Secţiunea 1.
Garanţii procedurale
Articolul 41. Accesul la procedură
Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui străin, aflat pe teritoriul Republicii Moldova sau la frontieră de stst, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau verbal, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului Republica Moldova.
Articolul 42. Rolul activ
(1) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente investighează din oficiu orice împrejurare de fapt şi de drept care ar putea conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă împrejurarea nu a fost invocată sau menţionată expres în cererea de azil sau în plîngere.
(2) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente au obligaţia să cerceteze toate aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau la solicitarea acestuia.
(3) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2), autorităţile competente să soluţioneze cererile de azil pot solicita expertize, consulta experţi, efectua verificări referitoare la identitatea solicitanţilor, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Articolul 43. Cerinţele privind examinarea cererii
(1) Cererile de azil sînt examinate în mod individual, obiectiv şi imparţial de către un personal calificat, care cunoaşte standardele relevante aplicabile în domeniul legislaţiei privind azilul.
(2) La examinarea cererii se vor lua în considerare informaţiile precise şi actualizate din surse diferite despre situaţia generală din ţara de origine a solicitantului de azil, pentru evaluarea situaţiei lui personale.
(3) Motivele de acordare a unei forme de protecţie, în condiţiile prezentei legi, se examinează în cadrul unei proceduri unice, succesiv, din perspectiva corespunderii definiţiei de refugiat şi aflării în una din situaţiile pentru care se acordă protecţie umanitară.
(4) Cererile de acordare a protecţiei temporare se examinează în conformitate cu art.22–27.
Articolul 44. Beneficiul dubiului
Atunci cînd o parte din motive sau cînd toate motivele invocate în cererea de azil, care ar justifica acordarea unei forme de protecţie, nu sînt probate cu documente sau cu alte dovezi, se acordă beneficiul dubiului dacă sînt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) solicitantul a depus toate eforturile pentru a-şi susţine cererea de azil;
b) toate elementele relevante aflate la dispoziţia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil;
c) declaraţiile solicitantului sînt considerate coerente şi plauzibile şi nu sînt contrazise de informaţiile din ţara de origine, relevante pentru cazul acestuia;
d) solicitantul a depus cererea de azil cît mai curînd posibil, iar eventuala întîrziere este justificată prin motive întemeiate;
e) credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită.
Articolul 45. Persecuţia şi riscul serios
(1) Actele considerate ca fiind o persecuţie, în sensul art.17, trebuie:
a) să fie suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor de la care nu se pot face derogări potrivit art.15 alin.(2) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XII din 24 iulie 1997;
b) să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sînt suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura menţionată la lit.a).
(2) Actele de persecuţie care pot fi calificate ca atare potrivit alin.(1) pot să ia forma:
a) actelor de violenţă fizică şi psihică, inclusiv a celor de violenţă sexuală;
b) măsurilor legale, administrative, poliţieneşti şi/sau judiciare care sînt discriminatorii sau care sînt aplicate într-o manieră discriminatorie;
c) acuzării sau pedepsei discriminatorii sau disproporţionate;
d) imposibilităţii rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporţionate;
e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict, atunci cînd îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvîrşirea de infracţiuni sau de acte care cad sub incidenţa clauzelor de excludere prevăzute la art.17;
f) actelor sau abuzurilor de discriminare specifice sexelor, precum şi actelor sau abuzurilor de discriminare specifice privind minorii.
(3) Prin risc serios se înţelege prezenţa uneia din următoarele situaţii:
a) existenţa unei condamnări la pedeapsă capitală sau existenţa pericolului execuţiei;
b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în ţara sa de origine;
c) ameninţarea gravă şi individuală la viaţa sau la integritatea corporală a unui civil din motive de violenţă generalizată în situaţii de conflict armat internaţional sau intern.
