pentru aprobarea actelor normative despre executarea Legii privind minimul de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat
Trimiteri: 10 legate · 5 nerezolvate · 7 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (5)
Fără țintă (7)
În conformitate cu prevederile Legii privind minimul de asistenţă medicală gratuită garantat de stat, Legii bugetului pentru anul 1999 şi Legii cu privire la Guvern, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Măsurile de realizare a minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat (anexa nr. 1);
Regulamentul cu privire la prestarea către populaţie a serviciilor medicale contra plată (anexa nr. 2);
Metodologia stabilirii preţurilor şi tarifelor pentru prestarea serviciilor medicale contra plată (anexa nr. 3);
Catalogul provizoriu de preţuri la serviciile medicale prestate contra plată de instituţiile medico-sanitare republicane şi cele aprobate ca baze clinice pînă la 1 august 2000 (anexa nr. 4).
2. Se stabileşte că instituţiile medicale municipale şi judeţene vor presta servicii medicale contra plată cu o reducere de 15 la sută din preţurile stabilite, iar celelalte instituţii medicale locale - cu o reducere de 20 la sută.
3. Autorităţile publice locale pot reduce preţurile, stabilite conform punctului 2 al prezentei hotărîri, la latitudinea lor.
4. Ministerul Sănătăţii şi autorităţile administraţiei publice locale:
vor gestiona resursele bugetare conform priorităţilor stipulate în Legea privind minimul de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat;
vor asigura utilizarea resurselor acumulate în instituţiile medico-sanitare prin prestarea serviciilor medicale contra plată conform devizului de cheltuieli, necesare pentru buna funcţionare a acestor instituţii.
5. Ministerul Sănătăţii:
în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor, Ministerul Finanţelor şi autorităţile publice locale, va examina în caz de necesitate Catalogul provizoriu de preţuri la serviciile medicale şi va înainta Guvernului propuneri în scopul ajustării preţurilor la cheltuielile reale, în funcţie de volumul minimului de asistenţă medicală gratuită garantat de stat, aprobat de către Parlament pentru anul respectiv;
în comun cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei şi Reformelor, va reexamina şi va aproba pînă la 1 martie 2000 normativele de timp, în baza cărora se vor recalcula preţurile la serviciile medicale contra plată.
6. Ministerul Finanţelor, în comun cu Ministerul Economiei şi Reformelor, va efectua controlul asupra utilizării corecte a mijloacelor, obţinute din prestarea serviciilor medicale contra plată.
Prim-ministru
al Republicii Moldova Ion STURZA
Contrasemnată:
Ministrul sănătăţii Eugen Gladun
Ministrul finanţelor Anatol Arapu
Ministrul justiţiei Ion Păduraru
Chişinău, 4 august 1999.
Nr. 749.
Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 749 din 4 august 1999
MĂSURILE de realizare a minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat I. Dispoziţii generale
Măsurile de realizare a minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat (în continuare - Măsurile), determină sarcinile de bază ale instituţiilor medicale în asigurarea accesului populaţiei la asistenţa medicală, prin utilizarea raţională a mijloacelor existente şi optimizarea cheltuielilor.
Prezentele Măsuri prevăd implementarea unor acţiuni şi mecanisme de dirijare, evidenţă şi verificare a distribuirii adecvate şi raţionale a mijloacelor bugetare, evaluarea volumului de asistenţă medicală pornind de la posibilităţile financiare şi extinderea acestuia prin acordarea serviciilor medicale contra plată, formarea şi distribuirea corectă a fondurilor extrabugetare.
Aceste Măsuri delimitează volumele serviciilor prestate de instituţiile medicale în cadrul minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat, reieşind din proporţiile finanţării şi stabilesc mecanismul achitărilor şi compensărilor pentru serviciile medicale acordate peste volumul prevăzut de Legea privind minimul de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat. Resursele acumulate din aceste prestaţii vor acoperi cheltuielile suportate de instituţiile medicale conform Regulamentului cu privire la prestarea serviciilor medicale contra plată.
II. Constituirea şi distribuirea bugetelor pentru ocrotirea sănătăţii
1. Bugetul de stat al sistemului sănătăţii se constituie şi se distribuie de către Ministerul Sănătăţii conform devizului de cheltuieli al instituţiilor republicane, ţinîndu-se cont de necesitatea de a acoperi volumul asistenţei medicale gratuite din cadrul minimului, garantat de stat, şi de structura alocaţiilor bugetare pentru finanţarea minimului în anul bugetar 1999.
2. Bugetele locale pentru ocrotirea sănătăţii se constituie şi se distribuie conform dispoziţiei Ministerului Finanţelor nr.02/4-17 din 5 februarie 1999 “Privind elaborarea bugetelor locale la compartimentul “Ocrotirea sănătăţii” pe anul 1999” şi anexelor la aceasta.
3. Totodată, conducătorii instituţiilor medicale teritoriale vor estima serviciile medicale prioritare şi le vor încadra în volumul alocaţiilor primite de la autorităţile financiare locale, ţinînd cont de structura acestora şi de prevederile Legii despre minimul de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat.
La estimarea priorităţilor şi a costurilor acestora, conducătorii instituţiilor medicale vor ţine cont de necesitatea eşalonării funcţiilor pentru a determina exact lista serviciilor.
III. Structura alocaţiilor bugetare pentru finanţarea în anul 1999 a minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat
4. Pentru anul 1999 bugetul sistemului sănătăţii este planificat în sumă de 405 mil.lei, din care:
bugetelor locale le revin 247,7 mil.lei;
bugetului de stat - 130 mil.lei;
altor departamente - 27,3 mil.lei.
5. În sectorul asistenţei medicale primare se preconizează concentrarea a 35% din bugetul local sau 86,7 mil.lei pentru 14 450 000 vizite (luîndu-se în calcul costul de 6 lei p/u o vizită), inclusiv pentru înlesnirile la medicamente (pe nozologii) şi asistenţa stomatologică (măsurile profilactice şi de jugulare a algiilor acute), specificate în minimul garantat de stat.
