CONVENŢIE nr. 47 din 22.06.1935 MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE publicat 30.12.1999
CU PRIVIRE LA REDUCEREA TIMPULUI DE MUNCĂ PÂNĂ LA PATRUZECI DE ORE PE SĂPTĂMÎNĂ
Trimiteri: 1 legatăActe din afara site-ului: 2 fără adresă
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.
Din afara site-ului: fără adresă (2)
______________________
*În vigoare pentru Republica Moldova din 10 decembrie 1998
Adunarea Generala a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
întrunită la Geneva, în cadrul Sesiunii a nouăsprezecea din 4 iunie 1935,
Considerând că problema reducerii orelor de muncă este al şaselea punct în ordinea de zi a Sesiunii;
Considerând că şomajul a devenit atât de răspândit şi persistent, încât în momentul de faţă multe milioane de lucrători din întreaga lume suportă dificultăţi şi privaţiuni pentru care ei înşişi nu sunt responsabili şi de care au dreptul să fie scutiţi;
Considerând că este de dorit ca lucrătorii, în măsura posibilităţilor, să aibă dreptul de a profita de pe urma progresului tehnologic rapid, caracteristic industriei moderne; şi
Considerând că, în conformitate cu Rezoluţiile adoptate în cadrul Sesiunilor a optsprezecea şi a nouăsprezecea ale Conferinţei Internaţionale a Muncii, este necesar de a depune un efort continuu pentru a reduce, în măsura posibilităţilor, orele de lucru la orice loc de muncă,
adoptă, la douăzeci şi doi iunie, anul una mie nouă sute treizeci şi cinci, următoarea Convenţie, care se va numi Convenţia Săptămânii de Patruzeci de Ore, 1935:
Articolul 1
Fiecare Stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifică prezenta Convenţie îşi declară acordul în legătură cu:
a) principiul săptămânii de patruzeci de ore aplicat astfel încât să nu reducă nivelul de trai; şi
b) luarea sau facilitarea măsurilor corespunzătoare în vederea realizării acestui scop; şi se angajează să aplice acest principiu claselor de serviciu conform dispoziţiilor detaliate prevăzute de Convenţii separate de tipul celei ratificate de Statul membru respectiv.
Articolul 2
Ratificările oficiale ale prezentei Convenţii vor fi comunicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii care le va înregistra.
Articolul 3
1. Prezenta Convenţie va angaja numai acele State membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ratificările cărora au fost înregistrate de către Directorul General.
2. Aceasta va intra în vigoare la douăsprezece luni de la înregistrarea de către Directorul General a primelor două ratificări ale Statelor membre.
3. Drept urmare, prezenta Convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat membru după expirarea a douăsprezece luni de la data înregistrării ratificării sale.
Articolul 4
Din momentul înregistrării ratificărilor a două State membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii acest fapt. El îi va informa deasemenea despre posibilitatea de a înregistra în continuare ratificările altor State membre ale Organizaţiei.
Articolul 5
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta Convenţie o poate denunţa la expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării iniţiale în vigoare a Convenţiei, printr-un Act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea menţionată nu va avea efect decât după un an de la data înregistrării ei.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta Convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de zece ani menţionată în paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de denunţare prevăzut de prezentul Articol, se va obliga pentru o nouă perioadă de zece ani şi, în consecinţă, va putea denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani, în condiţiile prevăzute de prezentul Articol.
Articolul 6
După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, la expirarea fiecărei perioade de zece ani, Consiliul de administraţie al Oficiului Internaţional al Muncii va prezenta Adunării Generale un raport cu privire la aplicarea prezentei Convenţii şi va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii totale sau parţiale a prezentei Convenţii.
Articolul 7
1. În cazul în care Adunarea va adopta o nouă Convenţie care ar revizui în tot sau în parte prezenta Convenţie şi dacă noua Convenţie nu dispune altfel:
a) ratificarea de către un Stat membru a noii Convenţii de revizuire va antrena de plin drept, fără a se mai ţine seama de articolul 5 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, cu condiţia ca noua Convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare;
b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii Convenţii de revizuire, prezenta Convenţie va înceta să mai fie deschisă spre ratificare de către Statele membre.
