CONVENŢIE nr. 61 din 21.03.1983   MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ȘI INTEGRĂRII EUROPENE   publicat 30.12.2006

CONVENŢIE ASUPRA TRANSFERĂRII PERSOANELOR CONDAMNATE

În vigoare din 01.09.2004
pe legis.md/id/117303
Trimiteri: 13 legate   2 nerezolvateActe din afara site-ului: 4 fără adresă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.

Nerezolvate (2)
Din afara site-ului: fără adresă (4)

–––––––––––––––––––––––––––––––––––
*În vigoare pentru Republica Moldova din 1 septembrie 2004.

Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei Convenţii,
considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai str‘nsă între membrii săi,
dornice să dezvolte mai mult cooperarea internaţională în materie penală,
considerând că această cooperare trebuie să servească intereselor unei bune administraţii a justiţiei şi să favorizeze reintegrarea socială a persoanelor condamnate,
considerând că aceste obiective impun ca străinii, care sunt privaţi de libertate ca urmare a unei infracţiuni penale, să aibă posibilitatea de a-şi ispăşi condamnarea în mediul lor social de origine,
considerând ca cel mai bun mijloc de a se ajunge la aceasta este de a-i transfera în propriile lor ţări,
au convenit următoarele:

Articolul 1 Definiţii

În înţelesul prezentei Convenţii, expresiile:

a) „condamnare” desemnează orice pedeapsă sau măsură privativă de libertate, pronunţată de către un judecător pentru o durată limitată sau nedeterminată în temeiul unei infracţiuni penale;

b) „hotărâre” desemnează o hotărîre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare;

c) „statul de condamnare” desemnează statul unde a fost condamnată persoana care poate fi transferată sau care deja a fost transferată;

d) „statul de executare” desemnează statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat, în vederea executării condamnării sale.

Articolul 2 Principii generale

1) Părţile se angajează sa-şi acorde reciproc, în condiţiile prevăzute prin prezenta Convenţie, cooperarea cea mai largă posibil în materia transferării persoanelor condamnate.

2) O persoană condamnată pe teritoriul unei părţi poate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii, să fie transferată pe teritoriul altei părţi, pentru a executa aici condamnarea care i-a fost aplicată. În acest scop, ea îşi poate exprima, fie pe lîngă statul de condamnare, fie pe lîngă statul de executare, dorinţa de a fi transferată în temeiul prezentei Convenţii.

3) Transferarea poate fi cerută fie de către statul de condamnare, fie de către statul de executare.

Articolul 3 Condiţiile transferării

1) O transferare nu poate avea loc în termenii prezentei Convenţii decît în condiţiile următoare:

a) condamnatul trebuie să fie resortisant al statului de executare;

b) hotărîrea trebuie să fie definitivă;

c) durata condamnării pe care cel condamnat o mai are încă de executat trebuie să fie de cel puţin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau să fie nedeterminată;

d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau, dacă în raport cu vîrsta sau cu starea fizică ori mintală a acesteia unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei;

e) acţiunile sau omisiunile care au dat naştere condamnării trebuie să constituie o infracţiune penală în raport cu dreptul statului de executare sau ar trebui să constituie o astfel de infracţiune, dacă ar fi survenit pe teritoriul său; şi

f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.

2) În cazuri excepţionale, unele părţi pot conveni o transferare chiar dacă durata condamnării pe care cel condamnat o are încă de executat este inferioară celei prevăzute la paragraful 1 c).

3) Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să indice, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, că înţelege să excludă aplicarea vreuneia dintre procedurile prevăzute la art. 9 paragraful 1 a) şi b) în relaţiile sale cu celelalte părţi.

4) Orice stat poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să definească, în ceea ce-l priveşte, termenul resortisant în înţelesul prezentei Convenţii.

Articolul 4 Obligaţia de a furniza informaţii

1) Orice condamnat căruia i se pot aplica prevederile prezentei Convenţii trebuie să fie informat de către statul de condamnare despre conţinutul exact al prezentei Convenţii.