6. În sectorul spitalicesc se garantează:
primirea a 43 000 de naşteri cu o durată de spitalizare între 5 şi 7 zile, la costul planificat de 54 lei p/u o zi-pat, pentru care se alocă în total 13,235 mil.lei;
spitalizarea a 15 000 paciente cu patologii ale gravidităţii pe o durată medie de tratament de 7-8 zile, la costul prezumat de 55 lei p/u o zi-pat, pentru care se alocă în total 7 177 mil.lei;
spitalizarea a 55 000 copii cu vîrste sub 5 ani pe o durată medie de tratament de 12,5 zile, la costul de 44 lei p/u o zi-pat, pentru care se alocă în total 30,25 mil.lei;
spitalizarea a 33 000 bolnavi cu boli contagioase pe o durată medie de tratament de 13 zile, la costul de 41 lei p/u o zi-pat, pentru care se alocă în total 17,6 mil.lei;
spitalizarea a 10 000 bolnavi de tuberculoză, pe o durată medie de tratament de 48 zile, la costul de 35 lei p/u o zi-pat, pentru care se alocă în total 16,8 mil.lei;
spitalizarea a 14 000 bolnavi oncologici, pe o durată medie de tratament de 14 zile, la costul de 57 lei p/u o zi-pat, pentru care se alocă în total 11,2 mil.lei;
spitalizarea a 14 500 bolnavi psihici şi bolnavi afectaţi de alcoolism, narcomanie, toxicomanie pe o durată medie de tratament de 43 zile, la costul de 42 lei p/u o zi-pat, pentru care se alocă în total 26,2 mil.lei;
acordarea asistenţei medicale de urgenţă în volum de 586000 chemări care se vor finanţa, la costul de 35 lei chemarea din calculul normativ de 158 chemări la 1000 de locuitori, în suma totală de 20,5 mil.lei;
spitalizarea invalizilor de gradele I şi II, invalizilor de război de toate gradele, a invalizilor din copilărie, a orfanilor şi a pensionarilor pe termen de 6 zile. Asistenţa medicală spitalicească se va acorda şi pacienţilor cu boli acute, intoxicaţii, traume şi combustii aflaţi în stări de pericol vital, care necesită terapie intensivă şi ţinerea sub observaţia permanentă a medicilor. Finanţarea acestui volum de asistenţă va constitui în total 99,513 mil.lei;
funcţionarea caselor şi sanatoriilor de copii, centrelor de medicină preventivă, insituţiilor auxiliare de asistenţă medicală (staţiile hemotransfuzionale, centrele de hemodializă, centrele de informaţie şi statistică, de medicină legală etc.), care se va finanţa în volum total de 38,7 mil.lei;
realizarea următoarelor programe naţionale de sănătate:
Profilaxia şi tratamentul ambulatoriu al tuberculozei (pentru care se alocă 4,3 mil.lei);
Asigurarea cu insulină a bolnavilor de diabet zaharat (6 mil.lei);
Profilaxia şi tratamentul ambulatoriu al bolilor oncologice (7,9 mil.lei);
Imunoprofilaxia (3,5 mil.lei);
Profilaxia şi tratamentul SIDA şi altor maladii sexual transmisibile (3,5 mil.lei);
Profilaxia şi tratamentul dereglărilor psihice (4,7 mil.lei);
Profilaxia (asigurarea cu vaccinuri şi alte preparate specifice):
a hepatitelor infecţioase (4,0 mil.lei);
a rabiei (0,125 mil.lei);
a holerei şi bolilor diareice acute (0,1 mil.lei).
În total susţinerea financiară a programelor sus-enumerate se cifrează la 29,425 mil.lei.
TOTAL - 405,0 mil.lei
Costurile programelor şi ale tratamentului staţionar şi celui ambulatoriu din cadrul sectorului primar se constituie din ponderea cheltuielilor tuturor componentelor serviciilor oferite (asigurarea cu medicamente, alimentaţia, salarii, cheltuieli de regie, reparaţii etc.).
IV. Volumul asistenţei medicale gratuite acordate cetăţenilor în cadrul minimului garantat de stat
7. Minimul de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat, elaborat conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, specifică cuantumul minim de asistenţă medicală gratuită şi facilitează accesul la ea al categoriilor socialmente vulnerabile. Volumul de finanţare a minimului se stabileşte anual prin legea bugetului.
8. Volumul asistenţei medicale acordate populaţiei în cadrul minimului include:
A. Asistenţa medicală primară, în special:
- cazurile de urgenţă;
- supravegherea în dinamică a bolnavilor (dispensarizarea);
- diagnosticul şi tratamentul bolilor în condiţii de ambulatoriu şi la domiciliu;
- serviciile specialiştilor de profil, oferite atît în instituţiile teritoriale, cît şi în structurile republicane, la trimiterea medicului de profil general;
- derularea acţinilor profilactice şi de prevenire;
- asistenţa stomatologică acordată gravidelor şi copiilor, invalizilor de gradele I şi II şi invalizilor de război de toate gradele.
Volumul diagnostic cuprinde următoarele investigaţii:
electrocardiografia;
antropometria;
termometria;
evaluarea pulsului şi tensiunii arteriale;
testarea văzului şi auzului;
tonometria oculară - persoanelor trecute de 40 ani;
analiza generală a urinei;
analiza generală a sîngelui;
glucoza sangvină (după caz);
testele de depistare a paraziţilor intestinali.
Profilaxia tumorilor şi a bolilor sexual transmisibile, controlul asupra executării tratamentului indicat, inclusiv asupra celui anonim, examinarea oncoprofilactică:
controlul glandelor mamare, al tiroidei, cavităţii bucale, ganglionilor limfatici, pielii, regiunii genitale, uterului, ovarelor, citologia colului uterin şi a organelor sexuale.
Realizarea măsurilor antiepidemice:
vaccinarea (planificarea şi vaccinarea efectivă);
depistarea bolilor contagioase (spitalizarea bolnavilor şi informarea organelor de resort);
activitatea profilactică în focare;
controlul clinic şi de laborator al contactanţilor în focarele de boli infecţioase;
controlul situaţiei sanitare a sectorului, informarea serviciului epidemiologic;
propagarea modului sănătos de viaţă.
examinarea medicală a recruţilor şi a rezerviştilor luaţi la evidenţă.
(se completează prin HG1466 din 27.12.01, MO5/10.01.02 art.40)
Investigaţiile şi examinarea bolnavului în cadrul volumului indicat de asistenţă medicală, care nu pot fi realizate la etapa punctului medical, cabinetului (oficiului) medicului generalist, vor fi efectuate la nivelul secţiilor consultative fără plată, conform îndreptării medicului generalist.