Articolul 46. Motive de persecuţie
(1) La aprecierea motivelor de persecuţie, autorităţile competente trebuie să ţină cont de următorii factori:
a) conceptul de rasă, care include considerente de culoare, descendenţă sau de apartenenţă la un anumit grup etnic;
b) conceptul de religie, care include orientarea spre credinţe teiste, nonateiste şi ateiste, participarea sau neparticiparea la ritualuri formale în public sau în mod privat, fie singur, fie împreună cu alţii, alte acte religioase sau exprimări ale credinţelor, sau forme de conduită personală ori comună bazate sau impuse de o anumită religie;
c) conceptul de naţionalitate nu se va limita la noţiunea de cetăţenie sau la apatridie, dar va include apartenenţa la un grup determinat prin identitatea sa culturală, etnică sau lingvistică, prin originile geografice sau politice comune ori prin relaţia pe care o are cu populaţia unui alt stat;
d) conceptul de grup social, în cazul în care:
- membrii numitului grup au caracteristici înnăscute sau un trecut comun, care nu poate fi schimbat, sau trăsături ori credinţe atît de importante pentru identitate şi conştiinţă încît persoana nu poate fi forţată să renunţe la ele;
- grupul are o identitate distinctă în ţara respectivă deoarece este perceput ca fiind diferit de restul societăţii;
- în funcţie de circumstanţele din ţara de origine, un anumit grup social poate include un grup bazat pe trăsături comune orientării sexuale. Orientarea sexuală nu poate fi considerată o trăsătură a grupului social, în sensul prezentului articol, atunci cînd acţiunile specifice orientării sexuale sînt fapte penale potrivit legislaţiei Republicii Moldova. Aspectele referitoare la sexe pot fi incluse în noţiunea de orientare sexuală, cu condiţia să nu fie unicul motiv al aplicării acestui articol;
e) conceptul de opinie politică, care include deţinerea unei opinii cu privire la o anumită problemă, legată de eventuali agenţi de persecuţie menţionaţi la art.47 şi de politicele şi metodele acestora, indiferent dacă acea opinie a fost sau nu manifestată de solicitant.
(2) Conform noţiunii de refugiat, trebuie să existe o legătură între motivele menţionate în prezentul articol şi actele de persecuţie stabilite la art.45 alin.(1) şi (2).
(3) În evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie nu are importanţă că solicitantul are trăsăturile rasiale, religioase, de naţionalitate, sociale sau politice care au determinat acţiunea de persecuţie, cu condiţia ca o asemenea caracteristică să-i fi fost atribuită de către agentul de persecuţie.
Articolul 47. Agenţii de persecuţie şi ai riscului serios
Agenţi de persecuţie şi ai riscului serios sînt:
a) statul;
b) partidele sau organizaţiile care au sub control statul sau o parte importantă din teritoriul statului;
c) agenţii nonguvernamentali, dacă agenţii prevăzuţi la lit.a) şi b), inclusiv organizaţiile internaţionale, nu sînt capabili sau nu doresc să asigure protecţie împotriva persecuţiei.
Articolul 48. Temerea bine întemeiată de a fi persecutat sau de a fi expus unui risc serios
(1) La evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie sau de a fi expus la un risc serios, autorităţile competente trebuie să se bazeze atît pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii ţării de origine, cît şi pe cele care s-au desfăşurat ulterior părăsirii ţării sale de origine.
(2) O temere bine întemeiată de persecuţie sau de a fi expus la un risc serios poate fi cauzată şi de acţiunile desfăşurate de solicitant după părăsirea ţării de origine, în special în cazul în care s-a stabilit că acţiunile respective constituie expresia şi continuarea convingerilor sau a orientărilor pe care le avea în ţara de origine.
Articolul 49. Refugiul intern
(1) La examinarea cererii de azil se poate stabili că solicitantul nu are nevoie de protecţie internaţională dacă într-o regiune din ţara sa de origine nu se justifică temerea bine întemeiată de persecuţie sau nu se expune unui risc serios şi dacă se poate aştepta în mod rezonabil ca solicitantul să rămînă în acea regiune.
(2) La examinarea situaţiei menţionate la alin.(1) se va ţine cont de situaţia generală actuală din acea regiune a ţării şi de circumstanţele personale ale solicitantului existente la data luării deciziei cu privire la cererea de azil.
Articolul 50. Cerinţele privind decizia Direcţiei refugiaţi cu privire la cererea de azil
(1) În cazul respingerii unei cereri cu privire la azil, decizia trebuie să fie motivată şi să cuprindă în mod obligatoriu situaţia de fapt şi de drept, precum şi informaţii privind calea de atac a acesteia, termenul de depunere a plîngerii şi organul la care se depune plîngerea împotriva deciziei de respingere.
(2) Decizia privind cererea de azil se comunică în scris, în limba de stat a Republicii Moldova, urmînd să fie tradusă verbal în limba pe care solicitantul o cunoaşte.
(3) Direcţia refugiaţi nu comunică solicitantului motivele acordării unei forme de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.
Secţiunea a 2-a.
Procedura ordinară
Articolul 51. Cererea de azil
(1) Cererea de azil se depune personal de către străin, de îndată ce:
a) s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei de stat;
b) se află pe teritoriul Republicii Moldova;
c) în ţara de origine a străinului cu drept de şedere în Republica Moldova au survenit evenimente care îl determină să ceară protecţie.
