Aprobat în ședința Guvernului din 18 noiembrie 2026 Decizia protocolară nr. 49.35/2026
PRIM-MINISTRU Vasile TOFAN
Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (reglementarea parcărilor publice), înaintat cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 162 din 14 mai 2026) de către un grup de deputați în Parlament, și comunică următoarele.
Potrivit notei de fundamentare, elaborarea proiectului de lege este determinată de necesitatea ajustării cadrului normativ în vederea stabilirii unor reglementări mai clare privind parcările publice, inclusiv prin includerea activităților de organizare și administrare a parcărilor publice în categoria serviciilor publice de gospodărie comunală, excluderea taxei locale pentru parcaj din Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163/1997 și instituirea unui mecanism de răspundere contravențională pentru încălcarea regulilor de utilizare a parcărilor publice.
De ordin general, Guvernul menționează că aspectele vizate de inițiativa legislativă sunt reglementate și în proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă în Republica Moldova, inclus în Programul național de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană (acțiunea nr. 52, capitolul 14, clusterul 4), aprobat în ședința Guvernului din data de 7 octombrie 2026 și prezentat Parlamentului spre examinare (nr. 369 din 7 octombrie 2026).
Astfel, proiectul de lege menționat califică, la art. 15, parcarea publică cu plată drept serviciu public de gospodărie comunală, organizat și prestat de către autoritățile administrației publice locale; reglementează, la art. 16, tarifele, modalitatea de plată și destinația veniturilor; iar la art. 17 stabilește mecanismul de asigurare a respectării regimului de parcare cu plată, care cuprinde calificarea neachitării tarifului drept contravenție sancționată potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008, stabilirea competenței agentului constatator din cadrul autorității administrației publice locale, precum și aplicarea graduală a măsurilor de sancționare contravențională, de imobilizare și/sau de evacuare a vehiculului.
În acest context, inițiativa legislativă poate fi susținută în măsura în care soluțiile propuse sunt corelate cu proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă în Republica Moldova, astfel încât reglementările respective să constituie un cadru normativ unitar, cu respectarea principiilor coerenței și consecutivității, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative.
Totodată, se consideră oportună examinarea concomitentă a inițiativei legislative și a proiectului de lege menționat.
Din perspectiva asigurării coerenței cadrului normativ, a respectării normelor de tehnică legislativă și a concordanței cu legislația conexă, se formulează următoarele observații și propuneri.
La art. I – modificarea Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402/2002
Noțiunea nouă „asigurarea cu parcări publice” nu este utilizată ulterior în cuprinsul proiectului și nu permite identificarea clară a activității reglementate (amenajare, administrare, prestare de serviciu sau exploatare a infrastructurii), ceea ce contravine cerințelor privind uniformitatea terminologică, prevăzute la art. 54 din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative. Totodată, noțiunea de „parcare publică” nu este definită și nici delimitată de noțiunea de „parcaj”, utilizată în Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163/1997, sau de regimul staționării vehiculelor, reglementat prin Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357/2009.
Includerea „administrării domeniului public” în categoria serviciilor publice de gospodărie comunală, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. g), ar conduce la calificarea unei competențe proprii a autorităților administrației publice locale, exercitată în temeiul Legii nr. 435/2006 privind descentralizarea administrației și al Legii nr. 436/2006 privind administrația publică locală și care cuprinde o gamă largă de activități, drept serviciu public prestat contra cost, în schimbul unui tarif sau al unei taxe. O asemenea soluție depășește scopul declarat în nota de fundamentare și nu este însoțită de o analiză a impactului acesteia.
În acest sens, se consideră că statutul de serviciu public de gospodărie comunală trebuie atribuit unei activități determinate, și anume serviciului public de parcare cu plată, soluție prevăzută la art. 15 alin. (1) din proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă în Republica Moldova, care condiționează completarea ulterioară a Legii nr. 1402/2002.
