contabilităţii

LEGE nr. 426 din 04.04.1995 · PARLAMENTUL · publicat 25.05.1995 · abrogat 01.01.2008
pe legis.md
Trimiteri: 1 legată · 1 nerezolvatăCitit de model: Sonnet 5.5, 15.11.2026 · 56 din 129 de unități (73 noi, necitite)

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.

Nerezolvate (1)
  • Art.33 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1 – Prezenta lege stabileşte principiile metodologice unice ale contabilităţii şi a dărilor de seamă financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmire şi prezentare a dărilor de seamă financiare.

Art. 2 – Noţiunile utilizate în prezenta lege au următorul înţeles:

operaţiuni economice - cazuri ale activităţii de întreprinzător şi ale altor activităţi care influenţează asupra situaţiei financiare a agentului economic, instituţiei bugetare, adică asupra situaţiei patrimoniului, capitalului, obligaţiilor şi rezultatelor financiare ale acestora;

documente justificative - acte întocmite în scris, care adeveresc sau autentifică operaţiunile economice, inclusiv dispoziţiile şi permisiunile conducerii (proprietarului) agentului economic, instituţiei bugetare privind realizarea lor;

inventariere - controlul şi autentificarea documentară a existenţei şi situaţiei bunurilor materiale, altor bunuri, decontărilor şi obligaţiilor (datoriilor) agentului economic, instituţiei bugetare, precum şi evaluarea valorică a patrimoniilor;

cont contabil - unitate de bază, conform căreia se grupează şi se păstrează informaţia despre operaţiunile economice şi altă informaţie a contabilităţii;

conturi sintetice - reflectarea generalizată a operaţiunilor economice în valoare bănească;

conturi analitice - reflectarea detaliată a mijloacelor şi surselor atît în valoare bănească, cît şi numerică;

evidenţă sintetică şi analitică -. evidenţă care se ţine respectiv pe conturile·sintetice şi analitice;

plan de conturi contabile - totalitatea de conturi sintetice ale contabilităţii, stabilite în mod condiţionat conform anumitor criterii;

partidă dublă - înscriere a fiecărei operaţiuni economice în expresie bănească concomitent la debitul unui cont şi creditul altui cont în aceeaşi sumă;

partidă simplă - reflectare unilaterală a operaţiunii economice conform. metodei "intrare-ieşire";

registre contabile - tabele întocmite în mod special (jurnal-order, situaţie, tabel de calcul), în care se efectuează înregistrările contabile despre operaţiunile economice pe conturi;

standard contabil - document normativ care stabileşte reguli obligatorii sau recomandări pentru ţinerea contabilităţii în dezvoltarea prevederilor prezentei legi;

obligaţie financiară şi creditară – obligaţiile (împrumuturile primite, hîrtiile de valoare de credit, cambiile acordate etc.) care trebuie plătite în decursul unui ciclu operaţional normal (obişnuit) sau al unui an, dacă acest ciclu este mai mare de un an. Obligaţiile cu termenul mai mare de un an se clasifică la obligaţii pe termen lung;

patrimoniu - totalitatea activelor circulante şi extracirculante ale întreprinderii;

darea de seamă financiară - totalitatea indicatorilor globali efectivi ai contabilităţii, prezentată în forme stabilite pentru uzufructuari (acţionari, creditori, personal, organe de stat etc.) care reflectă situaţia patrimonială şi financiară a agentului economic, instituţiei bugetare şi rezultatele activităţii lor economice;

bilanţ contabil - formă a dării de seamă financiare care caracterizează situaţia patrimonială şi·financiară a agentului economic, instituţiei bugetare la, finele ultimei·zile a perioadei gestionare.

Art. 3. Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune în baza căruia se·determină indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor documente utilizate în vederea calculării şi achitării impozitelor, efectuării decontărilor. Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului prelucrării, stocării şi analizei rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:

a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările, obligaţiile, drepturile şi rezultatele obţinute, utilizate atît pentru necesităţile proprii, cît şi în relaţiile cu acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice;

b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, procedeelor de prelucrare utilizate şi al exactităţii datelor contabile;

c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului naţional, executării bugetului, precum şi întocmirii dării de seamă financiare pe ansamblul economiei naţionale.