(2) Nu se admite depunerea cererilor de azil în afara teritoriului Republicii Moldova.
(3) Autorităţile competente nu pot refuza primirea cererii de azil pe motiv că a fost depusă tardiv.
(4) Nu se admit cereri colective.
(5) În cazul minorului neînsoţit, cererea de azil se depune de reprezentantul lui legal.
(6) În cazul persoanei lipsite de discernămînt, cererea de azil se depune de tutore sau de curator, după numirea lui.
(7) În cazul în care solicitantul nu ştie să scrie, funcţionarul care primeşte cererea completează cererea potrivit declaraţiei orale a solicitantului. Cererea este semnată de solicitant, funcţionar şi interpret. În cazul în care solicitantul nu poate semna, se aplică amprenta lui digitală.
Articolul 52. Autorităţile competente să primească cereri de azil
Autorităţile competente să primească cereri de azil sînt:
a) Direcţia refugiaţi;
b)Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne;
c) organele de poliţie;
d) structurile Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei sau subdiviziunile de detenţie provizorie din cadrul organelor de drept.
Articolul 53. Cererile de azil depuse la Direcţia refugiaţi
(1) După înregistrarea cererii de azil la Direcţia refugiaţi, solicitantul va completa un chestionar în limba de stat a Republicii Moldova sau în limba pe care o cunoaşte.
(2) Chestionarul va cuprinde în mod obligatoriu datele personale ale solicitantului, ale persoanelor care îl însoţesc, denumirea ţărilor tranzitate, motivele care l-au determinat să plece din ţara de origine, precum şi lista documentelor de identitate sau de călătorie aflate în posesia sa.
(3) Pentru identificare şi evidenţă, solicitanţilor de azil li se deschid dosare personale, care vor conţine date referitoare la identitatea lor, fotografii, amprentele digitale şi alte date. Modul de evidenţă, de ţinere şi de păstrare a dosarelor se stabileşte prin ordin al directorului Biroului migraţie şi azil.
Articolul 54. Cererile de azil depuse la alte autorităţi competente să le primească
(1) Cererile înaintate Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, organelor de poliţie, structurilor Departamentului Instituţiilor Penitenciare sau subdiviziunilor de detenţie provizorie din cadrul organelor de drept urmează a fi expediate Direcţiei refugiaţi, în condiţiile prezentei legi.
(2) Autorităţile prevăzute la alin.(1) încheie, în condiţii de confidenţialitate, proces-verbal în care se indică:
a) datele privind identitatea persoanei, iar în cazul în care persoana nu o poate confirma documentar, se indică identitatea declarată;
b) circumstanţele care au determinat persoana să solicite azil;
c) ţara de origine;
d) alte date declarate de solicitantul de azil sau date despre care autorităţile competente prevăzute la alin.(1) sînt în cunoştinţă de cauză;
(3) Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne va asigura accesul pe teritoriul Republicii Moldova al solicitanţilor de azil numai după informarea Biroului migraţie şi azil şi cu permisiunea lui, care, la rîndul său, îi va prelua în 24 de ore de la frontiera de stat pentru a le examina cererile depuse.
Articolul 55. Intervievarea solicitanţilor de azil
(1) Înainte de emiterea unei decizii privind cererea de azil, solicitantului de azil i se dă posibilitatea de a susţine un interviu cu privire la cererea sa. Interviul este efectuat cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 21 de zile de la data depunerii cererii.
(2) În cazul în care este necesară o cercetare suplimentară a informaţiilor din ţara de origine, precum şi a altor circumstanţe pertinente referitoare la cererea de azil, termenul prevăzut la alin.(1) poate fi prelungit cu 21 de zile.
(3) Interviul are loc în condiţii de confidenţialitate.
(4) Interviul este efectuat de către un consilier de eligibilitate care este obligat:
a) să asigure organizarea şi buna desfăşurare a intervievării;
b) să verifice faptele expuse de solicitantul de azil;
c) să ia în considerare, pe cît este posibil, situaţia personală sau generală în care se înscrie cererea de azil, inclusiv originea sau vulnerabilitatea solicitantului;
d) să pună la dispoziţia solicitantului de azil un interpret care să asigure o comunicare adecvată între solicitant şi consilier.
(5) Interviul se va desfăşura în limba pe care solicitantul o alege. Acolo unde se presupune în mod rezonabil că solicitantul cunoaşte o altă limbă, interviul se poate desfăşura în limba respectivă. Preventiv, consilierul de eligibilitate trebuie să se convingă de faptul că limba în care urmează să se desfăşoare interviul îi este suficient de accesibilă.