Prin urmare, se recomandă excluderea art. I din proiectul de lege.
La art. II – modificarea Codului fiscal al Republicii Moldova nr. 1163/1997
Taxa pentru parcaj face parte din categoria taxelor locale, care constituie venituri proprii ale bugetelor locale, în sensul Legii nr. 397/2003 privind finanțele publice locale. Prin urmare, abrogarea acestei taxe ar duce la diminuarea veniturilor bugetelor unităților administrativ-teritoriale în care aceasta este aplicată.
Potrivit art. 131 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova, propunerile legislative care atrag reducerea veniturilor bugetare pot fi adoptate numai după acceptarea lor de către Guvern. Cu toate acestea, nota de fundamentare nu conține o estimare a impactului asupra veniturilor bugetelor locale și nici nu prezintă un mecanism de tranziție de la regimul fiscal al taxei pentru parcaj la regimul tarifar al serviciului de parcare cu plată.
În acest context, mențiunea din nota de fundamentare potrivit căreia proiectul nu implică cheltuieli bugetare nu este suficientă pentru evaluarea impactului bugetar al reglementărilor propuse, întrucât nu reflectă efectele acestora asupra veniturilor bugetelor locale.
Totodată, alegerea între aplicarea taxei pentru parcaj și perceperea tarifului pentru serviciul de parcare trebuie examinată din perspectiva autonomiei locale, inclusiv a autonomiei financiare. Abrogarea taxei fără consultarea prealabilă a autorităților administrației publice locale, în conformitate cu art. 4 pct. 6 din Carta europeană a autonomiei locale, și fără instituirea unor dispoziții tranzitorii aplicabile anului fiscal în curs ar putea afecta stabilitatea bugetelor locale și ar priva autoritățile administrației publice locale de un instrument utilizat pentru atribuirea locurilor individuale de parcare rezidențială. În acest context, eventuala renunțare la taxa de parcaj urmează să fie decisă în baza unei analize de impact efectuate în colaborare cu autoritățile administrației publice locale, cu luarea în considerare a mecanismului tarifar prevăzut la art. 16 din proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă în Republica Moldova.
Prin urmare, se recomandă excluderea art. II din proiectul de lege.
La art. III – modificarea Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008
Guvernul susține, în principiu, instituirea răspunderii contravenționale pentru neachitarea tarifului de parcare și atribuirea competenței de constatare a contravențiilor autorităților administrației publice locale (pct. 2-5), soluții care corespund prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă în Republica Moldova. În acest sens, se formulează următoarele observații și recomandări.
Sursa de publicare a Codului contravențional se va indica după cum urmează: „(republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 78-84, art. 100)”. La pct. 1, textul „un articol nou,” se va substitui cu textul „articolul 2381,”, iar cuvântul „conținut” – cu cuvântul „cuprins”. Dispoziția privind modificarea art.34 (pct.2) se va plasa înaintea celei privind completarea Codului contravențional cu art. 2381, cu respectarea ordinii elementelor structurale ale actului normativ. Totodată, la pct. 3, cuvântul „cifrele” se va substitui cu cuvântul „textul”.
Referitor la art. 2381, se constată că denumirea acestuia definește contravenția prin raportare la „regulamentele locale cu privire la parcări și parcaje”. Potrivit art. 10 din Codul contravențional, contravenția constituie o faptă prevăzută de acesta. Prin urmare, stabilirea elementelor constitutive ale contravenției prin trimitere la acte administrative locale, al căror conținut poate varia de la o localitate la alta, este susceptibilă să afecteze previzibilitatea normei contravenționale și să genereze interpretări și aplicări neuniforme.
Totodată, noțiunea „termenul legal de staționare sau parcare”, utilizată la alin. (3)-(6), nu este definită în legislație, Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357/2009, nu stabilește o limită generală de timp pentru parcare. În cazul în care regulamentele locale prevăd limite de timp pentru utilizarea locurilor de parcare, acestea urmează să fie corelate cu mecanismele de plată, astfel încât depășirea duratei pentru care a fost achitat tariful să fie calificată drept neachitare a tarifului aferent perioadei suplimentare, faptă prevăzută deja la alin. (2).