Art. 4. - Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie bunurile mobile şi imobile, reflectate în expresie naturală şi bănească, bunurile cu potenţial economic, mijloacele băneşti, hîrtiile de valoare, drepturile şi obligaţiile patrimoniale, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute, precum şi circulaţia şi modificările intervenite în urma efectuării operaţiunilor patrimoniale.

Art. 5. - Persoanele fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător, precum şi instituţiile bugetare, sînt obligate să organizeze şi să ţină contabilitatea în modul stabilit de prezenta lege şi de actele normative respective.

Art. 6. – Contabilitatea se ţine în limba de stat. Alte cazuri se reglementează congorm legislaţiei în vigoare.

Art. 7. – Contabilitatea se ţine în monedă naţională. Evidenţa stocurilor de producţie, mărfurilor şi altor valori materiale, în locurile păstrării lor, se ţine în expresie numerică. În anumite subdiviziuni structurale ale întreprinderilor comerciale şi alimentaţiei publice se admite ţinerea evidenţei numai în expresie bănească.

Art. 8. – Deţinerea de valori materiale şi mijloace băneşti sub orice formă şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate, sînt interzise.

Art. 9. - Ministerul Finanţelor elaborează metodologia contabilităţii, planurile de conturi unice, modelele registrelor contabile şi formularele dărilor de seamă financiare, normele metodologice privind, întocmirea acestora, precum şi standardele contabile, care constituie titluri executorii pentru persoanele menţionate la art. 5.

Art. 10. - În sistemul bancar planurile de conturi şi actele normative contabile se elaborează şi se aprobă de către Banca Naţională a Moldovei de comun acord cu Ministerul Finanţelor.

Art. 11. - Departamentul Statisticii de comun acord cu Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă formele tip ale documentelor jusitificative şi modul lor de întocmire.

Art. 12. - Actele normative, care reglementează modul ţinerii contabilităţii şi dării de seamă financiare, elaborate de autorităţile administraţiei publice şi de organizaţiile obşteşti, trebuie să fie coordonate cu subdiviziunea Ministerului Finanţelor, care coordonează metodologia contabilităţii şi dării de seamă financiare, şi publicate în modul stabilit.

Art. 13. - În scopul dezbaterii şi elaborării propunerilor privind chestiunile contabilităţii şi dării de seamă financiare cu caracter problematic, pe lîngă Ministerul Finanţelor activează Consiliul metodologic consultativ, atribuţiile şi componenţa căruia sînt aprobate de Guvern.

Capitolul II

REGULILE DE BAZĂ ALE CONTABILITĂŢII ŞI ÎNTOCMIRII DĂRILOR DE SEAMĂ FINANCIARE

Art. 14. - Persoanele juridice, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), ţin contabilitatea patrimoniului şi operaţiunilor economice în partidă dublă, în conformitate cu Planul de conturi contabile şi instrucţiunea privind aplicarea lui. Persoanele fizice şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) ţin contabilitatea în partidă simplă, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.

Art. 15. -

(1) Pentru a ţine contabilitatea este necesar de a asigura:

a) confirmarea documentară, argumentarea juridică, plenitudinea şi continuitatea înregistrării în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice în perioada gestionară;

b) corectitudinea atribuirii veniturilor la perioada gestionară, în care ele au fost obţinute, şi cheltuielilor incluse în componenţa cheltuielilor de fabricare şi circulaţie, la perioada gestionară, în care ele au fost efectuate, indiferent de perioada achitării lor;

c) identitatea datelor evidenţei analitice, totalurilor şi soldurilor pe conturile evidenţei sintetice, precum şi identitatea totalurilor şi soldurilor debitoare şi creditoare la data de întîi a fiecărei luni;

d) invariabilitatea politicii de evidenţă (metodologia de înregistrare a operaţiunilor economice) pe întreg parcursul anului gestionar.

