Secţiunea 1.
Garanţii procedurale
Articolul 41. Accesul la procedură
Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui străin, aflat pe teritoriul Republicii Moldova sau la frontieră de stst, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau verbal, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului Republica Moldova.
Articolul 42. Rolul activ
(1) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente investighează din oficiu orice împrejurare de fapt şi de drept care ar putea conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă împrejurarea nu a fost invocată sau menţionată expres în cererea de azil sau în plîngere.
(2) La soluţionarea cererilor de azil, autorităţile competente au obligaţia să cerceteze toate aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau la solicitarea acestuia.
(3) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2), autorităţile competente să soluţioneze cererile de azil pot solicita expertize, consulta experţi, efectua verificări referitoare la identitatea solicitanţilor, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Articolul 43. Cerinţele privind examinarea cererii
(1) Cererile de azil sînt examinate în mod individual, obiectiv şi imparţial de către un personal calificat, care cunoaşte standardele relevante aplicabile în domeniul legislaţiei privind azilul.
(2) La examinarea cererii se vor lua în considerare informaţiile precise şi actualizate din surse diferite despre situaţia generală din ţara de origine a solicitantului de azil, pentru evaluarea situaţiei lui personale.
(3) Motivele de acordare a unei forme de protecţie, în condiţiile prezentei legi, se examinează în cadrul unei proceduri unice, succesiv, din perspectiva corespunderii definiţiei de refugiat şi aflării în una din situaţiile pentru care se acordă protecţie umanitară.
(4) Cererile de acordare a protecţiei temporare se examinează în conformitate cu art.22–27.
Articolul 44. Beneficiul dubiului
Atunci cînd o parte din motive sau cînd toate motivele invocate în cererea de azil, care ar justifica acordarea unei forme de protecţie, nu sînt probate cu documente sau cu alte dovezi, se acordă beneficiul dubiului dacă sînt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) solicitantul a depus toate eforturile pentru a-şi susţine cererea de azil;
b) toate elementele relevante aflate la dispoziţia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil;
c) declaraţiile solicitantului sînt considerate coerente şi plauzibile şi nu sînt contrazise de informaţiile din ţara de origine, relevante pentru cazul acestuia;
d) solicitantul a depus cererea de azil cît mai curînd posibil, iar eventuala întîrziere este justificată prin motive întemeiate;
e) credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită.
Articolul 45. Persecuţia şi vătămările grave
(1) Actele considerate ca fiind o persecuţie, în sensul art.17, trebuie:
a) să fie suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor de la care nu se pot face derogări potrivit art.15 alin.(2) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XII din 24 iulie 1997;
b) să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sînt suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura menţionată la lit.a).
(2) Actele de persecuţie care pot fi calificate ca atare potrivit alin.(1) pot să ia forma:
a) actelor de violenţă fizică şi psihică, inclusiv a celor de violenţă sexuală;
b) măsurilor legale, administrative, poliţieneşti şi/sau judiciare care sînt discriminatorii sau care sînt aplicate într-o manieră discriminatorie;
c) acuzării sau pedepsei discriminatorii sau disproporţionate;
d) imposibilităţii rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporţionate;
e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict, atunci cînd îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvîrşirea de infracţiuni sau de acte care cad sub incidenţa clauzelor de excludere prevăzute la art.17;
f) abuzurilor și actelor discriminatorii împotriva unor persoane din motive de gen sau abuzurilor și actelor discriminatorii împotriva minorilor.
(3) Prin vătămări grave, în sensul prezentei legi, se înţelege prezenţa uneia din următoarele situaţii:
a) existenţa unei condamnări la pedeapsă capitală sau existenţa pericolului execuţiei;
b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în ţara sa de origine;
c) ameninţarea gravă şi individuală la viaţa sau la integritatea corporală a unui civil din motive de violenţă generalizată în situaţii de conflict armat internaţional sau intern.