2) Dacă condamnatul şi-a exprimat, pe lîngă statul de condamnare, dorinţa de a fi transferat în temeiul prezentei Convenţii, acest stat trebuie să informeze despre aceasta statul de executare cît mai curînd posibil, după rămînerea definitivă a hotărîrii.

3) Informaţiile trebuie să cuprindă:

a) numele, data şi locul naşterii condamnatului;

b) dacă este cazul, adresa sa în statul de executare;

c) o prezentare a faptelor care au atras condamnarea;

d) natura, durata şi data începerii executării condamnării.

4) Dacă condamnatul şi-a exprimat, pe lîngă statul de executare, dorinţa de a fi transferat în temeiul prezentei Convenţii, statul de condamnare comunică acestui stat, la cererea sa, informaţiile prevăzute la paragraful 3 de mai sus.

5) Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice demers întreprins de către statul de condamnare sau de către statul de executare în aplicarea paragrafelor precedente, ca şi despre orice hotărîre luată de către vreunul dintre cele două state cu privire la o cerere de transferare.

Articolul 5 Cereri şi răspunsuri

1) Cererile de transferare şi răspunsurile trebuie formulate în scris.

2) Aceste cereri trebuie să fie adresate de către Ministerul de Justiţie al statului solicitant Ministerului de Justiţie al statului solicitat. Răspunsurile trebuie comunicate pe aceleaşi căi.

3) Orice parte poate, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să indice faptul că ea va utiliza alte cai de comunicare.

4) Statul solicitat trebuie să informeze statul solicitant, în cel mai scurt timp, despre hotărîrea sa de a accepta sau de a refuza transferarea cerută.

Articolul 6 Înscrisurile ajutătoare

1) Statul de executare trebuie, la cererea statului de condamnare, să furnizeze acestuia din urmă:

a) un document sau o declaraţie care să indice că persoana condamnată este resortisant al acelui stat;

b) o copie de pe dispoziţiile legale ale statului de executare din care să rezulte că acţiunile sau omisiunile care au dat loc condamnării în statul de condamnare constituie o infracţiune penală în raport cu dreptul statului de executare sau ar constitui o astfel de infracţiune, dacă ele ar surveni pe teritoriul său;

c) o declaraţie conţinînd informaţiile prevăzute la art. 9 paragraful 2.

2) Dacă se cere o transferare, statul de condamnare trebuie să furnizeze statului de executare următoarele documente, cu excepţia cazului în care unul sau celalalt dintre cele două state ar fi indicat deja că el nu şi-ar da acordul la transferare:

a) o copie, certificată pentru conformitate, de pe hotărîre şi de pe dispoziţiile legale aplicabile;

b) indicarea duratei condamnării deja executate, inclusiv informaţii asupra oricărei detenţii provizorii, reduceri a pedepsei sau altui act privind executarea condamnării;

c) o declaraţie constatînd consimţămîntul la transferare, aşa cum se prevede în art. 3 paragraful 1 d);

d) de fiecare dată cînd va fi cazul, orice raport medical sau social despre condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său în statul de condamnare şi orice recomandare pentru continuarea tratamentului său în statul de executare.

3) Statul de condamnare şi statul de executare pot, atît unul cît şi celălalt, să solicite primirea oricăruia dintre documentele sau declaraţiile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 de mai sus, înainte de a face o cerere de transferare sau de a lua hotărîrea de acceptare sau de refuzare a transferării.

Articolul 7 Consimţămînt şi verificare

1) Statul de condamnare va proceda în aşa fel încît persoana care trebuie să-şi dea consimţămîntul la transferare în temeiul art. 3 paragraful 1 d) să o facă de bună voie şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta. Procedura de urmat cu privire la aceasta va fi guvernată de legea statului de condamnare.

2) Statul de condamnare trebuie să dea statului de executare posibilitatea să verifice, prin intermediul unui consul sau al altui funcţionar desemnat de acord cu statul de executare, că acest consimţămînt a fost dat în condiţiile prevăzute în paragraful precedent.

Articolul 8 Consecinţele transferării pentru statul de condamnare

1) Preluarea în sarcină a condamnatului de către autorităţile statului de executare are drept efect suspendarea executării condamnării în statul de condamnare.