La fel, li se acordă pe gratis asistenţa medicală ambulatorică după stabilirea diagnosticului, pacienţilor cu următoarele nozologii: tuberculoză, maladii psihice endogene şi oncologice, boli infecţioase acute, diabet, alcoolism, narcomanie, toxicomanie şi astm bronşic, cu administrarea preparatelor de bază din tratamentul specific;
B. Asistenţa de urgenţă prin structurile sectorului primar de asistenţă medicală, ambulanţă şi spitale se acordă în caz de:
Hemoragii (externe şi interne)
Stări de urgenţă în cardiologie:
infarct miocardic;
angină pectorală instabilă;
astm cardiac;
edem pulmonar;
şoc cardiogen;
tulburări de ritm cardiac:
tahicardii paroxistice;
fibrilaţii ventriculare;
blocuri cardiace;
Insuficienţă vasculară acută:
sincope;
colaps;
hemoroizi cu flebotromboză;
trombembolia arterei pulmonare.
Endocardită infecţioasă;
Metode intensive de tratament în reumatologie (hemosorbţia, plasmofereza);
Maladii pulmonare:
accese de astm bronşic;
barotraumă;
pneumotorax spontan;
stări acute ale sistemului respiratoriu;
Afecţiuni acute ale organelor cavităţii abdominale:
apendicită acută;
colecistită acută;
ulcer perforant gastric;
hernie strangulată;
peritonită acută;
stări de urgenţă în patologia ficatului, căilor biliare şi ale pancreasului;
Afecţiuni acute renale, ale căilor urinare şi ale organelor sexuale:
colică renală;
retenţie acută de urină;
pielonefrită acută cu intoxicaţie şi febră înaltă;
insuficienţă renală acută;
glomerulonefrită acută;
parafimoză;
torsiune testiculară;
eclampsie renală;
insuficienţă renală cronică (hemodializă);
Afecţiuni ale sistemului nervos:
dereglări acute ale licvorodinamicii cerebrale;
ictus hemoragic;
ictus ischemic;
hemoragie subarahnoidală;
sindroame spasmatice;
crize miastenice;
accese epileptice;
cefalee gravă;
Afecţiuni psihice:
excitaţie acută psihomotorie;
inhibiţie acută psihomotorie.
Afecţiuni stomatologice:
stări acute (abces, flegmonă, extrageri dentare);
Traume:
traume acute cranio-cerebrale, vertebro-medulare, luxaţii şi fracturi osoase, ligamentare şi musculare;
şoc traumatic;
şoc combustional, boală combustională;
sindromul de compresie îndelungată;
traume electrice;
Afecţiuni acute şi traumatisme ale globului ocular:
corpi străini ai conjuctivei, corneei;
keratite;
Maladiile ORL acute ce prezintă pericol pentru viaţă;
Stări urgente ginecologice:
sarcină extrauterină cu abdomen acut, peritonită;
trauma uterului;
hemoragiile uterine;
Alte stări de urgenţă:
diabet zaharat şi insipit;
şoc anafilactic, edem, Kwinke, sindromul Lael;
congelaţiile (locale şi generale);
urticărie acută;
sindromul Stivens-Jonson;
stări de asfixie;
precome şi come de diversă origine;
corpi străini;
asfixie mecanică;
şoc caloric şi hipertermic (insolaţia);
hipotermie totală a organismului;
înec (submersiune);
otrăviri acute;
naşteri;
ocluzie intestinală;
gastrită acută;
insuficienţă suprarenală acută şi cronică;
insuficienţă hipofizară acută;
insuficienţă hepatică acută;
distrofie alimentară;
pancarcinom;
patologii cronice, asociate sindromului de malabsorbţie.
C. Asistenţa medicală spitalicească acordată pacienţilor aflaţi în stări acute cu pericol vital:
primirea naşterilor;
tratamentul pacientelor cu patologii ale gravidităţii;
tratamentul copiilor pînă la 5 ani;
tratamentul pacienţilor afectaţi de boli contagioase;
tratamentul bolnavilor de tuberculoză;
tratamentul pacienţilor cu oncopatologii;
tratamentul bolilor psihice, alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei;
asanarea recruţilor şi a rezerviştilor luaţi la evidenţă.
(se completează prin HG1466 din 27.12.01, MO5/10.01.02 art.40)
D. Asistenţa medicală în cadrul programelor speciale de sănătate, finanţate de stat:
asigurarea materială a imunoprofilaxiei;
profilaxia SIDA şi a bolilor sexual transmisibile;
profilaxia şi tratamentul tuberculozei;
tratamentul diabetului zaharat (asigurarea cu insulină);
profilaxia hepatitelor infecţioase, holerei, bolilor diareice acute (asigurarea cu vaccinuri şi preparate specifice);
profilaxia şi tratamentul oncopatologiilor;
tratamentul ambulatoriu al bolnavilor cu dereglări psihice acute.
E. Asistenţa medicală specializată costisitoare
Prestarea serviciilor şi investigaţiilor costisitoare către un contingent specific de bolnavi se va stabili conform indicaţiilor medicale şi în dependenţă de volumul finanţării, determinat anual de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor.
V. Condiţiile de prestare a asistenţei medicale gratuite în cadrul minimului, garantat de stat
9. La nivelul sectorului primar
La acest nivel volumul cuvenit de asistenţă medicală este oferit de către medicul de profil general în cadrul oficiului şi la centrele de sănătate, unde va activa de sine stătător sau în echipă, pe principiul sectorului unic. În exerciţiul funcţiilor stabilite, medicul de profil general se va baza pe datele recensămintelor/paşaportizării populaţiei cu contingentarea acesteia după vîrstă, poziţia socială şi starea sănătăţii, fiind asistat şi de felceri, moaşe şi asistente medicale.
Investigaţiile şi examinarea prevăzute în minimul gratuit de asistenţă medicală care nu pot fi realizate la etapa punctului medical, a oficiilor medicilor de profil general sau centrelor de sănătate vor fi efectuate fără plată în secţiile consultative. Dacă va apărea necesitatea, pacienţii vor fi consultaţi de specialiştii de profil ai secţiilor consultative teritoriale, în funcţie de profilul nozologic şi conform trimiterii medicul generalist. Consultaţiile la nivelul centrelor judeţene şi republicane se vor acorda conform trimiterilor făcute de specialiştii secţiilor consultative teritoriale.
Asistenţa medicală la domiciliu se va efectua sub răspunderea şi coordonarea medicului de profil general.
Volumul procedurilor curative şi al investigaţiilor diagnostice pentru fiece pacient concret este determinat de către medicul de profil general. Pentru unele investigaţii diagnostice şi testări de laborator pacienţii pot fi în prealabil programaţi la specialiştii de profil,. Programarea şi termenele de aşteptare se stabilesc în regulamentele instituţiilor medicale teritoriale.
