DECIZIE nr. 39 din 20.04.2017   CURTEA CONSTITUȚIONALĂ   publicat 23.06.2017

de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 42g/2017 și nr. 43g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a art. 19 alin. (4) şi alin. (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului (inviolabilitatea judecătorului)

În vigoare din 20.04.2017
pe legis.md/id/99457
Trimiteri: 72 legate   8 nerezolvate   1 citită printr-o greșeală a sursei   2 fără țintăMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Subliniat punctat: legătura e sigură, dar sursa tipărește aici o greșeală (de exemplu o literă chirilică); textul rămâne cum e tipărit. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (8)
  • Art.124 alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • Art. 124 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 19 alin. (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (5) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 6 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • §89 Trimitere recunoscută, fără legătură
  • §103 Trimitere recunoscută, fără legătură
Citite prin greșeli ale sursei (1)
  • 3302 Sursa tipărește „3302” cu exponentul tipărit greșit; citit ca „330²”.
Fără țintă (2)
  • art.262 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • 273 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizările depuse la 4 aprilie 2017,

Înregistrate la aceeași dată,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 aprilie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr. 10-731/16 și 10-732/16, aflate pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

2. Sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost depuse la Curtea Constituţională la 4 aprilie 2017 de către judecătorul Anatolie Galben, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

3. Având în vedere identitatea de obiect, în temeiul articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar.

A. Circumstanțele litigiilor principale

4. La 15 septembrie 2016, Procurorul General interimar a dispus începerea urmăririi penale în privința lui S.G. și S.P. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în proporții deosebit de mari, prevăzută de art. 42 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal.

5. Prin ordonanțele din 21 septembrie 2016, procurorul anticorupție a dispus punerea sub învinuire a S.G și S.P.

6. La 21 octombrie 2016, avocatul Gheorghe Ulianovschi, în temeiul art. 313 din Codul de procedură penală, a contestat la judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, ordonanțele de începere a urmăririi penale din 15 septembrie 2016 și ordonanțele de punere sub învinuire din 21 septembrie 2016, solicitând anularea acestora.

7. În cadrul ședințelor de judecată, avocatul Gheorghe Ulianovschi a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate asupra modului de aplicare a prevederilor art. 19 alin. (4) şi alin. (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

8. Prin încheierile din 7 decembrie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizărilor pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislația pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

„Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

Articolul 124

Atribuțiile și structura [Procuraturii]

„(1) Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.

[…]”

[Art.124 alin. (1) în redacția Legii nr. 1115 din 5 iulie 2000, în vigoare din 28 iulie 2000)

Articolul 124

Procuratura

„(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

[…]”

[Art. 124. alin. (1) în redacția Legii nr.256 din 25 noiembrie 2016, în vigoare din 29 noiembrie 2016]

10. Prevederile relevante ale Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în M. O., 2013, nr. 15-17, art. 63) sunt următoarele:

Articolul 19

Inviolabilitatea judecătorului

„[…]

(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală. În cazul săvârşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 3302 ale Codului penal al Republicii Moldova, precum şi în cazul infracţiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

(5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acţiunile procesuale în privinţa judecătorului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanţei de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanţiilor instituite de normele constituţionale şi actele internaţionale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracţiune flagrantă.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 248-251, art. 699) sunt următoarele:

Articolul 274

Începerea urmăririi penale

„1) Organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art.262 şi 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informând despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau organul respectiv.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că ordonanțele de începere a urmăririi penale și ordonanțele de punere sub învinuire în privința judecătorilor S.G. și S.P. nu se bazează pe probe concrete, ci pe presupunerile procurorului anticorupție.

13. Astfel, autorul excepției consideră că practica de aplicare a art. 19 alin. (4) şi alin. (5) este contrară dispozițiilor art. 114, art.116 alin. (1), art. 120, art. 124 alin. (1) din Constituție și art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicate de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr. 10-731/16 și 10-732/16, aflate pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, sunt formulate de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. În Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016, Curtea a statuat că judecătorul ordinar nu se va pronunţa asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii anumitor condiții, inclusiv dacă obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și dacă nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

19. În speță, deși prin încheierile Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, se solicită exercitarea controlului constituționalității art. 19 alin (4) și alin. (5) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Curtea constată că autorul excepției de facto solicită controlul asupra modului de aplicare de către procuror a normelor care reglementează începerea urmăririi penale în privința judecătorilor, fără a contesta anumite prevederi legale în raport cu dispoziţiile constituţionale.

20. Astfel, Curtea observă că întreaga motivare a sesizărilor se încadrează în sfera unei problematici care excedează controlului de constituţionalitate. Or, verificarea ordinii de pornire a urmăririi penale sau existența unor circumstanţe care exclud urmărirea penală intră în competenţa instanţelor de judecată, învestite prin lege cu atribuții de control judecătoresc, fiind aspecte inerente înfăptuirii justiţiei. A proceda altfel ar însemna implicarea instanței de contencios constituțional în competența instanțelor de drept comun.

21. Totodată, Curtea menționează că prevederile art. 19 alin (4) și alin. (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului au fost supuse controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Hotărârea nr. 22 din 5 septembrie 2013 și Hotărârea nr. 26 din 11 noiembrie 2014.

22. În hotărârile menționate Curtea a statuat că principiul constituţional al independenţei judecătorilor implică principiul responsabilităţii. Independenţa judecătorului nu constituie şi nu poate fi interpretată ca o putere discreţionară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii sale penale, contravenţionale sau disciplinare în condiţiile legii (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §89).

23. De asemenea, Curtea a reţinut că, reieşind din normele procesuale penale, pornirea unei cauze penale în conformitate cu legislaţia în vigoare, când rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală şi infracţiunea a fost săvârşită de către un judecător, răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită nu este un act de intervenţie în activitatea şi independenţa judecătorilor, ci un proces legal de tragere la răspundere pentru ilegalitatea comisă (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §75).

24. Curtea a conchis că pornirea urmăririi penale determină, potrivit art. 274 din Codul de procedură penală, emiterea unui act procedural motivat privind săvârşirea unei infracţiuni (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §103).

25. În temeiul celor expuse supra, Curtea reține că excepţia de neconstituţionalitate este vădit nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) şi e) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 alineatul (4) şi alineatul (5) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicate de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr. 10-731/16 și 10-732/16, aflate pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE

Nr. 39. Chişinău, 20 aprilie 2017.