Secţiunea 1
ÎNTOCMIREA ACTULUI DE NAŞTERE
Articolul 20. Temeiurile pentru întocmirea actului de naştere
(1) Drept temei pentru înregistrarea naşterii şi întocmirea actului de naştere servesc:
a) actul medical constatator al naşterii, eliberat de unitatea sanitară în care a avut loc naşterea;
b) certificatul medical de naştere, eliberat de unitatea sanitară privată, de medicul care a asistat naşterea sau la care s-a adresat mama după naştere (cînd naşterea s-a produs în afara unităţii sanitare) ori de un medic privat care a asistat naşterea;
c) procesul-verbal şi certificatul prin care se constată sexul şi vîrsta copilului – în cazul înregistrării naşterii unui copil găsit.
(2) În lipsa actelor prevăzute la alin.(1), înregistrarea naşterii copilului se face pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti privind stabilirea faptului naşterii copilului de către o femeie concretă.
Articolul 21. Locul înregistrării naşterii
(1) Înregistrarea naşterii se face la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a produs naşterea sau îşi au domiciliul părinţii copilului.
(2) În cazul întocmirii actului de naştere la locul de trai al părinţilor, la rubrica ²Locul naşterii², cu acordul părinţilor, se va înscrie denumirea localităţii în care are loc înregistrarea naşterii.
Articolul 22. Declaraţia de naştere
(1) Obligaţia de a declara naşterea copilului o au părinţii sau unul dintre ei.
(2) Dacă părinţii nu au posibilitatea de a declara personal naşterea copilului, declaraţia respectivă se face de către rudele părinţilor sau o altă persoană împuternicită de ei, de către administraţia unităţii sanitare în care s-a produs naşterea sau în care se află copilul, de către autoritatea tutelară, precum şi de către alte persoane.
(3) La declararea naşterii copilului se depune actul medical constatator al naşterii şi se prezintă actele de identitate ale părinţilor (ale unuia dintre ei), precum şi actele pe baza cărora se vor înscrie în actul de naştere datele privind tatăl copilului. În cazul în care declarantul nu este unul dintre părinţi, se prezintă şi actul de identitate al acestuia.
(4) La declararea naşterii copilului născut în urma implantării embrionului unei alte femei, soţii vor depune, împreună cu actul medical constatator al naşterii, şi actul eliberat de unitatea sanitară din care să rezulte acordul lăuzei pentru înscrierea lor în calitate de părinţi.
(5) Declaraţia de naştere se face în termen de cel mult 3 luni din ziua naşterii copilului.
Articolul 23. Înscrierea datelor despre părinţi în actul de naştere al copilului
(1) Tatăl şi mama copilului, care sînt căsătoriţi între ei, se înscriu în calitate de părinţi la cererea oricăruia dintre aceştia.
(2) Datele privind mama copilului se înscriu în actul de naştere în baza actelor prevăzute la art.20 alin.(1) lit.a) şi b), iar datele privind tatăl – în baza certificatului de căsătorie al părinţilor copilului.
(3) Dacă părinţii copilului au divorţat, căsătoria lor este declarată nulă sau soţul mamei a decedat, precum şi dacă părinţii copilului nu sînt căsătoriţi între ei, datele privind părinţii se vor înscrie în actul de naştere potrivit art.47 şi 48 din Codul familiei.
(4) În cazul naşterii copilului din părinţi necăsătoriţi între ei, dacă lipseşte cererea comună a părinţilor sau hotărîrea instanţei judecătoreşti privind stabilirea paternităţii, numele de familie al tatălui se înscrie după numele de familie al mamei, iar prenumele tatălui – la indicaţia mamei sau a persoanei care face declaraţia de naştere.
(5) În cazurile indicate la alin.(4), înscrierea datelor privind tatăl copilului la indicaţia mamei nu poate împiedica stabilirea ulterioară a paternităţii.
(6) La dorinţa mamei, rubrica privind datele despre tatăl copilului din actul de naştere poate rămîne necompletată, fapt ce se consemnează la rubrica ²Menţiuni².