10. Asistenţa medicală de urgenţă se acordă la toate etapele: la domiciliu, în punctul medical, în oficiul medicului de profil general, centrul de sănătate, serviciile de gardă, echipă de salvare a secţiilor de urgenţă, precum şi în departamentele medicinei de urgenţă ale spitalelor. Asistenţa medicală de urgenţă în staţionar se efectuează în mod necondiţionat în cazul stărilor de urgenţă.
Bolnavii internaţi în stare de urgenţă sînt luaţi la evidenţă de către medicul şef-adjunct pe problemele curative. Consiliul medical stabileşte gravitatea stării de urgenţă şi recomandă modalitatea adecvată de tratament.
11. Asistenţa spitalicească. Programarea pacientului pentru spitalizare se face de către medicul de profil general în conformitate cu indicaţiile clinice, cînd starea pacientului impune terapie activă şi observaţie permanentă.
12. Planul de investiţii include două compartimente:
a) evaluarea şi realizarea volumului de servicii gratuite acordate în cadrul minimului de asistenţă medicală, garantat de stat, pornind de la structura şi cuantumurile alocaţiilor acordate instituţiei medicale în cauză;
b) evaluarea şi realizarea volumului de servicii suplimentare oferite contra plată, peste prevederile minimului de asistenţă medicală garantat de stat, în scopul satisfacerii depline a necesităţilor şi cerinţelor populaţiei.
13. Volumul de finanţare a asistenţei medicale se determină în baza costului unei zile de tratament conform unităţilor nozologice (care include atît investigaţiile diagnostice, cît şi tratamentul aplicat).
În acest context, una din principalele condiţii de realizare a minimului de asistenţă medicală este evaluarea de către fiecare instituţie medicală a costului unei zile de tratament pe nozologii (atît în staţionar, cît şi ambulatoriu) şi a unei vizite.
14. Precizarea planului de asistenţă diagnostică şi curativă pentru fiecare pacient acordată în cadrul minimului garantat (a tipurilor şi periodicităţii investigaţiilor diagnostice şi a tratamentului) se va asigura prin completarea unei cartele speciale din fişa de observaţie a pacientului, care conţine următoarele compartimente:
lista investigaţiilor diagnostice şi tratamentul, oferite în cadrul minimului de asistenţă medicală gratuită, care sînt determinate potrivit finanţării garantate de stat a instituţiei medicale concrete;
lista investigaţiilor diagnostice şi tratamentul, oferite suplimentar la minimul garantat de stat prin prestarea serviciilor medicale contra plată conform Regulamentului cu privire la prestarea serviciilor medicale contra plată.
15. Completarea cartelei respective se face de către medicul curant. În cartelă se vor indica datele din paşaport, numărul fişei de observaţie şi diagnosticul prealabil, estimîndu-se durata medie prezumată a tratamentului şi costul total al cazului respectiv în cadrul minimului. Totodată, la dorinţa pacientului se va stabili planul investigaţiilor suplimentare, care vor fi achitate în contabilitatea instituţiei medicale în cauză.
16. Şeful de secţie va controla decizia medicului şi evaluarea asistenţei acordate, trecută de el în contul înmînat pacientului, spre plată şi dacă va fi necesar, îl va implica în munca de verificare şi pe medicul şef-adjunct pe problemele curative. Contabilitatea instituţiei în cauză va verifica corectitudinea corelaţiei dintre serviciile prestate gratis şi cele cu plată, precum a sumelor plătite de pacienţi.
17. Pacienţilor internaţi în cazul unor recidive sau complicaţii, survenite ca urmare a externării precoce, inoportune şi neîntemeiate a acestora, instituţia medicală le va acorda asistenţă medicală gratuită.
În cazul spitalizării unui copil sub vîrsta de 1 an, se va permite internarea tutelarului pentru îngrijirea lui.
VI. Asistenţa medicală acordată contra plată
18. Asistenţa medicală cu plată se va acorda în conformitate cu Regulamentul cu privire la prestarea serviciilor medicale contra plată şi a Catalogului de preţuri la serviciile medicale prestate de instituţiile medico-sanitare contra plată.
19. Modul de încasare şi de ţinere a evidenţei contabile a mijloacelor financiare extrabugetare se va efectua conform actelor normative în vigoare şi în baza regulamentului respectiv.
VII. Dispoziţii finale
20. Asistenţa medicală gratuită prevăzută în cadrul minimului garantat de stat, va fi revizuită anual în dependenţă de posibilităţile financiare ale statului, exprimate în legea bugetului, iar instituţiile medicale, în comun cu organele administraţiei publice locale, vor putea introduce modificările necesare în sensul majorării volumului minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat.
21. Plăţile sau compensaţiile pentru asistenţa medicală pot fi achitate de către patroni, sponsori, organizaţii obşteşti etc. în bani, mărfuri, materiale, produse alimentare sau sub formă de servicii acordate instituţiei medicale.
22. Instituţiile medicale şi personalul acestora poartă răspundere pentru calitatea serviciilor medicale acordate atît în cadrul minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat, cît şi a celor prestate cu plată.
23. Conducătorii instituţiilor medicale sînt obligaţi să informeze populaţia şi să ofere explicaţii referitoare la lista serviciilor medicale gratuite şi lista serviciilor medicale prestate cu plată.
Anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 749 din 4 august 1999
REGULAMENTUL cu privire la prestarea către populaţie serviciilor medicale contra plată I. Noţiuni generale
Adoptarea minimului de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat, prevede realizarea priorităţilor sistemului sănătăţii în acordarea asistenţei medicale către populaţie, potrivit volumului de finanţare. Totodată, în condiţiile unui buget de austeritate, satisfacerea necesităţilor în ceea ce priveşte asistenţa medicală în volum deplin presupune prestarea de către instituţiile medicale a unor servicii contra plată, suplimentar la minimul de asistenţă gratuită garantat de stat.
Regulamentul cu privire la prestarea serviciilor medicale cu plată, neincluse în minimul garantat de stat (denumit în continuare Regulamentul) stabileşte modul de organizare şi de prestare a serviciilor medicale contra plată, de acumulare şi utilizare a surselor extrabugetare.
II. Principiile de bază de organizare şi prestare a serviciilor medicale contra plată
1. Instituţiile medicale vor acorda anumite servicii medicale contra plată în baza ordinelor elaborate în conformitate cu cerinţele prezentului Regulament, a deciziilor autorităţilor publice locale şi în funcţie de volumul finanţării bugetare (de stat sau locală).
