Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. I. – Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 34–35, art. 112), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Cartea întîi va avea următorul cuprins:
„CARTEA ÎNTÎI EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CU CARACTER CIVIL
T i t l u l I
DISPOZIŢII GENERALE
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Sarcina şi scopul procedurii de executare
(1) Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în modul stabilit de lege.
(2) În scopul îndeplinirii sarcinii prevăzute la alin. (1), legislaţia privind executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul şi condiţiile de executare silită a documentelor executorii.
Articolul 2. Principiul legalităţii
Executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.
Articolul 3. Principiul egalităţii
Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.
Articolul 4. Principiul disponibilităţii
(1) Creditorul dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum şi de a renunţa la executarea începută sau de a amîna pornirea ei, în limitele prescripţiei dreptului stabilit.
(2) Părţile în procedura de executare (creditorul şi debitorul) pot executa documentul executoriu prin încheierea unei tranzacţii în condiţiile prezentului cod.
Articolul 5. Principiul umanismului
Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se stabilesc pe principiul respectării drepturilor omului şi nu pot avea ca scop pricinuirea de suferinţe fizice şi morale sau de prejudicii materiale.
Articolul 6. Limba procedurii de executare
(1) Procedura de executare se desfăşoară în limba de stat.
(2) Dacă nu posedă limba de stat, participanţii la procedura de executare au dreptul de a lua cunoştinţă de actele procedurii de executare şi de a vorbi prin interpret.
Articolul 7. Independenţa executorului judecătoresc
(1) În executarea documentelor executorii, executorul judecătoresc este independent şi se supune numai legii.
(2) Orice imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege.
Articolul 8. Caracterul obligatoriu al cerinţelor executorului judecătoresc
(1) Cerinţele executorului judecătoresc înaintate în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.
(2) Persoanele care nu execută cerinţele executorului judecătoresc sau care împiedică executarea lor poartă răspunderea prevăzută de lege.
Articolul 9. Atacarea actelor executorului judecătoresc
Participanţii la procedura de executare, alte persoane interesate ale căror drepturi ori interese ocrotite de lege au fost încălcate printr-un act de executare pot ataca actul în conformitate cu legea.
T i t l u l II
EXECUTAREA SILITĂ A DOCUMENTELOR EXECUTORII
Capitolul II
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 10. Executarea silită
(1) Executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.
(2) Executarea silită începe prin sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii şi se efectuează prin orice formă prevăzută de prezentul cod, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare.
(3) Executarea silită se efectuează în baza unui titlu executoriu sau a unui alt document care, potrivit prezentului cod, este document executoriu.
Articolul 11. Documentele executorii
Sînt documente executorii şi se execută conform normelor stabilite de prezentul cod:
a) titlurile executorii eliberate de instanţa de judecată în condiţiile legii;
b) hotărîrile date de instanţele de judecată în pricinile de contencios administrativ, încheierile, ordonanţele şi deciziile instanţelor de judecată, eliberate în cauze civile;
c) deciziile (hotărîrile) contravenţionale, inclusiv cele emise de agenţii constatatori în limitele competenţei atribuite lor prin lege, şi sentinţele pe cauzele penale în partea încasării amenzii, confiscării speciale, precum şi în partea acţiunii civile;
d) ordonanţele privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională sub formă de amendă;
e) titlurile executorii eliberate în temeiul hotărîrilor arbitrale;
f) titlurile executorii emise în baza hotărîrilor instanţelor de judecată străine şi ale arbitrajelor internaţionale, recunoscute şi încuviinţate spre executare pe teritoriul Republicii Moldova;
g) deciziile Curţii Constituţionale cu privire la aplicare de amenzi;
h) încheierile executorului judecătoresc;
i) deciziile Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi ale Colegiului disciplinar al Uniunii Avocaţilor cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare cu caracter pecuniar;
j) hotărîrile (deciziile) cu privire la aplicarea de sancţiuni eliberate de autorităţile publice şi/sau de alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control;
k) actele notariale învestite cu formulă executorie;
l) hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la suma de reparare echitabilă a prejudiciului şi de compensare a celorlalte cheltuieli, precum şi acordul de soluţionare pe cale amiabilă a cauzei, semnat de părţi.
Articolul 14. Cuprinsul documentului executoriu
(1) Documentul executoriu eliberat de instanţa de judecată cuprinde:
a) denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu;
b) pricina în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu;
c) data pronunţării hotărîrii, dispozitivul (textual);
d) data rămînerii definitive a hotărîrii sau menţiunea privind executarea imediată;
e) numele, prenumele şi data naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului, codul fiscal, domiciliul ori sediul lor, datele bancare de identificare;
f) data eliberării titlului executoriu;
g) menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii;
h) menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile debitorului;
i) alte menţiuni, după caz.
(2) Titlul executoriu, eliberat în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, se semnează de către judecător şi grefier şi se certifică cu ştampila instanţei de judecată.
(3) Alte documente executorii decît cele eliberate de instanţa de judecată, cu excepţia celor prevăzute la art. 11 lit. k), se semnează de persoana cu funcţie de răspundere şi se certifică cu ştampila organului respectiv. Ele vor cuprinde toate datele prevăzute la alin. (1), cu excepţia prevederilor lit.g) şi h).
(4) În cazul în care hotărîrea instanţei de judecată străine sau a arbitrajului internaţional a fost recunoscută şi încuviinţată spre executare pe teritoriul Republicii Moldova, în titlul executoriu se indică atît denumirea instanţei de judecată străine sau a arbitrajului internaţional, precum şi denumirea instanţei de judecată din Republica Moldova care a recunoscut şi a încuviinţat executarea acestei hotărîri.
Articolul 15. Prezentarea documentului executoriu spre executare
(1) Documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor.
(2) Instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu spre executare în pricinile ce ţin:
a) de confiscarea bunurilor;
b) de urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat;
c) urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat;
d) de urmărirea pensiei de întreţinere;
e) de încasarea sumelor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a sănătăţii sau prin deces, dacă repararea s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice;
f) de restabilirea la locul de muncă şi de încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă;
g) încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege.
(3) În cazurile enumerate la alin. (2), instanţa de judecată expediază documentele executorii conform competenţei teritoriale prevăzută la art. 30 alin. (3) şi (4) din prezentul cod şi informează părţile despre prezentarea acestora spre executare.
(4) În cazul prezentării unui nou titlu executoriu, în condiţiile art. 13 alin. (4) din prezentul cod, procedura de executare continuă, actele anterioare avînd efect juridic deplin în măsura în care nu contravin dispozitivului noului titlu executoriu.
Capitolul III
EXECUTORUL JUDECĂTORESC
Articolul 21. Executorul judecătoresc
Executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii.
(2) Efectuarea actelor de executare silită de către alte persoane atrage răspunderea prevăzută de lege.
