Secţiunea 1.
Încadrarea în serviciul public
Articolul 27. Condiţiile de bază pentru a candida la o funcţie publică
(1) La o funcţie publică poate candida persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova;
b) posedă limba moldovenească şi limbile oficiale de comunicare interetnică vorbite în teritoriul respectiv în limitele stabilite de lege;
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) nu a împlinit vîrsta necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă;
e) este aptă, din punct de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei publice, conform certificatului medical eliberat de instituţia medicală abilitată, dacă pentru funcţia respectivă sînt stabilite cerinţe speciale de sănătate;
f) are studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă;
g) îndeplineşte cerinţele specifice pentru ocuparea unor anumite funcţii publice,
h) nu are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie;
i) nu este privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază sau complementară, ca urmare a sentinţei judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie.
(2) Pentru ocuparea funcţiilor publice în autorităţile publice sînt necesare studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie din autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi în care, după caz, pot fi încadrate persoane cu studii medii de specialitate absolvite cu diplomă.
Articolul 28. Ocuparea funcţiei publice vacante
(1) Ocuparea funcţiei publice vacante se face prin:
a) concurs;
b) promovare;
c) transfer.
(2) Concursul se organizează, de regulă, după aplicarea modalităţilor de ocupare a funcţiei publice vacante specificate la alin.(1) lit.b) şi c).
Articolul 29. Concursul pentru ocuparea funcţiei publice vacante
(1) Concursul pentru ocuparea funcţiei publice vacante are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, competenţei şi meritelor profesionale, precum şi principiul egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean.
(2) Concursul se organizează, în condiţiile legii, de către:
a) comisia de concurs prevăzută la art.8 alin.(6), pentru funcţiile publice specificate la art.8 alin.(2) lit.c);
b) comisiile de concurs prevăzute la art.8 alin.(8), pentru funcţiile publice specificate la art.8 alin.(2) lit.d);
c) comisiile de concurs instituite de către autorităţile publice, pentru funcţiile publice de conducere şi de execuţie din aceste autorităţi.
(3) Condiţiile de desfăşurare a concursului se publică într-o publicaţie periodică, pe pagina web a autorităţii publice iniţiatoare, precum şi se afişează pe panoul informaţional la sediul autorităţii publice, într-un loc vizibil şi accesibil publicului, cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data desfăşurării concursului.
(4) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte de Guvern.
(5) Litigiile cu privire la concurs se soluţionează de instanţa de contencios administrativ competentă.
Articolul 30. Numirea în funcţia publică
(1) Raporturile de serviciu apar în baza actului administrativ de numire în funcţia publică, emis în condiţiile prezentei legi.
(2) Actul administrativ de numire are formă scrisă şi conţine temeiul legal al numirii, referinţa la una din modalităţile de ocupare a funcţiei publice specificate la art.28, numele funcţionarului public, funcţia publică, data de la care acesta urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, perioada de probă, după caz, alte componente stabilite de legislaţie.
(3) Numirea în funcţiile publice de conducere de nivel superior se face de către subiecţii specificaţi la art.8 alin.(5).
(4) Numirea în funcţiile publice de conducere şi de execuţie se face prin actul administrativ emis de către conducătorul sau, după caz, de organul colegial de conducere al autorităţii publice în care urmează să-şi desfăşoare activitatea funcţionarul public.
(5) Raporturile de serviciu se realizează o perioadă nedeterminată, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
(6) Fişa postului se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmînează funcţionarului public.
Articolul 31. Perioada de probă pentru funcţionarul public debutant
(1) Funcţionar public debutant este persoana care exercită o funcţie publică pentru prima dată.
(2) Perioada de probă are drept scop verificarea cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor profesionale în îndeplinirea funcţiei publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului şi exigenţelor administraţiei publice.
(3) Funcţionarilor publici de conducere de nivel superior nu li se stabileşte perioadă de probă.
(4) Durata perioadei de probă este de 6 luni.
(5) La expirarea perioadei de probă, funcţionarul public debutant:
a) este confirmat în funcţia publică dacă a obţinut la evaluarea activităţii profesionale cel puţin calificativul „satisfăcător”;
b) este eliberat din funcţia publică dacă a obţinut la evaluarea activităţii profesionale calificativul „nesatisfăcător”.
(6) Perioada de probă se ia în considerare la calculul vechimii în serviciul public, cu excepţia cazului specificat la alin.(5) lit.b).