(2) Modificările politicii de evidenţă pot fi posibile în cazurile:

a) modificărilor situaţiei economice, inclusiv ca urmare a adoptării unei noi legislaţii sau perfecţionării celei în vigoare (interzicerea sau limitarea·unei sau altei activităţi, modificarea condiţiilor contractelor încheiate cu consumatorii, restructurarea surselor de formare a resurselor financiare, înăsprirea sau liberalizarea regimului de impozitare etc.);

b) modificărilor în sistemul normativ de reglare a contabilităţii;

c) elaborării unor noi procedee şi metode de ţinere a contabilităţii.

(3) Atît politica de evidenţă, cît şi modificările ei se legalizează prin dispoziţie (ordin), indicîndu-se data aplicării.

(4) Modificările politicii de evidenţă a agentului economic, instituţiei bugetare, care au intervenit pe parcursul anului gestionar, precum şi pe parcursul anului gestionar comparativ cu anul precedent celui gestionar, urmează să fie explicate în darea de seamă financiară.

Capitolul II

DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE

Art. 16. – Drept bază pentru înscriere în registrele contabile servesc documentele justificative întocmite la momentul efectuării operaţiunii economice, iar dacă aceasta e imposibil - nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii. Agenţii economici, instituţiile bugetare utilizează forme tip de documente justificative, aprobate de Departamentul Statisticii. Pentru unele cazuri se aplică forme elaborate de sine stătător.

Art. 17. – Răspunderea pentru asigurarea controlului asupra operaţiunilor economice efectuate şi înregistrarea lor în documentele justificative o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare.

Art. 18 - Documentele de casă, bancare şi de decontare, obligaţiile financiare şi creditare se semnează de două persoane cu drept de semnare conform listei specimenelor, semnată de conducătorul şi contabilul-şef ai agentului economic, instituţiei bugetare: prima semnătură – a conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare sau a adjuncţilor lui, a doua – a şefului serviciului contabil (adjuncţilor lui) sau a reprezentantului autorizat al unei firme de audit căreia, conform contractului, i s-au încredinţat funcţiile serviciului contabil al agentului economic, instituţiei bugetare. În fondurile de investiţii şi companiile fiduciare de tip trast, unde funcţiile serviciului contabil se încredinţează depozitarului, a doua semnătură pe documentele indicate revine persoanei responsabile autorizate a depozitarului. În gospodăriile ţărăneşti (de fermier) la întreprinderile cu statut de persoană fizică, în lipsa postului de contabil, ambele semnături pe documentele menţionate se efectuează de proprietar sau de persoanele autorizate prin hotărîre a fondatorilor şi se confirmă, de regulă, cu ştampila întreprinderii.

Art.19. - Documentele ce servesc drept bază pentru primirea şi eliberarea valorilor·materiale, mijloacelor băneşti, precum şi pentru efectuarea operaţiunilor de decontare, îndeplinirea obligaţiilor creditare şi financiare, contractelor economice, a căror onorare urmează să se facă din contul fondurilor cu destinaţie specială şi altor surse de finanţare, fără semnătura şefului serviciului contabil, sînt considerate nevalabile pentru executori.

Art. 20. - Operaţiunile ce ţin de primirea şi eliberarea valorilor materiale şi altor obiecte de patrimoniu, precum şi a mijloacelor băneşti, se întocmesc sub formă de document justificativ, iar persoanele fizice şi reprezentanţii persoanelor juridice participante primesc copia documentului justificativ pregătită conform legislaţiei. Obligaţia asigurării cu copii a participanţilor la operaţiunea economică revine agentului economic, instituţiei bugetare care efectuează operaţiunea.