Articolul 46. Motive de persecuţie
(1) La aprecierea motivelor de persecuţie, autorităţile competente trebuie să ţină cont de următorii factori:
a) conceptul de rasă, care include considerente de culoare, descendenţă sau de apartenenţă la un anumit grup etnic;
b) conceptul de religie, care include orientarea spre credinţe teiste, nonateiste şi ateiste, participarea sau neparticiparea la ritualuri formale în public sau în mod privat, fie singur, fie împreună cu alţii, alte acte religioase sau exprimări ale credinţelor, sau forme de conduită personală ori comună bazate sau impuse de o anumită religie;
c) conceptul de naţionalitate nu se va limita la noţiunea de cetăţenie sau la apatridie, dar va include apartenenţa la un grup determinat prin identitatea sa culturală, etnică sau lingvistică, prin originile geografice sau politice comune ori prin relaţia pe care o are cu populaţia unui alt stat;
d) conceptul de grup social, în cazul în care:
- membrii numitului grup au caracteristici înnăscute sau un trecut comun, care nu poate fi schimbat, sau trăsături ori credinţe atît de importante pentru identitate şi conştiinţă încît persoana nu poate fi forţată să renunţe la ele;
- grupul are o identitate distinctă în ţara respectivă deoarece este perceput ca fiind diferit de restul societăţii;
- în funcţie de circumstanţele din ţara de origine, un anumit grup social poate include un grup bazat pe trăsături comune orientării sexuale. Orientarea sexuală nu poate fi considerată o trăsătură a grupului social, în sensul prezentului articol, atunci cînd acţiunile specifice orientării sexuale sînt fapte penale potrivit legislaţiei Republicii Moldova. Aspectele referitoare la sexe pot fi incluse în noţiunea de orientare sexuală, cu condiţia să nu fie unicul motiv al aplicării acestui articol;
e) conceptul de opinie politică, care include deţinerea unei opinii cu privire la o anumită problemă, legată de eventuali agenţi de persecuţie menţionaţi la art.47 şi de politicele şi metodele acestora, indiferent dacă acea opinie a fost sau nu manifestată de solicitant.
(2) Conform noţiunii de refugiat, trebuie să existe o legătură între motivele menţionate în prezentul articol şi actele de persecuţie stabilite la art.45 alin.(1) şi (2).
(3) În evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie nu are importanţă că solicitantul are trăsăturile rasiale, religioase, de naţionalitate, sociale sau politice care au determinat acţiunea de persecuţie, cu condiţia ca o asemenea caracteristică să-i fi fost atribuită de către agentul de persecuţie.
Articolul 47. Agenţii de persecuţie sau vătămări grave
Agenţi de persecuţie sau vătămări grave sînt:
a) statul;
b) partidele sau organizaţiile care au sub control statul sau o parte importantă din teritoriul statului;
c) agenţii neguvernamentali, în cazul în care se poate demonstra că agenţii menţionaţi la lit. a) şi b), inclusiv organizaţiile internaţionale, nu pot sau nu doresc să acorde o protecţie împotriva persecuţiei sau a vătămărilor grave în sensul art. 471.
Articolul 471. Agenţii de protecţie
(1) Protecţia împotriva persecuţiei sau a vătămărilor grave poate fi asigurată numai de către:
a) stat;
b) partide sau organizaţii, inclusiv organizaţii internaţionale care controlează statul sau o parte importantă din teritoriul acestuia, cu condiţia ca acestea să fie dispuse şi în măsură să ofere protecţie în conformitate cu alin. (2).
(2) Protecţia împotriva persecuţiei sau vătămărilor grave trebuie să fie efectivă şi să nu aibă un caracter temporar. Aceasta se acordă, în general, atunci cînd agenţii menţionaţi la alin. (1) iau măsuri rezonabile pentru a împiedica persecuţia sau vătămările grave, atunci cînd dispun de un sistem juridic eficient care să permită descoperirea, urmărirea penală şi sancţionarea acţiunilor ce constituie o persecuţie sau o vătămare gravă şi atunci cînd solicitantul are acces la o astfel de protecţie.
Articolul 48. Temerea bine întemeiată de a fi persecutat sau riscul real de a fi supus unor vătămări grave
(1) La evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie sau a riscului real de a fi supus unor vătămări grave, autorităţile competente trebuie să se bazeze atît pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii ţării de origine, cît şi pe cele care s-au desfăşurat ulterior părăsirii ţării sale de origine.
(2) O temere bine întemeiată de persecuţie sau un risc real de a fi supus unor vătămări grave se poate baza pe acţiuni exercitate de solicitant după părăsirea ţării de origine, în special în cazul în care s-a stabilit că acţiunile respective constituie expresia şi continuarea convingerilor sau a orientărilor pe care le avea în ţara de origine.
Articolul 49. Refugiul intern
(1) La examinarea cererii de azil se poate stabili că solicitantul nu are nevoie de protecţie internaţională dacă într-o regiune din ţara sa de origine nu se justifică temerea bine întemeiată de persecuţie sau riscul real de a fi supus unor vătămări grave şi dacă se poate aştepta în mod rezonabil ca solicitantul să rămînă în acea regiune.
(2) La examinarea situaţiei menţionate la alin.(1) se va ţine cont de situaţia generală actuală din acea regiune a ţării şi de circumstanţele personale ale solicitantului existente la data luării deciziei cu privire la cererea de azil.