(7) Procedura de organizare a perioadei de probă, de evaluare a activităţii funcţionarului public debutant, drepturile şi obligaţiile lui specifice se aprobă de Guvern.
Articolul 32. Jurămîntul funcţionarului public
(1) Funcţionarul public depune jurămînt de credinţă cu următorul cuprins: „Jur solemn să respect Constituţia Republicii Moldova, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să apăr suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, să execut în mod obiectiv şi imparţial legile ţării, să îndeplinesc conştiincios obligaţiile ce îmi revin în exercitarea funcţiei publice şi să respect normele de conduită profesională.”
(2) Funcţionarul public depune jurămîntul o singură dată, după îndeplinirea condiţiilor specificate la art.31 alin.(5) lit.a), în termen de 10 zile de la confirmarea în funcţia publică, în prezenţa conducătorului autorităţii publice respective şi în faţa simbolurilor de stat.
(3) Organizarea depunerii jurămîntului aparţine persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie.
(4) Funcţionarul public semnează jurămîntul, care se păstrează în dosarul lui personal.
(5) Refuzul depunerii jurămîntului are ca efect destituirea funcţionarului din funcţia publică.
Articolul 33. Gradele de calificare ale funcţionarilor publici şi conferirea lor
(1) Pentru fiecare categorie de funcţionari publici se stabilesc următoarele grade de calificare:
a) pentru funcţionarii publici de conducere de nivel superior:
consilier de stat al Republicii Moldova de clasa I;
consilier de stat al Republicii Moldova de clasa a II-a;
consilier de stat al Republicii Moldova de clasa a III-a;
b) pentru funcţionarii publici de conducere:
consilier de stat de clasa I;
consilier de stat de clasa a II-a;
consilier de stat de clasa a III-a;
c) pentru funcţionarii publici de execuţie:
consilier de clasa I;
consilier de clasa a II-a;
consilier de clasa a III-a.
(2) Gradul de calificare de clasa a III-a se conferă funcţionarului public debutant după îndeplinirea condiţiilor specificate la art.31 alin.(5) lit.a), iar persoanei care anterior a deţinut funcţie publică însă nu deţine grad de calificare, funcţionarului public de conducere de nivel superior - la numirea lor în funcţie.
(3) Conferirea gradului de calificare imediat superior se face dacă funcţionarul public a obţinut cel puţin calificativul „bine” la 3 evaluări ale performanţelor profesionale.
(4) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(3), funcţionarului public i se poate conferi un grad de calificare ce îl depăşeşte pe cel anterior cu un grad în cazul îndeplinirii unor misiuni de importanţă deosebită sau obţinerii calificativului “foarte bine” la ultimele 2 evaluări ale performanţelor profesionale. Aprecierea caracterului deosebit al misiunii este de competenţa conducătorului autorităţii publice cu drept de conferire a gradelor de calificare.
(5) Fiecărui grad de calificare îi corespunde un anumit spor la salariu, calculat din data conferirii acestuia.
(6) Funcţionarul public îşi păstrează gradul de calificare deţinut în cazul promovării în cadrul aceleiaşi categorii de funcţii publice, avansării în trepte de salarizare, transferului, detaşării, interimatului unei funcţii publice de conducere, reangajării în serviciul public.
(7) În cazul promovării într-o funcţie publică dintr-o categorie superioară, funcţionarului public i se conferă gradul de calificare inferior corespunzător categoriei funcţiei publice în care a promovat.
(8) Gradul de calificare se conferă de către persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie a funcţionarului public, printr-un act administrativ. Gradul de calificare se consemnează în carnetul de muncă al funcţionarului public, iar copia actului administrativ prin care s-a conferit gradul de calificare se păstrează în dosarul personal al acestuia.
(9) Funcţionarului public i se poate retrage gradul de calificare, prin hotărîre judecătorească definitivă, pentru săvîrşirea unor acţiuni ilegale ce prevăd răspundere penală, precum şi în cazul cînd gradul de calificare a fost conferit cu încălcarea legislaţiei.
Secţiunea a 2-a.
Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public
Articolul 34. Dispoziţii generale privind evaluarea performanţelor profesionale
(1) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public se realizează prin compararea rezultatelor obţinute în perioada evaluată cu obiectivele stabilite, în baza criteriilor de evaluare.
