DECIZIE nr. 20 din 10.12.2013   CURTEA CONSTITUȚIONALĂ   publicat 07.03.2014

de respingere a sesizării nr. 28a/2013 pentru controlul constituţionalităţii unei prevederi din articolul 7 alin. (3) al Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică

În vigoare din 10.12.2013
pe legis.md/id/15875
Trimiteri: 65 legate   2 nerezolvateMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (2)
  • alin.(1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 22 alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Elena Lupan, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 10 iunie 2013, înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 decembrie 2013 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 10 iunie 2013, dl Igor Dodon, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „până la ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă” din articolul 7 alin. (3) al Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 16 iulie 2010 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.199 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

4. Alineatul (3) al articolului 7 din Legea menționată prevede prelungirea împuternicirilor demnitarului pe parcursul vacanței funcției, odată cu expirarea termenului regulamentar de exercitare a mandatului și desemnarea succesorului de competență.

5. În opinia autorului sesizării, sintagma menţionată supra încalcă prevederile articolelor 1 și 39 din Constituţia Republicii Moldova.

B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

Articolul 6

Separația și colaborarea puterilor

„În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 7

Constituția, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 39

Dreptul la administrare

„[…]

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.”

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „[…]

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.”

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem și legislativ „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…].”

Articolul 66

Atribuțiile de bază

„Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[…]

c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

[…].”

Articolul 72

Categorii de legi

„(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

c) organizarea şi funcţionarea Parlamentului;

d) organizarea şi funcţionarea Guvernului;

e) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;

[…]

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

[…].”

7. Prevederile relevante ale Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică (M.O., 2010, nr. 194-196, art. 637) sunt următoarele:

Articolul 1

Obiectul și scopul legii

„(1) Prezenta lege reglementează regimul general al funcţiei de demnitate publică, statutul juridic al persoanei care ocupă această funcţie, precum şi alte raporturi ce decurg din exercitarea funcţiei de demnitate publică.

[…].”

Articolul 2

Funcția de demnitate publică

„(1) Funcţiile de demnitate publică se instituie în temeiul actelor emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, în limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie şi de alte legi.

(2) Funcţia de demnitate publică este o funcţie publică ce se ocupă prin mandat obţinut direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condiţiile legii.

(3) Demnitarii sînt persoane care exercită funcţii de demnitate publică în temeiul Constituţiei, al prezentei legi şi al altor acte legislative.”

Articolul 3

Sfera de aplicare a prezentei legi

„[…]

(2) Prevederile prezentei legi se aplică demnitarului în partea în care statutul acestuia nu este reglementat prin legi speciale. În cazul în care soluţiile juridice prevăzute de prezenta lege şi de legea specială care reglementează activitatea demnitarului respectiv diferă, se aplică prevederile legii speciale corespunzătoare.”

Articolul 7

Mandatul demnitarului

„(1) Mandatul demnitarului este de 4 ani, dacă un alt termen nu este stabilit prin Constituţie sau prin legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar.

[…]

(3) În cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului expiră sau a expirat, iar succesorul de competenţă nu intră în exercitarea mandatului, demnitarul continuă să-şi exercite mandatul până la ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă.”

Articolul 22

Încetarea mandatului

„(1) Exercitarea mandatului încetează la expirarea termenului, dacă mandatul nu este prelungit în modul stabilit de lege, sau înainte de termen.

[…].”

8. Prevederile relevante ale Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O., 2002, nr. 36-38, art. 210) sunt următoarele:

Articolul 6

Categoriile de acte legislative

„[…]

(2) Actul legislativ general cuprinde norme juridice aplicabile tuturor raporturilor sociale sau subiectelor de drept ori unor anumite categorii de raporturi sau de subiecte, fără a-şi pierde caracterul de generalitate.

(3) Actul legislativ special cuprinde norme juridice aplicabile în exclusivitate unor categorii de raporturi sociale sau subiecte strict determinate prin derogare de la regula generală. În caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general şi o normă a actului legislativ special cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special.

[…].”

Articolul 42

Intervenirea interpretării

„(1) Interpretarea actelor legislative reprezintă un sistem de operaţiuni logice prin care se explică sensul exact şi complet al dispoziţiilor normative.

(2) Prin interpretare se oferă soluţii juridice de realizare a normei de drept în sensul ei exact.

[…].”

Articolul 43

Organele abilitate cu interpretarea actelor legislative „[…]

(2) Interpretarea oficială a actelor legislative altele decât cele de la alin.(1) ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului.”

ÎN DREPT

A.Argumentele autorului sesizării

9. Autorul sesizării consideră că sintagma „până la ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă” din art. 7 alin. (3) al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică este contrară principiului fundamental consacrat în articolul 1 alin. (3) din Constituţie, conform căruia Republica Moldova este un stat de drept, și în acelaşi timp lezează dreptul cetățenilor de a participa la administrarea treburilor politice, precum și accesul acestora la funcția publică.

10. El invocă și contradicția intrinsecă dintre sintagma contestată și prevederile art. 7 alin. (1) și art. 22 alin. (1) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, conform cărora durata mandatului este de patru ani, dacă Legea Supremă sau legea specială nu stabilesc un alt termen, iar exercitarea mandatului încetează la expirarea termenului, dacă nu este prelungit.