De asemenea, fapta prevăzută la alin. (1) nu este delimitată în mod clar de contravențiile privind încălcarea regulilor de oprire și staționare, prevăzute la art.238 din Codul contravențional, a căror constatare intră în competența poliției.
Având în vedere cele expuse mai sus, se recomandă excluderea alin. (1) și (3)-(6) ale art.2381 și menținerea doar a alin. (2), care prevede răspunderea contravențională pentru parcarea vehiculelor în parcările publice cu plată fără achitarea tarifului de parcare. În acest sens, se propune expunerea denumirii articolului și a dispoziției în următoarea redacție:
„Articolul 2381. Neachitarea tarifului de parcare în parcările publice cu plată
Parcarea vehiculului într-o parcare publică cu plată fără achitarea tarifului de parcare se sancționează cu amendă de la 18 la 50 de unități convenționale.”
Totodată, utilizarea cuvintelor „staționarea sau parcarea” este redundantă: întrucât, potrivit Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357/2009, termenul „parcare” desemnează situația vizată de norma propusă, nefiind necesară utilizarea concomitentă a termenului „staționare”.
Referitor la pct. 6, prin care se propune completarea art. 439 cu alin. (22), se constată că aplicarea măsurii de ridicare a vehiculului pentru oricare dintre faptele prevăzute la art. 2381, inclusiv pentru simpla neachitare a tarifului de parcare, ar fi disproporționată în raport cu gravitatea faptei și cu cheltuielile pe care le-ar suporta proprietarul vehiculului.
Totodată, art. 439 din Codul contravențional reglementează ridicarea vehiculelor de către agenții constatatori din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar Regulamentul cu privire la ridicarea, transportarea, depozitarea și restituirea mijloacelor de transport în cadrul procesului contravențional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 557/2018, nu este adaptat exercitării competențelor de către autoritățile administrației publice locale, care, în majoritatea localităților, nu dispun de parcări speciale pentru depozitarea vehiculelor ridicate.
În vederea asigurării proporționalității măsurilor aplicate și a corelării reglementărilor propuse cu art. 17 alin. (3)-(7) din proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă în Republica Moldova, se recomandă instituirea unui mecanism de aplicare graduală a măsurilor, după cum urmează:
a) în cazul în care conducătorul vehiculului este prezent la momentul constatării contravenției, agentul constatator aplică sancțiunea contravențională prevăzută la art. 2381;
b) în cazul în care conducătorul vehiculului nu este prezent la momentul constatării contravenției, se aplică măsura de imobilizare a vehiculului prin blocarea unei roți;
c) în cazul în care deblocarea roții nu este solicitată în termenul stabilit prin regulamentul local, dar nu mai devreme de expirarea a 72 de ore de la aplicarea măsurii de imobilizare, se dispune ridicarea și transportarea vehiculului într-un spațiu special amenajat. Cheltuielile aferente deblocării, evacuării și depozitării vehiculului sunt suportate de către proprietarul sau de către utilizatorul acestuia. Achitarea cheltuielilor respective nu exonerează de obligația de plată a tarifului de parcare aferent perioadei de până la momentul ridicării vehiculului.
În acest sens, se propune substituirea pct. 6 cu punctele 6 și 7 cu următorul cuprins:
„6. Articolul 432 se completează cu litera h1) cu următorul cuprins:
h1) imobilizarea și/sau evacuarea vehiculului.
7. Se completează cu articolul 4382 cu următorul cuprins:
Articolul 4382. Imobilizarea și/sau evacuarea vehiculului
(1) În cazul constatării contravenției prevăzute la art. 2382 dacă conducătorul vehiculului nu este prezent, agentul constatator din cadrul autorității administrației publice locale dispune imobilizarea vehiculului prin blocarea unei roți.