2. Instituţiile medicale vor elabora lista serviciilor medicale oferite cu plată şi tarifele la acestea, care nu vor depăşi plafoanele stabilite în Catalogul provizoriu de preţuri la serviciile medicale prestate de instituţiile medico-sanitare contra plată.
Prestarea serviciilor medicale contra plată prevede organizarea unei activităţi conştiincioase şi competente, întemeiate şi documentar evidenţiate, iar utilizarea mijloacelor acumulate se va efectua conform devizului de cheltuieli.
3. Se vor efectua contra plată serviciile medicale la nivelul secţiilor consultative de la etapa primară de asistenţă medicală, testele biochimice şi imunologice de laborator, diagnosticul funcţional, consultaţiile specialiştilor de profil, acordate pacienţilor care nu au fost trimişi de către medicul de profil general (medicul de familie).
4. La etapa de staţionar pacienţii vor achita:
costul integral al curei de tratament, cu excepţia invalizilor de gradele I şi II, invalizilor de război de toate gradele, invalizilor din copilărie, copiilor orfani, pensionarilor, bolnavilor în stare gravă, traumaţi, intoxicaţi, care necesită terapie intensivă, supraveghere medicală permanentă sau izolare potrivit indicaţiilor epidemiologice;
costul integral al asistenţei medicale acordate la cererea şi cu acordul pacientului.
5. Populaţia dispune de acces liber şi gratuit la:
asistenţa medicală oferită la nivelul sectorului primar (diagnostic, tratament, recuperare);
tratamentul de urgenţă la etapa prespitalicească;
diagnostic, tratament şi recuperare în cadrul programelor speciale, prevăzute în minimul gratuit garantat de stat.
III. Modul de colectare şi evidenţă a mijloacelor băneşti încasate de instituţiile sistemului sănătăţii pentru serviciile medicale
6. Mijloacele speciale ale instituţiilor medico-sanitare, finanţate de la bugetul de stat şi bugetele locale, se constituie din mijloacele băneşti, încasate de instituţiile medico-sanitare de la persoanele fizice sau agenţii economici pentru serviciile medicale acordate.
7. După achitarea de către pacient a sumei calculate, medicilor li se interzice folosirea medicamentelor şi altor atribute diagnostico-curative, procurate de către pacient, instituţia medicală fiind obligată să-i asigure tratamentul din contul acelei sume.
8. Modul de constituire, utilizare şi evidenţă a mijloacelor speciale este stabilit în instrucţiunea aprobată prin ordinul Ministerului Finanţelor nr.13 din 13 februarie 1995, cu completările ulterioare.
9. Modul de primire şi păstrare a mijloacelor băneşti şi de verificare a respectării disciplinei de casă sînt reglementate în “Regulile de efectuare a operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova”, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 764 din 25 decembrie 1992.
10. Instituţiile care primesc mijloace băneşti în numerar vor fi înzestrate în mod obligatoriu cu aparate de casă.
Dacă încasarea banilor lichizi se face în volume mari, în statele instituţiei se vor introduce funcţii suplimentare de contabil-casier şi economist.
11. În instituţiile care nu dispun de contabilitate, răspunderea pentru mijloacele băneşti, primite în numerar se pune în seama unuia dintre colaboratori, cu respectarea regulilor privind operaţiunile de casă.
12. Mijloacele băneşti primite în numerar se vor depune pe contul instituţiei medicale.
13. Se va considera drept temei de încasare de la pacienţi a mijloacelor băneşti în casă contul alcătuit în 3 exemplare de către medic.
14. După introducerea plăţii în casă, exemplarul unu al contului rămîne în casă, al doilea se transmite pacientului, iar al treilea, la care se alătură bonul cu amprenta aparatului de casă, se restituie şefului subdiviziunii şi se anexează la foaia de observaţie. Acesta va servi drept temei pentru darea de seamă lunară a şefului subdiviziunii despre evaluarea serviciilor medicale prestate. Datele dării de seamă a subdiviziunilor se confruntă lunar cu datele evidenţei contabile. În fişa de observaţie (cartela de ambulator) se vor înregistra suma şi data efectuării plăţii. În sectorul de ambulator pacienţii achită anticipat serviciile oferite. În staţionar plata se efectuează după stabilirea diagnosticului definitiv, însă în cel tîrziu 3 zile din data internării.
15. Conturile pentru plată vor fi specificate cu calcularea corectă a costului.
16. Diferendele care apar asupra corectitudinii achitării se examinează de comisia instituţiei, condusă de conducătorul acesteia.
IV. Utilizarea mijloacelor băneşti
17. Volumul prezumat al veniturilor provenite din serviciile medicale cu plată, repartizarea şi utilizarea lor se va determina conform devizelor de venituri şi cheltuieli, care se alcătuiesc şi se aprobă în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.
18. Mijloacele băneşti provenite din prestarea serviciilor medicale se vor orienta prioritar pentru:
procurarea medicamentelor şi materialelor de pansament;
procurarea produselor alimentare;
procurarea reactivilor de diagnostic, a obiectelor de inventar, întreţinerea şi reparaţia utilajelor medicale;
alte cheltuieli prevăzute în deviz, inclusiv remunerarea personalului medical.
19. Evidenţa contabilă a surselor acumulate şi utilizarea lor se efectuează în conformitate cu instrucţiunea nr.85 din 9 octombrie 1996 a Ministerului Finanţelor.
20. Volumul asistenţei medicale garantate va fi revizuit o dată în an în dependenţă de posibilităţile financiare ale bugetului de stat şi ale celor locale, exprimate în legea respectivă a bugetului.
21. Plăţile sau compensaţiile pentru asistenţa medicală pot fi achitate de către patroni, sponsori, organizaţii obşteşti etc. în bani sau sub formă de valori materiale, produse alimentare şi alte bunuri necesare instituţiei.
Anexa nr. 3 La Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 749 din 4 august 1999
METODOLOGIA stabilirii preţurilor şi tarifelor pentru prestarea serviciilor medicale contra plată I. Principii generale
1. Metodologia stabilirii preţurilor şi tarifelor pentru prestarea serviciilor medicale cu plată (în continuare - metodologia) este elaborată în corespundere cu standardele naţionale şi Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. 85 din 9 octombrie 1996 “Cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice”, ţinîndu-se cont de corelaţia cheltuielilor cu costurile serviciilor.