2) Statul de condamnare nu mai poate executa condamnarea atunci cînd statul de executare consideră executarea condamnării ca fiind terminată.

Articolul 9 Consecinţele transferării pentru statul de executare

1) Autorităţile competente ale statului de executare sunt datorate:

a) fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărîri judiciare sau administrative, în condiţiile enunţate la art. 10;

b) fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărîre a acestui stat, dată într-o procedură judiciară sau administrativă, înlocuind astfel sancţiunea aplicată în statul de condamnare printr-o sancţiune prevăzută de legislaţia statului de executare pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile enunţate la art. 11.

2) Statul de executare trebuie, dacă cererea i-a fost făcută, să indice statului de condamnare, înainte de transferarea persoanei condamnate, care anume dintre aceste proceduri o va urma.

3) Executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare şi acest stat este singurul competent pentru a lua toate hotărîrile corespunzătoare.

4) Orice stat al cărui drept intern împiedică să fie folosită vreuna dintre procedurile prevăzute la paragraful 1 pentru a se executa măsurile al căror obiect îl formează, pe teritoriul unei alte părţi, persoane care, ţinînd seama de starea lor mintală, au fost declarate penalmente iresponsabile pentru săvîrşirea unei infracţiuni, şi care este dispus să ia în sarcină aceste persoane în vederea continuării tratamentului lor, poate, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să indice procedurile pe care înţelege să le urmeze în aceste cazuri.

Articolul 10 Continuarea executării

1) În caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică şi durata sancţiunii aşa cum rezultă ele din condamnare.

2) Totuşi, dacă natura sau durata acestei sancţiuni este incompatibilă cu legislaţia statului de executare, sau dacă legislaţia acestui stat o impune, statul de executare poate, prin hotărîre judiciară sau administrativă, să adapteze această sancţiune la pedeapsa ori măsura prevăzută de propria sa lege pentru infracţiuni de aceeaşi natură. Această pedeapsă sau măsură corespunde, atît cît este posibil, în ceea ce priveşte natura sa, celei aplicate prin condamnarea de executat. Ea nu poate să agraveze prin natura sau durata sa sancţiunea pronunţată în statul de condamnare, nici să depăşească maximumul prevăzut prin legea statului de executare.

Articolul 11 Schimbarea condamnării

1) În cazul schimbării condamnării, se aplică procedura prevăzută de legislaţia statului de executare. Din momentul schimbării, autoritatea competentă:

a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează în mod explicit sau implicit în hotărîrea pronunţată în statul de condamnare;

b) nu va putea schimba o sancţiune privativă de libertate printr-o sancţiune pecuniară;

c) va deduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate deja executată de către condamnat; şi

d) nu va agrava situaţia penală a condamnatului şi nu va fi ţinută de limita inferioară a sancţiunii eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile săvîrşite.

2) Atunci cînd procedura de schimbare are loc după transferarea persoanei condamnate, statul de executare va menţine acea persoană în detenţie sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenţa ei în statul de executare pînă la finalizarea acestei proceduri.

Articolul 12 Graţierea, amnistia, comutarea

Fiecare parte poate acorda graţierea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu constituţia sa sau cu celelalte reglementări juridice ale sale.

Articolul 13 Revizuirea hotărîrii

Numai statul de condamnare are dreptul de a statua asupra oricărei forme de recurs vizînd revizuirea hotărîrii.

Articolul 14 Încetarea executării

Statul de executare trebuie să pună capăt executării condamnării de îndată ce a fost informat de către statul de condamnare despre orice hotărîre sau măsură care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al condamnării.

Articolul 15 Informaţii privind executarea

Statul de executare va furniza informaţii statului de condamnare în ce priveşte executarea condamnării:

a) atunci cînd consideră încheiată executarea condamnării;

b) în cazul în care condamnatul evadează înainte ca executarea condamnării să fi luat sfîrşit; sau

c) dacă statul de condamnare îi solicită un raport special.