Articolul 50. Cerinţele privind decizia Direcţiei azil şi integrare cu privire la cererea de azil
(1) În cazul respingerii unei cereri cu privire la azil, decizia trebuie să fie motivată şi să cuprindă în mod obligatoriu situaţia de fapt şi de drept, precum şi informaţii privind calea de atac a acesteia, termenul de depunere a plîngerii şi organul la care se depune plîngerea împotriva deciziei de respingere.
(2) Decizia privind cererea de azil se comunică în scris, în limba de stat a Republicii Moldova, urmînd să fie tradusă verbal în limba pe care solicitantul o înţelege.
(3) Direcţia azil şi integrare nu comunică solicitantului motivele acordării unei forme de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.
Secţiunea a 2-a.
Procedura ordinară
Articolul 51. Cererea de azil
(1) Cererea de azil se depune personal de către străin, de îndată ce:
a) s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei de stat;
b) se află pe teritoriul Republicii Moldova;
c) în ţara de origine a străinului cu drept de şedere în Republica Moldova au survenit evenimente care îl determină să ceară protecţie.
(2) Nu se admite depunerea cererilor de azil în afara teritoriului Republicii Moldova.
(3) Autorităţile competente nu pot refuza primirea cererii de azil pe motiv că a fost depusă tardiv.
(4) Nu se admit cereri colective.
(5) În cazul minorului neînsoţit, cererea de azil se depune de reprezentantul lui legal.
(6) În cazul persoanei în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, cererea de azil se depune de către tutore, după numirea lui.
(7) În cazul în care solicitantul nu ştie să scrie, funcţionarul care primeşte cererea completează cererea potrivit declaraţiei orale a solicitantului. Cererea este semnată de solicitant, funcţionar şi interpret. În cazul în care solicitantul nu poate semna, se aplică amprenta lui digitală.
Articolul 52. Autorităţile competente să primească cereri de azil
Autorităţile competente să primească cereri de azil sînt:
a) Direcţia azil şi integrare şi subdiviziunile structurale şi teritoriale ale Biroului migraţie şi azil;
b)Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne;
c) organele de poliţie;
d) instituţiile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau subdiviziunile de detenţie provizorie din cadrul organelor de drept.
Articolul 53. Cererile de azil depuse la Direcţia azil şi integrare
(1) După înregistrarea cererii de azil la Direcţia azil şi integrare, solicitantul va completa un chestionar în limba de stat a Republicii Moldova sau în limba pe care o înţelege.
(2) Chestionarul va cuprinde în mod obligatoriu datele personale ale solicitantului, ale persoanelor care îl însoţesc, denumirea ţărilor tranzitate, motivele care l-au determinat să plece din ţara de origine, precum şi lista documentelor de identitate sau de călătorie aflate în posesia sa.
(3) Pentru identificare şi evidenţă, solicitanţilor de azil li se deschid dosare personale, care vor conţine date referitoare la identitatea lor, fotografii, amprentele digitale şi alte date. Modul de evidenţă, de ţinere şi de păstrare a dosarelor se stabileşte prin ordin al directorului Biroului migraţie şi azil.
Articolul 54. Cererile de azil depuse la alte autorităţi competente să le primească
(1) Cererile înaintate Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, organelor de poliţie, subdiviziunilor structurale şi teritoriale ale Biroului migraţie şi azil, instituţiilor subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau subdiviziunilor de detenţie provizorie din cadrul organelor de drept urmează a fi expediate Direcţiei azil şi integrare, în condiţiile prezentei legi.
(2) Autorităţile prevăzute la alin.(1) încheie, în condiţii de confidenţialitate, proces-verbal în care se indică:
a) datele privind identitatea persoanei, iar în cazul în care persoana nu o poate confirma documentar, se indică identitatea declarată;
b) circumstanţele care au determinat persoana să solicite azil;
c) ţara de origine;
d) alte date declarate de solicitantul de azil sau date despre care autorităţile competente prevăzute la alin.(1) sînt în cunoştinţă de cauză;
(3) Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne va asigura accesul pe teritoriul Republicii Moldova al solicitanţilor de azil numai după informarea Biroului migraţie şi azil şi cu permisiunea lui, care, la rîndul său, îi va prelua în 24 de ore de la frontiera de stat pentru a le examina cererile depuse.
(4) Personalul autorităţilor prevăzute la alin. (1), în cazul primirii cererilor de azil, va respecta drepturile solicitanţilor de azil.
Articolul 55. Intervievarea solicitanţilor de azil
(1) Înainte de emiterea unei decizii privind cererea de azil, solicitantului de azil i se dă posibilitatea de a susţine un interviu cu privire la cererea sa. Interviul este efectuat cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 21 de zile de la data depunerii cererii.