2. Prezenta metodologie stabileşte modul de calculare a costurilor potrivit principiului cheltuielilor minime şi a tarifelor pentru fiecare instituţie medico-sanitară, precum şi mecanismul aplicării acestora în practică.
3. Modul de calculare a costurilor şi de aplicare a tarifelor stabilit în prezenta metodologie se extinde atît asupra prestaţiilor medicale către cetăţeni, cît şi asupra asistenţei contractuale, acordate de instituţiile medicale întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor etc.
4. Costurile serviciilor medicale prestate, calculate pe principiul cheltuielilor minime (în continuare - costurile), includ mărimea valorică a resurselor umane, implicate în oferta de servicii medicale, a medicamentelor, ingredientelor, utilajelor medicale, fondurilor fixe, fluidelor şi altor cheltuieli gospodăreşti.
5. Principiul primatului cheltuielilor minime prevede includerea în fiecare cost numai a cheltuielilor, legate nemijlocit de acordarea serviciului în cauză.
6. Costul serviciilor medicale prestate este constituit din următoarele elemente de bază:
cheltuielile de remunerare a muncii;
cheltuielile pentru medicamente şi materiale;
defalcările pentru asigurările sociale;
utilizarea (amortizarea) mijloacelor fixe;
cheltuielile de regie.
7. În toate instituţiile medico-sanitare, clasificarea pe elemente şi articole de calcul a cheltuielilor se efectuează potrivit reglementărilor de referinţă în vigoare privind componenţa elementelor de bază (cheltuielilor) pentru serviciile oferite.
8. În procesul stabilirii şi aplicării preţurilor şi tarifelor, factorii de decizie vor ţine cont de următoarele particularităţi ale sistemului bugetar al sănătăţii: a) preţul (tariful) serviciului medical se constituie numai din elementele lui de bază; b) în preţ nu se includ procentele de rentabilitate; c) pentru sistemul sănătăţii serviciile medicale contra plată nu sînt servicii aducătoare de profit.
II. Metodologia determinării costului unui serviciu medical
9. Luînd în considerare specificul sistemului sănătăţii, prezenta metodologie prevede aplicarea, la determinarea costului unui serviciu medical, a principiului calculării şi distribuirii cheltuielilor conform elementelor de bază menţionate în pct. 6-7.
10. La formarea costului oricărui serviciu medical se ia drept bază evidenţa separată a cheltuielilor pe articole (planificate sau sporadice) în ansamblu pe staţionar, pe policlinică, ambulatoriu, staţie de salvare şi orice altă subdiviziune.
11. Metoda de calculare a costului unui serviciu medical acordat în staţionar sau policlinică este aceeaşi, diferenţele de parametri apărînd numai la luarea în calcul a specificului activităţii de bază a instituţiei medicale respective.
12. Astfel, costurile asistenţei medicale vor include, după caz:
în staţionar:
- costul unei zile-pat;
- costul unei ore de operaţie;
în policlinică:
- costul unei vizite;
- costul unui serviciu medical de examinare sau de investigare.
13. Formarea costului unei zile-pat sau al unei vizite se va face în dependenţă de activităţile prestate de secţiile respective. Conform genurilor de activitate secţiile medicale se vor clasifica pe următoarele grupe:
grupa I - secţiile cu servicii clinice, specializate;
grupa II - secţiile cu servicii paraclinice;
grupa III - secţiile şi subdiviziunile pentru servicii auxiliare.
14. Serviciile clinice sînt oferite de secţiile staţionarului (cu paturi pentru regim de tratament staţionar): terapie, chirurgie, ginecologie, pulmonologie, pediatrie etc. şi secţiile ambulatorice (cu vizite ale pacienţilor în regim de tratament ambulatoriu).
15. Serviciile paraclinice sînt oferite de secţiile paraclinice fără paturi spitaliceşti, care deservesc secţiile clinice din staţionar şi ambulatorice, completînd procesele diagnostico-curative (serviciul radiologic, laboratorul clinic biochimic, cabinetul/secţia de diagnostic funcţional, secţia de fizioterapie, secţia de internare etc.).
16. Serviciile auxiliare sînt acordate de subdiviziunile: farmacia, serviciul de ambulanţă/salvare şi altele, care au statut de unităţi separate şi ale căror prestaţii se vor evalua separat.
La constituirea costurilor serviciilor clinice, pe lîngă elementele de bază se includ şi următoarele articole de cheltuieli:
- cheltuielile pentru alimentarea pacienţilor;
- cheltuielile de uzură a obiectelor din inventarul moale şi tare;
- cheltuielile de uzură a utilajelor medicale;
- cheltuielile de regie.
17. La constituirea costurilor serviciilor medicale acordate de secţiile paraclinice se includ aceleaşi articole de cheltuieli, cu excepţia cheltuielilor pentru alimentaţia pacienţilor.
Costul serviciilor secţiilor auxiliare nu va include:
cheltuielile pentru alimentare;
cheltuielile pentru medicamente;
cheltuielile de uzură a utilajelor medicale.
18. Cheltuielile pentru salarizarea persoanlului specializat şi a celui auxiliar se repartizează asupra tuturor secţiilor clinice şi paraclinice, cu aplicarea coeficientului spezelor de regie. Cheltuielile secţiilor paraclinice se repartizează secţiilor clinice în corespundere cu volumul de muncă îndeplinit de fiecare subdiviziune clinică separat (în conformitate cu numărul de analize, proceduri, investigaţii, explorări diagnostice etc.).
Astfel, costul unei zile/pat sau al unei vizite ambulatorice se constituie din suma cheltuielilor anuale, evaluată de fiecare instituţie/secţie clinică şi raportată la numărul de zile/pat sau vizite conform formulei:
C1 zi/pat ă (Cd + Cp): Nr. zile/pat,
C1 viz. ă (Cd + Cp): Nr. viz.,
unde C1 zi/pat este costul unei zile/pat în secţia clinică respectivă;
Cd zi/pat - cheltuielile directe ale secţiei clinice;
Cp - cheltuielile paraclinice ale aceleiaşi secţii;
Nr. zile/pat - numărul de zile/pat ale aceleiaşi secţii;
Nr. viz. - numărul de vizite.
19. Pentru calcularea costului cursului de tratament al unui bolnav în dependenţă de unităţile nozologice, costul unei zile-pat în secţia clinică respectivă se înmulţeşte la numărul mediu de zile (durata medie a tratamentului) după unităţile nozologice conform normativelor, aplicîndu-se formula:
Ct ă C1 zi/pat x Dt,
unde:
Ct este costul tratamentului unui bolnav potrivit unităţii nozologice;
C1 zi/pat - costul unei zile/pat în secţia respectivă;
Dt - durata medie a tratamentului conform normativelor.