Articolul 24. Înscrierea numelui de familie şi a prenumelui copilului la întocmirea actului de naştere
(1) Numele de familie şi prenumele copilului se înscriu în actul de naştere potrivit art.55 şi 56 din Codul familiei.
(2) Organul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sînt formate din cuvinte indecente ori ridicole.
(3) Dacă părinţii nu au un nume de familie comun sau există o neconcordanţă între numele mamei înscris în certificatul medical constatator al naşterii şi cel din declaraţia verbală a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, decizia o va lua organul de stare civilă, ţinînd cont de avizul scris al autorităţii tutelare.
Articolul 25. Întocmirea actului de naştere al copilului găsit sau abandonat
(1) Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face, în termen de o lună de la data găsirii acestuia, la organul stare civilă în a cărei rază teritorială a fost găsit, pe baza procesului-verbal întocmit de un colaborator al poliţiei, un medic şi un reprezentant al autorităţii tutelare căreia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia scrisă de înregistrare a naşterii. Persoana care a găsit copilul este obligată să anunţe în termen de 24 de ore poliţia şi să prezinte copilul cu toate obiectele şi înscrisurile aflate asupra lui.
(2) În procesul-verbal prevăzut la alin.(1) se consemnează:
a) data, locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul;
b) sexul şi data presupusă a naşterii copilului, care, concomitent sau ulterior, vor fi confirmate sau precizate printr-un act aparte al unităţii sanitare.
(3) După întocmirea procesului-verbal, autoritatea tutelară va lua măsuri de protecţie a copilului potrivit legii.
(4) În situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital (maternitate), conducătorul unităţii sanitare are obligaţia să sesizeze poliţia în termen de 24 de ore de la constatarea faptului. Întocmirea actului de naştere în acest caz se va face pe baza certificatului medical constatator al naşterii şi a procesului-verbal întocmit de colaboratorul poliţiei, de conducătorul unităţii sanitare şi de reprezentantul autorităţii tutelare căruia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia scrisă de înregistrare a naşterii.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (4), dacă nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc de către organul stare civilă care înregistrează naşterea. La întocmirea actului de naştere, la rubrica privind datele despre părinţi se va înscrie ²necunoscuţi².
Articolul 26. Înregistrarea tardivă a naşterii
(1) Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenului prevăzut la art.22 alin.(5) din prezenta lege, dar înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face de către organul de stare civilă.
(2) Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea unui an de la data naşterii, întocmirea actului corespunzător se face la organul stare civilă pe baza avizului privind înregistrarea tardivă a naşterii copilului, fiind cercetate cauzele încălcării termenelor stabilite şi exceptată o eventuală dublare a înregistrării naşterii respective.
(3) În caz de necesitate, organul stare civilă solicită poliţiei verificările corespunzătoare, precum şi avizul medicului legist cu privire la vîrsta şi sexul copilului a cărui naştere urmează a fi înregistrată.
(4) Întocmirea actului de naştere, în cazurile prevăzute de prezentul articol, atrage după sine aplicarea sancţiunilor administrative faţă de persoanele care au obligaţia de a face declaraţia de naştere în termenele stabilite de prezenta lege.
(Se substituie prin prin LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284)
Articolul 27. Înregistrarea naşterii copilului născut mort sau decedat în prima săptămînă după naştere
(1) Înregistrarea naşterii copilului născut mort sau decedat în prima săptămînă după naştere are loc pe baza certificatului constatator de deces perinatal, eliberat de unitatea sanitară.
(2) Certificat de naştere pe numele copilului născut mort nu se eliberează. În acest caz, părinţilor copilului li se înmînează un act prin care se atestă înregistrarea naşterii copilului născut mort.
(3) În cazul naşterii copilului mort, actul de deces nu se întocmeşte.
(4) Dacă copilul a decedat în prima săptămînă după naştere, se înregistrează naşterea şi decesul, eliberîndu-se numai certificatul de deces.
(5) Conducătorul unităţii sanitare în care s-a produs naşterea sau decesul copilului ori medicul care a constatat faptul naşterii copilului mort sau faptul decesului nou-născutului în prima săptămînă după naştere este obligat, în termen de 3 zile de la data constatării faptelor respective, să declare naşterea sau naşterea şi decesul. Declaraţia se depune la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află unitatea sanitară.