(2) În cazul în care este necesară o cercetare suplimentară a informaţiilor din ţara de origine, precum şi a altor circumstanţe pertinente referitoare la cererea de azil, termenul prevăzut la alin.(1) poate fi prelungit cu 21 de zile.
(21) Interviul personal are loc, de regulă, fără prezenţa membrilor de familie, cu excepţia cazului în care Direcţia azil şi integrare consideră necesară prezenţa lor, în scopul unei examinări corespunzătoare.
(3) Interviul are loc în condiţii de confidenţialitate.
(4) Interviul este efectuat de către un consilier de decizie care este obligat:
a) să asigure organizarea şi buna desfăşurare a intervievării;
b) să verifice faptele expuse de solicitantul de azil;
c) să ia în considerare, pe cît este posibil, situaţia personală sau generală în care se înscrie cererea de azil, inclusiv originea sau vulnerabilitatea solicitantului;
d) să pună la dispoziţia solicitantului de azil un interpret care să asigure o comunicare adecvată între solicitant şi consilier.
(41) Solicitantul de azil poate solicita efectuarea interviului cu consilierul de decizie de același sex, cu excepția cazului cînd există rațiuni pentru a considera că această solicitare se bazează pe motive care nu au legătură cu dificultățile din partea solicitantului de a prezenta toate motivele cererii sale de azil.
(5) Interviul se va desfăşura în limba pe care solicitantul o alege. Acolo unde se presupune în mod rezonabil că solicitantul înţelege o altă limbă, interviul se poate desfăşura în limba respectivă. Preventiv, consilierul de eligibilitate trebuie să se convingă de faptul că limba în care urmează să se desfăşoare interviul îi este suficient de accesibilă.
(6) Solicitantul de azil poate fi intervievat în prezenţa unui avocat. La intervievare au dreptul să asiste reprezentanţii ÎCNUR şi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu acordul solicitantului.
(7) Pe parcursul interviului, solicitantul trebuie să răspundă personal la întrebările care îi sînt adresate.
(8) Interviul este consemnat în scris într-o notă de interviu şi urmează să fie clarificate aspectele necesare analizei cererii de azil. Nota de interviu va cuprinde în mod obligatoriu: datele de identificare a solicitantului de azil, numele consilierului de decizie care efectuează interviul, numele interpretului, datele altor participanţi la interviu, limba în care se desfăşoară interviul, declaraţiile solicitantului referitoare la motivele de azil, precum şi orice altă informaţie care să ducă la soluţionarea cererii de azil.
(9) La finalul interviului, consilierul de decizie aduce la cunoştinţă solicitantului de azil conţinutul notei de interviu. Nota este semnată de către consilierul de decizie, solicitantul de azil, interpret şi, după caz, de alţi participanţi la interviu.
(10) Dacă solicitantul refuză să semneze nota de interviu, motivele refuzului vor fi consemnate în dosarul său. Refuzul solicitantului de a semna nota de interviu nu împiedică Direcţia azil şi integrare să emită o decizie cu privire la cererea acestuia.
(11) În caz de necesitate, consilierul de eligibilitate poate efectua un nou interviu.
(12) Solicitantul poate amîna efectuarea interviului din motive întemeiate, însă termenul nu poate depăşi 5 zile.
(13) În cazul în care solicitantul nu se prezintă consecutiv la 3 interviuri fără a prezenta motive întemeiate, se va lua o decizie în baza materialelor cuprinse în dosar.
(14) Solicitantul are dreptul să ia cunoştinţă, la solicitare, de nota de interviu după comunicarea deciziei privind respingerea cererii de azil.
(15) Interviul poate fi omis în cazul în care:
a) Direcţia azil şi integrare este în măsură să ia o decizie pozitivă pe baza probelor din dosar;
b) nu este posibil să aibă loc, în special dacă se consideră că solicitantul nu poate sau nu este în măsură să fie intervievat din cauza unor circumstanţe durabile independente de voinţa sa. Atunci cînd există îndoieli, solicitantul de azil este supus unui examen medical sau psihologic pentru a se stabili dacă starea care face ca solicitantul să nu poată sau să nu fie în măsură să fie intervievat este temporară sau are caracter de durată;
c) Direcţia azil şi integrare, în urma unei examinări complete a informaţiilor furnizate de solicitant şi a conţinutului dosarului, consideră că cererea este nefondată sau abuzivă.
(16) Interviul se înregistrează audio, după caz – audiovideo, cu informarea în prealabil a solicitantului. Modul de înregistrare a interviurilor se stabilește prin ordin al directorului Biroului migrație și azil.
(17) Solicitantul are dreptul să ia cunoştinţă, la solicitare, de înregistrarea audio sau audiovideo a interviului său după comunicarea deciziei privind respingerea cererii de azil.