20. Rolul principal în evaluarea costului oricărui serviciu medical revine calculării coeficientului cheltuielilor de regie (suplimentare), care se determină prin raportarea sumei cheltuielilor gospodăreşti, cheltuielilor de detaşare-delegare, cheltuielilor de reparaţie a utilajelor, clădirilor şi unităţilor de transport la mărimea fondului salarial de bază al personalului medical din întreaga instituţie. Fiecare instituţie îşi calculează coeficientul propriu al cheltuielilor de regie, acesta fiind unic. Suma totală a cheltuielilor de regie se determină prin produsul dintre coeficientul de regie şi salariul de bază al personalului medical, implicat în acordarea serviciului medical în cauză.
A. Determinarea cheltuielilor de remunerare a muncii
21. Determinarea cheltuielilor de remunerare a muncii, care se includ în costul serviciului medical, se face prin luarea în calcul a salariului mediu al unui lucrător medical (potrivit categoriei de calificare), înmulţit la numărul total de personal medical, implicat în această activitate.
22. Numărul personalului medical se determină conform schemei de state a instituţiei sau secţiei şi se calculează potrivit normativelor de încadrare şi a statelor-tip de funcţii ale instituţiilor din sistemul sănătăţii, ţinîndu-se cont de profilul instituţiei, structura organizaţională, normativele şi categoriile de personal medical, implicat în oferta de servicii medicale (medic, asistentă medicală, infirmieră etc.), şi de normele de timp.
23. Salariul mediu al unui lucrător medical se evaluează în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 287 din 24 mai 1993 “Privind aplicarea Legii salarizării” şi ordinul ministrului sănătăţii nr. 122 din 1 iunie 1993 “Cu privire la retribuirea muncii personalului din sfera ocrotirii sănătăţii şi asistenţei sociale în baza reţelei unice”, cu anexele şi completările acestora.
24. Remunerarea muncii include salariul de bază (plata pentru volumul de lucru, executat conform normelor de timp şi de asistenţă) şi salariul suplimentar (plata pentru gărzile de serviciu în zilele de sărbători, turele de noapte, pentru muncă intensivă cu aplicarea noilor metode de lucru, concedialele şi alte plăţi, care se stabilesc în raport cu rezultatele obţinute).
B. Defalcările pentru asigurarea socială de stat
25. Cheltuielile legate de defalcările pentru asigurarea socială sînt determinate de cheltuielile pentru retribuţie şi de cotele defalcărilor în bugetul asigurărilor sociale, stabilite conform legislaţiei în vigoare.
C. Cheltuielile pentru medicamente şi materiale de pansament
26. Cheltuielile pentru medicamente şi materialele de pansament se calculează direct, luîndu-se drept bază cheltuielile propriu-zise atestate în perioada precedentă, efectuate conform “Normelor provizorii pentru alimentaţia bolnavilor şi procurarea medicamentelor în instituţiile ocrotirii sănătăţii” nr. 02/3-02-17 aprobate la 28 decembrie 1995 de Ministerul Finanţelor, în vigoare de la 1.01.96, şi ţinîndu-se cont de modificările preţului de piaţă.
D. Cheltuielile pentru alimentaţia pacienţilor
27. Cheltuielile pentru alimentaţia pacienţilor se calculează conform normelor sus-menţionate, cuantumul acestora înmulţindu-se la numărul de zile în care aceştia s-au tratat în secţiile staţionarului.
E. Cheltuielile de uzură a inventarului moale
28. Cheltuielile de uzură a inventarului moale se determină conform normelor din tabelul “Dotarea cu inventar moale”, în raport cu termenele de exploatare şi norma uzurii anuale pe grupe de inventar (ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 710 din 15 septembrie 1988).
29. Luînd în considerare faptul că în prezent dotarea cu inventar moale practic nu se face, necesităţile anuale se pot calcula în următorul mod: se calculează totalul necesarului cantitativ şi sumar de inventar moale pe instituţie în raport cu termenul de exploatare. La determinarea necesarului anual de inventar moale se vor lua în considerare şi datele ultimei inventarieri. În calculul sumei uzurii anuale a inventarului moale al secţiilor clinice şi/sau paraclinice se va include şi uzura inventarului moale al personalului administrativ şi cel gospodăresc, cu utilizarea coeficientului uzurii inventarului moale administrativ-gospodăresc (Ca/g) care se deduce astfel:
Ca/g = SIMa/g : (SIMi - SIMa/g),
unde:
Ca/g este coeficientul uzurii inventarului moale al personalului administrativ-gospodăresc;
SIMa/g - suma inventarului moale al personalului administrativ-gospodăresc;
SIMi - suma inventarului moale în total pe instituţie.
F. Cheltuielile de uzură a inventarului tare şi mijloacelor fixe
30. Cheltuielile de uzură a inventarului tare şi a mijloacelor fixe, precum şi a obiectelor de mică valoare se determină raportînd valoarea lor iniţială la norma de uzură anuală.
Suma uzurii inventarului tare, mijloacelor fixe şi a mărfurilor de mică valoare ale personalului administrativ-gospodăresc se calculează în mod analogic uzurii inventarului moale.
G. Cheltuielile de uzură a utilajelor medicale
31. Cheltuielile de uzură ale utilajelor medicale se vor deduce separat, în mod analogic cu calcularea uzurii inventarului tare şi a mijloacelor fixe. Este necesar să se facă calculul separat din următoarele considerente:
utilajele medicale sînt cuprinse într-o vastă clasificare, cu o mare varietate de preţuri;
procentul uzurii lor anuale, de asemenea, variază;
adesea timpul de lucru al utilajelor nu corespunde cu timpul de lucru al personalului medical în cadrul serviciilor oferite.
H. Cheltuielile de regie
32. În suma cheltuielilor de regie se includ toate cheltuielile gospodăreşti suportate de instituţia medicală în procesul activităţii ei: salariul personalului administrativ-gospodăresc, cheltuielile de detaşare în scopuri de reciclare a cadrelor, cheltuielile pentru reparaţia capitală a clădirilor şi transporturilor.
Excepţie fac cheltuielile gospodăreşti efectuate de personalul administrativ. Cuantumul cheltuielilor gospodăreşti, cheltuielilor de detaşare şi de altă natură se stabileşte pe baza cheltuielilor reale ale anului precedent.
