Art. 1. -
(1) Monumente sînt obiecte ori ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică, care reprezintă marturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale şi care sînt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (denumit în cele ce urmează Registrul monumentelor).
(2) Toate monumentele, situate pe teritoriul Republicii Moldova, fac parte din patrimoniul ei cultural natural şi se afla sub protecţia statului.
(3) Monumente care fac parte din patrimoniul cultural sînt considerate:
а) operele de arhitectura, sculptura sau pictura monumentala, elementele sau structurile cu caracter arheologic, inscripţii, grote şi grupuri de elemente care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
b) ansamblurile: grupuri de construcţii izolate sau grupate care, datorita arhitecturii, unităţii integrării lor în peisaj, au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
с) siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din conjugarea acţiunilor omului şi naturii, precum şi zonele incluzînd terenurile arheologice care au valoare naţională sau internaţionala din punct de vedere istoric, estetic, etnografic sau antropologic.
(4) Monumente care fac parte din patrimoniul natural sînt considerate:
а) formaţiunile fizice şi biologice care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere estetic sau ştiinţific;
b) formaţiunile geologice şi fiziografice şi zonele constituind habitatul speciilor animale şi vegetale ameninţate de dispariţie, care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere ştiinţific sau al conservării;
с) siturile naturale sau zonele naturale care au valoare naţionala sau internaţională din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al frumuseţii naturale.
Art. 2. -
(1) Monumentele reprezintă bunuri imobile şi mobile. Monumente sub forma de bunuri imobile pot fi obiecte aparte ori ansambluri de obiecte.
(2) Monumente aparte sub forma de bunuri imobile se considera: obiectele naturale cu valoare geologica, biologică, zoologica, antropologică, arheologică, etnografică, istorică, clădiri, construcţii, monumente în cimitire, opere de arta monumentală şi de arhitectura, tumuli, stele de piatra, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri antice, poduri străvechi şi apeducte medievale.
(3) Ansambluri de monumente sub forma de bunuri imobile se considera: teritorii şi landşafturi naturale, ansambluri şi situri arheologice care cuprind cetăţui de pamînt, aşezări nefortificate (grădişti, aşezări antice, staţiuni ale omului primitiv, grote, peşteri, grupuri tumulare, necropole, straturi cu valoare arheologica), ansambluri de monumente cu valoare istorica, arheologica sau memoriala (memorialuri, cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuri de pamînt, stele de piatra, morminte antice izolate, şanţuri antice de apărare, obiecte etnografice, ansambluri şi rezervaţii de arhitectura urbana şi rurala (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe, străzi, cetăţi, ansambluri monastice, curţi boiereşti, parcuri, landşafturi naturale cu obiecte de arhitectura).
(4) Monumentele sub forma de bunuri mobile se considera: obiectele naturale cu valoare geologica, biologica, zoologica, antropologica, obiecte cu valoare numismatica (monede izolate, tezaure de monede şi de obiecte antice), etnografica, arheologica (unelte de munca, obiecte de uz casnic, arme, podoabe şi alte piese cu valoare istorica), materiale epigrafice, relicte, obiecte cu caracter memorial, monumente al ştiinţei şi tehnicii, opere de artă (pictură, sculptură, grafică, obiecte de artă decorativă şi aplicată), de anticariat, precum şi monumente documentare (acte ori documente scrise de mînă sau dactilografiate, materiale cartografice, fotografii, filme, discuri, înregistrări audio sau video), cărţi (manuscripte, incunabule), ediţii vechi şi rare.
(5) Baza păstrării fenomenelor orale, sonore şi spectaculoase o constituie fixarea lor documentară, inclusiv înregistrarea audio şi video, transformarea lor în obiecte protejate ca monumente de cultură.
(6) Monumente pot fi obiectele ce s-au păstrat bine în întregime, în stare fragmentară ori în stare de ruină.
Art. 4. –
(1) Registrul monumentelor se constituie pe baza investigaţiilor pluridisciplinare, efectuate de Ministerul Culturii şi de instituţiile subordonate acestui minister, Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, de Ministerul Mediului, Serviciul de Stat de Arhivă*, Academia de Ştiinţe, instituţiile de învăţămînt superior, de fundaţiile obşteşti, savanţi, lucrători de muzeu şi bibliotecă, persoane particulare.
(2) Registrul monumentelor este precizat, avizat şi propus spre aprobare Parlamentului de Ministerul Culturii.
(Se substituie prin LP nr. 482-XV din 04.12.2003, MO nr. 6-12/48 din 01.01.2004)
Art. 7. –
(1) Condiţia exercitării dreptului de proprietate asupra monumentelor, inclusiv restricţiile stabilite prin prezenta lege, sînt obligatorii şi se extind asupra tuturor subiecţilor dreptului de proprietate, indiferent de tipul de proprietate şi de titlul juridic al deţinătorului.
(2) Dreptul de a dispune de monumente de stat sub formă de bunuri imobile este exercitat de Parlament, de consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale.
(3) Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri mobile este exercitat de Guvern, preşedinţii raioanelor şi primari.
(4) Consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale dispun de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile ce se află pe teritoriul raionului, municipiului, oraşului sau comunei.
(5) Preşedinţii raioanelor şi primarii dispun de monumentele de stat sub formă de bunuri mobile ce se află pe teritoriul raionului, municipiului, oraşului sau comunei.
(Se substituie prin LP nr. 482-XV din 04.12.2003, MO nr. 6-12/48 din 01.01.2004)
(6) Dreptul de a dispune de monumentele ce constituie proprietate privată este exercitat de proprietar.
(7) Monumentele care nu au proprietar sau al căror proprietar nu este cunoscut trec în proprietatea statului în modul stabilit de lege.
* Denumite în cele ce urmează organe de stat pentru ocrotirea monumentelor.
Art. 9. –
(1) Monumentele ce sînt în proprietate privată pot fi vîndute, donate sau înstrăinate cu notificarea obligatorie a organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor. La cumpărarea-vînzarea monumentelor, statul are dreptul de preemţiune.
(2) Tranzacţiile în privinţa monumentelor încheiate cu încălcarea prevederilor stabilite la alineatul (1) se consideră nule şi atrag după sine răspunderea prevăzută de Codul civil.