Articolul 28. Înregistrarea naşterii gemenilor
În cazul înregistrării naşterii gemenilor, se va întocmi cîte un act de naştere pentru fiecare copil.
Articolul 29. Conţinutul actului de naştere
(1) În actul de naştere se înscriu:
a) data întocmirii actului şi numărului de ordine al acestuia;
b) codul numeric personal, numele de familie, prenumele, sexul, naţionalitatea sau apartenenţa etnică data şi locul naşterii copilului;
c) cîţi copii s-au născut;
d) datele de identificare ale actului constatator al naşterii;
e) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, naţionalitatea, sau apartenenţa etnică, domiciliul, serviciul, studiile părinţilor (al unuia dintre ei);
f) datele de identificare ale actului pe baza căruia au fost înscrise datele despre tatăl copilului;
g) numele de familie, prenumele şi domiciliul declarantului sau adresa autorităţii ori instituţiei care a declarat naşterea;
h) seria şi numărul certificatului de naştere eliberat.
(2) Dacă copilul s-a născut mort, indicarea prenumelui acestuia nu este obligatorie.
(3) Codul numeric personal, atribuit la înregistrarea naşterii, se înscrie în certificatul de naştere, precum şi în toate celelalte acte care vizează persoana în cauză.
(4) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a copilului se înscrie la cererea acestuia, în baza declaraţiei pe propria răspundere, după împlinirea vîrstei de 16 ani.
(5) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a părinţilor se înscrie la cerere, în baza declaraţiei pe propria răspundere a acestora .
Articolul 30. Certificatul de naştere
(1)În certificatul de naştere se înscriu:
a) codul numeric personal;
b) numele de familie, prenumele, naţionalitatea sau apartenenţa etnică, data şi locul naşterii copilului;
c) numele de familie, prenumele, naţionalitatea sau apartenenţa etnică a părinţilor;
d) data întocmirii actului de naştere şi numărul de ordine al acestuia;
e) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat naşterea;
f) data eliberării certificatului de naştere;
g) denumirea organului care a eliberat certificatul.
(2) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a copilului se înscrie la cererea acestuia , în baza declaraţiei pe propria răspundere, după împlinirea vîrstei de 16 ani.
(3) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a părinţilor se înscrie la cerere, în baza declaraţiei pe propria răspundere a acestora .
Secţiunea a 2-a
ÎNTOCMIREA ACTULUI DE CĂSĂTORIE
Articolul 31. Temeiul înregistrării căsătoriei
Căsătoria se înregistrează în temeiul declaraţiei comune a viitorilor soţi.
Articolul 32. Locul încheierii căsătoriei
(1) Căsătoria se încheie de către organul de stare civilă în a cărui rază teritorială domiciliază unul dintre viitorii soţi sau părinţii acestora.
(2) Căsătoria se poate încheia în afara sediului organului de stare civilă (acasă, la spital etc.) dacă, din motive temeinice, unul dintre viitorii soţi se află în imposibilitatea de a se prezenta personal la organul de stare civilă. Locul unde s-a încheiat căsătoria (cu adresa concretă), precum şi motivele se vor indica în actul de căsătorie la rubrica ²Menţiuni².
Articolul 33. Declaraţia de căsătorie
(1) Declaraţia de căsătorie, în formă scrisă, se depune personal de către viitorii soţi la organul de stare civilă.
(2) Modelul declaraţiei de căsătorie se aprobă de către Agenţia Servicii Publice.
(3) În declaraţia de căsătorie se indică, în mod obligatoriu, consimţămîntul viitorilor soţi de a încheia căsătoria, lipsa impedimentelor, prevăzute de lege, la căsătorie.
Articolul 34. Actele prezentate la depunerea declaraţiei de căsătorie
Organul de stare civilă, la care se depune declaraţia de căsătorie, solicită viitorilor soţi prezentarea actelor de identitate, a certificatelor de naştere, a certificatelor prin care se atestă trecerea controlului medical şi, după caz, a dovezilor privind desfacerea sau încetarea căsătoriei, precum şi a deciziei privind reducerea vîrstei matrimoniale, în condiţiile art.14 din Codul familiei.