Articolul 22. Drepturile şi obligaţiile executorului judecătoresc
(1) Executorul judecătoresc este în drept:
a) să emită acte procedurale în limitele competenţei prevăzute de lege;
b) să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare, debitorul şi alţi participanţi implicaţi în procesul de executare;
c) să solicite şi să primească gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din partea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare), din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare) deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru procedura de executare orice informaţie care ar permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor;
d) să sesizeze autorităţile şi persoanele competente referitor la faptele constatate de neconformare cerinţelor înaintate legal de executorul judecătoresc;
e) să prezinte cerinţe legale persoanelor fizice şi juridice părţi în procedura de executare în vederea întreprinderii anumitelor acţiuni de executare;
f) să intre, cu acordul debitorului sau al membrilor lui de familie adulţi (iar în lipsa acordului, cu concursul organelor de drept), în încăperile ce reprezintă domiciliul sau sediul debitorului, în alte încăperi şi depozite ce aparţin debitorului, precum şi în cele aflate în folosinţa acestuia, şi să le cerceteze;
g) să calculeze dobînzi, penalităţi, alte sume rezultate din întîrzierea executării unei obligaţii ce decurge dintr-un document executoriu;
h) să acorde asistenţă părţilor în procedura de executare şi altor solicitanţi, explicîndu-le consecinţele juridice ale actelor de procedură;
i) să concilieze părţile în faza prejudiciară şi în procedura de executare;
j) să constate, la cererea persoanei interesate, fapte şi stări de fapt;
k) să comunice, la solicitarea părţii interesate, actele procedurale;
l) să sechestreze, să ridice, să depoziteze, să administreze şi să vîndă bunurile sechestrate în procesul de executare, precum şi bunurile gajate;
m) să recupereze datoriile pe cale amiabilă;
n) să aplice în regim on-line măsuri asigurătorii;
o) să elibereze copii de pe actele din dosarul de executare către terţi neimplicaţi în procedura de executare doar în condiţiile legii şi în baza unei solicitări scrise;
p) să primească, în condiţiile legii, onorarii şi taxe pentru activităţile efectuate;
q) să urmărească mijloacele băneşti ale debitorului (atît în numerar, cît şi de pe conturile lui bancare) şi veniturile lui (salariul, pensia, bursa, alte venituri) şi să exercite controlul asupra corectitudinii în executarea indicaţiilor sale privind urmărirea mijloacelor băneşti şi a veniturilor debitorului;
r) să aplice sechestru pe conturile debitorului şi să interzică băncilor virarea oricăror sume de pe aceste conturi, solicitînd instituţiei bancare informaţii despre soldul sumei din contul debitorului, existent la momentul aplicării sechestrului, cu eliberarea imediată şi necondiţionată a unui extras bancar şi comunicat informativ;
s) să verifice în instituţiile bancare operaţiunile efectuate la conturile bancare ale debitorului;
ş) să oblige instituţiile bancare şi organul fiscal să îl informeze despre deschiderea în viitor a unor conturi bancare de către debitor;
t) să urmărească mijloacele băneşti şi bunurile debitorului care se află la terţi, inclusiv în instituţii financiare;
ţ) să ridice de la debitor obiectele indicate în documentul executoriu;
u) să beneficieze la timp şi necondiţionat de asistenţa organelor de drept, a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale;
v) să interzică instituţiilor de stat, persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice şi persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, efectuarea anumitelor acte în privinţa debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobîndite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea executării, şi să înainteze cerinţe executorii persoanelor cu funcţie de răspundere în vederea executării eficiente a documentului executoriu;
w) să dispună anunţarea în căutare şi reţinerea mijloacelor de transport, să identifice bunurile debitorului;
x) să solicite instanţei judecătoreşti, la cererea creditorului, aplicarea faţă de debitor a interdicţiei de a părăsi ţara în cazul în care plecarea acestuia ar face imposibilă sau dificilă executarea hotărîrii judecătoreşti;
y) să solicite, după caz, organelor care au emis documentele executorii explicarea motivată a expunerilor dispozitive ale acestora, precum şi explicarea modului şi a ordinii de executare;
z) să folosească, în exercitarea atribuţiilor, mijloace de înregistrare audio, foto şi video.
(2) Executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor.
Articolul 23. Consecinţele neexecutării cerinţelor executorului judecătoresc
(1) În cazul în care acţiunile (inacţiunile) cu elemente ale contravenţiei ale persoanelor care, fără motive justificative, nu îndeplinesc cerinţele executorului judecătoresc sau împiedică executarea documentului executoriu, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal cu privire la contravenţie, pe care îl înaintează spre examinare instanţei de judecată. În cazul în care aceste acţiuni conţin elemente ale infracţiunii, executorul judecătoresc expediază materialele organelor de urmărire penală.
(2) În cazul cînd persoanele care nu sînt părţi în procedura de executare nu îndeplinesc prevederile art. 63 alin. (1), art. 92, 98, 99, ale capitolului VIII secţiunea a 2-a din prezentul cod sau în cazul cînd aceste persoane furnizează informaţii eronate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, creditorul poate pretinde încasarea de la acestea a sumei ce urma a fi încasată de la debitor, dar nu a fost încasată din vina lor, precum şi reparaţia prejudiciilor cauzate.
Articolul 24. Calcularea dobînzilor, penalităţilor şi altor sume rezultate din întîrzierea executării
(1) La cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobînzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întîrzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art. 619 din Codul civil. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
(2) Încheierea executorului judecătoresc emisă în condiţiile alin. (1) este un titlu executoriu.
(3) Sub incidenţa prezentului articol nu se află documentele executorii prin care s-a dispus aplicarea de sancţiuni contravenţionale sau de pedepse penale.
Articolul 25. Constatarea faptelor şi a stărilor de fapt
(1) La solicitarea persoanei interesate, executorul judecătoresc poate constata orice fapt şi stare de fapt, inclusiv în vederea executării încheierii de asigurare a probelor. Constatarea se face printr-un act care are forţă probantă. Faptele constatate prin actul întocmit de executorul judecătoresc pot fi utilizate ca probe în procesul de judecată. Ele nu necesită a fi probate suplimentar, fiind valabile pînă la proba contrară.
(2) La întocmirea actului de constatare, executorul judecătoresc va reflecta doar stările şi faptele prezente obiectiv, fără a formula concluzii şi aprecieri.
(3) La constatarea faptelor şi a stărilor de fapt, executorul este în drept să utilizeze mijloace tehnice.
(4) Taxele pentru constatarea faptelor şi a stărilor de fapt se achită de partea care a solicitat constatarea.
Articolul 26. Efectuarea înregistrărilor audio, foto şi video în procesul de executare
(1) La efectuarea actelor de executare, executorul judecătoresc poate efectua, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, înregistrări audio, foto şi video. Despre efectuarea înregistrărilor sînt informate persoanele care participă la acţiunile de executare şi se fac menţiunile respective în procesul-verbal.
(2) Înregistrările făcute de executorul judecătoresc în procesul de executare se anexează la dosarul de executare.
Articolul 27. Executarea măsurilor de asigurare a acţiunii şi a măsurilor de asigurare a probelor dispuse de instanţa de judecată
(1) Documentele executorii, eliberate de instanţa de judecată, prin care s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii sau de asigurare a probelor, sau de anulare a lor se pun în executare prin intermediul executorului judecătoresc.
(2) În baza încheierii de asigurare a acţiunii, instanţa de judecată eliberează un titlu executoriu.
(3) Încheierea de asigurare a acţiunii se execută imediat, iar cea de anulare a lor, după rămînerea definitivă a încheierii.
(4) Executorul judecătoresc aplică măsurile de asigurare a acţiunii în limitele valorii revendicărilor din acţiune. În cazul în care instanţa de judecată nu indică expres bunurile pe care se aplică măsurile de asigurare ori măsurile ce urmează a fi întreprinse, executorul judecătoresc este în drept să aplice interdicţii sau sechestre tuturor bunurilor debitorului, ţinînd cont de prevederile art. 176 din Codul de procedură civilă. La cererea debitorului, în cazul cînd acesta demonstrează documentar că valoarea bunurilor sechestrate depăşeşte esenţial valoarea acţiunii, se menţin sub sechestru doar bunurile a căror valoare acoperă valoarea acţiunii.
(5) Executarea categoriilor de documente executorii, prevăzute în prezentul articol, se face conform prezentului cod şi Codului de procedură civilă, cu derogările stabilite de prezentul articol.
(6) Măsurile de asigurare a acţiunii aduse la îndeplinire de executorul judecătoresc îşi păstrează efectul pînă la executarea hotărîrii judecătoreşti asigurate sau pînă la anularea încheierii în al cărei temei acestea au fost aplicate.
(7) Dacă încheierea instanţei de judecată nu poate fi adusă la îndeplinire, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi expediază instanţei de judecată copia de pe el alăturată titlului executoriu, iar creditorului îi remite o copie de pe procesul-verbal.
(8) În temeiul hotărîrii judecătoreşti definitive privind anularea măsurilor de asigurare a acţiunii, executorul judecătoresc dispune anularea acestor măsuri.
Articolul 28. Comunicarea actelor de procedură şi altor documente
(1) Cererea de chemare în judecată, actele de procedură emise de instanţa de judecată sau de executorul judecătoresc, alte documente pot fi comunicate, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, participanţilor la proces şi persoanelor interesate, la solicitarea părţii interesate.