Art. 21. -

(1) Documentele justificative, inclusiv purtătorii de informaţie pe hîrtie sau automată, trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului; data întocmirii; conţinutul operaţiunii economice; unităţile de măsură ale operaţiunii economice (în expresie naturală şi bănească); denumirea întreprinderii, funcţia şi numele persoanelor responsabile pentru efectuarea operaţiunii economice şi întocmirea ei corectă; semnăturile personale şi lizibile ale acestora.

(2) În funcţie de natura operaţiunii economice şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei, în documentele justificative pot fi incluse elemente suplimentare în modul stabilit.

Art. 22. -

(1) Nu sînt admise corectări nestipulate în documentele justificative şi în registrele contabile. Corectarea greşelii trebuie să fie confirmată documentar prin semnătura persoanelor care semnează documentul, cu indicarea datei corectării.

(2) Nu se admit corectări în documentele băneşti de casă şi bancare.

Art. 23. - Responsabilitatea pentru întocmirea la timp şi calitativă a documentelor justificative, pentru autenticitatea datelor ce se conţin în ele, precum şi pentru transmiterea lor în termenele stabilite în contabilitate pentru înregistrare contabilă, o poartă persoanele care întocmesc şi semnează aceste documente.

Art. 24. - Termenele şi modul transmiterii documentelor justificative la contabilitate le stabileşte şeful serviciului contabil.

Art. 25 - Documentele justificative, registrele contabile, dările de seamă contabile se îndeplinesc cu stilou sau pix şi sînt supuse păstrării obligatorii în conformitate cu modul stabilit. Răspunderea pentru asigurarea păstrării lor în arhivă o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare.

Art. 26. - Pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor contabile solicită reconstituirea acestora în termen de 2 luni de la constatare.

Capitolul IV

REGISTRELE CONTABILE

Art. 27. - Informaţia care se conţine în documentele justificative, necesară pentru înregistrarea contabilă, este acumulată în documentele de stocare şi sistematizată în registrele contabile în baza formulelor contabile. Informaţia despre operaţiunile economice efectuate într-o perioadă anumită de timp se trece în darea de seamă.

Art. 28. - Registrele contabile se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încît să permită în orice moment identificarea şi controlul operaţiunilor economice efectuate.

Art 29.- Persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor sînt obligate să asigure respectarea normelor contabile, stocarea şi păstrarea sub forma suporţilor tehnici a datelor înregistrate în contabilitate, precum şi controlul lor. Informaţia rezultativă de la purtătorii de informaţie automată se întocmeşte sub formă de documente de ieşire.

Art. 30. - Unităţile de informatică poartă răspundere pentru prelucrarea cu exactitate a datelor din documente iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care·le transmit pentru prelucrare.

Capitolul V

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

Art. 31. - Organizarea contabilităţii ţine de împuternicirile agentului economic, instituţiei bugetare. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare.

Art. 32. - Conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare este obligat să creeze condiţii necesare pentru ţinerea corectă a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea la termen a dării de seamă, să asigure executarea riguroasă de către toate subdiviziunile şi serviciile, care au atribuţie la evidenţă, a cerinţelor şefului serviciului contabil privitor la modul de întocmire a documentelor şi furnizare a informaţiei pentru evidenţă.

Art.33.·- (1) Persoanele fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător, precum şi instituţiile bugetare, organizează, ţin contabilitatea şi întocmesc dările de seamă financiare prin intermediul şefului serviciului contabil, contabilului-şef, directorului financiar-contabil, care de regulă trebuie să aibă studii superioare sau medii de specialitate.

(2) La agenţii economici funcţiile contabilităţii şi întocmirea dărilor de seamă financiare pot fi îndeplinite de o firmă de audit în bază de contract. În acest caz firma de audit nu poate confirma darea de seamă anuală a agentului economic.

Art. 34. - Şeful serviciului contabil asigură controlul înregistrării pe conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice efectuate şi respectarea metodologiei contabilităţii.

Art. 35. - Ordinele de angajare, transferare şi eliberare din funcţie, a gestionarilor şi lucrătorilor contabilităţii se fac cu acordul serviciului contabil.