(6) Solicitantul de azil poate fi intervievat în prezenţa unui avocat. La intervievare au dreptul să asiste reprezentanţii ÎCNUR şi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu acordul solicitantului.
(7) Pe parcursul interviului, solicitantul trebuie să răspundă personal la întrebările care îi sînt adresate.
(8) Interviul este consemnat în scris într-o notă de interviu şi urmează să fie clarificate aspectele necesare analizei cererii de azil. Nota de interviu va cuprinde în mod obligatoriu: datele de identificare a solicitantului de azil, numele consilierului de eligibilitate care efectuează interviul, numele interpretului, datele altor participanţi la interviu, limba în care se desfăşoară interviul, declaraţiile solicitantului referitoare la motivele de azil, precum şi orice altă informaţie care să ducă la soluţionarea cererii de azil.
(9) Nota de interviu este semnată de consilierul de eligibilitate, de solicitantul de azil, de interpret şi, după caz, de alţi participanţi la interviu.
(10) Dacă solicitantul refuză să semneze nota de interviu, motivele refuzului vor fi consemnate în dosarul său. Refuzul solicitantului de a semna nota de interviu nu împiedică Direcţia refugiaţi să emită o decizie cu privire la cererea acestuia.
(11) În caz de necesitate, consilierul de eligibilitate poate efectua un nou interviu.
(12) Solicitantul poate amîna efectuarea interviului din motive întemeiate, însă termenul nu poate depăşi 5 zile.
(13) În cazul în care solicitantul nu se prezintă consecutiv la 3 interviuri fără a prezenta motive întemeiate, se va lua o decizie în baza materialelor cuprinse în dosar.
(14) Solicitantul are dreptul să ia cunoştinţă, la solicitare, de nota de interviu după comunicarea deciziei privind respingerea cererii de azil.
(15) Interviul poate fi omis în cazul în care:
a) Direcţia refugiaţi este în măsură să ia o decizie pozitivă pe baza probelor din dosar;
b) nu este posibil să aibă loc, în special dacă se consideră că solicitantul nu poate sau nu este în măsură să fie intervievat din cauza unor circumstanţe durabile independente de voinţa sa. Dacă există îndoieli, Direcţia refugiaţi poate solicita un certificat medical sau psihologic.
Articolul 56. Analizarea motivelor invocate de solicitantul de azil
La analizarea cererii de azil, se va ţine cont:
a) de vîrsta, de trecutul, inclusiv cel al rudelor apropiate, de identitatea, naţionalitatea, ţările şi locurile de reşedinţă anterioare, de cererile anterioare de azil, de rutele de tranzit, documentele de identitate şi de călătorie, de motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecţie;
b) de faptele relevante referitoare la ţara de origine, la momentul luării deciziei, inclusiv de legile şi regulamente din ţara de origine şi de modalitatea în care sînt aplicate;
c) de declaraţiile şi documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informaţiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuţiei sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unui risc serios la întoarcere în ţara de origine;
d) de situaţia individuală sau de circumstanţele personale ale solicitantului: reprezintă ele persecuţie sau un risc serios;
e) de acţiunile solicitantului, ulterioare părăsirii ţării de origine: au fost ele direcţionate exclusiv sau în principal spre crearea condiţiilor necesare depunerii cererii de azil, evaluării posibilităţii ca aceste acţiuni să conducă la persecuţie sau la cauzarea unui risc serios solicitantului în cazul reîntoarcerii în ţara de origine;
f) de existenţa posibilităţii ca solicitantul să beneficieze de protecţia unei alte ţări, a cărei cetăţenie a dobîndit-o.
Articolul 57. Colectarea informaţiilor relevante pentru soluţionarea cererii de azil
(1) Consilierul de eligibilitate ia toate măsurile pentru colectarea informaţiilor necesare soluţionării cererii de azil.
(2) La emiterea deciziei, autoritatea competentă poate lua în considerare informaţiile oferite de ÎCNUR, rapoartele Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la drepturile omului, alte informaţii.
(3) Direcţia refugiaţi poate solicita oricărei autorităţi publice centrale sau locale orice document necesar analizei situaţiei solicitantului şi examinării cererii lui de azil, cu respectarea confidenţialităţii în sensul art.13.
(4) Direcţia refugiaţi poate solicita expertize şi poate consulta experţi dacă este necesar în procesul decizional.
