2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 20 octombrie 2017 de către judecătorul Victor Sandu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza penală privind învinuirea lui G.B. de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 326 alin. (1) [Traficul de influență] din Codul penal.
4. În cadrul ședinței de judecată din 3 octombrie 2017, avocatul inculpatului, Mariana Barașianț, a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor menționate la § 1 din prezenta decizie.
5. Prin încheierea din 5 octombrie 2017, instanța a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate și transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
Articolul 16 Egalitatea
„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertățile fundamentale ale omului şi cetățeanului.
(2) Exercițiul drepturilor şi libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional şi sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20–24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”
7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în M. O., 2009, nr.72–74, art.195) sunt următoarele:
Articolul 55 Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională
„(1) Persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepţia infracțiunilor prevăzute la art.181/1, 256, 303, 314, art.326 alin.(1) și (1/1), art.327 alin.(1), art.328 alin.(1), art.332 alin.(1), art.333 alin.(1), art.334 alin.(1) și (2), art.335 alin.(1) și art.335/1 alin.(1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
[…]”
8. Prevederile relevante ale Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (adoptată la New York la 31 octombrie 2003 și ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 158-XVI din 6 iulie 2007) sunt următoarele:
Articolul 30 Urmăririle judiciare, judecata și sancțiunile
„1. Fiecare Stat Parte face ca săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de prezenta convenție să fie pasibilă de sancțiuni care țin seama de gravitatea acestei infracțiuni.
[…]
3. Fiecare Stat Parte se străduiește să facă astfel încât orice putere judiciară discreționară conferită de dreptul său intern și aferentă urmăririlor judiciare pornite împotriva persoanelor pentru infracțiunile prevăzute de prezenta Convenție să fie exercitată în scopul optimizării eficacității măsurilor de investigație și reprimare a acestor infracțiuni, ținând seama de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce privește săvârșirea lor.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile articolului 55 alin. (1) din Codul penal creează o discriminare între persoanele care au săvârșit pentru prima oară infracțiunile prevăzute la art.181/1, 256, 303, 314, art.326 alin.(1) şi (1/1), art.327 alin.(1), art.328 alin.(1), art.332 alin.(1), art.333 alin.(1), art.334 alin.(1) şi (2), art.335 alin.(1) şi art.335/1 alin.(1) și persoanele care au săvârșit pentru prima oară alte infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, întrucât liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională poate fi aplicată doar în privința acestora din urmă.
10. Potrivit autorului excepției, prevederile legale contestate contravin dispozițiilor articolelor 16 și 54 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului penal al Republicii Moldova, ține de competența Curții Constituționale.
13. Curtea atestă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Mariana Barașianț, în dosarul nr. 1–1236/14, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
14. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
15. Curtea observă că, deși în încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se solicită controlul constituționalității articolului 55 din Codul penal, în ansamblul său, totuși autorul excepției invocă doar neconstituționalitatea textului „cu excepţia infracțiunilor prevăzute la art.1811, 256, 303, 314, art.326 alin.(1) şi (11), art.327 alin.(1), art.328 alin.(1), art.332 alin.(1), art.333 alin.(1), art.334 alin.(1) şi (2), art.335 alin.(1) şi art.3351 alin.(1)” din alineatul 1 al articolului menționat.
16. Autorul excepţiei a pretins că dispozițiile contestate contravin prevederilor constituționale cuprinse la art. 16, referitor la egalitatea în fața legii, și art. 54, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
17. Curtea constată că art. 55 alin. (1) din Codul penal reglementează posibilitatea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională a persoanelor care au săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepţia infracțiunilor enumerate exhaustiv în norma menționată.
18. În acest context, în jurisprudența sa Curtea a reținut că, în virtutea art. 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, reglementarea infracțiunilor, pedepselor și a regimului de executare a acestora ține de competența legislativului, care, în considerarea unor împrejurări specifice, poate adopta măsuri legislative adecvate, în spiritul principiilor constituționale.
19. Legiuitorul are dreptul de apreciere a situațiilor ce necesită a fi reglementate prin norme legale. Acest drept semnifică posibilitatea de a decide asupra oportunității la adoptarea actului legislativ în conformitate cu politica penală promovată în interesul general (HCC nr. 6 din 16 aprilie 2015, §86–87).
20. În speță, Curtea constată că obiectul litigiului principal, în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizează o cauză penală intentată în temeiul art. 326 alin. (1) [Traficul de influență] din Codul penal.
21. În acest sens, Curtea a subliniat în Hotărârea nr. 4 din 22 aprilie 2013:
„[…] corupția subminează democrația și statul de drept, conduce la încălcarea drepturilor omului, subminează economia și erodează calitatea vieții. Prin urmare, lupta împotriva corupției este parte integrantă a asigurării respectării statului de drept.”
22. De asemenea, Curtea menționează că prin ratificarea Convenției ONU împotriva corupției Republica Moldova s-a angajat să promoveze și să consolideze în modul cel mai eficient măsurile necesare pentru prevenirea şi combaterea corupției. Astfel, potrivit art. 30 § 1 din Convenția ONU, fiecare Stat Parte face ca săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Convenție să fie pasibilă de sancțiuni care țin seama de gravitatea acestei infracțiuni.
23. La fel, dispozițiile paragrafului 3 din art. 30 din Convenție stabilesc că fiecare Stat Parte se străduiește să facă astfel, încât orice putere judiciară discreționară conferită de dreptul său intern şi aferentă urmăririlor judiciare pornite împotriva persoanelor pentru infracțiunile prevăzute de convenție să fie exercitată în scopul optimizării eficacității măsurilor de investigație și reprimare a acestor infracțiuni, ținând seama de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce privește săvârșirea lor.
24. Prin urmare, Curtea reține că prevederile contestate corespund cu angajamentele asumate de Republica Moldova prin ratificarea Convenției ONU de a incrimina actele de corupție și conexe acestora.
25. În același timp, Curtea reamintește că, în jurisprudența sa, a statuat că articolele 16 și 54 din Constituție completează celelalte dispoziții substanțiale ale Constituției. Ele nu au o semnificație autonomă, deoarece se aplică prin raportare la un drept fundamental garantat de Constituție (HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011, § 28; DCC nr. 1 din 22 ianuarie 2013, § 25).
26. Ținând cont de cele menționate, Curtea reține că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituționalității și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
În temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu excepţia infracțiunilor prevăzute la art.1811, 256, 303, 314, art.326 alin.(1) şi (1/1), art.327 alin.(1), art.328 alin.(1), art.332 alin.(1), art.333 alin.(1), art.334 alin.(1) şi (2), art.335 alin.(1) şi art.3351 alin.(1)” din alineatul 1 al articolului 55 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de către avocatul Mariana Barașianț, în dosarul nr. 1–1236/14, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 110. Chișinău, 7 noiembrie 2017.