Art. 36. - Şefului serviciului contabil i se interzice să primească spre executare documente privind operaţiunile economice ce contravin actelor normative, fapt despre care el informează în scris conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare. Astfel de documente se primesc spre executare numai cu indicaţiile suplimentare în scris ale conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare, căruia ulterior îi revine răspunderea pentru aceasta.

Art. 37.- Şeful·serviciului contabil se supune nemijlocit conducătorului agentului economic, instituţiei bugetare, iar în chestiunile privind metodologia contabilităţii şi dărilor de seamă - organelor financiare raionale (municipale).

Art. 38. - Cu eliberearea din funcţie a şefului serviciului contabil, toate dosarele se transmit şefului serviciului contabil nou-numit sau şefului serviciului contabil interimar, numit prin ordin de către conducătorul agentului economic, instituţiei, bugetare. Concomitent se efectuează controlul ţinerii contabilităţii, autenticităţii dărilor de seamă, întocmindu-se un act aprobat de conducătorul agentului economic, instituţiei bugetare.

Capitolul VI

INVENTARIEREA

Art. 39. -

(1) Agenţii economici, instituţiile bugetare sînt obligaţi să efectueze periodic inventarierea patrimoniului, decontărilor şi obligaţiilor pentru confirmarea veridicităţii şi autenticităţii datelor contabilităţii şi dărilor de seamă.

(2) Obiectele şi termenele de efectuare a inventarierii se stabilesc de conducerea agentului economic, instituţiei bugetare.

Art. 40. - Inventarierea se efectuează în mod(obligatoriu) nu mai rar de o dată pe an în perioada activităţii agentului economic, instituţiei bugetare; în cazul trecerii de la o formă de proprietate la alta sau încetării activităţii agentului economic, instituţiei bugetare; stabilirii cazurilor de furturi, deteriorare a valorilor materiale sau abuz; în caz de incendiu sau calamitate naturală; prin dispoziţie a judecătoriei sau procuraturii.

Art. 41. - Modul de efectuare a inventarierii, precum şi excepţiile de la regulile de bază de inventariere, se aprobă de Ministerul Finanţelor.

Art. 42. - Diferenţele, depistate în timpul inventarierii şi altor controale, a valorilor materiale şi mijloacelor băneşti disponibile de la datele contabilităţii se reglementează în modul următor:

a) excedentul de valori materiale şi mijloace băneşti este luat la evidenţă şi inclus la rezultatele financiare sau la majorarea finanţării;

b) deficitul de valori materiale în limita normelor stabilite ale pierderii naturale se trece la cheltuielile de fabricare sau la reducerea finanţării;

c) deficitul de valori materiale peste normele stabilite ale pierderii naturale, precum şi pierderile de la deteriorarea valorilor materiale, se atribuie persoanelor vinovate, conform preţurilor de plată la data stabilirii deficitului;

d) în cazul cînd vinovaţii nu sînt stabiliţi ori sînt dezvinovăţiţi prin judecată. pierderile de la deteriorarea valorilor materiale sau deficitul peste normele stabilite ale pierderii naturale se atribuie la pierderi sau la reducerea finanţării.

Capitolul VII

DAREA DE SEAMĂ FINANCIARĂ

Art. 43. - Darea de seamă financiară se compune din bilanţ contabil, cont de rezultate, cont de profit şi pierdere, anexe şi notă explicativă, cu expunerea factorilor principali, ce au influenţat rezultatele finale ale activităţii întreprinderii, şi reflectarea situaţiei financiare, tendinţei dezvoltării şi schimbărilor după întocmirea dării de seamă, care vor influenţa rezultatele anului viitor.

Art. 44. -

(1) Persoanele juridice, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), sînt obligate să întocmească darea de seamă financiară trimestrială şi anuală.

(2) Persoanele fizice şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) întocmesc declaraţia privind veniturile reale obţinute şi cheltuielile efectuate în anul care a expirat.

