A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 2 februarie 2017, S.M. a fost reținut de către un procuror din cadrul Procuraturii mun. Chișinău (oficiul principal), fiind învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) [Escrocheria] din Codul penal.
4. La 3 februarie 2017, procurorul responsabil de caz a înaintat un demers către judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu privire la aplicarea față de M.S. a măsurii preventive sub formă de arest preventiv.
5. În aceeași zi, demersul procurorului împreună cu materialele anexate la acesta au fost aduse la cunoștința avocatului lui M.S., care a confirmat prin semnătură.
6. La 4 februarie 2017, în adresa judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a parvenit demersul procurorului privind aplicarea față de M.S. a măsurii preventive sub formă de arest preventiv.
7. În cadrul ședinței de judecată în care s-a examinat demersul procurorului, avocatul Gheorghe Malic a depus o cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 308 alin. (2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală.
8. Prin încheierea din 4 februarie 2017, instanța a dispus ridicarea excepţiei de neconstituționalitate şi transmiterea sesizării pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
Articolul 308
Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului „(1) Constatând insuficienţa altor măsuri preventive neprivative de libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art. 176 alin.(1) şi necesitatea aplicării faţă de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers. În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive. La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu.
(2) Înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea. În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoştinţă de demers, de materialele şi probele anexate la acesta, procurorul consemnează acest fapt şi transmite neîntârziat demersul, materialele şi probele anexate la acesta judecătorului de instrucţie, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor înainte de începerea şedinţei.
(3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore până la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului – cu cel puţin de 5 ore până la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare. În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul.
(4) Demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu se examinează fără întârziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu participarea procurorului, avocatului, învinuitului, cu excepţia cazului în care învinuitul se eschivează de la participarea la judecată sau de la urmărirea penală şi este anunţat în căutare. La şedinţă pot participa reprezentantul legal al învinuitului şi martorii invitaţi de procuror sau de învinuit ori de avocat. Procurorul asigură participarea la şedinţa de judecată a învinuitului reţinut, înştiinţează avocatul şi reprezentantul legal al învinuitului, precum şi martorii invitaţi de acesta. Învinuitul sau avocatul înştiinţează martorii invitaţi de el. În cazul neprezentării avocatului înştiinţat, judecătorul de instrucţie îl asigură pe învinuit cu avocat din oficiu în conformitate cu Legea nr.198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Neprezentarea martorilor invitaţi din partea procurorului, a învinuitului sau a avocatului său nu împiedică examinarea demersului.
[…]
(6) La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul care va fi examinat şi exercită dispoziţiile prevăzute la art.255–262, 264, care se aplică în mod corespunzător. Procurorul este obligat să motiveze bănuiala rezonabilă şi temeiurile de aplicare a arestării preventive. Omiterea unei asemenea obligaţii constituie temei de respingere a demersului. După prezentarea materialelor de către procuror, partea apărării poate prezenta oricare materiale relevante la caz, care, în mod obligatoriu, se anexează la materialele cauzei. Ultimul cuvânt i se oferă învinuitului.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate
11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că prevederile art. 308 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, nu corespund criteriilor de calitate a legii. În acest sens, autorul susține că nu este clar cine prezintă materialele respective. De asemenea, prevederea de lege criticată lasă la discreția procurorului de a decide cui să prezinte materialele respective, învinuitului sau avocatului, deși ar fi echitabil dacă acestea se vor prezenta obligatoriu învinuitului, întrucât măsura preventivă îl vizează în exclusivitate pe acesta. Mai mult, nespecificarea de către legiuitor a obligației procurorului de a acorda timp suficient pentru a se lua cunoștință de materialele respective conferă normei un caracter imprevizibil, ceea ce în practică generează abuzuri.
12. La fel, autorul pretinde că dispozițiile art. 308 alin. (4) din același cod sunt alogice, neclare și imprevizibile, deoarece nu oferă o soluție referitor la consecințele neprezentării procurorului în ședință la ora fixată de către judecătorul de instrucție pentru examinarea demersului privind aplicarea arestării preventive. Mai mult, deși prevederile art. 308 alin. (4) stabilesc că la ședință pot participa reprezentatul legal al învinuitului și martorii invitați de procuror sau de învinuit ori de avocat, în realitate martorilor apărării, fiind invitați și prezenți, nu li s-a permis să participe.
13. Potrivit autorului excepției, prevederile art. 308 alin. (6) din Codul de procedură penală, de asemenea, sunt confuze. Astfel, textul legal contestat face trimitere la articolele 255-262 și 264 din Codul de procedură penală, deși dispozițiile acestora nu au incidență asupra procedurii de soluționare a demersului privind aplicarea măsurii arestului preventiv. La fel, autorul susține că din conținutul art. 308 alin. (6), care prevede obligația procurorului de a motiva bănuiala rezonabilă și temeiurile de aplicare a arestării preventive, nu este clar când totuși procurorul trebuie să execute această obligație - la înaintarea demersului sau în cadrul ședinței de judecată. Totodată, autorul susține că textul „după prezentarea materialelor de către procuror” este imprevizibil, întrucât permite procurorului să prezinte în ședință materiale care nu au fost anexate la demers și în privința cărora apărarea nu a avut posibilitatea să pregătească contraargumente.