(2) Executorul judecătoresc are obligaţia ca, în cel mult 3 zile lucrătoare de la depunerea cererii şi achitarea taxelor pentru serviciile sale, să organizeze personal sau prin intermediul angajaţilor săi comunicarea actelor de procedură.
(3) Taxele de comunicare a actelor de procedură sînt achitate de partea care a solicitat comunicarea.
(4) Actele de procedură se comunică prin înmînarea lor sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod şi de Codul de procedură civilă.
Articolul 29. Procesul-verbal privind înmînarea actului de procedură şi altor documente
(1) La înmînarea actelor de procedură şi altor documente se întocmeşte un proces-verbal privind înmînarea actului de procedură, care va cuprinde:
a) anul, luna şi ziua întocmirii lui;
b) numele, prenumele şi funcţia celui care l-a întocmit;
c) numele, prenumele şi domiciliul destinatarului;
d) denumirea autorităţii care a emis actul de procedură şi denumirea actului;
e) conţinutul actului care se înmînează;
f) numele, prenumele şi calitatea celui căruia i se înmînează actul;
g) semnătura celui care a întocmit procesul-verbal.
(2) Refuzul de a semna procesul-verbal ca dovadă de primire a actului de procedură sau a unui alt document sau imposibilitatea de a-l semna se menţionează în procesul-verbal. Acesta se transmite părţii care a solicitat înmînarea.
Articolul 30. Competenţa teritorială
Executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul.
Prin derogare de la alin. (1):
în cazul executării măsurilor de asigurare a acţiunii sau al executării prin urmărirea mijloacelor de transport, a mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului, a valorilor mobiliare sau a participaţiunii debitorului la capitalul social, competenţa teritorială a executorului judecătoresc se extinde pe întreg teritoriul ţării;
b) în cazul executării documentelor executorii prin urmărirea salariului sau unui alt venit al debitorului, competent în executare este executorul judecătoresc în a cărui circumscripţie teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află sediul instituţiei (organizaţiei) de la care debitorul primeşte venituri.
(3) Documentele executorii indicate la art.15 alin.(2) din prezentul cod, cu excepţia celor de la lit. c), se prezintă spre executare executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului.
(4) Documentele executorii indicate la art. 15 alin. (2) lit. c) din prezentul cod se remit din oficiu de către instanţa de judecată spre executare executorului judecătoresc indicat de creditor în cererea de eliberare a titlului executoriu.
Articolul 31. Conexarea procedurilor de executare
În cazul în care referitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătoreşti diferiţi, camera teritorială în a cărei circumscripţie a început prima executare va dispune, la cererea persoanei interesate sau a unuia dintre executorii judecătoreşti, efectuarea unei singure executări de către executorul judecătoresc a cărui procedură de executare se află la o etapă mai avansată, iar dacă executările sînt la aceeaşi etapă, de către executorul judecătoresc care a început primul executarea, apoi de cel la care se află documentul executoriu prin care se dispune spre încasare cea mai mare sumă dacă legea nu prevede altfel. În acest caz, onorariul cuvenit pentru fiecare executare va fi repartizat între executorii judecătoreşti după cum urmează: ¾ vor reveni executorului care a transmis documentul executoriu , ¼ va reveni celui care l-a preluat.
Odată cu conexarea procedurilor, executorul judecătoresc transmite documentul executoriu şi borderoul de calcul al cheltuielilor de executare.
(3) După conexare, procedura de executare continuă de la actul de executare cel mai înaintat.
(4) Renunţarea la urmărire, după conexare, a oricăruia dintre creditori nu poate să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.
Articolul 32. Strămutarea documentului executoriu
(1) Documentul executoriu va fi strămutat de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea creditorului la un alt executor judecătoresc, stabilit în condiţiile art. 30 din prezentul cod, în următoarele cazuri:
executorul judecătoresc nu mai este competent teritorial, în conformitate cu art. 30 din prezentul cod;
documentul executoriu a fost primit cu încălcarea competenţei teritoriale;
la cererea motivată a creditorului.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), executorul judecătoresc strămută documentul executoriu printr-o încheiere, care poate fi contestată în instanţă de judecată. În cazul strămutării pe motivul indicat la alin. (1) lit. c), încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
(3) După rămînerea definitivă a încheierii, executorul judecătoresc transmite documentul executoriu, împreună cu copia de pe procedura de executare, anexînd borderoul de calcul al cheltuielilor de executare.
(4) Executorul judecătoresc care a primit documentul executoriu după strămutare întocmeşte un act de preluare a executării, copia de pe care o remite părţilor în procedura de executare şi executorului judecătoresc de la care a preluat documentul executoriu.
(5) Dacă executorul judecătoresc nu activează timp îndelungat din motive întemeiate ori dacă activitatea sa a fost suspendată sau a încetat, camera teritorială a executorilor judecătoreşti, la cererea creditorului sau din oficiu, împuterniceşte un alt executor judecătoresc.
(6) Actele de executare efectuate anterior strămutării documentului executoriu au efect juridic deplin.
Articolul 33. Conflictul de competenţă
(1) Conflictul de competenţă între executorii judecătoreşti situaţi în circumscripţia aceleiaşi camere teritoriale a executorilor judecătoreşti se soluţionează de aceasta la sesizarea părţii interesate.
(2) În cazul în care conflictul intervine între executorii judecătoreşti al căror sediu se află în circumscripţia diferitelor camere teritoriale ale executorilor judecătoreşti, competenţa de soluţionare a conflictului aparţine Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(3) Conflictul de competenţă se soluţionează în cel mult 5 zile, prin emiterea unei dispoziţii motivate, care nu poate fi contestată.
Articolul 34. Recuzarea şi abţinerea de la executare a executorului judecătoresc
(1) Executorul judecătoresc poate fi recuzat dacă:
a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de pînă la gradul al treilea inclusiv sau de afinitate de pînă la gradul al doilea inclusiv;
este tutore, curator sau adoptator al debitorului;
există un conflict de interese între el şi creditor.
(2) Dacă există temeiurile specificate la alin. (1), executorul judecătoresc este obligat să se abţină de la executare şi să înştiinţeze în cel mult 3 zile părţile despre acest fapt. În cazul în care nu se abţine de la executare, executorul judecătoresc poate fi recuzat de părţile în procedura de executare.
(3) Recuzarea şi abţinerea de la executare se fac în scris şi trebuie să fie motivate.
(4) În cadrul executării nu se admite înaintarea repetată a recuzării aceluiaşi executor judecătoresc pentru aceleaşi motive dacă, anterior, recuzarea a fost respinsă.
(5) În cazul abţinerii de la executare, executorul judecătoresc aplică măsurile de asigurare a executării dacă creditorul a plătit taxele şi spezele pentru aceste acţiuni.
Articolul 35. Procedura de soluţionare a cererii de recuzare sau de abţinere de la executare a executorului judecătoresc
Cererea de recuzare sau de abţinere de la executare a executorului judecătoresc se soluţionează în cel mult 10 zile de camera teritorială a executorilor judecătoreşti în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc, prin emiterea unei încheieri. Cererea de recuzare nu suspendă executarea.
Capitolul IV
CHELTUIELILE DE EXECUTARE
Articolul 36. Cheltuielile de executare
(1) Cheltuielile de executare se compun din taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc, spezele procedurii de executare şi onorariul executorului judecătoresc.
(2) Debitori ai taxelor pentru efectuarea actelor de executare şi ai spezelor procedurii de executare sînt în mod solidar creditorul şi debitorul procedurii de executare, dacă legea nu prevede altfel. În cazul în care creditorul a avansat integral cheltuielile de executare, debitor al cheltuielilor devine debitorul procedurii de executare.
(3) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau întreprinderea unei acţiuni în cadrul procedurii de executare este obligată să avanseze taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare necesare în acest scop. Pentru actele sau acţiunile dispuse şi efectuate din oficiu de către executorul judecătoresc, cheltuielile se avansează de către creditor.