Articolul 35. Modul de încheiere a căsătoriei
(1) Încheierea căsătoriei se face în termen de o lună de la data depunerii declaraţiei de căsătorie.
(2) În cazul încheierii căsătoriei într-un termen redus, conform art.12 din Codul familiei, viitorii soţi vor depune în acest sens o cerere scrisă, anexînd actul prin care se confirmă motivul urgentării.
(3) Persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă va decide în privinţa reducerii termenului de încheiere a căsătoriei, făcînd menţiunea respectivă pe cererea depusă.
(4) Căsătoria se încheie în prezenţa viitorilor soţi.
(5) La dorinţa viitorilor soţi, căsătoria se oficiază în mod solemn.
(6) La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni ai Republicii Moldova, dacă cel puţin unul dintre ei nu cunoaşte limba în care are loc oficierea căsătoriei, precum şi în cazul în care una sau ambele persoane care se căsătoresc sînt surdomute, se va recurge la serviciile interpretului.
(7) Căsătoria cu un cetăţean străin sau între cetăţeni străini se încheie numai dacă, pe lîngă actele prevăzute la art. 34 din prezenta lege, persoanele care se căsătoresc vor prezenta dovezi, eliberate de autorităţile competente ale statelor ai căror cetăţeni sînt, din care să rezulte că sînt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legislaţia Republicii Moldova, pentru încheierea căsătoriei.
(8) Organul de stare civilă va refuza încheierea căsătoriei dacă constată că nu sînt îndeplinite cerinţele legislaţiei. Identificarea impedimentelor la căsătorie (art.15 din Codul familiei) urmează a fi confirmată prin acte doveditoare.
Articolul 36. Conţinutul actului de căsătorie
(1) În actul de căsătorie se înscriu:
a) data întocmirii actului şi numărul de ordine al acestuia;
b) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat căsătoria;
c) numele de familie pînă la şi după căsătorie, prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul fiecăruia dintre soţi;
d) datele (numele şi prenumele) privind părinţii viitorilor soţi;
e) datele privind încetarea căsătoriei precedente - dacă declaranţii au fost anterior căsătoriţi;
f) datele de identificare ale actelor de identitate ale declaranţilor;
g) seria şi numărul certificatului de căsătorie eliberat.
(2) În actul de căsătorie pot fi incluse, după caz, şi alte informaţii privind declaranţii.
Articolul 37. Certificatul de căsătorie
În certificatul de căsătorie se înscriu:
a) numele de familie pînă la şi după căsătorie, prenumele, data şi locul naşterii fiecăruia dintre soţi;
b) data înregistrării căsătoriei şi numărul actului întocmit;
c) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat căsătoria;
d) data eliberării certificatului de căsătorie;
e) denumirea organului care a eliberat certificatul.
Secţiunea a 4-a
ÎNTOCMIREA ACTULUI DE DIVORŢ
Articolul 41. Temeiurile înregistrării divorţului
Temeiurile pentru înregistrarea divorţului (desfacerii căsătoriei) sînt:
a) declaraţia comună a soţilor privind divorţul - dacă aceştia nu au copii minori comuni;
b) declaraţia unuia dintre soţi privind divorţul şi hotărîrea (sentinţa) judecătorească - dacă celălalt soţ este:
- declarat incapabil;
- declarat dispărut;
- condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani;
c) hotărîrea instanţei judecătoreşti cu privire la desfacerea căsătoriei.
Articolul 42. Locul înregistrării divorţului
( 1) Înregistrarea divorţului în temeiurile prevăzute la art.41 lit.a) şi b) are loc la organul stare civilă în a cărui rază teritorială îşi au domiciliul ambii sau unul dintre soţi ori la organul stare civilă unde a fost înregistrată căsătoria.
(2) Înregistrarea divorţului în temeiul hotărîrii judecătoreşti privind desfacerea căsătoriei are loc la organul stare civilă din raza teritorială a instanţei judecătoreşti respective, atît la cererea foştilor soţi, a unuia dintre ei, cît şi în lipsa acestei cereri.