2. Prezenta Convenţie va rămâne în vigoare în orice caz, în forma şi conţinutul actual, pentru Statele membre care au ratificat-o, dar care n-au ratificat Convenţia de revizuire.
Articolul 8
Textele în limbile engleză şi franceză ale prezentei Convenţii au valoare egală.
CONVENTION No 47 CONCERNING THE
REDUCTION OF HOURS OF WORK TO FORTY A WEEK
The General Conference of the International Labour Organisation,
Having met at Geneva in its Nineteenth Session on 4 June 1935,
Considering that the question of the reduction of hours of work is the sixth item on the agenda of the Session;
Considering that unemployment has become so widespread and long continued that there are at the present time many millions of workers throughout the world suffering hardship and privation for which they are not themselves responsible and from which they are justly entitled to be relieved;
Considering that it is desirable that workers should as far as practicable be enabled to share in the benefits of the rapid technical progress which is a characteristic of modern industry; and
Considering that in pursuance of the Resolutions adopted by the Eighteenth and Nineteenth Sessions of the International Labour Conference it is necessary that a continuous effort should be made to reduce hours of work in all forms of employment to such extent as is possible;
adopts the twenty-second day of June of the year one thousand nine hundred and thirty-five, the following Convention, which may be cited as the Forty-Hour Week Convention, 1935:
Article 1
Each Member of the International Labour Organisation which ratifies this Convention declares its approval of:
(a) the principle of a forty-hour week applied in such a manner that the standard of living is not reduced in consequence; and
(b) the taking or facilitating of such measures as may be judged appropriate to secure this end; and undertakes to apply this principle to classes of employment in accordance with the detailed provisions to be prescribed by such separate Conventions as are ratified by that Member.
Article 2
The formal ratifications of this Convention shall be communicated to the Director-General of the International Labour Office for registration.
Article 3
1. This Convention shall be binding only upon those Members of the International Labour Organisation whose ratifications have been registered with the Director-General.
2. It shall come into force twelve months after the date on which the ratifications of two Members have been registered with the Director-General.
3. Thereafter, this Convention shall come into force for any Member twelve months after the date on which its ratifications has been registered.
Article 4
As soon as the ratifications of two Members of the International Labour Organisation have been registered, the Director-General of the International Labour Office shall so notify all the Members of the International Labour Organisation. He shall likewise notify them of the registration of ratifications which may be communicated subsequently by other Members of the Organisation.
Article 5
1. A Member which has ratified this Convention may denounce it after the expiration of ten years from the date on which the Convention first comes into force, by an Act communicated to the Director-General of the International Labour Office for registration. Such denunciation should not take effect until one year after the date on which it is registered.
2. Each Member which has ratified this Convention and which does not, within the year following the expiration of the period of ten years mentioned in the preceding paragraph, exercise the right of denunciation provided for in this Article, will be bound for another period of ten years and, thereafter, may denounce this Convention at the expiration of each period of ten years under the terms provided for in this Article.
Article 6
At the expiration of each period of ten years after the coming into force of this Convention, the Governing Body of the International Labour Office shall present to the General Conference a report on the working of this Convention and shall examine the desirability of placing on the agenda of the Conference the question of its revision in whole or in part.
Article 7
1. Should the Conference adopt a new Convention revising this Convention in whole or in part, then, unless the new Convention otherwise provides:
a) the ratification by a Member of the new revising Convention shall ipso jure involve the immediate denunciation of this Convention, notwithstanding the provisions of Article 5 above, if and when the new revising Convention shall have come into force;
b) as from the date when the new revising Convention comes into force this Convention shall cease to be open to ratification by the Members.
2. This Convention shall in any case remain in force in its actual form and content for those Members which have ratified it but have not ratified the revising Convention.
Article 8
The English and French texts of this Convention shall both be authentic.