Art. 45. - Exerciţiul financiar începe la l ianuarie şi se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an, cu excepţia primului an de activitate, cînd acesta începe la data înregistrării agentului economic, instituţiei bugetare.

Art. 46. - Modificările dării de seamă, care se referă atît la anul în curs, cît şi la anul trecut (după aprobarea dării de seamă), se includ în darea de seamă, întocmită pe perioada gestionară, în care au fost depistate denaturări ale datelor ei.

Art. 47. - În caz de încetare a activităţii persoanele fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător, precum şi instituţiile bugetare, sînt obligate, în termen de 2 luni de la data încheierii operaţiunilor de lichidare, să prezinte darea de seamă de lichidare, confirmată de o organizaţie de audit în conformitate cu legea, iar dările de seamă financiare, registrele, şi celelalte·documente care justifică operaţiunile economice să le predea la arhivele statului.

Capitolul VIII

MODUL DE PREZENTARE A DĂRILOR DE SEAMĂ FINANCIARE

Art. 48 - (1) Persoanele juridice, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), prezintă darea de seamă financiară:

a) organelor financiare raionale (municipale) conform locului de înregistrare;

b) proprietarului în conformitate cu documentele constitutive (întreprinderile de stat prezintă darea·de seamă financiară organelor autorizate să administreze proprietatea de stat la cerinţa lor).

(2) Darea de seamă financiară poate fi prezentată altor autorităţi publice, băncilor care acordă credite şi altor organizaţii interesate în baza acordului cu agentul economic.

Art 49 - (1) Persoanele juridice, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), sînt obligate să prezinte:

a) darea de seamă financiară trimestrială la termen de la data de 15 şi pînă la 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar;

b) darea de·seamă financiară anuală la termen de la 25 ianuarie pînă la 15 martie ale anului următor, după anul gestionar.

(2) Termenul concret de prezentare a dării de seamă financiare se stabileşte de către organele financiare raionale (municipale), în funcţie de mărimea întreprinderii.

Art. 50. - Organele financiare raionale (municipale) primesc, verifică şi generalizează dările de seamă financiare de la toate persoanele juridice situate în raion (municipiu) cu excepţia instituţiilor bugetare, şi prezintă Ministerului Finanţelor dările de seamă financiare centralizatoare în termenele şi modul stabilite de acesta.

Art. 51. - Ministerul Finanţelor asigură întocmirea dării de seamă financiare pe ansamblul economiei naţionale şi o prezintă Guvernului în modul stabilit.

Art. 52. - Obiectul principal al bilanţului pe ansamblul economiei naţionale îl constituie patrimoniul naţional, care se află în proprietate publică şi privată.

Art.53.- Darea de seamă financiară anuală a agentului economic se examinează în conformitate cu documentele constitutive şi se confirmă de o organizaţie de audit conform legislaţiei în vigoare.

Art. 54. - Instituţiile bugetare şi agenţii economici ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite bugetare prezintă la organul ierarhic superior un exemplar al dării de seamă financiare trimestriale şi anuale, în termenele stabilite de acesta.

Art. 55. - Ministerele, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale prezintă dările de seamă financiare trimestriale şi anuale centralizatoare, în termenele şi modul stabilite de Ministerul Finanţelor.

Capitolul IX

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCALCAREA PREZENTEI LEGI

Art. 56. - Persoanele vinovate de încălcarea prezentei legi, care se eschivează de la ţinerea contabilităţii, care aplică incorect standardele şi alte acte normative privind contabilitatea, precum şi cele care falsifică premeditat darea de seamă financiară sînt trase la răspundere, după caz, disciplinară, materială, de avere, administrativă sau penală conform legtslaţiei în vigoare.

Art. 57. - Încheierea asupra corespunderii ţinerii contabilităţii standardelor aprobate şi altor acte normative sînt în drept să o facă numai organele cărora le sînt încredinţate funcţiile de organizare a contabilităţii şi de coordonare a metodologiei ei.

PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI

Chişinău, 4 aprilie 1995.

Nr. 426-XIII.