Articolul 16 Tranzitul

1) O parte trebuie, în conformitate cu propria sa legislaţie, să consimtă la o cerere de tranzit a unui condamnat pe teritoriul său, dacă cererea a fost formulată de către o altă parte care ea însăşi s-a înţeles cu o altă parte sau cu un stat terţ asupra transferării unui condamnat spre sau dinspre teritoriul său.

2) O parte poate refuza să acorde tranzitul:

a) dacă condamnatul este unul dintre resortisanţii săi; sau

b) dacă infracţiunea care a dat loc la condamnare nu constituie infracţiune conform legislaţiei sale.

3) Cererile de tranzit şi răspunderile trebuie comunicate pe căile menţionate prin dispoziţiile art. 5 paragrafele 2 şi 3.

4) O parte poate consimţi la o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul său, formulată de către un stat terţ, dacă acesta din urmă a convenit cu o altă parte asupra transferării spre sau dinspre teritoriul său.

5) Partea căreia îi este cerută tranzitarea poate menţine condamnatul în detenţie pe perioada strict necesară tranzitării teritoriului ei.

6) Partea solicitată să acorde tranzitul poate fi invitată să dea asigurarea că persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, sub rezerva aplicării paragrafului precedent, nici supusă vreunei alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit, pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare.

7) Nici o cerere de tranzit nu este necesară, dacă se foloseşte calea aeriană pe deasupra teritoriului unei părţi şi nu este prevăzută nici o aterizare. Cu toate acestea, fiecare stat poate, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să pretindă a-i fi notificată orice tranzitare pe deasupra teritoriului său.

Articolul 17 Limbile folosite şi cheltuielile

1) Informaţiile, în temeiul art. 4 paragrafele 2-4, trebuie să fie făcute în limba părţii căreia îi sunt adresate sau în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei.

2) Sub rezerva paragrafului 3 de mai jos, nici o traducere a cererilor de transferare sau a documentelor ajutătoare acestora nu este necesară.

3) Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să pretindă ca cererile de transferare să fie însoţite de o traducere în limba proprie sau într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, ori în aceea dintre aceste limbi pe care el o indică. El poate, cu această ocazie, să declare că este dispus să accepte traduceri în orice altă limbă în plus faţă de limba oficială sau de limbile oficiale ale Consiliului Europei.

4) În afara excepţiei prevăzute la art. 6 paragraful 2 a), documentele transmise în aplicarea prezentei Convenţii nu au nevoie să fie certificate.

5) Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei Convenţii sunt în sarcina statului de executare, cu excepţia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

Articolul 18 Semnarea şi intrarea în vigoare

1) Prezenta Convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea ei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lîngă Secretarul General al Consiliului Europei.

2) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care trei state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţămîntul de a fi legate prin Convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1.

3) Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţămîntul de a fi legat prin Convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 19 Aderarea statelor nemembre

1) După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea, după ce va fi consultat statele contractante, să invite orice stat nemembru al consiliului şi care nu este menţionat în art. 18 paragraful 1 să adere la prezenta Convenţie, printr-o hotărîre luată cu majoritatea prevăzută la art. 20 lit. d) al Statutului Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante avînd dreptul să ocupe un loc în comitet.

2) Pentru orice stat aderent, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare pe lîngă Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 20 Aplicarea teritorială

1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se vor aplica prevederile prezentei Convenţii.

2) Orice stat poate, în orice alt moment următor, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii declaraţiei de către Secretarul Ge-neral.

3) Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către Secretarul General.

Articolul 21 Aplicarea în timp

Prezenta Convenţie se va aplica executării condamnărilor pronunţate fie înainte, fie după intrarea sa în vigoare.

Articolul 22 Raporturile cu alte convenţii şi acorduri

1) Prezenta Convenţie nu va aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din tratatele de extrădare şi din alte tratate de cooperare internaţională în materie penală, care prevăd transferarea deţinuţilor în scop de confruntare sau de depunere de mărturie.

2) Atunci cînd două sau mai multe părţi au încheiat sau vor încheia un acord sau un tratat asupra transferării condamnaţilor, ori atunci cînd au stabilit sau vor stabili în alt mod relaţiile lor în acest domeniu, ele vor avea facultatea să aplice sus-menţionatul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei Convenţii.