11. La fel, autorul sesizării susține că exponentul funcției de demnitate publică nu este în drept să continue exercitarea obligațiilor în cazul în care organul competent nu alege sau nu numește succesorul de competență în termenul stabilit de lege, continuarea împuternicirilor după expirarea mandatului favorizând instabilitatea juridică.

12. Suplimentar alegațiilor de neconstituționalitate a normei contestate, autorul sesizării relevă și necesitatea determinării modului de interpretare a normei, cu elucidarea mai multor aspecte, printre care: termenul rezonabil ulterior expirării mandatului, pe parcursul căruia demnitarul poate să-și exercite împuternicirile; dacă termenul de interimat coincide cu termenul în care organul competent urmează să desemneze succesorul de competență; limitele și caracterul obligațiilor ce pot fi exercitate de către demnitar ulterior expirării mandatului.

B.Aprecierea Curţii

13. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, controlul constituționalității legilor adoptate de Parlament ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea atestă faptul că, în conformitate cu articolele 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, deputatul în Parlament este abilitat cu dreptul de a sesiza Curtea Constituțională.

15. Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

16. Curtea reține că sesizarea vizează controlul constituționalității prevederii legale care reglementează perioada de interimat al funcției de demnitate publică, ce intervine prin efectul legii și este cuprinsă între momentul expirării termenului pentru care a fost desemnat demnitarul și cel al ocupării efective a funcției de către succesorul de competență, ales sau numit.

17. Curtea relevă că norma de drept, ce conține sintagma a cărei constituționalitate se contestă, are un caracter general și reprezintă prin sine o normă-cadru, ce vine să completeze legile speciale care reglementează în mod distinct instituțiile funcțiilor de demnitate publică, enumerate în Anexa la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

18. Prin articolul 2 al Legii nr. 199 din 16 iulie 2010, legiuitorul a stabilit drept funcții de demnitate publică cele instituite prin acte ce emană de la Parlament, Guvern și de la Președintele Republicii Moldova, iar la art. 22 alin. (1) a prevăzut căile de încetare a mandatului persoanei cu funcție de demnitate publică, identificate cu modalitatea expirării termenului mandatului și modalitatea încetării înainte de termen a acestuia.

19. Curtea reține că unele din instituțiile funcțiilor de demnitate publică își au originea în Legea Supremă. Legiuitorul constituant a optat pentru un tratament diferențiat față de anumite categorii de funcții de demnitate publică cu origini constituționale, în ceea ce privește interimatul funcției de demnitate publică.

20. Totodată, legislatorul constituant, conform articolului 72 alin. (3) din Constituție, a atribuit Parlamentului competența exclusivă de a reglementa prin legi organice organizarea și funcționarea autorităților legislativă, executivă, judecătorească, de jurisdicție constituțională, a administrației publice locale, precum și alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea legilor organice, cu respectarea limitelor normelor constituționale.

21. Astfel, cadrul legal subsecvent Constituției stabilește pentru fiecare categorie de funcție de demnitate publică în parte: regimul juridic, autoritatea competentă să desemneze în funcție persoana sau să desfăşoare procedura de alegere a acesteia, conținutul mandatulului deținut și termenul desemnării, condițiile de încetare a mandatului, regimul juridic al perioadei cuprinse între intervenirea vacanței funcției și desemnarea efectivă a succesorului de competență, caracterul și volumul competențelor demnitarului în perioada interimatului.

22. Supunând examinării preliminare datele referitoare la obiectul sesizării, Curtea menționează că autorul sesizării nu a prezentat nici un argument ce ar confirma justețea concluziilor referitoare la pretinsa încălcare a articolului 39 alin.(2) din Constituție prin norma contestată. Norma constituțională invocată prevede: „Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică”.

23. Curtea reţine că prevederea contestată nu reglementează cadrul juridic privind accesul la o funcție publică. Totodată, prelungirea tacită, prin efectul legii, a duratei mandatului persoanei cu funcție de demnitate publică, până la desemnarea efectivă a succesorului funcției, asigură continuitatea, funcționalitatea și eficiența activității autorității.

24. Curtea observă că aspectele elucidate în sesizare se axează pe modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale.

25. Astfel, cu referire la interpretarea și aplicarea sintagmei contestate, Curtea reține că faptul dat excede limitelor jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională nefiind competentă să interpreteze actele legislative emise de Parlament sau să explice modul în care acestea urmează a fi aplicate în raport cu legile speciale.

26. Asupra aspectelor ce țin de interpretarea și clarificarea sensului autentic al unei norme legale urmează să se pronunțe legislativul, or, art. 66 lit. c) din Constituție conferă Parlamentului atribuția de a interpreta legile și de a asigura unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul țării.

27. În corespundere cu norma constituțională și art. 43 alin. (2) din Legea privind actele legislative, interpretarea oficială a altor acte, decât a Constituției sau a legilor constituționale, ține de competența exclusivă a Parlamentului, ca organ emitent, deputatul în Parlament fiind abilitat cu dreptul de inițiativă legislativă, în vederea adoptării unei eventuale legi organice de interpretare a art. 7 alin. (3) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010.

28. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea atestă faptul că nu este competentă ratione materiae să se pronunţe asupra oportunității instituirii de către legiuitor a interimatului funcției de demnitate publică, precum şi asupra modului de interpretare și aplicare a normei ce reglementează instituția respectivă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se respinge sesizarea privind controlul constituţionalităţii sintagmei „până la ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă,” din articolul 7 alin. (3) al Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Alexandru TĂNASE

Nr.20.Chişinău, 10 decembrie 2013.