(4) Dacă, potrivit documentului executoriu, calitatea de debitor o au mai multe persoane, acestea achită solidar cheltuielile de executare.
(5) Partea interesată poate pretinde restituirea cheltuielilor de executare avansate prin înaintarea unei cereri executorului judecătoresc şi prezentarea dovezilor de achitare a cheltuielilor. Sumele ce urmează a fi încasate în calitate de cheltuieli de executare se încasează în baza unei încheieri emise de executorul judecătoresc, fără citarea părţilor. Încheierea este un document executoriu. În cazul în care cheltuielile nu au fost avansate, executorul judecătoresc emite o încheiere de încasare a acestora în temeiul borderoului de calcul al cheltuielilor de executare.
(6) Cererea creditorului, documentele care confirmă achitarea, borderoul de calcul al cheltuielilor de executare şi originalul încheierii de încasare a acestor cheltuieli se anexează la dosarul de executare.
(7) Încheierea privind încasarea cheltuielilor de executare sau refuzul de emitere a unei astfel de încheieri pot fi contestate în modul prevăzut la art. 66 al prezentului cod.
Articolul 37. Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare
(1) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc sînt plăţile, a căror mărime este stabilită de Guvern, pe care creditorul sau partea care solicită efectuarea acestor acţiuni le va achita pentru toate acţiunile efectuate de executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părţilor în procedura de executare.
(2) Spezele procedurii de executare, modul de determinare a mărimii cărora este stabilit de Guvern, se constituie din cheltuielile pentru:
a) transportul, păstrarea şi vînzarea bunurilor debitorului;
b) deschiderea forţată şi închiderea încăperilor, strămutarea sau înlăturarea îngrădirilor;
c) remunerarea specialiştilor, experţilor, martorilor asistenţi şi altor persoane antrenate în procesul de executare, în conformitate cu legea;
d) deplasările executorului judecătoresc efectuate în cadrul procedurii de executare;
e) căutarea debitorului şi a bunurilor lui;
f) transferul (expedierea) sumelor încasate;
g) transmiterea sau înmînarea încheierilor, înştiinţărilor, telegramelor etc.;
h) asigurarea aducerii forţate a debitorului;
i) organizarea şi desfăşurarea licitaţiei;
j) plăţile bancare pentru transferul şi convertirea mijloacelor băneşti;
k) eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe actele procedurale;
l) comunicarea actelor executorului judecătoresc.
(3) Nu sînt considerate cheltuieli de executare cheltuielile suportate de părţile în procedura de executare pentru asistenţă juridică.
(4) Spezele procedurii de executare pot fi plătite fie prin intermediul biroului executorului judecătoresc, fie nemijlocit furnizorilor de servicii.
(5) La solicitarea persoanei interesate, executorul judecătoresc este în drept să accepte eşalonarea achitării taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc.
(6) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare vor fi avansate de către creditor sau de persoana care solicită efectuarea acestor acte, conform borderoului întocmit de executorul judecătoresc, în cel mult 3 zile de la data comunicării sau pe măsura identificării necesităţii cheltuielilor de executare. Sumele destinate avansării taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi avansării spezelor procedurii de executare pot fi plătite atît prin virament la contul executorului judecătoresc, cît şi direct în numerar.
(7) De obligaţia avansării taxelor pentru efectuarea din oficiu a actelor executorului judecătoresc sînt scutiţi creditorii conform documentelor privind:
a) încasarea pensiei de întreţinere;
b) încasarea sumelor băneşti pentru reparaţia prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a sănătăţii sau prin deces, dacă reparaţia se efectuează sub formă de prestaţii băneşti periodice;
c) restabilirea la locul de muncă;
d) încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege;
e) încasarea sumelor în beneficiul statului şi confiscările.
(8) Pentru documentele executorii conform cărora calitatea de creditor o are statul se vor achita în avans doar taxele de intentare şi de arhivare a dosarului de executare.
Articolul 38. Onorariul executorului judecătoresc
Onorariul executorului judecătoresc este încasat de la debitor, dacă legea nu prevede altfel, în temeiul unei încheieri emise de executorul judecătoresc, în toate cazurile de stingere, totală sau parţială, a obligaţiei stabilite în documentul executoriu sau de încetare a procedurii de executare.
(2) Pentru documentele executorii cu caracter pecuniar, onorariul executorului judecătoresc va fi calculat în cotă procentuală din suma datoriei stinse, după cum urmează:
a) pentru sumele de pînă la 100.000 de lei, onorariul va constitui 10% din suma stinsă. În toate cazurile, cu excepţia documentelor executorii privind încasările periodice şi încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 500 de lei. În cazul documentelor executorii privind încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 200 de lei;
b) pentru sumele cuprinse între 100.001 lei şi 300.000 de lei, onorariul va fi de 10.000 de lei plus 5% din suma ce depăşeşte 100.001 lei;
c) pentru sumele de peste 300.000 de lei, onorariul va fi de 20 de mii de lei plus 3% din sumele ce depăşesc 300.000 de lei.
(3) Mărimea onorariului pentru documentele executorii cu caracter nepecuniar va fi stabilită în conformitate cu anexa la prezentul cod.
(4) În cazul încetării procedurii de executare în alte temeiuri decît cele indicate la alin. (1), onorariul va fi achitat după cum urmează:
a) în cazul indicat la art. 83 lit. b) – onorariul va fi achitat de debitor cu aplicarea coeficientului de 0,7 la mărimea obişnuită a acestuia;
b) în cazul indicat la art. 83 lit. e) – onorariul va fi achitat de creditor;
c) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului creditorului, cînd creanţa nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi, onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de debitor;
d) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului debitorului, cînd obligaţia nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi, onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de către succesorii de drepturi;
e) în cazul indicat la art. 83 lit. g) – onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de creditor.
(5) Executorii judecătoreşti pot negocia avansarea totală sau parţială a onorariului de către creditor, nu însă şi să condiţioneze punerea în executare a documentelor executorii de achitarea anticipată a onorariului.
Articolul 39. Restituirea cheltuielilor de executare
În cazul anulării, prin decizie irevocabilă, a hotărîrii judecătoreşti în al cărei temei a fost eliberat titlul executoriu, taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare avansate la contul executorului judecătoresc se restituie de către acesta din urmă, la cererea persoanei interesate, în măsura în care acţiunile pentru care au fost destinate nu au început la momentul depunerii cererii.
Articolul 40. Depunerea de către executorul judecătoresc a sumelor băneşti pe contul curent special
(1) Din momentul intentării procedurii de executare, toate achitările între debitor şi creditor se fac prin intermediul biroului executorului judecătoresc, cu excepţia cazului în care aceştia încheie o tranzacţie în condiţiile art. 62 din prezentul cod.
(2) Sumele destinate creditorilor se transferă de către debitor pe contul curent special al executorului judecătoresc ori se remit în numerar executorului judecătoresc.
(3) Executorul judecătoresc depune neîntîrziat sumele destinate creditorilor pe contul său curent special.
(4) Sumele încasate în folosul statului se depun de către debitor sau de către executorul judecătoresc nemijlocit în instituţia financiară.
Articolul 41. Eliberarea sumelor de pe contul curent special
(1) Sumele de pe contul curent special se eliberează creditorului persoană fizică în bază de cec (delegaţie) sau prin transfer pe contul lui, în temeiul dispoziţiei (ordinului) de plată, iar creditorului persoană juridică, prin virament pe contul lui, în temeiul dispoziţiei de plată.
(2) Cecul (delegaţia) se eliberează creditorului sau unei alte persoane care are procură ce confirmă acest drept.
(3) Sumele aflate în contul executorului judecătoresc se eliberează ori se transferă imediat sau în cel mult 3 zile lucrătoare.
Capitolul V
PARTICIPANŢII LA PROCEDURA DE EXECUTARE
Articolul 42. Participanţii la procedura de executare
Participanţi la procedura de executare sînt: părţile, creditorii intervenienţi, reprezentanţii, specialiştii, experţii, interpreţii şi martorii asistenţi.