(2) Obiectivele pentru fiecare funcţionar public se stabilesc anual de către conducătorul autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public şi vor corespunde următoarelor cerinţe:
a) să fie specifice activităţilor ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică;
b) să fie măsurabile – să aibă o formă concretă de realizare;
c) să reflecte termenele de realizare;
d) să fie realiste – să poată fi aduse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute şi cu resursele alocate;
e) să fie flexibile – să poată fi revizuite în funcţie de modificările intervenite în priorităţile autorităţii publice.
(3) Revizuirea obiectivelor se poate face semestrial. Modificările se consemnează într-un proces-verbal semnat şi datat de conducătorul autorităţii publice şi de funcţionarul public care urmează să fie evaluat.
(4) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public se efectuează anual.
(5) În urma evaluării performanţelor profesionale, funcţionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător”, „nesatisfăcător”.
(6) În cadrul procedurii de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului public se identifică necesităţile de dezvoltare profesională a acestuia.
(7) Rezultatele evaluării performanţelor profesionale ale funcţionarului public se iau în considerare la luarea deciziilor:
a) cu privire la avansarea sau menţinerea în trepte de salarizare;
b) cu privire la conferirea unui grad de calificare superior;
c) cu privire la promovarea într-o funcţie publică superioară;
d) cu privire la destituirea din funcţia publică.
(8) Deciziile specificate la alin.(7) se confirmă prin actul administrativ al persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie.
(9) Modalitatea de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului public se aprobă de Guvern.
Articolul 35. Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior
(1) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior specificaţi la art.8 alin.(2) lit.c) se efectuează de către comisia de evaluare, ai cărei membri se numesc de Primul-ministru.
(2) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior specificaţi la art.8 alin.(2) lit.d) se efectuează de către comisiile de evaluare instituite de conducătorii autorităţilor publice respective.
(3) Persoana care exercită funcţie de demnitate publică sau, după caz, funcţionarul public de conducere de nivel superior ierarhic funcţionarului public de conducere de nivel superior va întocmi un raport de evaluare, iar funcţionarul public de conducere de nivel superior evaluat va întocmi un raport de activitate pentru perioada respectivă.
(4) Interviul cu funcţionarul public de conducere de nivel superior este obligatoriu în cazul în care informaţiile referitoare la gradul de îndeplinire a obiectivelor cuprinse în raportul de activitate al funcţionarului public de conducere de nivel superior şi în raportul de evaluare diferă. În caz de necesitate, comisia de evaluare poate cere funcţionarului public de conducere de nivel superior furnizarea oricăror alte informaţii despre activitatea sa în perioada evaluată.
(5) Fiecare evaluare realizată de comisia de evaluare se consemnează în fişa de evaluare a funcţionarului public de conducere de nivel superior. Un exemplar al fişei de evaluare se trimite obligatoriu persoanei care exercită funcţie de demnitate publică sau, după caz, funcţionarului public de conducere de nivel superior ierarhic funcţionarului public de conducere de nivel superior, iar altul se păstrează în dosarul personal al funcţionarului public evaluat.
(6) În cazul în care funcţionarul public de conducere de nivel superior consideră că aprecierile consemnate nu corespund realităţii, el poate solicita comisiei de evaluare revizuirea calificativului acordat.
Articolul 36. Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie
(1) Procedura de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie se realizează în două etape:
a) completarea fişei de evaluare;
b) interviul.
(2) Completarea fişei de evaluare se realizează de către:
a) persoana care exercită funcţie de demnitate publică, pentru funcţionarii publici care sînt în subordinea directă a acestuia;
b) funcţionarul public de conducere de nivel superior, pentru funcţionarii publici de conducere din subordine sau pentru funcţionarii publici de execuţie, în cazul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor subdiviziuni care nu sînt coordonate de un funcţionar public de conducere;
c) funcţionarul public de conducere ierarhic superior, potrivit structurii organizatorice a autorităţii publice, pentru funcţionarul public de conducere din subordine;
d) funcţionarul public de conducere, pentru funcţionarul public de execuţie a cărui activitate o coordonează;
e) preşedintele raionului, în baza deciziei consiliului raional, pentru secretarul consiliului raional;
f) primarul, în baza deciziei consiliului local, pentru secretarul consiliului satului (comunei), sectorului, oraşului (municipiului).
(3) Interviul reprezintă un schimb de informaţii care are loc între persoana care a întocmit fişa de evaluare şi funcţionarul public evaluat.