Articolul 43. Înregistrarea divorţului pe baza declaraţiei comune a soţilor care nu au copii minori comuni
(1) În cazul acordului comun al soţilor care nu au copii minori comuni, căsătoria poate fi desfăcută de către organul stare civilă.
(2) În declaraţia comună de divorţ, soţii vor confirma că nu au copii minori comuni. În declaraţie se înscriu:
a) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul fiecăruia dintre soţi;
b) numele de familie de pînă la căsătorie al fiecăruia dintre soţi;
c) numele de familie la care se pretinde după desfacerea căsătoriei – pentru soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea acestei căsătorii;
d) datele privind căsătoria, cu referire la actul de căsătorie respectiv;
e) datele de identificare ale actelor de identitate ale soţilor;
f) data depunerii declaraţiei.
(3) Dacă unul dintre soţi se află în imposibilitate de a se prezenta personal la organul stare civilă pentru a depune declaraţia de divorţ, dorinţa acestuia poate fi expusă într-o declaraţie separată. În acest caz, semnătura lui va fi autentificată de notar sau de persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă de la locul aflării soţului în cauză.
(4) Divorţul se înregistrează în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, la expirarea termenului de o lună de la data depunerii declaraţiei.
(5) Primind declaraţia de divorţ, funcţionarul organului stare civilă este obligat să prevină soţii că absenţa nemotivată a unuia dintre ei la înregistrarea divorţului nu împiedică desfacerea căsătoriei.
Articolul 44. Înregistrarea divorţului la cererea unuia dintre soţi
(1) În cazurile prevăzute la art.41 lit.b), declaraţia se depune de către soţul care solicită desfacerea căsătoriei.
(2) În declaraţia de divorţ se indică:
a) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul solicitantului;
b) temeiurile divorţului prevăzute de lege;
c) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, ultimul domiciliu al celuilalt soţ;
d) datele privind căsătoria, cu referire la actul de căsătorie respectiv;
e) numele de familie la care pretinde solicitantul după divorţ;
f) datele de identificare ale actului de identitate al solicitantului;
g) domiciliul tutorelui soţului incapabil, al tutorelui averii soţului declarat dispărut sau locul aflării (localitatea şi denumirea penitenciarului) soţului condamnat;
h) data depunerii declaraţiei.
(3) La declaraţia de divorţ se anexează hotărîrea (sentinţa) instanţei judecătoreşti, precum şi certificatul de căsătorie (dacă solicitantul îl are în posesie).
(4) Înregistrarea divorţului va avea loc în prezenţa solicitantului, la expirarea termenului de o lună de la data depunerii declaraţiei de divorţ.
(5) Organul stare civilă va comunica, în termen de 3 zile, tutorelui soţului incapabil, tutorelui averii soţului declarat dispărut (iar în cazul cînd nu este numit tutorele – autorităţii tutelare) sau soţului care îşi ispăşeşte pedeapsa despre declaraţia de divorţ înaintată şi data stabilită pentru înregistrarea divorţului. Concomitent, organul stare civilă va solicita opinia tutorelui soţului incapabil sau a soţului condamnat privind împărţirea averii, stabilind termenul răspunsului. În cazul în care răspunsul nu va urma din motive de neglijare a demersului, organul stare civilă va înregistra divorţul la data stabilită.
Articolul 45. Întocmirea actului de divorţ pe baza hotărîrii judecătoreşti
(2) În cazul în care foştii soţi încă nu s-au adresat la organul stare civilă , actul de divorţ se întocmeşte pe baza hotărîrii judecătoreşti, în termen de 3 zile de la data primirii copiei de pe aceasta, în absenţa foştilor soţi. În acest caz, rubricile actului de divorţ se completează, în măsura posibilităţilor, conform hotărîrii judecătoreşti şi certificatului de căsătorie remis de către instanţa judecătorească.
(3) La adresarea foştilor soţi în vederea primirii certificatului de divorţ, organul stare civilă va finaliza perfectarea actului respectiv.