(5) Pentru examinarea cazurilor individuale, autoritatea competentă:
a) nu divulgă autorului presupus al persecuţiei la care a fost supus solicitantul de azil informaţiile cu privire la cererile individuale de azil sau faptul că a fost depusă cerere;
b) nu obţine informaţii de la autorul presupus al persecuţiei într-un mod care i-ar putea divulga faptul că solicitantul a depus cerere şi care ar periclita integritatea fizică a solicitantului şi a persoanelor aflate în întreţinerea lui, libertatea şi siguranţa membrilor lui de familie care se află în ţara de origine.
Articolul 58. Procedura de examinare a cererii de azil
(1) Examinarea cererii de azil se efectuează în cadrul procedurii de azil, în conformitate cu principiile şi cu garanţiile procedurale prevăzute de prezenta lege.
(2) Termenul de examinare a cererii de azil este de la o lună la 6 luni.
(3) Dacă o decizie nu poate fi luată în termenul stabilit la alin. (2) din motive independente de Direcţia refugiaţi, acest termen poate fi prelungit, cu condiţia efectuării acţiunilor necesare luării unei atare decizii. Termenul poate fi prelungit cîte o lună, dar nu va depăşi 3 luni.
(4) În cazul în care, în termen de 6 luni, nu se poate lua o decizie, solicitantul trebuie:
a) să fie informat în scris despre întîrziere;
b) să primească, la solicitare, informaţii despre termenul în care se preconizează emiterea unei decizii cu privire la cererea sa.
Articolul 59. Renunţarea la cererea de azil
(1) În cazul în care renunţă în mod expres la cererea sa de azil pînă la emiterea unei decizii privitor la ea, solicitantul de azil va fi informat cu privire la consecinţele renunţării sale.
(2) În cazul renunţării la cererea de azil, conducătorul Direcţiei refugiaţi emite o dispoziţie privind încetarea examinării dosarului.
(3) Dispoziţia privind încetarea examinării dosarului se comunică de îndată solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă declarată.
(4) În cazul renunţării la cererea de azil, solicitantul are obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea perioadei de 15 zile de la comunicarea sau recepţionarea dispoziţiei, după care cade sub incidenţa legislaţiei privind regimul juridic al străinilor şi a altor acte normative ce reglementează aflarea cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 60. Decizia privind cererea de azil
(1) După intervievarea solicitantului de azil, în baza informaţiei pregătite de Direcţia refugiaţi, şeful acestei direcţii emite una din următoarele decizii:
a) recunoaşterea statutului de refugiat;
b) acordarea protecţiei umanitare;
c) respingerea cererii de azil;
d) neacordarea protecţiei umanitare.
(2) Decizia privind acordarea protecţiei umanitare va cuprinde şi motivele neacordării statutului de refugiat.
(3) Orice decizie a Direcţiei refugiaţi privind cererea de azil se comunică de îndată solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă declarată. La solicitare, se eliberează către ÎCNUR o copie de pe decizie.
(4) În cazul acordării unei forme de protecţie, Direcţia refugiaţi informează beneficiarul despre drepturile şi obligaţiile sale.
(5) În cazul respingerii cererii de azil, în decizie se indică dreptul şi termenul în care solicitantul de azil poate ataca, precum şi obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de 15 zile de la data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii sale de azil.
Articolul 61. Procedura examinării în instanţă de judecată
(1) Deciziile Direcţiei refugiaţi privind cererile de azil pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea vreunei proceduri prealabile.
(2) La etapa contenciosului administrativ, examinarea cererilor de azil se desfăşoară cu respectarea principiului confidenţialităţii în sensul art.13.
Secţiunea a 3- a. Procedura rapidă
Articolul 62. Cererile de azil care fac obiectul procedurii rapide
În procedură rapidă se examinează următoarele cereri de azil:
a) abuzive;
b) evident nefondate;
c) înaintate de persoane care, prin activitatea sau prin apartenenţa lor la o anumită grupare, prezintă pericol pentru siguranţa naţională ori pentru ordinea publică.
Articolul 63. Cererea de azil abuzivă şi cererea evident nefondată
(1) Cererea de azil este considerată abuzivă dacă:
a) solicitantul a indus în eroare autorităţile în ceea ce priveşte identitatea şi/sau cetăţenia sa, şi/sau autenticitatea documentelor sale, prezentînd informaţii sau documente false ori tăinuind informaţii şi documente relevante care ar fi putut avea o influenţă nefavorabilă asupra deciziei;
b) solicitantul a depus o altă cerere de azil, furnizînd alte date personale;
c) solicitantul nu a furnizat nici o informaţie care să stabilească cu un grad rezonabil de certitudine identitatea sau cetăţenia sa ori nu a prezentat cu rea-credinţă acte de identitate sau documente de călătorie care ar fi fost de ajutor la stabilirea identităţii sau a cetăţeniei sale;
d) solicitantul a depus cerere numai pentru a amîna sau a împiedica punerea în executare a unei decizii anterioare sau iminente care ar conduce la expulzarea sa.