Articolul 43. Părţile în procedura de executare
(1) Părţi în procedura de executare sînt: creditorul şi debitorul.
(2) Creditor este persoana fizică sau juridică în al cărei interes a fost emis documentul executoriu. În cazul în care sumele se încasează în beneficiul statului, calitatea de creditor o exercită Ministerul Finanţelor prin intermediul organelor fiscale teritoriale.
(3) Debitor este persoana fizică sau juridică obligată, prin documentul executoriu, să efectueze anumite acţiuni ori să se abţină de la efectuarea lor.
Articolul 44. Drepturile şi obligaţiile părţilor
(1) În procesul executării, părţile au dreptul:
a) să ia cunoştinţă de materialele procedurii de executare;
b) să facă extrase şi copii de pe materialele procedurii de executare;
c) să depună cereri şi demersuri;
d) să participe la actele de executare;
e) să-şi prezinte argumentele şi considerentele asupra tuturor chestiunilor;
f) să dea executorului judecătoresc explicaţii verbale şi scrise;
g) să facă obiecţii împotriva cererilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi la procedura de executare;
h) să solicite recuzarea executorului judecătoresc;
i) să încheie tranzacţii;
j) să se expună asupra apartenenţei şi valorii bunurilor urmărite;
k) să conteste actele executorului judecătoresc;
l) să exercite alte drepturi prevăzute de legislaţie.
În tot cursul executării silite, creditorul şi debitorul pot conveni, sub supravegherea executorului judecătoresc, ca executarea să se efectueze, total sau parţial, numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului sau ca stingerea obligaţiei să se facă în alt mod permis de lege.
Debitorul este obligat să execute documentul executoriu, să declare în scris, pe propria răspundere, executorului judecătoresc, la solicitarea acestuia, toate veniturile, drepturile de creanţă deţinute şi bunurile sale, inclusiv cele care se află în proprietate comună pe cote-părţi, în devălmăşie sau care sînt gajate, precum şi locul aflării lor. Aceeaşi obligaţie revine şi conducătorilor, contabililor şi fondatorilor persoanei juridice debitor. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea prevăzută de lege.
Debitorul ale cărui bunuri au fost sechestrate anterior este obligat să aducă la cunoştinţă executorului judecătoresc care sechestrează aceleaşi bunuri existenţa sechestrului anterior şi organul (persoana) care l-a aplicat, predînd executorului o copie de pe procesul-verbal de sechestru.
Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop.
(6) Părţile sînt obligate să respecte întocmai cerinţele legislaţiei privind executarea.
Articolul 45. Creditorii intervenienţi
Pînă la data fixată de executorul judecătoresc pentru vînzarea bunurilor asupra cărora deţin drepturi reale, creditorii debitorului, garantaţi prin dreptul de ipotecă sau de gaj, pot, în condiţiile prezentului cod, să intervină în procedura de executare silită aflată în curs, iar după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din vînzare la contul executorului judecătoresc, pot să participe la distribuirea acestora, potrivit dispoziţiilor prezentului cod.
Articolul 46. Participarea minorilor la procedura de executare
(1) Minorii care au împlinit vîrsta de 16 ani îşi pot exercita drepturile şi îşi pot asuma obligaţii în procedura de executare dacă au dobîndit capacitate de exerciţiu deplină.
(2) Drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor în procedura de executare sînt apărate de părinţii, înfietorii, tutorii şi curatorii lor.
(3) În cazurile prevăzute de legislaţie, la punerea în executare a documentelor executorii în pricinile ce izvorăsc din relaţii civile, de familie, de muncă şi din acte juridice legate de dreptul de a dispune de salariul primit, de bursă, minorii între 16 şi 18 ani pot să-şi exercite de sine stătător drepturile şi să-şi asume obligaţii în procedura de executare.
Articolul 47. Succesiunea de drepturi în procedura de executare
(1) În cazul ieşirii uneia dintre părţi din procedura de executare (decesul persoanei fizice, dizolvarea persoanei juridice sau reorganizarea ei, cesiunea creanţei, preluarea datoriei), instanţa de judecată examinează cererea privind înlocuirea acestei părţi cu succesorul ei în drepturi în conformitate cu art.70 din Codul de procedură civilă.
(2) Toate actele săvîrşite în cadrul procedurii de executare pînă la înlocuirea părţii în procedura de executare cu succesorul ei în drepturi sînt obligatorii pentru acesta din urmă în măsura în care actele ar fi fost obligatorii pentru partea care a fost înlocuită.
(3) Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procedurii de executare.
(4) Încheierea privind admiterea succesiunii de drepturi poate fi atacată cu recurs.
Articolul 48. Exercitarea prin reprezentanţi a drepturilor în procedura de executare
(1) Persoana fizică avînd capacitate de exerciţiu deplină îşi poate exercita personal sau prin reprezentanţi drepturile în procedura de executare.
(2) Participarea personală nu atrage decăderea din dreptul de a avea în procedura de executare un reprezentant.
(3) Debitorul nu poate realiza prin reprezentant obligaţiile indicate în documentul executoriu dacă acestea au caracter strict personal.
(4) Creditorul nu poate fi reprezentat la executarea documentelor executorii care implică participarea sa personală.
(5) Persoana juridică poate fi reprezentată în procedura de executare de către organele sale, care acţionează în limitele împuternicirilor acordate prin lege, statut sau prin regulament, ori de către reprezentanţi.
Articolul 49. Formularea împuternicirilor reprezentantului
(1) Împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate în procură sau în contract, întocmite în condiţiile legii.
(2) Conducătorii de organizaţii îşi confirmă împuternicirile prin documente ce atestă funcţia sau calitatea lor de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. În caz de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnat în condiţiile legii.
Articolul 50. Împuternicirile reprezentantului
(1) Împuternicirea de reprezentare dă dreptul de a efectua toate actele legate de procedura de executare, cu excepţia celor de prezentare sau de retragere a documentului executoriu, de transmitere a împuternicirilor către o altă persoană (substituire), de încheiere a tranzacţiei, de contestare a actelor executorului judecătoresc, de schimbare a modului de executare, de amînare sau de eşalonare a executării, de primire a mijloacelor băneşti sau a bunurilor, despre care se va menţiona expres în procura eliberată de reprezentat, sub sancţiunea nulităţii.
(2) Creditorul persoană juridică nu poate împuternici un reprezentant să primească în numele său mijloacele băneşti ce-i revin în urma executării silite.
Articolul 51. Persoanele care nu pot fi reprezentanţi
(1) Nu pot fi reprezentanţi în procedura de executare persoanele care nu au capacitate de exerciţiu deplină.
(2) În procedura de executare, de asemenea, nu pot fi reprezentanţi judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, cu excepţia cazurilor cînd ei apar în calitate de reprezentanţi legali (părinţi, înfietori, tutori, curatori), precum şi în calitate de reprezentanţi ai instanţei de judecată, ai organelor procuraturii şi ai organelor afacerilor interne.
(3) Nu poate fi reprezentant în procedura de executare executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor cînd el apare în calitate de reprezentant legal, precum şi în calitate de reprezentant al biroului sau al organizaţiilor executorilor judecătoreşti, de persoană care acordă sau a acordat anterior în pricini asistenţă juridică unor persoane ale căror interese contravin intereselor celui pe care îl reprezintă, sau a participat în calitate de judecător, de procuror, de ofiţer de urmărire penală, de expert, de specialist, de interpret ori de martor asistent, sau care se află în raport de rudenie de pînă la al treilea grad cu executorul judecătoresc în a cărui procedură se află executarea.
(4) Dacă există circumstanţele menţionate la alin.(3), reprezentantul poate fi recuzat de partea în procedura de executare interesată.
(5) Cererea de recuzare se examinează de executorul judecătoresc care adoptă o încheiere motivată. Încheierea executorului judecătoresc poate fi contestată.
Articolul 52. Reprezentanţii legali
(1) Drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor, ale persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată sau ale persoanelor declarate, în modul stabilit, incapabile sînt apărate, în procedura de executare, de către părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care prezintă executorului judecătoresc documentele ce le certifică împuternicirile.