3) Prezenta Convenţie nu va aduce atingere dreptului statelor care sunt părţi la Convenţia europeană asupra recunoaşterii internaţionale a hotărîrilor represive de a încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale privind problemele reglementate prin această Convenţie, pentru a-i completa dispoziţiile sau pentru a facilita aplicarea principiilor din care ea se inspiră.

4) Dacă o cerere de transferare cade în domeniul de aplicare al prezentei Convenţii şi al Convenţiei europene asupra recunoaşterii internaţionale a hotărîrilor represive sau al vreunui alt acord sau tratat asupra transferării condamnaţilor, statul solicitant trebuie, atunci cînd formulează cererea, să precizeze în temeiul cărui instrument este formulată cererea.

Articolul 23 Reglementarea amiabilă

Comitetul european pentru problemele criminale va urmări aplicarea prezentei Convenţii şi va facilita, la nevoie, reglementarea amiabilă a oricărei dificultăţi de aplicare.

Articolul 24 Denunţarea

1) Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie, adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.

2) Denunţarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către Secretarul Ge-neral.

3) Cu toate acestea, prezenta Convenţie va continua să se aplice executării condamnărilor persoanelor transferate în conformitate cu sus-menţionata Convenţie, înainte ca denunţarea să-şi producă efectul.

Articolul 25 Notificări

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei Convenţii, precum şi oricărui alt stat care a aderat la aceasta:

a) orice semnătură;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii în conformitate cu art. 18 paragrafele 2 şi 3, art. 19 paragraful 2 şi art.20 paragrafele 2 şi 3;

d) orice alt act, declaraţie, notificare sau comunicare avînd legătură cu prezenta Convenţie.
Drept pentru care, subsemnatele, fiind special autorizate în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
Adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, în limbile franceză şi engleză, cele două texte avînd valoare egală, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii de pe aceste texte, conforme cu originalul, fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei Convenţii şi oricărui stat invitat să adere la aceasta.

CONVENTION* ON THE TRANSFER OF SENTENCED PERSONS

The member States of the Council of Europe and the other States, signatory hereto,
considering that the aim of the Council of Europe is to achieve a greater unity between its members;
desirous of further developing international co-operation in the field of criminal law;
considering that such co-operation should further the ends of justice and the social rehabilitation of sentenced persons;
considering that these objectives require that foreigners who are deprived of their liberty as a result of their commission of a criminal offence should be given the opportunity to serve their sentences within their own society; and
considering that this aim can best be achieved by having them transferred to their own countries,
have agreed as follows:

Article 1
Definitions

For the purposes of this Convention:

a) “sentence” means any punishment or measure involving deprivation of liberty ordered by a court for a limited or unlimited period of time on account of a criminal offence;

b) “judgment” means a decision or order of a court imposing a sentence;

c) “sentencing State” means the State in which the sentence was imposed on the person who may be, or has been, transferred;

d) “administering State” means the State to which the sentenced person may be, or has been, transferred in order to serve his sentence.

Article 2
General principles

1) The Parties undertake to afford each other the widest measure of co-operation in respect of the transfer of sentenced persons in accordance with the provisions of this Convention.

2) A person sentenced in the territory of a Party may be transferred to the territory of another Party, in accordance with the provisions of this Convention, in order to serve the sentence imposed on him. To that end, he may express his interest to the sentencing State or to the administering State in being transferred under this Convention.

3) Transfer may be requested by either the sentencing State or the administering State.

Article 3
Conditions for transfer

1) A sentenced person may be transferred under this Convention only on the following conditions:

a) if that person is a national of the administering State;

b) if the judgment is final;

c) if, at the time of receipt of the request for transfer, the sentenced person still has at least six months of the sentence to serve or if the sentence is indeterminate;

d) if the transfer is consented to by the sentenced person or, where in view of his age or his physical or mental condition one of the two States considers it necessary, by the sentenced person’s legal representative;

e) if the acts or omissions on account of which the sentence has been imposed constitute a criminal offence according to the law of the administering State or would constitute a criminal offence if committed on its territory; and

f) if the sentencing and administering States agree to the transfer.

