Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul II
PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE
Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare
(1) Asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare:
a) prestaţii pentru reabilitare medicală;
b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă;
c) prestaţii pentru reabilitarea profesională;
d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă;
f) indemnizaţie de dizabilitate;
g) indemnizaţie de deces.
(2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de indemnizaţii.
Articolul 10 . Prestaţii pentru reabilitare medicală
(1) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează :
a) tratament ambulatoriu;
b) analize medicale şi medicamente;
c) asistenţă medicală de urgenţă;
d) servicii medicale în spitale şi clinici specializate;
e) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;
f) servicii de fizioterapie .
(2) Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar celor prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului, au dreptul la:
a) îngrijire specială;
b) tratament sanatorial;
c) acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a cheltuielilor însoţitorului;
d) materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;
e) mijloace ajutătoare tehnice (orice produs, instrument, echipament sau sistem tehnic utilizat de către o persoană cu dizabilităţi, de uz special sau general, care previne, compensează, monitorizează, diminuează sau neutralizează deficienţa persoanelor cu dizabilităţi). Acest drept se referă şi la acoperirea cheltuielilor pentru repararea lor.
[Art.10 al.(3), lit.e) în redacția LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
[Art.10 al.(3), lit.f) abrogată prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
(4) Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă
(1) Recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor se efectuează după programe individuale de recuperare.
(2) Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi prognosticul bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.
(3) Programele individuale de recuperare se stabilesc de către medicul expert al asigurătorului de comun acord cu asiguratul.
(4) Asiguratul are obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.
(5) Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.
(6) Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea diminuării ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.
(7) În cadrul programului individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte, după caz, tipul protezei necesare şi programul de acomodare cu proteza respectivă.
(8) Măsurile de protezare trebuie să asigure, în primul rînd, posibilitatea reintegrării profesionale, iar dacă acest lucru nu este posibil - creşterea gradului de autoservire.
Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă
Instituţiile prestatoare de servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă le stabileşte asigurătorul.
Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională
(1) Prestaţiile pentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform calificării.
(2) Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:
a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.
(3) Indemnizaţia, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă lunar şi constituie 70 % din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată boala profesională.
(4) Indemnizaţia se acordă numai în cazul în care asiguratul nu beneficiază, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de dizabilitate, acordate potrivit legislaţiei.
(5) Indemnizaţia se acordă doar cu condiţia că asiguratul respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:
a) instituţia unde urmează a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) programul de instruire.
Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Pe durata incapacităţii temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă constituie 100 % din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(3) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru zilele lucrătoare din primele 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă, de către angajator, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi - de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale, din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la 180 de zile, în intervalul de un an, şi se calculează din prima zi de concediu medical.
(5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant din instituţia medicală, stabilită conform prevederilor art.12 din prezenta lege, poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de zile, dar nu mai mult decît cu 30 de zile.
(6) Medicul expert al asigurătorului decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de dizabilitate.
(7) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată prin accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă pe baza certificatului medical, eliberat conform legislaţiei, şi documentelor de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente.
(8) În situaţia în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de dizabilitate pînă la expirarea termenului de 180 de zile, indemnizaţia se va acorda pînă la data în care s-a emis decizia cu privire la încadrarea într-un grad de dizabilitate.
Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă
(1) Dreptul la indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care, fiind transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar asigurat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferenţa dintre salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul lunar asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.
(3) Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă se acordă asiguratului, pe baza actelor care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.
Articolul 16. Îndemnizaţia de dizabilitate
(1) Asiguraţii care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut, total sau cu cel puţin 35%, capacitatea de muncă au dreptul la o îndemnizaţie de dizabilitate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de dizabilitate din sistemul public de asigurări sociale.
[Art.16 al.(1) modificat prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
(2) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate diferă în funcţie de gradul de dizabilitate al asiguratului, stabilit potrivit legislaţiei.
(3) Cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi severe sau accentuate se determină ca diferenţa dintre 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi cuantumul pensiei de dizabilitate a acestuia stabilit prin sistemul public de asigurări sociale.
[Art.16 al.(3) modificat prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
(4) Salariul mediu lunar asigurat realizat pînă la 1 ianuarie 1999 se determină prin înmulţirea coeficientului individual al asiguratului la salariul mediu pe ţară pentru anul precedent anului stabilirii indemnizaţiei de dizabilitate. Coeficientul individual al asiguratului reprezintă raportul dintre salariul mediu lunar pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul mediu pe ţară pentru aceiaşi perioadă.
(5) Cuantumul îndemnizaţiei de dizabilitate pentru asiguratul cu dizabilităţi medii se determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3), corespunzător gradului de reducere a capacităţii de muncă.
[Art.16 al.(5) modificat prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
(6) Încadrarea în alt grad de dizabilitate condiţionează modificarea cuantumului indemnizaţiei de dizabilitate în corespundere cu gradul actual de dizabilitate, iar reluarea gradului de dizabilitate condiţionează revenirea la cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate stabilit anterior pentru gradul respectiv.
(7) Îndemnizaţia de dizabilitate se indexează anual la 1 aprilie. Coeficientul de indexare constituie media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi creşterea anuală a salariului mediu pe ţară pentru anul precedent, determinate în modul stabilit de Guvern.
(8) Gradul de reducere a capacităţii de muncă pentru acordarea de indemnizaţie asiguratului încadrat în gradul III de dizabilitate se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.
[Art.16 al.(8) modificat prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
(9) Beneficiarul indemnizaţiei de dizabilitate la care se presupune că există potenţial recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit de medicul expert al asigurătorului.
(10) Nerespectarea programului individual de recuperare, din motive nejustificate, atrage suspendarea plăţii indemnizaţiei de dizabilitate.
(11) Pentru asiguraţii cu dizabilităţi medii, medicul expert al . asigurătorului, în funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform legislaţiei,propunerea privitor la:
[Art.16 al.(11) modificat prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
a) menţinerea gradului de reducere a capacităţii de muncă;
sau
b) schimbarea gradului de reducere a capacităţii de muncă .
(12) Atunci cînd se constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului de recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform legislaţiei, revizuirea gradului de dizabilitate.
(13) Dacă la examinarea medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că sînt necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării profesionale, asigurătorul are obligaţia să asigure prestaţiile respective.
Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate
(1) Indemnizaţia de dizabilitate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.
(2) Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de dizabilitate şi decizia de pensionare, emise conform legislaţiei, se prezintă asigurătorului.
(3) În termen de pînă la 30 de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmeşte dosarul de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate, care trebuie să cuprindă:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
b) decizia de încadrare în gradul de dizabilitate;
c) decizia de pensionare;
d) declaraţia angajatorului cu privire la salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;
e) propunerea medicului expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii de muncă, pentru asiguraţii cu dizabilităţi medii;
[Art.17 al.(3), lit.e) modificată prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
f) cuantumul indemnizaţiei de dizabilitate la care are dreptul asiguratul.
(4) Neprezentarea la examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate.
(5) Acordarea indemnizaţiei de dizabilitate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.
(6) Decizia de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate e sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se satisface sau se respinge cererea.
Articolul 18 Îndemnizaţia de deces
(1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, de indemnizaţie de deces beneficiază:
a) copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia:
- au vîrsta de pînă la 18 ani sau au împlinit această vîrstă, dar fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi;
- sînt încadraţi într-un grad de dizabilitate, indiferent de vîrstă;
b) soţul asiguratului, care la momentul decesului acestuia:
- este încadrat într-un grad de dizabilitate;
- a atins vîrsta de pensionare;
c) soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani.
(2) Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:
a) pentru copiii în vîrstă de pînă la 18 ani sau peste această vîrstă, fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii cu dizabilităţi, indiferent de vîrstă:
[Art.18 al.(2), lit.a) modificată prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
- echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;
- echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;
- echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii in care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată imbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie pentru. Anul premergător anului in care s-a produs· cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;
b) pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de dizabilitate sau a atins vîrsta de pensionare - echivalentul a 3. salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat;
c) pentru soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat,sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.
(3) Persoana care se regăseşte în mai multe din situaţiile prevăzute la alin.(2) al prezentului articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii.
(4) Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare pe economie.
(5) În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decît limita prevăzută la alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în drept se reduce proporţional.
(6) Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.
Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces
(1) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei de deces se prezintă asigurătorului. La cerere se anexează:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
b) adeverinţa de deces a asiguratului, eliberată de autoritatea competentă;
c) alte acte din care rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.
(2) Acordarea indemnizaţiei de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.
(3) Decizia de acordare a indemnizaţiei de deces sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei.
Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări
(1) Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de dizabilitate şi a indemnizaţiei de deces persoanelor în drept şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Plata indemnizaţiei de deces se face în termen de pînă la 15 zile din momentul comunicării deciziei de acordare a indemnizaţiei.
(3) Modalitatea de plată a indemnizaţiei de dizabilitate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.