(2) Reprezentanţii legali săvîrşesc, în numele persoanelor reprezentate, toate actele de procedură pe care un reprezentat are dreptul să le săvîrşească, cu restricţiile prevăzute de lege.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (2), părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii pot încredinţa unei alte persoane, pe care şi-au ales-o în calitate de reprezentant, să participe la procedura de executare.
(4) În procedura de executare la care trebuia să participe o persoană declarată, în modul stabilit, dispărută fără urmă, în calitate de reprezentant al ei va participa administratorul, desemnat în condiţiile legii.
(5) În procedura de executare la care trebuia să participe moştenitorul unei persoane decedate sau declarată, în modul stabilit, decedată, dacă succesiunea încă nu a fost acceptată de nimeni, în calitate de reprezentant al moştenitorului va participa executorul testamentar, desemnat de testator, sau custodele, numit de notar.
Articolul 53. Participarea interpretului
(1) Procedura de executare se efectuează în limba de stat. În cadrul procedurii de executare, părţile pot beneficia de serviciile unui interpret. Interpret poate fi persoana autorizată pentru această activitate în modul prevăzut de lege.
(2) Cheltuielile pentru atragerea traducătorului sau a interpretului le suportă participantul care a solicitat atragerea.
(3) Executorul judecătoresc avertizează în scris interpretul asupra răspunderii pe care o poartă în conformitate cu prevederile Codului penal.
Articolul 54. Participarea martorilor asistenţi
(1) Prezenţa martorului asistent este obligatorie la pătrunderea în locuinţă, în încăpere, în depozit, în alt local, la cercetarea lor, la sechestrarea şi la ridicarea bunurilor debitorului, dacă legea nu prevede altfel.
(2) La latitudinea executorului judecătoresc, pot fi invitaţi martori asistenţi şi în alte cazuri. Nu este necesară prezenţa martorilor asistenţi în cazul în care debitorul consimte efectuarea acţiunilor executorului judecătoresc.
(3) Martor asistent poate fi persoana cu capacitate de exerciţiu deplină care nu este interesată de săvîrşirea actelor de executare, nu se află în relaţii de rudenie cu părţile în procedura de executare şi nu este supusă controlului din partea lor.
Articolul 55. Drepturile şi obligaţiile martorilor asistenţi
(1) Martorul asistent trebuie să ateste faptul, conţinutul şi rezultatele actelor de executare la care a asistat. El este îndreptăţit să ştie pentru săvîrşirea căror acte de executare este invitat, să facă observaţii în legătură cu actele efectuate.
(2) Observaţiile martorului asistent se consemnează în proces-verbal de către executorul judecătoresc sau personal de către fiecare martor asistent. Înainte de a începe derularea actelor de executare la care urmează să participe martori asistenţi, executorul judecătoresc le va explica drepturile şi obligaţiile lor.
(3) Martorului asistent i se păstrează salariul mediu la locul său de muncă pe toată durata lipsei în legătură cu participarea la actele de executare, iar dacă nu lucrează, i se poate plăti o remuneraţie achitată în avans de către creditor cu încasarea ulterioară de la debitor, în cuantumul stabilit de Guvern.
Articolul 56. Participarea specialistului
(1) Pentru lămurirea problemelor care apar în cadrul actelor de executare, executorul judecătoresc, din oficiu ori la cererea debitorului sau a creditorului, poate dispune participarea la procedura de executare a unui sau a mai multor specialişti, după caz.
(2) În calitate de specialist poate participa persoana care posedă cunoştinţele necesare în domeniul respectiv, nu este interesată de rezultatele actelor care se efectuează şi nu se află în raporturi de rudenie cu participanţii la procesul de executare.
(3) Specialistul face concluzii verbale sau scrise.
Articolul 57. Drepturile şi obligaţiile specialistului
(1) Specialistul este obligat:
a) să se prezinte la citare;
b) să participe la actele de executare, folosindu-şi cunoştinţele de specialitate pentru a acorda participanţilor ajutor în soluţionarea problemelor;
c) să dea explicaţii în legătură cu actele pe care le efectuează;
d) să facă declaraţii, care vor fi consemnate în proces-verbal de către executorul judecătoresc sau, personal, de către specialist.
(2) Specialistul are dreptul la o remuneraţie din contul debitorului, dacă prezentul cod nu prevede altfel.
Articolul 58. Participarea expertului
(1) Pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, al meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, aspecte care au apărut în procesul de executare şi care cer cunoştinţe speciale, executorul judecătoresc poate dispune, din oficiu ori la cererea debitorului sau a creditorului, efectuarea unei expertize.
(2) Poate fi numită în calitate de expert persoana care dispune de cunoştinţe speciale, nu este interesată de rezultatele actelor pe care le efectuează şi nu se află în raporturi de rudenie cu părţile în procedura de executare.
(3) Efectuarea expertizei poate fi încredinţată lucrătorilor din organele oficiale de expertiză judiciară sau unor persoane particulare care corespund cerinţelor înaintate faţă de expert.
Articolul 59. Drepturile şi obligaţiile expertului
(1) Expertul este în drept:
a) să ia cunoştinţă de materialele procedurii de executare referitoare la obiectul expertizei;
b) să pună participanţilor la procesul de executare întrebări referitor la obiectul expertizei;
c) să se abţină de a da raport dacă problemele depăşesc sfera cunoştinţelor sale speciale sau dacă materialele puse la dispoziţie sînt insuficiente;
d) să i se compenseze cheltuielile de efectuare a expertizei şi să primească onorariul pentru lucrul efectuat.
(2) Expertul este obligat să nu întreprindă, fără încuviinţarea executorului judecătoresc, a debitorului sau a creditorului, cercetări care să distrugă total ori parţial obiectul cercetării ori care să schimbe calitatea sau însuşirea lui.
(3) Pentru depunerea cu bună ştiinţă a unui raport fals, expertul răspunde în conformitate cu legislaţia penală.
Capitolul VII
EXECUTAREA DOCUMENTELOR EXECUTORII PRIVIND APLICAREA MĂSURILOR DE ASIGURARE A ACŢIUNII ŞI APLICAREA MĂSURILOR DE ASIGURARE ÎN PROCEDURA DE EXECUTARE
Articolul 63. Măsurile de asigurare a executării documentului executoriu
(1) În scopul asigurării executării documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare, executorul judecătoresc este în drept:
a) să aplice sechestru pe mijloacele băneşti sau pe bunurile debitorului;
b) să interzică debitorului de a săvîrşi anumite acte;
c) să interzică altor persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini faţă de el alte obligaţii.
(2) Încheierea privind asigurarea executării documentului executoriu poate fi contestată în instanţă de judecată. În cadrul examinării cererii de contestare a aplicării măsurilor de asigurare, instanţa de judecată nu poate dispune suspendarea executării încheierii prin care acestea au fost aplicate.
(3) Recursul depus împotriva încheierii instanţei de judecată privind anularea sau substituirea măsurilor de asigurare a executării suspendă executarea încheierii.
(4) Încheierea instanţei de judecată prin care se dispune aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se trimite spre executare Serviciului Grăniceri.
(5) Sistarea executării încheierilor de aplicare a măsurilor de asigurare a executării, în cazul anulării acestora de către instanţă, se admite doar în temeiul încheierii executorului judecătoresc.
Articolul 64. Interdicţia de a părăsi ţara
(1) Interdicţia de a părăsi ţara în cel mult 6 luni se aplică de către instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc, doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii.
(2) Dacă este necesară menţinerea interdicţiei pe un termen mai mare, aceasta poate fi aplicată în mod repetat în urma unui demers motivat al executorului judecătoresc, dar nu mai mult de 3 ori în cadrul aceleiaşi proceduri de executare.
(3) În cazul încetării procedurii de executare sau al restituirii documentului executoriu, precum şi în cazul în care dispare necesitatea aplicării interdicţiei de a părăsi ţara, această interdicţie se revocă de către instanţa de judecată la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor.