2) In exceptional cases, Parties may agree to a transfer even if the time to be served by the sentenced person is less than that specified in paragraph 1.c.

3) Any State may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, indicate that it intends to exclude the application of one of the procedures provided in Article 9.1.a) and b) in its relations with other Parties.

4) Any State may, at any time, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, define, as far as it is concerned, the term “national” for the purposes of this Convention.

Article 4
Obligation to furnish information

1) Any sentenced person to whom this Convention may apply shall be informed by the sentencing State of the substance of this Convention.

2) If the sentenced person has expressed an interest to the sentencing State in being transferred under this Convention, that State shall so inform the administering State as soon as practicable after the judgment becomes final.

3) The information shall include:

a) the name, date and place of birth of the sentenced person;

b) his address, if any, in the administering State;

c) a statement of the facts upon which the sentence was based;

d) the nature, duration and date of commencement of the sentence.

4) If the sentenced person has expressed his interest to the administering State, the sentencing State shall, on request, communicate to the State the information referred to in paragraph 3 above.

5) The sentenced person shall be informed, in writing, of any action taken by the sentencing State or by the administering State under the preceding paragraphs, as well as of any decision taken by either State on a request for transfer.

Article 5
Requests and replies

1) Requests for transfer and replies shall be made in writing.

2) Requests shall be addressed by the Ministry of Justice of the requesting State to the Ministry of Justice of the requested State. Replies shall be communicated through the same channels.

3) Any Party may, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, indicate that it will use other channels of communication.

4) The requested State shall promptly inform the requesting State of its decision whether or not to agree to the requested transfer.

Article 6
Supporting documents

1) The administering State, if requested by the sentencing State, shall furnish it with:

a) a document or statement indicating that the sentenced person is a national of that State;

b) a copy of the relevant law of the administering State which provides that the acts or omissions on account of which the sentence has been imposed in the senten­cing State constitute a criminal offence according to the law of the admi­nistering State, or would constitute a criminal offence if committed on its territory;

c) a statement containing the information mentioned in Article 9.2.

2) If a transfer is requested, the sentencing State shall provide the following documents to the administering State, unless either State has already indicated that it will not agree to the transfer:

a) a certified copy of the judgment and the law on which it is based;

b) a statement indicating how much of the sentence has already been served, including information on any pre-trial detention, remission, and any other factor relevant to the enforcement of the sentence;

c) a declaration containing the consent to the transfer as referred to in Article 3.1.d); and

d) whenever appropriate, any medical or social reports on the sentenced person, information about his treatment in the sentencing State, and any recommendation for his further treatment in the administering State.

3) Either State may ask to be provided with any of the documents or statements referred to in paragraphs 1 or 2 above before making a request for transfer or taking a decision on whether or not to agree to the transfer.

Article 7
Consent and its verification

1) The sentencing State shall ensure that the person required to give consent to the transfer in accordance with Article 3.1.d) does so voluntarily and with full knowledge of the legal consequences thereof. The procedure for giving such consent shall be governed by the law of the sentencing State.

2) The sentencing State shall afford an opportunity to the administering State to verify through a consul or other official agreed upon with the administering State, that the consent is given in accordance with the conditions set out in paragraph 1 above.

Article 8
Effect of transfer for sentencing State

1) The taking into charge of the sentenced person by the authorities of the administering State shall have the effect of suspending the enforcement of the sentence in the sentencing State.

2) The sentencing State may no longer enforce the sentence if the administering State considers enforcement of the sentence to have been completed.

Article 9
Effect of transfer for administering State

1) The competent authorities of the administering State shall:

a) continue the enforcement of the sentence immediately or through a court or administrative order, under the conditions set out in Article 10, or

b) convert the sentence, through a judicial or administrative procedure, into a decision of that State, thereby substituting for the sanction imposed in the sentencing State a sanction prescribed by the law of the administering State for the same offence, under the conditions set out in Article 11.

2) The administering State, if requested, shall inform the sentencing State before the transfer of the sentenced person as to which of these procedures it will follow.

3) The enforcement of the sentence shall be governed by the law of the administering State and that State alone shall be competent to take all appropriate decisions.

4) Any State which, according to its national law, cannot avail itself of one of the procedures referred to in paragraph 1 to enforce measures imposed in the territory of another Party on persons who for reasons of mental condition have been held not criminally responsible for the commission of the offence, and which is prepared to receive such persons for further treatment may, by way of a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, indicate the procedures it will follow in such cases.

Article 10
Continued enforcement

1) In the case of continued enforcement, the administering State shall be bound by the legal nature and duration of the sentence as determined by the sentencing State.

2) If, however, this sentence is by its nature or duration incompatible with the law of the administering State, or its law so requires, that State may, by a court or administrative order, adapt the sanction to the punishment or measure prescribed by its own law for a similar offence. As to its nature, the punishment or measure shall, as far as possible, correspond with that imposed by the sentence to be enforced. It shall not aggravate, by its nature or duration, the sanction imposed in the sentencing State, nor exceed the maximum prescribed by the law of the administering State.

Article 11
Conversion of sentence

1) In the case of conversion of sentence, the procedures provided for by the law of the administering State apply. When converting the sentence, the competent authority:

a) shall be bound by the findings as to the facts insofar as they appear explicitly or implicitly from the judgment imposed in the sentencing State;

b) may not convert a sanction involving deprivation of liberty to a pecu­niary sanction;

c) shall deduct the full period of deprivation of liberty served by the sentenced person; and

d) shall not aggravate the penal position of the sentenced person, and shall not be bound by any minimum which the law of the administering State may provide for the offence or offences committed.

2) If the conversion procedure takes place after the transfer of the sentenced person, the administering State shall keep that person in custody or otherwise ensure his presence in the administering State pending the outcome of that procedure.

Article 12
Pardon, amnesty, commutation

Each Party may grant pardon, amnesty or commutation of the sentence in accordance with its Constitution or other laws.

Article 13
Review of judgment

The sentencing State alone shall have the right to decide on any application for review of the judgment.

Article 14
Termination of enforcement

The administering State shall terminate enforcement of the sentence as soon as it is informed by the sentencing State of any decision or measure as a result of which the sentence ceases to be enforceable.

Article 15
Information on enforcement

The administering State shall provide information to the sentencing State concerning the enforcement of the sentence:

a) when it considers enforcement of the sentence to have been completed;

b) if the sentenced person has escaped from custody before enforcement of the sentence has been completed; or

c) if the sentencing State requests a special report.

Article 16
Transit

1) A Party shall, in accordance with its law, grant a request for transit of a sentenced person through its territory if such a request is made by another Party and that State has agreed with another Party or with a third State to the transfer of that person to or from its territory.

2) A Party may refuse to grant transit:

a) if the sentenced person is one of its nationals, or

b) if the offence for which the sentence was imposed is not an offence under its own law.

3) Requests for transit and replies shall be communicated through the channels referred to in the provisions of Article 5.2 and 3.

4) A Party may grant a request for transit of a sentenced person through its territory made by a third State if that State has agreed with another Party to the transfer to or from its territory.

5) The Party requested to grant transit may hold the sentenced person in custody only for such time as transit through its territory requires.

6) The Party requested to grant transit may be asked to give an assurance that the sentenced person will not be prosecuted, or, except as provided in the preceding paragraph, detained, or otherwise subjected to any restriction on his liberty in the territory of the transit State for any offence committed or sentence imposed prior to his departure from the territory of the sentencing State.

7) No request for transit shall be required if transport is by air over the territory of a Party and no landing there is scheduled. However, each State may, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe at the time of signature or of deposit of its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, require that it be notified of any such transit over its territory.

Article 17
Language and costs

1) Information under Article 4, paragraphs 2 to 4, shall be furnished in the language of the Party to which it is addressed or in one of the official languages of the Council of Europe.

2) Subject to paragraph 3 below, no translation of requests for transfer or of supporting documents shall be required.

3) Any State may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, require that requests for transfer and supporting documents be accompanied by a translation into its own language or into one of the official languages of the Council of Europe or into such one of these languages as it shall indicate. It may on that occasion declare its readiness to accept translations in any other language in addition to the official language or languages of the Council of Europe.

4) Except as provided in Article 6.2.a) documents transmitted in application of this Convention need not be certified.

5) Any costs incurred in the application of this Convention shall be borne by the administering State, except costs incurred exclusively in the territory of the senten­cing State.

Article 18
Signature and entry into force

1) This Convention shall be open for signature by the member States of the Council of Europe and non-member States which have participated in its elaboration. It is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the Council of Europe.

2) This Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date on which three member States of the Council of Europe have expressed their consent to be bound by the Convention in accordance with the provisions of paragraph 1.

3) In respect of any signatory State which subsequently expresses its consent to be bound by it, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of the deposit of the instrument of ratification, acceptance or approval.

Article 19
Accession by non-member States

1) After the entry into force of this Convention, the Committee of Ministers of the Council of Europe, after consulting the Contracting States, may invite any State not a member of the Council and not mentioned in Article 18.1 to accede to this Convention, by a decision taken by the majority provided for in Article 20.d) of the Statute of the Council of Europe and by the unanimous vote of the representatives of the Contracting States entitled to sit on the Committee.

2) In respect of any acceding State, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of deposit of the instrument of accession with the Secretary Ge­neral of the Council of Europe.

Article 20
Territorial application

1) Any State may at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, specify the territory or territories to which this Convention shall apply.

2) Any State may at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this Convention to any other territory specified in the declaration. In respect of such territory the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such declaration by the Secretary General.

3) Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territory specified in such declaration, be withdrawn by a notification addressed to the Secretary General. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.

Article 21
Temporal application

This Convention shall be applicable to the enforcement of sentences imposed either before or after its entry into force.

Article 22
Relationship to other Conventions and Agreements

1) This Convention does not affect the rights and undertakings derived from extradition treaties and other treaties on international co-operation in criminal matters providing for the transfer of detained persons for purposes of confrontation or testimony.

2) If two or more Parties have already concluded an agreement or treaty on the transfer of sentenced persons or otherwise have established their relations in this matter, or should they in future do so, they shall be entitled to apply that agreement or treaty or to regulate those relations accordingly, in lieu of the present Convention.

3) The present Convention does not affect the right of States party to the European Convention on the International Validity of Criminal Judgments to conclude bilateral or multilateral agreements with one another on matters dealt with in that Convention in order to supplement its provisions or facilitate the application of the principles embodied in it.

4) If a request for transfer falls within the scope of both the present Convention and the European Convention on the International Validity of Criminal Judgments or another agreement or treaty on the transfer of sentenced persons, the requesting State shall, when making the request, indicate on the basis of which instrument it is made.

Article 23
Friendly settlement

The European Committee on Crime Problems of the Council of Europe shall be kept informed regarding the application of this Convention and shall do whatever is necessary to facilitate a friendly settlement of any difficulty which may arise out of its application.

Article 24
Denunciation

1) Any Party may at any time denounce this Convention by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe.

2) Such denunciation shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of the notification by the Secretary General.

3) The present Convention shall, however, continue to apply to the enforcement of sentences of persons who have been transferred in conformity with the provisions of the Convention before the date on which such a denunciation takes effect.

Article 25
Notifications

The Secretary General of the Council of Europe shall notify the member States of the Council of Europe, the non-member States which have participated in the elaboration of this Convention and any State which has acceded to this Convention of:

a) any signature;

b) the deposit of any instrument of ratification, acceptance, approval or accession;

c) any date of entry into force of this Convention in accordance with Articles 18.2 and 3, 19.2 and 20.2 and 3;

d) any other act, declaration, notification or communication relating to this Convention.
In witness whereof the undersigned, being duly authorised thereto, have signed this Convention.
Done at Strasbourg, this 21st day of March 1983, in English and French, both texts being equally authentic, in a single copy which shall be deposited in the archives of the Council of Europe. The Secretary General of the Council of Europe shall transmit certified copies to each member State of the Council of Europe, to the non-member States which have participated in the elaboration of this Convention, and to any State invited to accede to it.