(2) Cererea de azil este considerată evident nefondată dacă:
a) solicitantul a făcut declaraţii incoerente, contradictorii, puţin plauzibile sau insuficiente, care fac, în mod cert, neconvingătoare afirmaţia sa că a fost supus unor persecuţii;
b) solicitantul a depus o cerere ulterioară în care nu invocă noi elemente relevante cu privire la situaţia sa personală ori la situaţia din ţara sa de origine;
c) solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în mod ilegal ori şi-a prelungit ilegal şederea şi, fără un motiv valabil, nu s-a prezentat la autorităţi şi/sau nu a depus cerere de azil cît mai curînd posibil, avînd în vedere circumstanţele intrării sale în teritoriu.
(3) Motivele specificate la alin.(1) şi (2) nu pot să prevaleze temerii bine întemeiate de persecuţie, conform art.48.
Articolul 64. Examinarea cererii care face obiectul procedurii rapide
(1) Procedura rapidă poate începe în cadrul unei proceduri ordinare la data la care consilierul de eligibilitate constată existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art.63.
(2) După interviul şi examinarea motivelor invocate în cererea de azil, Direcţia refugiaţi se pronunţă în cel mult 15 zile de la începerea procedurii rapide.
Articolul 65. Atacarea deciziei
(1) Deciziile Direcţiei refugiaţi privind cererile de azil care fac obiectul procedurii rapide pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.
(2) În cazul în care cererea de azil a fost respinsă în procedură rapidă printr-o decizie irevocabilă, străinul este obligat să plece de pe teritoriul Republicii Moldova în aceeaşi zi în care i s-a comunicat decizia.
(3) În cazul în care nu este atacată, decizia Direcţiei refugiaţi devine irevocabilă.
Secţiunea a 4-a.
Procedura în cazul persoanelor cu necesităţi speciale
Articolul 66. Garanţii privind minorii neînsoţiţi
(1) Cererea de azil a unui minor neînsoţit se examinează cu prioritate şi nu poate face obiectul procedurii rapide.
(2) Autorităţile competente vor asigura accesul la serviciile de reabilitare pentru minorii care au fost victime ale oricărei forme de abuz, neglijenţă, exploatare, tortură, tratament inuman sau degradant ori care au suferit de pe urma conflictelor armate şi, în caz de necesitate, le vor acorda asistenţă medicală complexă adecvată şi consiliere calificată.
(3) Opinia minorului neînsoţit solicitant de azil este luată în considerare, acordîndu-i-se importanţa cuvenită în raport cu vîrsta şi cu gradul lui de maturitate.
(4) Funcţionarii care lucrează cu minori neînsoţiţi au o pregătire conformă necesităţilor minorilor.
(5) Respectînd principiul interesului superior al copilului, luînd în considerare opinia minorului neînsoţit în raport cu vîrsta şi cu gradul lui de maturitate, autoritatea competentă va iniţia cît mai curînd posibil efectuarea diferitelor acţiuni în vederea depistării membrilor lui de familie.
(6) În cazul în care poate exista o ameninţare la viaţa sau la integritatea minorului ori a rudelor lui apropiate, în special dacă aceştia au rămas în ţara de origine, trebuie luate măsuri prin care să se asigure că adunarea, procesarea şi circulaţia informaţiilor cu privire la persoanele respective se fac pe baza principiului confidenţialităţii, pentru a se evita punerea în pericol a siguranţei lor.
Articolul 67. Desemnarea reprezentantului legal
(1) Desemnarea reprezentantului legal va fi iniţiată de Direcţia refugiaţi în termen de 15 zile de la data înregistrării minorului neînsoţit.
(2) Autoritatea tutelară competentă desemnează, în conformitate cu legislaţia, un reprezentant care va tutela fiecare solicitant de azil neînsoţit cu vîrstă de pînă la 18 ani.
(3) În cazul minorului neînsoţit solicitant de azil, procedura de azil este suspendată pînă la numirea unui reprezentant legal. În perioada suspendării, minorul neînsoţit beneficiază de drepturile acordate solicitanţilor de azil.