Articolul 56. Analizarea motivelor invocate de solicitantul de azil
La analizarea cererii de azil, se va ţine cont:
a) de vîrsta, de trecutul, inclusiv cel al rudelor apropiate, de identitatea, naţionalitatea, ţările şi locurile de reşedinţă anterioare, de cererile anterioare de azil, de rutele de tranzit, documentele de identitate şi de călătorie, de motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecţie;
b) de faptele relevante referitoare la ţara de origine, la momentul luării deciziei, inclusiv de legile şi regulamente din ţara de origine şi de modalitatea în care sînt aplicate;
c) de declaraţiile şi documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informaţiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuţiei sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unor vătămări grave la întoarcere în ţara de origine;
d) de situaţia individuală sau de circumstanţele personale ale solicitantului: reprezintă ele persecuţie sau vătămări grave;
e) de acţiunile solicitantului, ulterioare părăsirii ţării de origine: au fost ele direcţionate exclusiv sau în principal spre crearea condiţiilor necesare depunerii cererii de azil, evaluării posibilităţii ca aceste acţiuni să conducă la persecuţie sau la cauzarea unor vătămări grave solicitantului în cazul reîntoarcerii în ţara de origine;
f) de existenţa posibilităţii ca solicitantul să beneficieze de protecţia unei alte ţări, a cărei cetăţenie a dobîndit-o.
Articolul 57. Colectarea informaţiilor relevante pentru soluţionarea cererii de azil
(1) Consilierul de eligibilitate ia toate măsurile pentru colectarea informaţiilor necesare soluţionării cererii de azil.
(2) La emiterea deciziei, autoritatea competentă poate lua în considerare informaţiile oferite de ÎCNUR, rapoartele Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la drepturile omului, alte informaţii.
(3) Direcţia azil şi integrare poate solicita oricărei autorităţi publice centrale sau locale orice document necesar analizei situaţiei solicitantului şi examinării cererii lui de azil, cu respectarea confidenţialităţii în sensul art.13.
(4) Direcţia azil şi integrare poate solicita expertize şi poate consulta experţi dacă este necesar în procesul decizional.
(5) Pentru examinarea cazurilor individuale, autoritatea competentă:
a) nu divulgă autorului presupus al persecuţiei la care a fost supus solicitantul de azil informaţiile cu privire la cererile individuale de azil sau faptul că a fost depusă cerere;
b) nu obţine informaţii de la autorul presupus al persecuţiei într-un mod care i-ar putea divulga faptul că solicitantul a depus cerere şi care ar periclita integritatea fizică a solicitantului şi a persoanelor aflate în întreţinerea lui, libertatea şi siguranţa membrilor lui de familie care se află în ţara de origine.
Articolul 58. Procedura de examinare a cererii de azil
(1) Examinarea cererii de azil se efectuează în cadrul procedurii de azil, în conformitate cu principiile şi cu garanţiile procedurale prevăzute de prezenta lege.
(2) Termenul de examinare a cererii de azil este de pînă la 6 luni.
(3) Dacă o decizie nu poate fi luată în termenul stabilit la alin. (2) din motive independente de Direcţia azil şi integrare, acest termen poate fi prelungit, cu condiţia efectuării acţiunilor necesare luării unei atare decizii. Termenul poate fi prelungit cîte o lună, dar nu va depăşi 3 luni.
(4) În cazul în care, în termen de 6 luni, nu se poate lua o decizie, solicitantul trebuie:
a) să fie informat în scris despre întîrziere;
b) să primească, la solicitare, informaţii despre termenul în care se preconizează emiterea unei decizii cu privire la cererea sa.
Articolul 59. Renunţarea la cererea de azil
(1) În cazul în care renunţă în mod expres la cererea sa de azil pînă la emiterea unei decizii privitor la ea, solicitantul de azil va fi informat cu privire la consecinţele renunţării sale.
(2) În cazul renunţării la cererea de azil, conducătorul Direcţiei azil şi integrare emite o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil.
(3) Dispoziţia privind încetarea examinării cererii de azil se comunică de îndată solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă declarată.
(4) În cazul renunţării la cererea de azil, solicitantul are obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea perioadei de 15 zile de la comunicarea sau recepţionarea dispoziţiei, după care cade sub incidenţa legislaţiei privind regimul juridic al străinilor şi a altor acte normative ce reglementează aflarea cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 591. Renunţarea implicită la cererea de azil
(1) În cazul în care solicitantul renunţă în mod implicit la cererea sa de azil pînă la emiterea unei decizii privitor la ea, conducătorul Direcţiei azil şi integrare emite o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil.