Articolul 65. Actele executorului judecătoresc
(1) La îndeplinirea atribuţiilor şi a îndatoririlor sale legate de punerea în executare a documentelor executorii, executorul judecătoresc emite încheieri, întocmeşte procese-verbale şi alte acte de procedură.
(2) Erorile materiale sau formale comise la întocmirea actelor indicate la alin. (1) se pot corecta de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea motivată a părţii interesate şi nu pot servi temei de contestare sau de anulare a actului executorului judecătoresc.
(3) Cererea privind corectarea erorilor menţionate la alin. (2) va fi soluţionată de executorul judecătoresc în cel mult 5 zile de la primire, prin emiterea fie a unui alt act procedural, fie a unei încheieri de refuz în corectarea actelor, după caz.
(4) Încheierea privind refuzul corectării actelor poate fi contestată în instanţă de judecată în decursul a 5 zile de la comunicare.
Articolul 66. Încheierile executorului judecătoresc
Intentarea, amînarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă:
data şi locul adoptării, numărul procedurii de executare;
numele executorului judecătoresc, adresa juridică a biroului său;
procedura de executare asupra căreia se adoptă încheierea;
d) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;
e) motivele care au determinat adoptarea încheierii şi legea care a fost aplicată la adoptare;
f) dispoziţia executorului judecătoresc;
g) calea şi termenul de contestare a încheierii;
h) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.
(2) Încheierea executorului judecătoresc este executorie de drept din momentul emiterii şi poate fi contestată, în termen de 10 zile de la data comunicării, în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Contestarea încheierilor executorului judecătoresc nu poate fi temei de suspendare a executării, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.
Articolul 67. Expedierea şi înmînarea actelor executorului judecătoresc
(1) Actele executorului judecătoresc se trimit destinatarului prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, email etc.) ori se înmînează personal destinatarului ori altor persoane indicate la alin. (2) de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părţii interesate.
(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin. (1) se înmînează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a i se transmite lui. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire.
(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţie, din oficiul sau din secretariatul debitorului pentru a fi transmise destinatarului.
(4) În cazul în care înmînarea actului executorului judecătoresc către persoanele indicate la alin. (2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) Atît destinatarul, cît şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.
(6) Refuzul de a primi actele executorului judecătoresc se atestă de către executorul judecătoresc în proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor de executare.
(7) Termenul de contestare curge de la data indicată în avizul de primire, în confirmarea transmiterii documentului sau în procesul-verbal de înmînare a actului persoanelor indicate la alin. (2) şi (3), sau de la data comunicării actului în modul prevăzut la alin. (4).
Articolul 68. Obligaţia părţilor de a comunica schimbarea domiciliului ori a sediului
(1) Dacă, în procesul executării documentului executoriu, îşi schimbă domiciliul sau sediul, adresa poştală sau electronică, numărul de telefon/fax, părţile în procedura de executare sînt obligate să comunice executorului judecătoresc noua adresă, noul număr de telefon, de fax etc. În caz contrar, documentele afişate sau înmînate la ultima adresă sau expediate la numărul de fax cunoscut executorului judecătoresc se consideră comunicate.
(2) În cazul neîndeplinirii obligaţiei de a comunica schimbarea domiciliului sau a sediului, executorul judecătoresc poate prezenta instanţei de judecată procesul-verbal respectiv pentru aplicarea unei sancţiuni contravenţionale.
Articolul 69. Timpul efectuării actelor de executare
(1) Actele de executare pot fi efectuate în zile lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00.
(2) Executarea începută va putea fi continuată peste aceste ore în aceeaşi zi sau în zilele următoare.
(3) Executarea silită în zile nelucrătoare sau în alt timp decît cel indicat la alin. (1) se admite la cererea motivată a creditorului.
Articolul 70. Termenul de executare
(1) Documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul părţilor în procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc.
(2) Executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii judecătoreşti. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre acţiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va depăşi 15 zile. Curgerea acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau amînării executării, strămutării procedurii de executare, imposibilităţii executorului judecătoresc de a acţiona din motive ce nu depind de voinţa sa, precum şi în cazul în care nu au fost avansate cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor.
(3) Cu acordul creditorului, termenul prevăzut la alin. (2) poate fi prelungit.
Articolul 71. Explicarea hotărîrii, a ordinii şi modului ei de executare
Dacă nu este clar sensul, extinderea sau modul de aplicare a dispozitivului hotărîrii care urmează a fi executat sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziţii contradictorii, executorul judecătoresc poate solicita, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, instanţei de judecată sau organului emitent explicarea hotărîrii.
Articolul 72. Căutarea debitorului şi a bunurilor sale
În cazul cînd prezenţa debitorului la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu sau cînd executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a debitorului nu este cunoscut, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau la cererea creditorului, adoptă o încheiere de căutare a debitorului.
Căutarea debitorului persoană fizică se efectuează de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află ultimul domiciliu al debitorului.
Căutarea debitorului persoană juridică se efectuează de către executorul judecătoresc, la cererea creditorului.
Încheierea privind căutarea debitorului sau privind refuzul de a da debitorul în căutare poate fi contestată cu recurs.
Mijloacele de transport sînt declarate în căutare de executorul judecătoresc prin emiterea unei încheieri. În temeiul încheierii de declarare în căutare a mijlocului de transport, posesorul acestuia poate fi înlăturat de la conducere de către colaboratorii organului afacerilor interne sau ai Serviciului Grăniceri, iar mijlocul de transport poate fi reţinut pînă la predarea lui către executorul judecătoresc sau către creditor.
Articolul 73. Aducerea forţată a debitorului
(1) În cazul în care debitorul nu se prezintă repetat la solicitarea executorului judecătoresc, instanţa de judecată, la demersul acestuia din urmă, va dispune aducerea forţată în faţa lui a debitorului şi a altor persoane indicate la art. 44 alin. (3) din prezentul cod.
(2) Aducerea forţată a debitorului se face de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială debitorul îşi are domiciliul sau sediul.
(3) Cheltuielile de aducere forţată se încasează de la debitor în beneficiul statului de către instanţa de judecată în modul prevăzut la capitolul XXXV din Codul de procedură civilă.
Articolul 74. Modalităţile de executare silită
Executarea silită se efectuează prin:
a) urmărirea mijloacelor băneşti în numerar ale debitorului;
b) urmărirea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale debitorului;
c) urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestrului pe bunuri şi prin vînzarea sau administrarea lor silită;
d) urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului;
e) urmărirea mijloacelor băneşti şi bunurilor debitorului care se află la terţi;
f) ridicarea de la debitor şi predarea către creditor a obiectelor indicate în documentul executoriu;
g) alte măsuri prevăzute de lege.
Articolul 75. Procesul-verbal
Acţiunile întreprinse de executorul judecătoresc se consemnează în proces-verbal, care va cuprinde:
a) data întocmirii lui, numărul procedurii de executare;
b) denumirea şi adresa juridică a biroului executorului judecătoresc;
c) numele şi prenumele executorului judecătoresc care a întocmit procesul-verbal;
d) documentul executoriu în al cărui temei se efectuează actul de executare;
e) numele, prenumele şi domiciliul sau denumirea şi sediul debitorului şi al creditorului;
f) menţiunea că participanţilor li s-au explicat drepturile prevăzute la art.44 din prezentul cod;
g) măsurile întreprinse de executorul judecătoresc sau constatările acestuia;
h) menţiunea cu privire la explicaţiile date de participanţi la procedura de executare şi la obiecţiile lor;
i) menţiunea despre efectuarea înregistrărilor audio, foto sau video în cadrul procedurilor executorii;
j) menţiunea, atunci cînd este cazul, despre absenţa creditorului sau a debitorului ori despre refuzul şi motivele refuzului de a semna procesul-verbal;
k) menţiunea despre numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi despre persoanele cărora li s-a înmînat acesta;
l) alte menţiuni prevăzute de lege sau considerate de executorul judecătoresc ca fiind necesare;
m) semnătura executorului judecătoresc, a altor persoane interesate în executare sau a persoanelor care asistă la efectuarea actelor de executare;
n) ştampila executorului judecătoresc.