14. Potrivit autorului excepției de neconstituţionalitate, prevederile art.308 alin. (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală nu corespund cerințelor de calitate și nu comportă gradul necesar de previzibilitate, nu acordă garanții contra abuzului, astfel fiind contrare articolelor 4, 20, 23 și 53 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
16. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.
17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Gheorghe Malic în dosarul nr. 14-83/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
18. Curtea reiterează că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
19. Curtea reține că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 308 alin. (2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală.
20. Astfel, Curtea observă că prevederile art. 308 din Codul de procedură penală reglementează procedura de examinare de către judecătorul de instrucție a demersurilor privind aplicarea față de învinuit a arestării preventive, a arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului.
21. Curtea reține că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 4, 20, 23 şi 53 din Constituţie, a pretins, în esenţă, că normele contestate nu corespund exigențelor de calitate a legii.
22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul litigiului principal vizează soluționarea demersului procurorului cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive față de învinuitul reținut.
23. Astfel, potrivit normelor procesual penale cuprinse în art. 308 alin.(1), demersul procurorului privind aplicarea față de învinuit a arestării preventive, însoțite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârșit fapta, circumstanțele care justifică insuficiența altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive, argumentele și circumstanțele de fapt și lista probelor în susținerea demersului, se înaintează în instanța judecătorească [judecătorului de instrucție].
24. Totodată, având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 165 din Codul de procedură penală, procurorul poate dispune reținerea, pentru cel mult 72 de ore, legiuitorul a stabilit în art. 308 alin. (3) din același cod că demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucție cu cel puțin 24 de ore până la expirarea termenului de reținere.
25. De asemenea, conform art. 308 alin. (2) din Codul de procedură penală, dispoziții criticate de autorul excepției, înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul [procurorului] cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea.
26. Așadar, Curtea menționează că instituirea acestor reglementări au drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca demersul cu privire la aplicarea față de învinuit a arestării preventive să fie soluționat cu respectarea dreptului la apărare și garantarea libertății individuale a învinuitului reținut. Totodată, în cazul în care avocatul învinuitului reținut consideră că timpul scurs între momentul în care a luat cunoștință de data și ora la care soluționarea demersului procurorului va avea loc și soluționarea acestuia nu este suficient pentru realizarea unei apărări eficiente și adecvate, acesta poate solicita el însuși un termen pentru studierea materialelor din dosar și formularea apărării. Or, Curtea observă că din conținutul dispozițiilor legale criticate cuprinse la art. 308 alin. (2) din cod reiese în mod clar că judecătorul de instrucție, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului înainte de începerea ședinței.
27. De asemenea, Curtea relevă că soluționarea demersului procurorului cu privire la aplicarea măsurii arestului preventiv trebuie efectuată în acord cu prevederile art. 5
§ 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin pronunțarea asupra măsurii ,,în termen proxim”. Astfel, judecătorul de instrucție, abilitat de a examina demersurile procurorului de aplicare a măsurii arestării preventive, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, trebuie să pună în balanță toate elementele specifice cauzei pentru satisfacerea atât a dreptului la apărare, cât și a dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil.
28. Prin urmare, Curtea nu poate reține alegațiile autorului excepției potrivit cărora dispozițiile articolului 308 alin. (2), (4) și (6) nu corespund criteriilor de calitate a legii.
29. Cu referire la alegațiile autorului excepției, potrivit cărora prevederile art. 308 alin. (6) fac trimitere la articolele 255-262 și 264 din Codul de procedură penală, deși dispozițiile acestora nu au incidență asupra procedurii de soluționare a demersului privind aplicarea măsurii arestului preventiv, Curtea observă că legiuitorul a comis o eroare tehnică, întrucât dispozițiile legale care reglementează acțiunile procedurale ce țin de etapa pregătitoare a ședinței de judecată sunt cuprinse în articolele 355-362 și 364 din același cod. Însă soluționarea acestei erori tehnice nu intră în competenta Curţii Constituţionale, care se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
30. În ceea ce privește criticile formulate precum că textul de lege criticat nu oferă o soluție referitor la consecințele neprezentării procurorului în ședință la ora fixată de către judecătorul de instrucție pentru examinarea demersului privind aplicarea arestării preventive, Curtea menționează că aceste critici ale autorului excepției se încadrează în sfera unei problematici care excedează controlului de constituționalitate.
31. În lumina celor expuse, Curtea menționează că sesizarea este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicției constituționale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 308 alineatele (2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Gheorghe Malic, în dosarul nr. 14-83/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 20. Chişinău, 9 martie 2017.