(2) Direcția azil și integrare poate prezuma că solicitantul a renunțat implicit la cererea sa de azil în cazul în care:
a) a părăsit teritoriul Republicii Moldova;
b) nu s-a prezentat la interviul prevăzut la art. 55 în pofida notificărilor repetate, cu excepția cazului în care solicitantul demonstrează că neprezentarea se datorează unor circumstanțe independente de voința sa;
c) nu s-a prezentat la sediul Direcției azil și integrare pentru prelungirea valabilității documentului de identitate temporar de solicitant de azil timp de 60 de zile de la data expirării valabilității documentului, cu excepția cazului în care solicitantul demonstrează că neprezentarea se datorează unor circumstanțe independente de voința sa.
Articolul 60. Decizia privind cererea de azil
(1) După intervievarea solicitantului de azil, în baza informaţiei pregătite de Direcţia azil şi integrare, şeful acestei direcţii emite una din următoarele decizii:
a) recunoaşterea statutului de refugiat;
b) acordarea protecţiei umanitare;
c) respingerea cererii de azil.
(2) Decizia privind acordarea protecţiei umanitare va cuprinde şi motivele nerecunoaşterii statutului de refugiat.
(3) Orice decizie a Direcţiei azil şi integrare privind cererea de azil se comunică de îndată solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poştală la ultima lui adresă declarată. La solicitare, se eliberează către ÎCNUR o copie de pe decizie.
(4) În cazul acordării unei forme de protecţie, Direcţia azil şi integrare informează beneficiarul despre drepturile şi obligaţiile sale.
(5) În cazul respingerii cererii de azil, în decizie se indică dreptul şi termenul în care solicitantul de azil poate ataca, precum şi obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de 15 zile de la data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii sale de azil.
Articolul 61. Procedura examinării în instanţă de judecată
(1) Deciziile Direcţiei azil şi integrare privind cererile de azil pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea vreunei proceduri prealabile.
(2) La etapa contenciosului administrativ, examinarea cererilor de azil se desfăşoară cu respectarea principiului confidenţialităţii în sensul art.13.
Secţiunea a 4-a.
Procedura în cazul persoanelor cu necesităţi speciale
Articolul 66. Minorii neînsoțiți
(1) Cererea de azil a unui minor neînsoţit se examinează cu prioritate şi nu poate face obiectul procedurii rapide.
(2) Autorităţile competente vor asigura accesul la serviciile de reabilitare pentru minorii victime ale abuzurilor, neglijenţei, exploatării, torturii, tratamentelor inumane sau degradante ori care au suferit de pe urma conflictelor armate şi, în caz de necesitate, le vor acorda asistenţa și consilierea necesară.
(3) Opinia minorului neînsoţit este luată în considerare, acordîndu-i-se importanţa cuvenită în raport cu vîrsta şi cu gradul lui de maturitate.
(4) Funcţionarii care lucrează cu minori neînsoţiţi au o pregătire conformă necesităţilor în dezvoltare a minorilor.
(5) Pornind de la interesul superior al copilului, luînd în considerare opinia minorului neînsoțit în raport cu vîrsta și cu gradul lui de maturitate, Direcția azil și integrare va iniţia cît mai curînd posibil toate acţiunile necesare în vederea depistării/identificării părinților sau altor îngrijitori ai minorului neînsoțit.
(6) În cazul în care poate exista o ameninţare la viaţa sau la integritatea minorului ori a rudelor lui apropiate, în special dacă aceştia au rămas în ţara de origine, trebuie luate măsuri prin care să se asigure confidențialitatea colectării, procesării şi circulaţiei informaţiilor cu privire la persoanele respective, pentru a se evita punerea în pericol a siguranţei lor.
Articolul 67. Desemnarea reprezentantului legal în cazul minorului neînsoțit
(1) Autoritatea tutelară competentă desemnează, în conformitate cu legislaţia în vigoare, un reprezentant pentru fiecare minor neînsoţit semnalat de către Direcția azil și integrare.
(2) În cazul minorului neînsoţit solicitant de azil, procedura de azil se suspendă pînă la numirea reprezentantului legal. În perioada suspendării, minorul neînsoţit beneficiază de drepturile acordate solicitanţilor de azil.
(3) Direcţia azil și integrare își coordonează acțiunile relative minorilor neînsoțiți cu autoritatea tutelară de referință.
(4) Reprezentantul legal își îndeplinește obligațiile reieșind din interesul superior al copilului.
(5) Direcția azil și integrare va solicita autorităților tutelare înlocuirea reprezentantului legal ale cărui interese intră în conflict sau ar putea eventual intra în conflict cu cele ale minorului neînsoțit.
Articolul 68. Examenul medical
(1) În cazul în care există dubii serioase privind vîrsta minorului neînsoţit, iar aceasta nu poate fi probată prin alte mijloace, Direcţia azil şi integrare dispune, cu consimţămîntul prealabil, dat în scris, al minorului şi al reprezentantului său legal, efectuarea unei expertize medico-legale pentru determinarea vîrstei.
(2) Direcţia refugiaţi informează reprezentantul legal şi minorul neînsoţit solicitant de azil, într-o limbă pe care acesta din urmă se presupune în mod rezonabil că o înţelege, despre posibilitatea efectuării unei expertize medicale pentru determinarea vîrstei. Această informaţie trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare medicală, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinări şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medicale.
(3) În cazul în care refuză fără motive întemeiate efectuarea expertizei medico-legale de evaluare a vîrstei, minorul neînsoţit va fi considerat major la data depunerii cererii.
(4) Decizia de respingere a cererii de azil a unui minor neînsoţit care a refuzat să se supună examenului medical nu se întemeiază exclusiv pe acest refuz.
(5) În cazul minorului neînsoţit, procedura de azil este suspendată pînă la primirea rezultatelor expertizei medico-legale de către Direcţia azil şi integrare. În perioada suspendării, minorul va beneficia de drepturile acordate solicitanţilor de azil.
Articolul 69. Înaintarea cererii de azil de către minorul neînsoţit
(1) Interesele minorului neînsoţit solicitant de azil sînt apărate de reprezentantul său legal.
(2) Minorul neînsoţit solicitant de azil cu vîrstă de pînă la 14 ani depune cerere de azil prin reprezentantul său legal, iar cel cu vîrstă de 14 ani sau mai mult o poate depune personal, asistat neapărat de reprezentantul său legal.
(3) Minorul neînsoţit care şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, voinţa de a obţine o formă de protecţie va fi înregistrat ca solicitant de azil, urmînd ca cererea de azil să fie depusă cît mai curînd posibil după numirea reprezentantului legal.
(4) În cazul în care minorul neînsoţit şi-a manifestat, în scris sau oral, în faţa autorităţilor prevăzute la art.52 lit.b)–d), voinţa de a obţine o formă de protecţie, autorităţile vor informa în aceeaşi zi Direcţia azil şi integrare, care va asigura transportul minorului.
Articolul 70. Intervievarea minorilor neînsoţiţi solicitanţi de azil
(1) În cazul minorilor interviul se ţine, în prezenţa reprezentantului legal, de către un consilier de decizie cu pregătire specială.
(2) Intervievarea minorilor, inclusiv a celor neînsoţiţi solicitanţi de azil, se efectuează în toate cazurile posibile.
(3) Pînă la efectuarea interviului, reprezentantul legal face demersurile necesare pentru pregătirea minorului în vederea susţinerii interviului.
(4) Consilierul de eligibilitate informează minorul despre scopul şi posibilele consecinţe ale interviului.
(5) Pe parcursul interviului, consilierul de eligibilitate va ţine cont de gradul de maturitate şi de inteligenţă al minorului.
Articolul 71. Cazarea minorilor neînsoţiţi
(1) Minorilor neînsoţiţi li se va aplica măsura de protecţie a copilului separat de părinţi, prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea acestuia în servicii sociale de plasament, în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.
(2) Direcţia azil şi integrare solicită autorităţii tutelare de la locul aflării minorului neînsoţit plasamentul acestuia.
Articolul 72. Victimele torturii sau ale violenţei
În situaţia în care solicitantul de azil prezintă informaţii sau semnalmente cu privire la aplicarea torturii sau altor tratamente inumane sau degradante, precum şi că este victimă a oricărei forme de violenţă, Direcţia refugiaţi va dispune efectuarea unei expertize medico-legale.
Articolul 73. Persoanele cu tulburări psihice
(boli mintale sau deficienţe mintale)
(1) În situaţia în care există dubii serioase cu privire la discernămîntul solicitantului de azil, Direcţia azil şi integrare solicită efectuarea unei expertize psihiatrice în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
(2) În cazul în care, prin expertiză psihiatrică, se constată lipsa de discernămînt al solicitantului de azil, Direcţia azil şi integrare iniţiază procedura privind instituirea unei măsuri de ocrotire judiciare, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru cetăţenii Republicii Moldova.
(3) Pînă la numirea persoanei însărcinate cu ocrotirea, procedura de soluţionare a cererii de azil este suspendată. Pe perioada suspendării procedurii de acordare a unei forme de protecţie, solicitantul de azil lipsit de discernămînt beneficiază de drepturile prevăzute pentru solicitanţii de azil.
(4) Cererea solicitantului de azil în privinţa căruia a fost instituită tutela este depusă de tutore, după numire, în condiţiile în care hotărîrea judecătorească nu dispune altfel.
(5) În cazul în care efectuarea interviului pentru determinarea statutului de refugiat poate fi realizată, ocrotitorul provizoriu, curatorul sau tutorele, după caz, va face demersurile necesare pentru pregătirea solicitantului de azil lipsit de discernămînt în vederea susţinerii interviului.
(6) Consilierul de decizie va informa solicitantul de azil lipsit de discernămînt şi reprezentantul său legal despre scopul şi posibilele consecinţe ale interviului.
(7) Interviul va fi ţinut de un consilier de decizie cu pregătire specială în tehnica intervievării persoanelor cu necesităţi speciale.
Secţiunea a 5-a.
Procedura de reunificare a familiei
Articolul 74. Reunificarea familiei
(1) Refugiatul sau beneficiarul de protecţie umanitară poate solicita reunificarea familiei pe teritoriul Republicii Moldova, argumentînd prin declaraţii, pe care le-a semnat, că membrii familiei sale nu cad sub clauzele de excludere.
(2) Procedura de reunificare a familiei nu va fi iniţiată în privinţa străinului care nu are o decizie irevocabilă cu privire la cererea sa.
(3) Procedura de reunificare a familiei este aplicabilă în cazul în care refugiatul sau beneficiarul de protecţie umanitară deţine un document valabil, pentru care există motive întemeiate să se considere că va fi prelungit.
Articolul 75. Cererea de azil
(1) Cererea de azil se depune de către refugiat sau de către beneficiarul de protecţie umanitară la Direcţia azil şi integrare în numele următorilor membri de familie aflaţi în afara teritoriului Republicii Moldova:
a) soţul (soţia); şi/sau
b) copilul, indiferent dacă este din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat conform legii naţionale din ţara de origine.
(2) Căsătoria refugiatului sau a beneficiarului de protecţie umanitară trebuie să fi fost încheiată înainte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Cererea de azil va fi însoţită de documente care atestă relaţia de familie.
(4) Dacă este cazul, pentru a obţine dovezi referitor la existenţa legăturilor familiale, Direcţia azil şi integrarepoate efectua:
a) interviuri cu refugiatul sau cu beneficiarul de protecţie umanitară;
b) alte investigaţii considerate necesare.
Articolul 76. Decizia privind acordarea permisiunii de reunificare a familiei
(1) Decizia privind acordarea permisiunii de reunificare a familiei se emite de către şeful Direcţiei azil şi integrare.
(2) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova acordă vize membrilor de familie ai refugiatului sau ai beneficiarului de protecţie umanitară după ce a fost acordată permisiunea prevăzută la alin.(1), la solicitarea Biroului migraţie şi azil.
(3) După intrarea pe teritoriul Republicii Moldova a membrilor de familie, în cazul în care există acordul lor cu privire la cererea de azil, examinarea acestei cereri va fi efectuată conform prevederilor prezentei legi.
(4) În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile pentru reunificarea familiei prevăzute de prezenta lege, Direcţia azil şi integrare emite o decizie de respingere a cererii de azil. Respingerea cererii nu poate avea la bază exclusiv lipsa documentelor care să ateste încheierea căsătoriei sau legătura de rudenie.
(5) După examinarea cererii de azil, va fi emisă o decizie în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la data la care a fost depusă cererea. În situaţii excepţionale legate de caracterul complex al procesării cererilor, limita de timp poate fi prelungită.
(6) În cazul în care nu se va lua nici o decizie pînă la expirarea termenului de 9 luni, persoana va fi informată:
a) în scris despre întîrziere;
b) la cerere despre termenul în care se preconizează emiterea unei decizii cu privire la cererea sa.
(7) Direcţia azil şi integrare nu va acorda permisiunea de reunificare a familiei în cazul membrilor de familie care au fost calificaţi ca agenţi ai persecuţiei solicitantului permisiunii de reunificare.
Articolul 77. Reunificarea familiei în cazul minorilor neînsoţiţi
(1) Reunificarea familiei în cazul minorilor neînsoţiţi refugiaţi sau beneficiari de protecţie umanitară se face în funcţie de interesul superior al copilului.
(2) Direcţia azil şi integrare va iniţia din oficiu procedura de reunificare a familiei. În cazul în care procedura de reunificare a familiei este iniţiată din oficiu, se cere acordul reprezentantului legal sau, după caz, şi al minorului neînsoţit. În toate cazurile se va ţine cont de opinia minorului neînsoţit, căreia i se va acorda importanţa cuvenită.
(3) În cazul în care a fost depistată familia minorului neînsoţit, Direcţia azil şi integrare analizează posibilitatea şi condiţiile de realizare a reunificării ei, emiţînd o decizie motivată în acest sens, care poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ fără respectarea unei proceduri prealabile.