33. Suma cheltuielilor pentru reparaţia capitală a clădirilor şi transporturilor se determină luîndu-se în calcul mărimea uzurii anuale a clădirilor (procentul uzurii anuale).
34. Suma cheltuielilor curente şi a altor cheltuieli se evaluează în baza dispoziţiilor de plată prezentate de organizaţiile respective în conformitate cu contractele încheiate.
C.regie = SBa/g + CSa/g + Cgt + UC + UF + Cd ,
SBti - SBa/g
unde:
- C. regie este coeficientul cheltuielilor de regie;
- SBa/g - salariul de bază al personalului administrativ-gospodăresc;
- CSa/g - contribuţia la salariul de bază al personalului administrativ-gospodăresc;
- Cgt - cheltuielile totale gospodăreşti;
- UC - suma uzurii anuale a clădirilor;
- UF - suma uzurii anuale a mijloacelor de transport;
- Cd - cheltuielile de deplasare/detaşare;
- SBti - salariul de bază total pe instituţie.
I. Costul unui serviciu medical
35. Costul unui serviciu medical se determină prin raportul dintre suma cheltuielilor totale pe instituţie/secţie şi numărul de zile/pat în staţionar sau de vizite ambulatorice în policlinică.
36. Costul unei zile/pat sau al unei vizite într-o secţie clinică include şi cheltuielile secţiei paraclinice în dependenţă de volumul serviciilor îndeplinite pentru secţia clinică, exprimat în procente (numărul de analize, proceduri, investigaţii etc.).
37. Procentul sau volumul serviciilor prestate de secţia paraclinică se determină separat, pentru fiecare secţie curativă, potrivit registrelor de evidenţă a serviciilor paraclinice.
38. Cota serviciilor paraclinice ale unei secţii clinice se evaluează din cheltuielile totale ale secţiei paraclinice în corespundere cu procentul volumului de servicii paraclinice, realizate la solicitarea secţiei clinice (regula de 3 simple).
39. Costul unui serviciu paraclinic (analize, proceduri, investigaţii) se calculează în funcţie de cheltuielile totale ale secţiei paraclinice, de corelaţia dintre bugetul anual de timp (în minute), salariul medicului şi al asistentei medicale şi de costul medicamentelor utilizate.
40. Există servicii medicale clinice şi paraclinice în care medicul şi asistenta medicală sînt implicaţi atît pe durate egale, cît şi pe durate diverse de timp. În cazul calculării costurilor serviciilor cu durate diverse de timp, bugetul de timp al medicului şi bugetul de timp al asistenţei medicale se însumează, utilizîndu-se atît unitatea echivalentă, cît şi raportul salariului medicului la salariul asistentei medicale:
Rs = Smm : Sm a/m,
unde:
Rs este raportul dintre salariul personalului medical implicat;
Smm - salariul mediu al medicului;
Sm a/m - salariul mediu al asistentei medicale.
41. Potrivit calculului, costul unui minut de lucru al asistentei medicale este egal cu costul unei unităţi echivalente, iar costul unui minut al medicului - cu costul unei unităţi echivalente, înmulţit cu mărimea rezultată din raportul dintre salariul medicului şi al asistentei medicale,
C 1 min. a/m = Cts/i : Nr. u/e
C 1 min. m = C1 min. a/m x Rs
unde:
C 1 min. a/m este costul unui minut de lucru al asistentei medicale;
C 1 min. m - costul unui minut de lucru al medicului;
Ct s/i - cheltuielile totale pe secţie sau instituţie;
Nr. u/e - numărul total de unităţi echivalente;
Rs - raportul dintre salariul mediu al medicului şi al asistentei medicale.
Costul oricărui serviciu medical depinde direct de totalul cheltuielilor, calculat pe articolele de cheltuieli, şi de durata serviciului, cu excepţia medicamentelor şi uzurii utilajelor medicale, care se calculează separat pentru fiecare serviciu.
Preţul serviciului medical se determină după formula:
Psm = C1 min. x T + M + UUM,
unde
Psm este preţul serviciului medical;
C1 min. - cheltuielile la 1 minut de timp al personalului medical, fără a lua în calcul medicamentele şi utilajele medicale,
M - cheltuielile pentru medicamente;
T - durata procedurii;
UUM - uzura utilajelor medicale. Pentru determinarea preţului unui serviciu medical cu acelaşi timp de lucru al medicului şi al asistentei medicale nu este necesară transformarea bugetului timpului de lucru în unităţi echivalente.
J. Determinarea costului unui serviciu stomatologic
42. Calcularea costului unui serviciu terapeutic stomatologic este identică cu cea a altor servicii medicale. Diferă numai metoda de calcul a serviciului stomatologic de protezare, care nu va lua în considerare bugetul timpului de lucru, ci se va baza pe numărul unităţilor convenţionale de muncă (UCM) conform ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 7 din 13 ianuarie 1997 “Despre perfecţionarea asistenţei stomatologice acordate populaţiei”.
III. Principiile calculării şi reglementării preţurilor şi tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei de instituţiile medicale
43. Mecanismul calculării şi reglementării preţurilor şi tarifelor pentru serviciile prestate contra plată se bazează pe următoarele principii:
1) preţurile şi tarifele stabilite conform prezentei metodologii sînt valabile pentru serviciile medicale acordate populaţiei în toate unităţile sanitare, indiferent de forma lor organizaţional-juridică şi de proprietate;
2) preţurile calculate sînt maxime, dar, reieşind din specificul insituţiei şi al localităţii respective, pot fi diminuate prin decizia autorităţilor publice locale;
3) la determinarea preţului unui serviciu medical nu se va lua în considerare perioada de inactivitate a personalului medical, efortul/sarcina scăzute sau efectivul de prisos.
IV. Dispoziţii finale
44. Ajustarea tarifelor se va efectua în dependenţă de ultimul indice al preţurilor de consum, calculat şi publicat în modul stabilit de Departamentul Analize Statistice şi Sociologice.
45. Tarifele ajustate intră în vigoare din prima zi a lunii următoare perioadei, în care s-au înregistrat influenţele de evoluţie ale parametrilor de ajustare.
NOTĂ: (la pct. 44) În scopul protejării populaţiei în perioada de tranziţie, ajustarea tarifelor se va efectua atunci cînd indicele mediu de consum, calculat la momentul indexării precedente, va depăşi o creştere de 5%.