(4) Declaraţia de înregistrare a divorţului sau cererea de completare a actului de divorţ deja întocmit şi de eliberare a certificatului de divorţ respectiv, poate fi făcută verbal sau în scris.
(5) La rubrica ²Data desfacerii căsătoriei² din actul de divorţ, conform art.39 din Codul familiei, se înscrie data de la care hotărîrea judecătorească corespunzătoare a rămas definitivă.
Articolul 46. Numele de familie al soţilor după înregistrarea divorţului
Soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea căsătoriei, luînd numele de familie al celuilalt soţ sau un nume de familie dublu prin conexare, are dreptul să-şi menţină acest nume şi după desfacerea căsătoriei sau să revină la numele de familie de pînă la căsătorie, indiferent de temeiurile desfacerii acesteia. Decizia sa el o va comunica în ziua întocmirii sau completării actului de divorţ.
Articolul 47. Conţinutul actului de divorţ
(1) În actul de divorţ se înscriu:
a) data întocmirii actului şi numărul de ordine al acestuia;
b) denumirea organului stare civilă care a înregistrat divorţul;
c) numele de familie pînă la şi după divorţ, prenumele, data şi locul naşterii, cetăţenia, domiciliul fiecăruia dintre foştii soţi;
d) datele de identificare ale actului pe baza căruia are loc desfacerea căsătoriei;
e) data desfacerii căsătoriei;
f) datele de identificare ale actelor de identitate ale foştilor soţi;
g) seria şi numărul certificatului de divorţ eliberat.
(2) În actul de divorţ pot fi înscrise, după caz, şi alte date, prevăzute de Agenţia Servicii Publice.
Articolul 48. Certificatul de divorţ
(1) În certificatul de divorţ se înscriu:
a) numele de familie, pînă la şi după divorţ, prenumele, data şi locul naşterii fiecăruia dintre foştii soţi;
b) data desfacerii căsătoriei;
c) datele de identificare ale actelor pe baza cărora a fost înregistrat divorţul;
d) data întocmirii actului de divorţ şi numărul de ordine al acestuia;
e) denumirea organului stare civilă care a înregistrat divorţul;
f) numele de familie şi prenumele persoanei căreia i s-a eliberat certificatul de divorţ;
g) data eliberării certificatului de divorţ;
h) organul care a eliberat certificatul de divorţ.
(2) Certificatul de divorţ se eliberează fiecărui soţ aparte.
Secţiunea a 5-a
ÎNTOCMIREA ACTULUI DE SCHIMBARE A NUMELUI DE FAMILIE ŞI/SAU A PRENUMELUI
Articolul 49. Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui
(1) Persoana care a împlinit vîrsta de 16 ani are dreptul să-şi schimbe numele de familie şi/sau prenumele.
(2) Cererea de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui se depune la organul stare civilă în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul.
(3) Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui se înregistrează de către organul stare civilă, întocmindu-se actul respectiv.
(4) Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui persoanei care nu a atins majoratul se soluţionează cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau tutorelui acesteia, cu excepţia cazurilor obţinerii capacităţii depline de exerciţiu de către solicitant pînă la atingerea majoratului, în modul prevăzut de lege.
(5) Schimbarea prenumelui copilului pînă la vîrsta de 16 ani se soluţionează de către organul stare civilă, pe baza cererii ambilor părinţi, conform art.56 din Codul familiei, făcîndu-se rectificările corespunzătoare pe actul de naştere al copilului (fără a se întocmi actul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui). În caz de neînţelegere între părinţi, se va lua în considerare avizul autorităţii tutelare, ţinîndu-se cont, în exclusivitate, de interesele copilului.
(6) Modul de examinare a cererii de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se stabileşte de "Ministerul Justiţiei"
Articolul 50. Modul de înregistrare a schimbării numelui de familie şi/sau a prenumelui
(1) Cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se examinează de către organul stare civilă în termen de 2 luni din ziua depunerii actelor necesare. Dacă există motive întemeiate (primirea cu întîrziere a copiilor de pe actele de stare civilă necesare pentru organizarea dosarului, a avizului poliţiei etc.), persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă poate prelungi acest termen pînă la 3 luni.