Articolul 76. Amînarea executării
(1) Executorul judecătoresc poate amîna executarea la cererea unei părţi sau din oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor în modul stabilit de prezentul cod.
(2) Motivele care stau la baza suspendării executării prevăzute la art. 78–79 din prezentul cod, precum şi alte motive de natură juridică, nu pot servi drept temei de amînare a executării.
Articolul 77. Schimbarea modului şi a ordinii de executare
(1) Dacă există circumstanţe care fac executarea dificilă sau imposibilă, executorul judecătoresc sau părţile în procedura de executare vor înainta în instanţa de judecată care a eliberat documentul executoriu o cerere privind schimbarea modului şi a ordinii de executare a hotărîrii.
(2) Cererea de schimbare a modului şi a ordinii de executare a hotărîrii se examinează în modul prevăzut la art. 252 din Codul de procedură civilă, în cel mult 30 de zile.
Articolul 78. Obligaţia de a suspenda executarea şi termenele de suspendare a executării
(1) Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul:
a) încetării din viaţă a debitorului, al declarării dispariţiei lui fără urmă sau al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite succesiunea în drepturi – pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea succesiunii în procedura de executare;
b) pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu – pînă la numirea reprezentantului;
c) înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor, a unei noi persoane juridice – pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
insolvabilităţii debitorului – pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii cauţiunii – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat contestarea;
anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea cauzei la rejudecare – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
(2) În cazul suspendării procedurii de executare în temeiul indicat la alin. (1) lit. f), executorul judecătoresc, la cererea debitorului, poate dispune substituirea unei măsuri de asigurare a executării documentului executoriu cu alta, care ar asigura integral valoarea creanţei.
(3) Prevederile alin. (1) lit. a)–d) nu se aplică în cazul evacuării sau al transmiterii bunurilor gajate.
(4) După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, procedura de executare se reia la cererea creditorului sau din oficiu.
(5) Încheierea privind suspendarea executării documentului executoriu poate fi contestată în instanţă de judecată în termen de 15 zile.
Articolul 79. Dreptul de a suspenda executarea
(1) Instanţa de judecată poate suspenda executarea documentului executoriu, la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor în procedura de executare, în cazul:
a) adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul care a eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;
b) aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interes de serviciu sau cu o misiune de stat atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
c) aflării debitorului într-o instituţie curativ-profilactică;
d) căutării debitorului;
e) înaintării de către terţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri – în partea ce ţine de aceste bunuri;
f) contestării eliberării titlului executoriu.
(2) Încheierea privind suspendarea executării documentului executoriu poate fi atacată cu recurs.
Articolul 80. Reguli cu privire la cauţiune
(1) În cazul acţiunilor cu caracter patrimonial, cînd debitorul atacă hotărîrea judecătorească în temeiurile prevăzute în capitolul XXXVIII secţiunea a 2-a din Codul de procedură civilă, pentru suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs el depune o cauţiune la contul executorului judecătoresc unde se află documentul executoriu spre executare, iar în cazul în care documentul executoriu nu este depus spre executare, el depune cauţiunea la biroul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. În cazul în care documentul executoriu a fost pus în executare concomitent sau ulterior depunerii cauţiunii, procedura de executare va fi transmisă către executorul judecătoresc la al cărui cont a fost depusă cauţiunea.
(2) În baza documentului de plată, executorul judecătoresc este obligat să elibereze debitorului confirmarea depunerii cauţiunii, înştiinţînd despre aceasta creditorul.
(3) În cazul în care hotărîrea judecătorească se află în proces de executare, executorul judecătoresc dispune, după verificarea depunerii cauţiunii, amînarea executării pentru 15 zile, termen în care partea interesată urmează să prezinte încheierea judecătorească de suspendare a executării. În asemenea caz, executorul judecătoresc poate dispune ridicarea totală sau parţială a sechestrului de pe bunurile debitorului.
(4) În cazul în care încheierea de suspendare a executării nu este prezentată în termen, executorul judecătoresc, la cererea scrisă a creditorului, poate elibera acestuia suma depusă.
(5) Persoana care depune cauţiunea are obligaţia de a achita taxa de primire a cauţiunii.
(6) Cauţiunea depusă de reclamant în condiţiile art. 182 din Codul de procedură civilă va fi depusă la contul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul reclamantului.
Articolul 81. Cuantumul cauţiunii
Cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.
Articolul 82. Efectul cauţiunii
În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie debitorului. Cheltuielile de executare efectuate pînă la data depunerii cauţiunii se scad din cauţiune.
În cazul în care recursul a fost admis cu casarea hotărîrii şi remiterea pricinii la rejudecare, cauţiunea rămîne la contul pe care a fost depusă pînă la adoptarea unei noi hotărîri irevocabile.
(3) Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrea atacată, suma respectivă se foloseşte în contul executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege.
Articolul 83. Încetarea procedurii de executare
Procedura de executare încetează în cazul în care:
a) obligaţia a fost stinsă;
b) între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile prezentului cod;
c) după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane;
d) bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a creanţelor creditorului;
e) hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
f) debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
g) creditorul a renunţat la executare.
Articolul 84. Modul de suspendare sau de încetare a procedurii de executare
(1) Asupra suspendării sau încetării procedurii de executare decide executorul judecătoresc, cu înştiinţarea creditorului şi a debitorului. Neprezentarea lor însă nu împiedică luarea deciziei.
(2) Pe durata suspendării procedurii de executare, orice act de executare este interzis, cu excepţia aplicării măsurilor de asigurare.
(3) Încheierea privind suspendarea sau încetarea procedurii de executare poate fi contestată în instanţă de judecată.
(4) Pe durata suspendării procedurii de executare, suspendare dispusă la cererea debitorului din alte motive decît exercitarea, în privinţa fondului cauzei pe care a fost emis titlul executoriu, a căilor de atac suspensive de executare, se calculează penalităţi de întîrziere.
Articolul 85. Consecinţele încetării procedurii de executare
După intrarea în vigoare a încheierii privind încetarea procedurii de executare, executorul judecătoresc dispune anularea măsurilor de asigurare a executării. Documentul executoriu, în care au fost făcute menţiunile de rigoare, se restituie instanţei de judecată sau altor organe emitente. În cazul încetării executării pe motivele prevăzute la art. 83 lit. b) din prezentul cod, documentul executoriu se restituie creditorului, cu o menţiune despre încheierea tranzacţiei.
Procedura de executare care a încetat nu poate fi reluată.
Articolul 86. Restituirea documentului executoriu
(1) După achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a fost executat ori care a fost executat parţial se restituie creditorului în cazul în care:
a) o cere creditorul;
b) debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanţelor;
c) creditorul refuză să preia bunurile nevîndute în procesul executării hotărîrii, iar debitorul nu dispune de alte bunuri;
d) debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în documentul executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia cazului cînd debitorul este dat în căutare;
e) creditorul împiedică prin acţiune (inacţiune) executarea documentului executoriu sau nu avansează în termenul stabilit de prezentul cod cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de executare;
f) creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform hotărîrii, urmează să-i fie predate.
(2) În cazurile menţionate la alin. (1) lit. b)–f), executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal.
(3) Restituirea documentului executoriu către creditor nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare, în condiţiile prezentului cod. În acest caz, noul termen de prezentare a documentului executoriu spre executare se calculează conform art. 17 alin. (3) din prezentul cod.
(4) Documentul executoriu se restituie în baza încheierii motivate a executorului judecătoresc. Încheierea poate fi contestată în instanţă de judecată.
(5) În cazurile indicate la alin. (1) lit. a), b) şi d), măsurile asigurătorii se vor menţine pe întregul termen de prescripţie a executării sau pînă la stingerea obligaţiei stabilite prin documentul executoriu.
(6) Încheierea privind restituirea documentului executoriu serveşte drept temei pentru depunerea dosarului de executare în arhivă.
Articolul 87. Reconstituirea dosarului de executare pierdut
Dosarul de executare pierdut poate fi reconstituit de către instanţa de judecată în conformitate cu capitolul XXXIV din Codul de procedură civilă, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc.