Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul II
PRESTAŢII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURARE
Articolul 9. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare
(1) Asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare:
a) prestaţii pentru reabilitare medicală;
b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă;
c) prestaţii pentru reabilitarea profesională;
d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă;
f) indemnizaţie de invaliditate;
g) indemnizaţie de deces.
(2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de indemnizaţii.
Articolul 10 . Prestaţii pentru reabilitare medicală
(1) Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează :
a) tratament ambulatoriu;
b) analize medicale şi medicamente;
c) asistenţă medicală de urgenţă;
d) servicii medicale în spitale şi clinici specializate;
e) servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;
f) servicii de fizioterapie .
(2) Asigurătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar celor prevăzute de Legea privind minimul de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat şi de Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.
(3) Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, asiguraţii, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului, au dreptul la:
a) îngrijire specială;
b) tratament sanatorial;
c) acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a cheltuielilor însoţitorului;
d) materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;
e) proteze, orteze, aparate ortopedice şi încălţăminte ortopedică specială ;
f) mijloace auxiliare (scaun cu rotile, cărucior etc.).Acest drept (se referă şi la acoperirea cheltuielilor pentru repararea lor.
(4) Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
Articolul 11. Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă
(1) Recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor se efectuează după programe individuale de recuperare.
(2) Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi prognosticul bolii, în baza programelor-cadru de recuperare, elaborate de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi aprobate de Guvern.
(3) Programele individuale de recuperare se stabilesc de către medicul expert al asigurătorului de comun acord cu asiguratul.
(4) Asiguratul are obligaţia să urmeze şi să respecte programul individual de recuperare.
(5) Tratamentul medical, în conformitate cu programul individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător.
(6) Asigurătorul are, de asemenea, obligaţia să achite prestaţiile acordate pentru prevenirea diminuării ori pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.
(7) În cadrul programului individual de recuperare, medicul expert al asigurătorului stabileşte, după caz, tipul protezei necesare şi programul de acomodare cu proteza respectivă.
(8) Măsurile de protezare trebuie să asigure, în primul rînd, posibilitatea reintegrării profesionale, iar dacă acest lucru nu este posibil - creşterea gradului de autoservire.
Articolul 12. Instituţiile de reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă
Instituţiile prestatoare de servicii pentru reabilitare medicală şi recuperare a capacităţii de muncă le stabileşte asigurătorul.
Articolul 13. Prestaţii pentru reabilitarea profesională
(1) Prestaţiile pentru reabilitarea profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraţilor care nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, dar care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu mai pot desfăşura activitatea conform calificării.
(2) Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru reabilitarea profesională:
a) costul cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) plata indemnizaţiei pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare.
(3) Indemnizaţia, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, se acordă lunar şi constituie 70 % din salariul lunar asigurat al asiguratului pe luna premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată boala profesională.
(4) Indemnizaţia se acordă numai în cazul în care asiguratul nu beneficiază, pe durata cursurilor de restabilire a calificării sau de recalificare, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate, acordate potrivit legislaţiei.
(5) Indemnizaţia se acordă doar cu condiţia că asiguratul respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la:
a) instituţia unde urmează a se desfăşura cursurile de restabilire a calificării sau de recalificare;
b) programul de instruire.
Articolul 14. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Pe durata incapacităţii temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă constituie 100 % din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(3) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru zilele lucrătoare din primele 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă, de către angajator, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi - de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale, din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la 180 de zile, în intervalul de un an, şi se calculează din prima zi de concediu medical.
(5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant din instituţia medicală, stabilită conform prevederilor art.12 din prezenta lege, poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de zile, dar nu mai mult decît cu 30 de zile.
(6) Medicul expert al asigurătorului decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de invaliditate.
(7) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată prin accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă pe baza certificatului medical, eliberat conform legislaţiei, şi documentelor de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente.
(8) În situaţia în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de invaliditate pînă la expirarea termenului de 180 de zile, indemnizaţia se va acorda pînă la data în care s-a emis decizia cu privire la încadrarea într-un grad de invaliditate.
Articolul 15. Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă
(1) Dreptul la indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă îl au asiguraţii care, fiind transferaţi temporar la altă muncă din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale, au un salariu asigurat inferior salariului mediu lunar asigurat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă constituie diferenţa dintre salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională şi salariul lunar asigurat al asiguratului la noul loc de muncă.
(3) Indemnizaţia pentru transferarea temporară la altă muncă se acordă asiguratului, pe baza actelor care confirmă această transferare, pe un termen de cel mult 90 de zile.
Articolul 16. Indemnizaţia de invaliditate
(1) Asiguraţii care, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut, total sau cu cel puţin 25%, capacitatea de muncă au dreptul la o îndemnizaţie de invaliditate care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de invaliditate din sistemul public de asigurări sociale.
(2) Cuantumul indemnizaţiei de invaliditate diferă în funcţie de gradul de invaliditate al asiguratului, stabilit potrivit legislaţiei.
(3) Cuantumul indemnizaţiei de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradele I sau II de invaliditate se determină ca diferenţa dintre nivelul pensiei acordate prin sistemul public de asigurări sociale şi 2/3 din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.
(4) Cuantumul îndemnizaţiei de invaliditate pentru asiguratul încadrat în gradul III de invaliditate se determină procentual, din indemnizaţia stabilită conform alin.(3), corespunzător gradului de reducere a capacităţii de muncă .
(5) Gradul de reducere a capacităţii de muncă pentru acordarea de indemnizaţie asiguratului încadrat în gradul III de invaliditate se stabileşte în modul prevăzut de legislaţie.
(6) Beneficiarul indemnizaţiei de invaliditate la care se presupune că există potenţial recuperator are obligaţia să urmeze programul individual de recuperare stabilit de medicul expert al asigurătorului.
(7) Nerespectarea programului individual de recuperare, din motive nejustificate, atrage suspendarea plăţii indemnizaţiei de invaliditate.
(8) Pentru asiguraţii încadraţi în gradul III de invaliditate, medicul expert al . asigurătorului, în funcţie de rezultatele programelor de recuperare, înaintează, conform legislaţiei,propunerea privitor la:
a) menţinerea gradului de reducere a capacităţii de muncă;
sau
b) schimbarea gradului de reducere a capacităţii de muncă .
(9) Atunci cînd se constată o modificare a capacităţii de muncă în urma executării programului de recuperare, medicul expert al asigurătorului poate propune, conform legislaţiei, revizuirea gradului de invaliditate.
(10) Dacă la examinarea medicală, după efectuarea programului de recuperare, se constată că sînt necesare măsuri de recuperare suplimentare în vederea reintegrării profesionale, asigurătorul are obligaţia să asigure prestaţiile respective.
(se modifica prin LP645-XV din 16.11.01, MO155/20.12.01 art.1236)
Articolul 17. Acordarea indemnizaţiei de invaliditate
(1) Indemnizaţia de invaliditate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite.
(2) Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de invaliditate şi decizia de pensionare, emise conform legislaţiei, se prezintă asigurătorului.
(3) În termen de pînă la 30 de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmeşte dosarul de acordare a indemnizaţiei de invaliditate, care trebuie să cuprindă:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
b) decizia de încadrare în gradul de invaliditate;
c) decizia de pensionare;
d) declaraţia angajatorului cu privire la salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;
e) propunerea medicului expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii de muncă, pentru asiguraţii încadraţi în gradul III de invaliditate;
f) cuantumul indemnizaţiei de invaliditate la care are dreptul asiguratul.
(4) Neprezentarea la examinarea medicală atrage respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de invaliditate.
(5) Acordarea indemnizaţiei de invaliditate sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de invaliditate se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.
(6) Decizia de acordare a indemnizaţiei de invaliditate sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de invaliditate se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei şi va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se satisface sau se respinge cererea.
Articolul 18 Indemnizaţia de deces
(1) In cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, de indemnizaţie de deces beneficiază:
a) copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia:
- au vîrsta de pînă la 18 ani sau au împlinit această vîrstă, dar fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, secundar profesional şi superior, cursuri de zi;
- sînt încadraţi intr-un grad de invaliditate, indiferent de vîrstă;
b) soţul asiguratului, care la momentul decesului acestuia:
- este încadrat într-un grad de invaliditate;
- a atins vîrsta de pensionare;
c) soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are i~ îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani.
(2) Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:
a) pentru copiii în vîrstă de pînă la 18 ani sau peste această vîrstă, fără a depăşi vîrsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţămînt secundar, secundar profesional şi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii invalizi, indiferent de vîrstă:
- echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;
- echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată imbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului in care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;
- echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii in care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată imbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie pentru. anul premergător anului in care s-a produs· cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;
b) pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat intr-un grad de invaliditate sau a atins vîrsta de pensionare - echivalentul a 3. salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii in care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat;
c) pentru soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat,sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vîrsta de 3 ani - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar asigurat al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.
(3) Persoana care se regăseşte în mai multe din situaţiile prevăzute la alin.(2) al prezentului articol va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii.
(4) Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare pe economie.
(5) În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decît limita prevăzută la alin.(4) al prezentului articol, indemnizaţia acordată fiecărei persoane în drept se reduce proporţional.
(6) Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.
Articolul 19. Acordarea indemnizaţiei de deces
(1) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei de deces se prezintă asigurătorului. La cerere se anexează:
a) documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
b) adeverinţa de deces a asiguratului, eliberată de autoritatea competentă;
c) alte acte din care rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.
(2) Acordarea indemnizaţiei de deces sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se face prin decizia conducerii asigurătorului în termen de pînă la 45 de zile de la data depunerii cererii.
(3) Decizia de acordare a indemnizaţiei de deces sau de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei de deces se comunică în scris solicitantului în termen de pînă la 5 zile de la data emiterii ei.
Articolul 20. Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de invaliditate şi a indemnizaţiei de deces şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări
(1) Plata indemnizaţiei pentru transferarea temporară la altă muncă, a indemnizaţiei de invaliditate şi a indemnizaţiei de deces persoanelor în drept şi suportarea cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurări se face de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Plata indemnizaţiei de deces se face în termen de pînă la 15 zile din momentul comunicării deciziei de acordare a indemnizaţiei.
(3) Modalitatea de plată a indemnizaţiei de invaliditate şi modalitatea de achitare a cheltuielilor pentru prestaţiile de asigurare se aprobă de Guvern la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.