(4) Direcţia refugiaţi va lua cît mai curînd posibil măsurile necesare pentru a asigura reprezentarea minorilor neînsoţiţi cărora li s-a acordat statutul de refugiat sau protecţie umanitară, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 68. Examenul medical
(1) În cazul în care există dubii serioase privind vîrsta minorului neînsoţit, iar aceasta nu poate fi probată prin alte mijloace, Direcţia refugiaţi dispune, cu consimţămîntul prealabil, dat în scris, al minorului şi al reprezentantului său legal, efectuarea unei expertize medico-legale pentru determinarea vîrstei.
(2) Direcţia refugiaţi informează reprezentantul legal şi minorul neînsoţit solicitant de azil, într-o limbă pe care acesta din urmă se presupune în mod rezonabil că o cunoaşte, despre posibilitatea efectuării unei expertize medicale pentru determinarea vîrstei. Această informaţie trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare medicală, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinări şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medicale.
(3) În cazul în care refuză fără motive întemeiate efectuarea expertizei medico-legale de evaluare a vîrstei, minorul neînsoţit va fi considerat major la data depunerii cererii.
(4) Decizia de respingere a cererii de azil a unui minor neînsoţit care a refuzat să se supună examenului medical nu se întemeiază exclusiv pe acest refuz.
(5) În cazul minorului neînsoţit, procedura de azil este suspendată pînă la primirea rezultatelor expertizei medico-legale de către Direcţia refugiaţi. În perioada suspendării, minorul va beneficia de drepturile acordate solicitanţilor de azil.
Articolul 69. Înaintarea cererii de azil de către minorul neînsoţit
(1) Interesele minorului neînsoţit solicitant de azil sînt apărate de reprezentantul său legal.
(2) Minorul neînsoţit solicitant de azil cu vîrstă de pînă la 14 ani depune cerere de azil prin reprezentantul său legal, iar cel cu vîrstă de 14 ani sau mai mult o poate depune personal, asistat neapărat de reprezentantul său legal.
(3) Minorul neînsoţit care şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, voinţa de a obţine o formă de protecţie va fi înregistrat ca solicitant de azil, urmînd ca cererea de azil să fie depusă cît mai curînd posibil după numirea reprezentantului legal.
(4) În cazul în care minorul neînsoţit şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor prevăzute la art.52 lit.b)–d), voinţa de a obţine o formă de protecţie, autorităţile vor informa în aceeaşi zi Direcţia refugiaţi, care va asigura transportul minorului.
Articolul 70. Intervievarea minorilor neînsoţiţi solicitanţi de azil
(1) În cazul minorilor interviul se ţine, în prezenţa reprezentantului legal, de către un consilier de eligibilitate cu pregătire specială.
(2) Intervievarea minorilor, inclusiv a celor neînsoţiţi solicitanţi de azil, se efectuează în toate cazurile posibile.
(3) Pînă la efectuarea interviului, reprezentantul legal face demersurile necesare pentru pregătirea minorului în vederea susţinerii interviului.
(4) Consilierul de eligibilitate informează minorul despre scopul şi posibilele consecinţe ale interviului.
(5) Pe parcursul interviului, consilierul de eligibilitate va ţine cont de gradul de maturitate şi de inteligenţă al minorului.
Articolul 71. Cazarea minorilor neînsoţiţi
Direcţia refugiaţi dispune plasarea minorului neînsoţit într-un centru de cazare sau, pornind de la principiul respectării interesului superior al copilului, solicită autorităţilor de resort alegerea unei forme de protecţie a minorilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor, prevăzută de legislaţia Republicii Moldova.
Articolul 72. Victimele torturii sau ale violenţei
În situaţia în care solicitantul de azil prezintă informaţii sau semnalmente cu privire la aplicarea torturii sau altor tratamente inumane sau degradante, precum şi că este victimă a oricărei forme de violenţă, Direcţia refugiaţi va dispune efectuarea unei expertize medico-legale.
Articolul 73. Persoanele cu tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale)
(1) În situaţia în care există dubii serioase cu privire la discernămîntul solicitantului de azil, Direcţia refugiaţi solicită efectuarea unei expertize psihiatrice în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
(2) În cazul în care, prin expertiză psihiatrică, se constată lipsa de discernămînt al solicitantului de azil, Direcţia refugiaţi iniţiază desemnarea unui tutore sau, după caz, a unui curator, în condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii Republicii Moldova.
(3) Pînă la numirea tutorelui sau curatorului, procedura de soluţionare a cererii de azil este suspendată. Pe perioada suspendării procedurii de acordare a unei forme de protecţie, solicitantul de azil lipsit de descernămînt beneficiază de drepturile prevăzute pentru solicitanţii de azil.
(4) Cererea solicitantului de azil lipsit de discernămînt este depusă de tutore sau de curator, după numire.
(5) În cazul în care efectuarea interviului pentru determinarea statutului de refugiat este posibilă, tutorele sau curatorul va face demersurile necesare pentru pregătirea solicitantului de azil lipsit de discernămînt în vederea susţinerii interviului.
(6) Consilierul de eligibilitate va informa solicitantul de azil lipsit de discernămînt şi reprezentantul său legal despre scopul şi posibilele consecinţe ale interviului.
(7) Interviul va fi ţinut de un consilier de eligibilitate cu pregătire specială în tehnica intervievării persoanelor cu necesităţi speciale.
Secţiunea a 5-a.
Procedura de reunificare a familiei
Articolul 74. Reunificarea familiei
(1) Refugiatul sau beneficiarul de protecţie umanitară poate solicita reunificarea familiei pe teritoriul Republicii Moldova, argumentînd prin declaraţii, pe care le-a semnat, că membrii familiei sale nu cad sub clauzele de excludere.
(2) Procedura de reunificare a familiei nu va fi iniţiată în privinţa străinului care nu are o decizie irevocabilă cu privire la cererea sa.
(3) Procedura de reunificare a familiei este aplicabilă în cazul în care refugiatul sau beneficiarul de protecţie umanitară deţine un document valabil, pentru care există motive întemeiate să se considere că va fi prelungit.
Articolul 75. Cererea de azil
(1) Cererea de azil se depune de către refugiat sau de către beneficiarul de protecţie umanitară la Direcţia refugiaţi în numele următorilor membri de familie aflaţi în afara teritoriului Republicii Moldova:
a) soţul (soţia); şi/sau
b) copilul, indiferent dacă este din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat conform legii naţionale din ţara de origine.
(2) Căsătoria refugiatului sau a beneficiarului de protecţie umanitară trebuie să fi fost încheiată înainte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Cererea de azil va fi însoţită de documente care atestă relaţia de familie.
(4) Dacă este cazul, pentru a obţine dovezi referitor la existenţa legăturilor familiale, Direcţia refugiaţi poate efectua:
a) interviuri cu refugiatul sau cu beneficiarul de protecţie umanitară;
b) alte investigaţii considerate necesare.
Articolul 76. Decizia privind acordarea permisiunii de reunificare a familiei
(1) Decizia privind acordarea permisiunii de reunificare a familiei se emite de către şeful Direcţiei refugiaţi.
(2) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova acordă vize membrilor de familie ai refugiatului sau ai beneficiarului de protecţie umanitară după ce a fost acordată permisiunea prevăzută la alin.(1), la solicitarea Biroului migraţie şi azil.
(3) După intrarea pe teritoriul Republicii Moldova a membrilor de familie, în cazul în care există acordul lor cu privire la cererea de azil, examinarea acestei cereri va fi efectuată conform prevederilor prezentei legi.
(4) În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile pentru reunificarea familiei prevăzute de prezenta lege, Direcţia refugiaţi emite o decizie de respingere a cererii de azil. Respingerea cererii nu poate avea la bază exclusiv lipsa documentelor care să ateste încheierea căsătoriei sau legătura de rudenie.
(5) După examinarea cererii de azil, va fi emisă o decizie în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la data la care a fost depusă cererea. În situaţii excepţionale legate de caracterul complex al procesării cererilor, limita de timp poate fi prelungită.
(6) În cazul în care nu se va lua nici o decizie pînă la expirarea termenului de 9 luni, persoana va fi informată:
a) în scris despre întîrziere;
b) la cerere despre termenul în care se preconizează emiterea unei decizii cu privire la cererea sa.
Articolul 77. Reunificarea familiei în cazul minorilor neînsoţiţi
(1) Reunificarea familiei în cazul minorilor neînsoţiţi refugiaţi sau beneficiari de protecţie umanitară se face în funcţie de interesul superior al copilului.
(2) Direcţia refugiaţi va iniţia din oficiu procedura de reunificare a familiei. În cazul în care procedura de reunificare a familiei este iniţiată din oficiu, se cere acordul reprezentantului legal sau, după caz, şi al minorului neînsoţit. În toate cazurile se va ţine cont de opinia minorului neînsoţit, căreia i se va acorda importanţa cuvenită.
(3) În cazul în care a fost depistată familia minorului neînsoţit, Direcţia refugiaţi analizează posibilitatea şi condiţiile de realizare a reunificării ei, emiţînd o decizie motivată în acest sens, care poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.