(2) În cazul în care deblocarea roții nu a fost solicitată în termenul stabilit prin regulamentul local, dar nu mai devreme de expirarea a 72 de ore de la aplicarea măsurii prevăzute la alin. (1), vehiculul imobilizat se evacuează într-un spațiu special amenajat de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază a fost constatată contravenția.
(3) Imobilizarea și/sau evacuarea vehiculului se consemnează într-un proces-verbal, care conține următoarele informații:
a) tipul și modelul vehiculului, numărul de înmatriculare, precum și defectele și deteriorările vizibile ale acestuia;
b) numele, prenumele, funcția și semnătura persoanei care a dispus aplicarea măsurii;
c) temeiurile de fapt și de drept ale aplicării măsurii;
d) denumirea, sediul și numărul de telefon al persoanei care a efectuat imobilizarea sau evacuarea vehiculului;
e) adresa spațiului de depozitare a vehiculului sau numărul de telefon la care poate fi solicitată deblocarea roții;
f) data și ora întocmirii procesului-verbal;
g) numele, prenumele, funcția și semnătura persoanei care a preluat vehiculul.
(4) Procesul-verbal se încheie în patru exemplare, dintre care primul se păstrează de către agentul constatator care a dispus aplicarea măsurii, al doilea se remite persoanei care a efectuat imobilizarea și/sau evacuarea vehiculului, al treilea se înmânează persoanei care a preluat vehiculul la parcarea specială, iar al patrulea exemplar se înmânează proprietarului sau posesorului vehiculului ori se expediază acestuia prin scrisoare recomandată la adresa de domiciliu. În cazul în care se aplică doar măsuri de imobilizare a vehiculului, procesul-verbal se întocmește în trei exemplare.
(5) Vehiculul imobilizat sau evacuat se deblochează, respectiv se restituie proprietarului, utilizatorului sau reprezentantului legal al acestora imediat după înlăturarea temeiurilor care au determinat aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (1) și (2). Cheltuielile aferente deblocării, evacuării și depozitării vehiculului sunt suportate de către proprietarul sau de către utilizatorul acestuia.
(6) Procedura de imobilizare, deblocare, evacuare, eliberare și restituire a vehiculului, precum și căile de contestare a măsurilor aplicate se stabilesc printr-un regulament aprobat de consiliul local sau municipal, cu respectarea principiilor legalității și proporționalității, precum și a dreptului la apărare.”
La art. III, care conține dispozițiile finale, textul „Art. III” se va substitui cu textul „Art. IV”, în vederea respectării consecutivității elementelor structurale ale proiectului de lege.
Având în vedere faptul că la alin. (1) se prevede obligația Guvernului de a aduce actele sale normative în conformitate cu legea în termen de 6 luni de la data adoptării acesteia, se impune completarea proiectului de lege cu dispoziții care să stabilească în mod expres data intrării în vigoare a legii, în vederea corelării acesteia cu termenul acordat Guvernului pentru ajustarea cadrului normativ secundar. Lipsa unei asemenea dispoziții poate genera incertitudini în ceea ce privește aplicarea legii.
Totodată, în vederea asigurării clarității și previzibilității reglementărilor, precum și a aplicări uniforme a acestora și ținând cont de soluția reținută la art. 24 din proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă în Republica Moldova, care stabilește intrarea în vigoare a legii la expirarea termenului de o lună de la data publicării și un termen distinct pentru aducerea actelor normative ale Guvernului în conformitate cu aceasta, se propune expunerea articolului în următoarea redacție:
„Art. IV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în conformitate cu aceasta.”
În contextul celor expuse, Guvernul comunică susținerea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (reglementarea parcărilor publice), cu condiția luării în considerare a observațiilor și recomandărilor formulate în prezentul aviz la definitivarea acestuia.