(4) După finalizarea procedurii de evaluare, fişa de evaluare se înaintează pentru contrasemnare funcţionarului public ierarhic superior persoanei care a completat-o, iar în lipsa acestuia va contrasemna persoana care exercită funcţie de demnitate publică. În situaţia în care persoana care a completat fişa de evaluare este persoana care exercită funcţie de demnitate publică, fişa de evaluare nu se contrasemnează.
(5) Conform deciziei contrasemnatarului, procedura de evaluare poate fi repetată în cazul în care:
a) aprecierile consemnate în fişa de evaluare nu corespund realităţii;
b) comentariile funcţionarului public evaluat privind dezacordul cu consemnările făcute, anexate la fişa de evaluare, sînt considerate argumentate.
Secţiunea a 3-a.
Dezvoltarea profesională a funcţionarului public
Articolul 37. Procesul de dezvoltare profesională continuă
(1) Funcţionarul public are dreptul şi obligaţia de a-şi perfecţiona, în mod continuu, abilităţile şi pregătirea profesională.
(2) Fiecare autoritate publică va asigura organizarea unui proces sistematic şi planificat de dezvoltare profesională continuă a funcţionarului public, care include:
a) aprofundarea şi actualizarea cunoştinţelor, dezvoltarea abilităţilor;
b) modelarea atitudinilor necesare funcţionarului public pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor funcţiei.
(3) În procesul de dezvoltare profesională continuă a funcţionarului public, autorităţile publice au obligaţia:
a) de a asigura posibilităţi egale fiecărui funcţionar public la instruire atît în ţară, cît şi peste hotare;
b) de a asigura fiecărui funcţionar public diverse forme de dezvoltare profesională continuă, cu o durată de cel puţin 40 de ore anual, iar o dată la trei ani – cursuri de perfecţionare, cu o durată de cel puţin 72 de ore;
c) de a prevedea în bugetul anual propriu mijloace pentru finanţarea procesului de dezvoltare profesională continuă a funcţionarilor publici, în mărime de cel puţin 2% din fondul de salarizare.
(4) Modul de organizare şi desfăşurare a procesului de dezvoltare profesională continuă a funcţionarilor publici se aprobă de Guvern.
Articolul 38. Condiţii specifice procesului de dezvoltare profesională continuă
(1) Pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de dezvoltare profesională continuă, ei beneficiază de plata salariului în situaţia în care aceste forme sînt:
a) organizate la iniţiativa sau în interesul autorităţii publice;
b) urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul scris al conducătorului autorităţii publice.
(2) În cazul în care cursurile de dezvoltare profesională continuă se organizează în afara localităţii unde îşi are sediul autoritatea publică, funcţionarul public beneficiază de compensarea cheltuielilor legate de deplasare.
(3) Funcţionarul public care urmează forme de dezvoltare profesională a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, cu excepţia celor urmate pe cont propriu, este obligat să-şi asume angajamentul scris că, după terminarea cursurilor sau programelor, va activa în serviciul public, proporţional cu numărul zilelor de dezvoltare profesională, între 2 şi 5 ani. Modul de întocmire a angajamentului scris se aprobă de Guvern.
(4) În cazul nerespectării angajamentului specificat la alin.(3), precum şi în cazul în care funcţionarul public nu a absolvit din vina sa cursul/programul de dezvoltare profesională, el este obligat să restituie autorităţii publice cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională, inclusiv salariul încasat pe această perioadă, calculate în condiţiile legii. În cazul refuzului de a restitui cheltuielile suportate, acestea se încasează în baza hotărîrii judecătoreşti, la cererea autorităţii publice respective.
(5) Prevederile alin.(4) nu se aplică în cazul în care funcţionarul public nu mai deţine funcţia publică din motive neimputabile acestuia.
Secţiunea a 4-a.
Remunerarea şi garanţiile sociale ale funcţionarului public
Articolul 39. Salarizarea funcţionarului public
(1) Salarizarea asigură funcţionarului public condiţii necesare pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor şi contribuie la completarea autorităţilor publice cu personal competent.
(2) Salarizarea funcţionarilor publici se stabileşte în condiţiile prezentei legi şi ale legislaţiei cu privire la salarizarea funcţionarilor publici.
Articolul 40. Stimularea funcţionarului public
(1) Funcţionarul public este stimulat pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, manifestarea spiritului de iniţiativă, pentru activitate îndelungată şi ireproşabilă în serviciul public.
(2) Stimularea funcţionarului public poate fi sub formă de:
a) premiu;
b) mulţumire;
c) diplomă de onoare.
(3) Pentru succese deosebite în activitate, merite faţă de societate şi faţă de stat, funcţionarul public poate fi decorat cu distincţii de stat.
(4) Stimulările se aplică de către persoana/organul care are competenţă legală de numire în funcţie printr-un act administrativ.
(5) Stimulările se înscriu în carnetul de muncă şi în dosarul personal al funcţionarului public.
Articolul 41. Vechimea în serviciul public
(1) Vechimea în serviciul public include perioadele de exercitare a funcţiilor publice în autorităţile publice menţionate în anexa nr.1.
(2) În sensul prezentei legi, vechimea în serviciul public se calculează cumulativ, indiferent de întreruperile pe care le-a avut funcţionarul public în serviciul public.
(3) În vechimea în serviciul public intră şi perioadele de activitate în calitate de funcţionar public în autorităţile publice care au funcţionat pe teritoriul Republicii Moldova pînă la punerea în aplicare a prezentei legi.
Articolul 42. Garanţiile sociale
(1) Funcţionarului public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea.
(2) Funcţionarul public beneficiază de pensie în condiţiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.
(3) În cazul pensionării anticipate ori obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcţionarul public, la cererea lui scrisă, beneficiază, pentru fiecare an complet de activitate în serviciul public, de dreptul la o indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei stabilit pe funcţia deţinută, iar funcţionarul public salariat cu salariu lunar – în proporţie de 50% din salariul lunar la momentul depunerii cererii în cauză. Acordarea indemnizaţiei respective se consemnează în dosarul personal şi în carnetul de muncă. În cazul în care funcţionarul public a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi continuă să activeze în serviciul public sau în cazul reangajării în serviciul public, la încetarea raporturilor de serviciu, sau în cazul pensionării în timpul exercitării funcţiei publice, indemnizaţia unică i se va acorda în mărimea cuvenită pentru anii compleţi de activitate în serviciul public după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară.
(4) Persoanele care au deţinut anterior funcţii publice, dar nu s-au folosit de dreptul la indemnizaţie unică beneficiază de aceasta în cazul reangajării în serviciul public şi încetării ulterioare a raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării acestora în perioada aflării în serviciul public.
(5) După împlinirea vîrstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, funcţionarul public poate fi numit, la decizia conducătorului, pe o perioadă determinată, dar nu mai mare de 3 ani, în aceeaşi funcţie publică, primind pensia şi salariul conform legislaţiei.
(6) În caz de lichidare a autorităţii publice, de reducere a efectivului de personal sau de modificare a statului de personal, funcţionarii publici care nu pot fi transferaţi vor fi eliberaţi din funcţie cu plata unei indemnizaţii unice egale cu 6 salarii medii lunare dacă vechimea în serviciul public este de cel puţin 2 ani, precum şi a unei indemnizaţii de şomer egale cu un salariu mediu lunar, în modul stabilit de lege. Indemnizaţiile respective nu se acordă în cazul în care funcţionarii publici beneficiază de pensie pentru vechime în muncă în conformitate cu actele legislative speciale, de pensie pentru limită de vîrstă sau în cazul celor care au dreptul la pensie anticipată conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, cărora li se plăteşte o indemnizaţie de eliberare din serviciu calculată în conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, dar nu mai mică decît un salariu mediu lunar şi nu mai mare decît 6 salarii medii lunare.
Articolul 43. Concediul funcţionarului public
(1) Funcţionarului public i se acordă un concediu de odihnă anual, plătit, cu o durată de 35 de zile calendaristice, fără a se lua în calcul zilele de sărbătoare nelucrătoare. Concediul poate fi acordat integral sau divizat, cu condiţia ca una dintre părţi să nu fie mai mică de 14 zile calendaristice.
(2) În cazul în care vechimea în serviciul public depăşeşte 5, 10 şi 15 ani, concediul de odihnă anual plătit se măreşte cu 3, 5 şi, respectiv, 7 zile calendaristice.
(3) Înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit prin compensaţie în bani nu se admite, cu excepţia cazurilor de încetare a raporturilor de serviciu sau de transfer într-o altă autoritate publică. În cazurile specificate în prezentul alineat, funcţionarul public are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.
(4) Funcţionarului public, din motive familiale şi din alte motive întemeiate, i se poate acorda, la cerere, concediu neplătit, cu o durată de pînă la 60 de zile calendaristice în decursul unui an. Concediul neplătit se acordă în modul stabilit de legislaţie.
(5) Funcţionarul public poate beneficia şi de alte tipuri de concedii conform legislaţiei.