(2) Dacă actele de stare civilă care urmează a fi rectificate în legătură cu schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui nu s-au păstrat, organul stare civilă va soluţiona problema în cauză numai după reconstituirea, în modul stabilit, a actelor pierdute.
(3) Dacă în actele de stare civilă anexate la cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui vor fi identificate contradicţii, date incorecte, acestea urmează a fi înlăturate şi/sau rectificate în modul stabilit.
(4) Dacă există necesitatea reconstituirii sau rectificării actelor de stare civilă, termenul prevăzut pentru examinarea cererii de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui va fi prelungit, ţinîndu-se cont de termenele stabilite pentru reconstituirea şi rectificarea actelor.
(5) După examinarea dosarului cu privire la schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui, persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă întocmeşte, în două exemplare, concluzia respectivă, care urmează a fi aprobată de către Agenţia Servicii Publice. După aprobarea concluziei, se va întocmi actul de stare civilă respectiv.
(6) Dacă cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui este respinsă, organul stare civilă, la cererea solicitantului, va comunica în scris motivul respingerii. Actele anexate la cerere vor fi restituite solicitantului.
Articolul 51. Conţinutul actului de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui
(1) În actul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se înscriu:
a) data întocmirii actului şi numărul de ordine al acestuia;
b) denumirea organul stare civilă care a înregistrat schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui;
c) numele de familie, prenumele pînă la şi după schimbare, data şi locul naşterii, domiciliul solicitantului;
d) data întocmirii actului de naştere al solicitantului şi numărul de ordine al acestuia;
e) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat naşterea;
f) seria şi numărul certificatului eliberat privind schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui.
(2) În actul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui pot fi înscrise, după caz, şi alte date.
Articolul 52. Certificatul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui
În certificatul de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se înscriu:
a) numele de familie, prenumele pînă la şi după schimbare, data şi locul naşterii, persoanei care şi-a schimbat numele de familie şi/sau prenumele;
b) data întocmirii actului respectiv şi numărul de ordine al acestuia;
c) denumirea organului stare civilă care a înregistrat schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui;
d) data eliberării certificatului;
e) denumirea organului care a eliberat certificatul.
Articolul 53. Rectificarea actelor de stare civilă în legătură cu schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui
(1) În baza actului de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se rectifică actele de stare civilă întocmite anterior pe numele persoanei care şi-a schimbat numele şi/sau prenumele şi se eliberează certificate respective noi.
(2) În cazul unui copil care nu a atins vîrsta de 16 ani, schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui de către unul dintre părinţi atrage după sine rectificarea datelor respective despre părinţi în actul de naştere al copilului, iar schimbarea numelui de familie al ambilor părinţi atrage după sine şi rectificarea numelui de familie al copilului.
(3) Dacă a fost schimbat numele de familie al unuia dintre părinţi, numele de familie al copilului minor poate fi schimbat la cererea ambilor părinţi. În caz de neînţelegere între aceştia, se va ţine cont de avizul autorităţii tutelare.
(4) În actul de naştere al copilului care a atins vîrsta majoratului, datele despre părinţi se pot rectifica, la cererea acestuia, în modul prevăzut pentru rectificarea actelor de stare civilă.
(5) Schimbarea numelui de familie al copilului care a atins vîrsta de 16 ani în legătură cu schimbarea numelui de familie al ambilor părinţi se face în modul stabilit pentru schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui.
Secţiunea a 6-a
ÎNTOCMIREA ACTULUI DE DECES
Articolul 54. Temeiurile înregistrării decesului
Decesul se înregistrează în temeiul:
a) certificatului medical constatator al decesului, eliberat de o unitate sanitară;
b) actului, eliberat de către organele competente, prin care se constată decesul persoanei supuse represiunilor şi ulterior reabilitate conform legislaţiei respective;
c) hotărîrii instanţei judecătoreşti privind constatarea decesului sau privind declararea persoanei ca fiind decedată.
