chestiunile care urmează să fie soluţionate de către instanţă la executarea pedepsei

„(1) La executarea pedepsei, instanţa de judecată soluţionează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri, şi anume:

1) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (art.91 din Codul penal);

2) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 din Codul penal);

3) liberarea de la executarea pedepsei penale a persoanelor grav bolnave (art.95 din Codul penal);

4) amânarea executării pedepsei pentru femeile gravide şi femeile care au copii în vârstă de până la 8 ani (art.96 din Codul penal), anularea amânării executării pedepsei de către acestea, liberarea lor de pedeapsă, înlocuirea pedepsei sau trimiterea pentru executare a pedepsei neexecutate;

5) reabilitarea judecătorească (art.112 din Codul penal);

6) schimbarea categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal);

7) înlocuirea amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii sau închisoare (art.64 din Codul penal);

8) înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu închisoare (art.67 din Codul penal);

9) anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau, după caz, a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate (art.90 şi 91 din Codul penal);

10) căutarea persoanelor condamnate care se ascund de organele care pun în executare pedeapsa;

11) executarea sentinţei în cazul existenţei altor hotărâri neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluţionată la adoptarea ultimei hotărâri;

12) computarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost soluţionată la adoptarea hotărârii de condamnare;

13) prelungirea, schimbarea sau încetarea aplicării măsurii de constrângere cu caracter medical alienaţilor (art.101 din Codul penal);

131) internarea forţată într-o instituţie ftiziopneumologică (art.961 din Codul penal);

14) liberarea de pedeapsă sau uşurarea pedepsei în temeiul adoptării unei legi care are efect retroactiv ori ameliorarea, în alt mod, a situaţiei (art.10 şi 101 din Codul penal), precum şi excluderii din hotărârea de condamnare a unor capete de acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată;

15) liberarea de pedeapsă în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din Codul de executare);

16) liberarea de executare a pedepsei în legătură cu expirarea termenelor de prescripţie ale executării sentinţei de condamnare (art.97 din Codul penal);

17) explicarea suspiciunilor sau neclarităţilor care apar la punerea în executare a pedepselor;

18) alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către condamnaţi.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat că prevederile articolului 469 din Codul de procedură penală, care abilitează instanța de judecată să soluționeze chestiunea privind schimbarea categoriei penitenciarului, la executarea pedepsei, sunt contrare prevederilor constituționale, întrucât tipul penitenciarului în care urmează să se execute pedeapsa cu închisoarea se stabilește printr-o sentință judecătorească definitivă, care poate fi modificată doar prin căile extraordinare de atac.

11. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate contravin articolelor 4, 6-8, 15-16, 20, 21, 23, 25-27, 52-55 şi 115-117 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Tudor Cojocaru, parte în dosarul nr.21r-422/17, aflat pe rolul Curții de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reține că, potrivit încheierii instanței de judecată, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispozițiile articolului 469 alin.(1) pct.1), 2), 6), 17) şi 18) din Codul de procedură penală, având următorul conținut:
„(1) La executarea pedepsei, instanţa de judecată soluţionează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri, şi anume:

1) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (art.91 din Codul penal);

2) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 din Codul penal);
[…]

6) schimbarea categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal);
[…]

17) explicarea suspiciunilor sau neclarităţilor care apar la punerea în executare a pedepselor;

18) alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către condamnaţi.
[…]”

17. Curtea observă că autorul excepţiei a menționat că normele contestate încalcă prevederile articolelor 4, 6-8, 15-16, 20, 21, 23, 25-27, 52-55 şi 115-117 din Constituţie.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși autorul invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 4, 6-8, 15-16, 20, 21, 23, 25-27, 52-55 şi 115-117, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate.

19. Astfel, Curtea apreciază că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în esență, invocă neconstituţionalitatea unor prevederi din Codul de procedură penală, determinată de o pretinsă necorelare a soluției legislative cuprinsă în aceste norme, o parte dintre care, de fapt, nici nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

20. Or, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea adresată Curții Constituționale trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care demonstrează că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate.

21. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

22. În temeiul celor expuse supra, Curtea reține că, în lipsa argumentării incidenței normelor constituționale invocate asupra prevederilor contestate, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este vădit nefondată, nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct.28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 469 alineatul (1) punctele 1), 2), 6), 17) şi 18) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către Tudor Cojocaru, parte în dosarul nr.21r-422/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU

Nr. 61. Chişinău, 27 iunie 2017.