Articolul 55. Locul întocmirii actului de deces
(1) Actul de deces se întocmeşte în urma declaraţiei verbale făcute la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a produs decesul, a locuit decedatul, a fost găsit cadavrul persoanei decedate sau se află instituţia care a eliberat actul constatator al decesului.
(2) Întocmirea actului de deces pe baza unei hotărîri judecătoreşti, prin care se constată sau se declară decesul, se face, la cererea persoanei interesate, la organul stare civilă din raza teritorială a instanţei judecătoreşti care a pronunţat hotărîrea respectivă.
Articolul 56. Declaraţia de deces
(1) Declaraţia de deces se face în termen de 3 zile de la data acestuia. În acest termen se cuprinde atît ziua în care s-a produs decesul, cît şi ziua în care se face declaraţia.
(2) Au obligaţia de a face declaraţia de deces membrii familiei sau rudele decedatului, iar în lipsa acestora – colocatarii, vecinii, administraţia imobilului, medicul sau altă persoană din unitatea sanitară unde s-a produs decesul.
(3) În cazul decedării persoanei în penitenciar sau într-o instituţie de protecţie socială, obligaţia de a face declaraţia de deces revine administraţiei instituţiei respective.
(4) La înregistrarea decesului, organul de stare civilă va cere declarantului prezentarea actului de identitate şi a livretului militar sau a adeverinţei de recrutare a persoanei decedate, acestea fiind reţinute pentru a fi remise poliţiei şi comisariatului militar pînă la data de 15 a lunii următoare. Absenţa actelor în cauză nu va împiedica înregistrarea decesului, însă se va cere o explicaţie în scris privind motivele neprezentării lor.
(5) Cînd decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor acţiuni violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces, de rînd cu certificatul medical constatator al decesului, este necesară şi dovada respectivă, eliberată de poliţie sau procuratură, din care să rezulte că una din aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.
(6) În cazul în care se declară decesul unui copil a cărui naştere nu a fost declarată în termenele prevăzute de prezenta lege, organul de stare civilă va întocmi mai întîi actul de naştere, iar apoi cel de deces.
(7) În cazul unui cadavru neidentificat, înregistrarea decesului se va face pe baza documentelor prevăzute de prezenta lege, precum şi a procesului-verbal întocmit de medic, în care se va indica: vîrsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data şi cauza decesului. La rubrica ²Numele şi prenumele² din actul de deces se va înscrie ²necunoscut².
(8) În cazurile prevăzute la alin.(7), datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de către autorităţile competente, se comunică organului stare civilă pentru a fi înscrise, prin menţiune, pe actul de deces respectiv. Menţiunea se comunică organului stare civilă, care are în păstrare actul de naştere, poliţiei şi, după caz, comisariatului militar.
Articolul 57. Conţinutul actului de deces
(1) În actul de deces se înscriu:
a) data întocmirii actului de deces şi numărul de ordine al acestuia;
b) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat decesul;
c) numele de familie, prenumele, data şi locul naşterii, sexul, domiciliul şi starea civilă a decedatului;
d) data şi locul decesului;
e) cauza decesului (pe baza actului constatator al decesului);
f) datele de identificare ale actului constatator al decesului;
g) numele de familie, prenumele şi domiciliul declarantului sau denumirea şi adresa juridică a instituţiei (organizaţiei) care a făcut declaraţia de deces;
h) seria şi numărul certificatului de deces eliberat.
(2) În actul de deces pot fi înscrise, după caz, şi alte date.
(3) În cazul înregistrării decesului pe baza hotărîrii judecătoreşti privind declararea persoanei ca fiind decedată, la rubrica ²Data decesului² din actul de deces se va înscrie data la care hotărîrea respectivă a rămas definitivă, dacă data decesului nu este indicată în această hotărîre.
Articolul 58. Certificatul de deces
În certificatul de deces se înscriu:
a) numele de familie, prenumele, vîrsta decedatului;
b) data şi locul decesului;
d) data întocmirii actului de deces şi numărul de ordine al acestuia;
e) denumirea organului de stare civilă care a înregistrat decesul;
f) data eliberării certificatului;
g) denumirea organului de stare civilă care a eliberat certificatul.